Skip to main content

Full text of "Descrierea Basarabiei"

See other formats


Descrierea Basarabiei 

Teritoriul dintre Prut şi Nistru în evoluţie istorică (din primele 
secole ale mileniului II pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea) 



Ion Ţurcanu este un cunoscut activist în Mişcarea de eliberare 
naţională din Moldova de la sfîrşitul anilor 80 şi începutul anilor 90, 
popularizator al unor teme mai complicate şi mai dramatice din istoria 
românilor şi a Basarabiei, iniţiator al reorientării cercetărilor istorice 
din Moldova pe principii exclusiv ştiinţifice, membru al primului Par- 
lament al Republicii Moldova. 

în anii 1989-1990, redactor-şef al editurii „Cartea Moldovenească"; 
în anii 1993-1996, director al editurii „Universitas"; în prima jumătate 
a anilor 90, redactor-şef al revistelor istorice „Patrimoniu" si „Revista 
de istorie a Moldovei". Membru în colegiile de redacţie ale mai multor 
reviste ştiinţifice şi culturale din R. Moldova şi România. 

Din 1972 şi pînă în prezent, a activat în Academia de Ştiinţe a 
Moldovei, în fostul Institut pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău, în 
Universitatea de Stat a Moldovei şi în alte instituţii superioare de în- 
văţămint din Moldova, precum şi în cadrul unor instituţii academice 
şi culturale din România. 

A publicat un număr mare de studii istorice şi filozofice, articole şi 
scrieri mai ample pe teme pedagogice, literare, culturale, materiale de 
popularizare a cunoştinţelor în domeniile istoriei, filozofiei, pedago- 
giei şi relaţiilor politice interne şi internaţionale. 

Lucrări editate în ultimima vreme: Bibliografia istorică a Basarabi- 
ei şi Transnistriei (2005); Istoria relaţiilor internaţionale (2005), Istoria: 
receptare, cercetare, interpretare (2006); Istoria românilor (cu o privire 
mai largă asupra culturii) (2007); Istoria ilustrată a românilor (2008); 
Istoria contemporană ilustrată a românilor (2010); în căutarea originii 
numelui Basarabia (2010). 



Ion Turcanu 



Descrierea Basarabiei 

Teritoriul dintre Prut si Nistru 
în evoluţie istorică 

> 

(din primele secole ale mileniului II 
pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea) 



CARTIER 

istoric 



CARTIER 

Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012. 

Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md 

Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, Bucureşti. 

Tel/fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md 

www.cartier.md 

Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova. 
LIBRĂRIILE CARTIER 

Casa Cărţii, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chişinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: casacartii@cartier.md 
Librăria din Centru, bd. Ştefan cel Mare, nr. 126, Chişinău. Tel. /fax: 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md 
Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md 
Librăria 9, str. Puşkin, nr. 9, Chişinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: Iibraria9@cartier.md 

Colecţia Cartier istoriceşte coordonată de Inga Druţă 

Editor: Gheorghe Erizanu 

Lector: Dorin Onofrei 

Coperta seriei: Vitalie Coroban 

Coperta: Vitalie Coroban 

Design/tehnoredactare: Ana Cioclo 

Prepress: Editura Cartier 

Tipărită la T i pografia C e ntra l ă (nr. 3684 ) 

lonŢurcanu 

DESCRIEREA BASARABIEI. TERITORIUL DINTRE PRUT Şl NISTRU ÎN EVOLUŢIE ISTORICĂ 
(DIN PRIMELE SECOLE ALE MILENIULUI II PÎNĂ LA SFÎRŞITUL SECOLULUI AL XX-LEA) 
Ediţia I, iulie 2011 

© 2011, Editura Cartier pentru prezenta ediţie. Toate drepturile rezervate. 
Cărţile Cartier sunt disponibile în limita stocului şi a bunului de difuzare. 

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii 
Ţurcanu, Ion 

Descrierea Basarabiei. Teritoriul dintre Prut şi Nistru în evoluţie istorică 
(din primele secole ale mileniului II pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea); 
- Ch. : Ca r Me i , 20 1 1 (T i pog r aT i d Ceni i d l d). - 496 p. - (Colecţ i a „Cd i L i e r i slu ii i"). -809-exr 



I SBN 9 78 -9 975 - 7 9- 677 - 4 
B 56 



Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. 

Mircea Eliade 



Cuprins 



Abrevieri 8 

Prefaţă 9 

Introducere 13 

Capitolul I. Observaţii generale cu privire la semnificaţia geografică şi 

istorică a numelui Basarabia (cu referinţă la spaţiul pruto-nistrean) 25 

1. Ţinutul dintre Prut şi Nistru în vechea tradiţie istoriografică 25 

2. Basarabia versus Bugeac 34 

3. Transferul de terminologie antică asupra spaţiului istoric medieval 
românesc 57 

4. O viziune motivată exclusiv patriotic privind statutul politic 

iniţial al părţii sudice a Moldovei 65 

Capitolul II. Chilia, cheia problemei privind stăpînirea asupra sudului Basara- 
biei la sfîrşitul secolului al XlV-lea şi începutul secolului al XV-lea 115 

1. Cetatea Chiliei în cadrul relaţiilor internaţionale de la Dunărea 

de Jos la sfîrşitul mileniului I şi în prima jumătate a mileniului II 116 

2. Problema stăpînirii muntene asupra Chiliei 144 

Capitolul III. în căutarea originii numelui Basarabia 187 

1. Spaţiul pruto-nistrean în literatura istorică medievală 

şi în materialele cartografice din Evul Mediu 187 

2. Reflecţii pe marginea referinţelor unei cronici polone la Basarabia 196 

3. Structuri social-politice în perioada dominaţiei cumane în Moldova .... 206 

4. Români şi cumani între Dunărea de Jos şi Taurosciţia 215 

5. Bolohovenii 244 

6. Convieţuirea românilor cu invadatorii turanici. 

„Simbioza româno -cumană" 253 

7. Istoriografia medievală şi din epoca modernă despre Basarabia 

şi basarabeni 279 

Capitolul IV. Configuraţia şi statutul teritoriului pruto-nistrean din 

primele secole ale mileniului II pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea 309 

1. Sudul Basarabiei în portulanele Mării Negre 311 

2. Teritoriul dintre Prut şi Nistru cu numele de Basarabia 322 

3. Moldova de răsărit tot aparte, dar fără nume 334 

4. Basarabia din sudul teritoriului pruto-nistrean 335 

5. Pe scurt despre documentele cartografice cantemiriene 345 

6. Basarabia în cartografia postcantemiriană 354 

7. Reînvierea vechii imagini a Basarabiei şi distrugerea ei 357 

încheiere 371 

Bessarabia description. The territory between the Prut and Dniester 

in historical evolution 381 

Anexa 417 

Indice de nume 46? 



7 



Abrevierile titlurilor principalelor publicaţii 
periodice şi culegeri de documente şi materiale 



AAR Analele Academiei Române 

AARMSI Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii istorice 

ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj 

AIGR Analele Institutului Geologic al României 

AIIA(X) Analelele Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol" din Iaşi 

ARBSH, Academie Roumaine. Bulletin de la Section historique 

AUI Analele Universităţii „A.I. Cuza" din Iaşi 

BOR Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti 

BSRRG Buletinul Societăţii Române Regale de Geografie 

DRH Documenta Romaniae Historica 

DIR Documente privind istoria României 

Hurmuzaki E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor 
RER Revue des etudes roumaines 

RESEE Revue des etudes sud-est europeennes, Bucureşti 

RHSEE Revue historique du sud-est europeen, Bucureşti 

RI Revista istorică, Bucureşti 

RIM Revista de istorie a Moldovei, Chişinău 

RIR Revista istorică română, Bucureşti 

RRGGG Revue roumaine de geologie, geophysique et geographie 
RRH Revue roumaine d'histoire 

SCGGG Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie 
SCIV Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti 
SEER South-East Europe Review, Diisseldorf 
SMIM Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti 
SRH Scriptores rerum Hungaricarum, Budapesta 
SRI Studii. Revista de istorie, Bucureşti 

AMM Apxeo/iorniecKue MccneflOBaHMH b Mon^aBMM, Chişinău 

ApCCCP ApxeonorMH CCCP, Moscova/Leningrad (S.-Petersburg) 

BflM BecTHMK flpeBHeii MCTopMM, Moscova 

BEA>K BocTOHHoeBponeMCKMM ApxeonorMtecKMii >KypHan, Kiev 

300Mfl 3anwcKM OfleccKoro 06nţecTBa MCTopMM m flpeBHOCTeâ 

MMO M3BecTMH MonflaBCKoro OiMMana AKafleMMM HayK CCCP, Chişinău 

KCMMMK KpaTKMe coo6meHMH MHCTMTyTa MCTopMM MaTepManbHoii 

KynbTypw, Moscova/Leningrad 

MACII MaTepnanbi no apxeonorMM CeBepHoro IIpM^epHOMopba, Odesa/Kiev 
nrM IIpoâneMbi reorpad)MM MonflaBMM, Chişinău 
IICPJI FIonHoe co6paHne pyccKnx neTonnceii, S.-Petersburg/Moscova 
TB30 TpyflM BO^bHoro SKOHOMMnecKoro o6mecTBa, S.-Petersburg 



Prefaţă 



O cercetare nouă asupra istoriei timpurii a Basarabiei nu este o 
întreprindere simplă şi uşoară, dar, dacă este făcută serios, nu poate 
fi suspectată de gratuitate. O astfel de acţiune are de învins mari ob- 
stacole, inclusiv din domeniul informării, al tradiţiei scrisului istoric, 
al mentalităţii, însă ea nu are cum să fie amînată la nesfîrşit: mai 
devreme sau mai tîrziu, oricum, trebuie să se facă. 

Dacă cineva interesat de Basarabia ca noţiune istorică şi geografică 
va căuta în literatura care a fost preocupată pînă acum şi de acest 
subiect, va afla că numele respectiv provine de la dinastia Basarabilor 
din Ţara Românească, că iniţial el viza doar extremitatea sudică a 
spaţiului dintre Prut şi Nistru şi că ruşii, punînd stăpînire pe acest 
spaţiu, în 1812, au extins numele pe toată întinderea lui. Dar, dacă 
ar încerca să afle cum s-a întîmplat că teritoriul est-prutean a ajuns 
să-şi ia numele de la principii munteni, ar rămîne nedumerit, pentru 
că nu va găsi nici o mărturie doveditoare în acest sens. Apoi, s-ar mai 
putea întreba ce înseamnă astăzi Basarabia din punct de vedere geo- 
grafic, altfel spus, putem oare vorbi în zilele noastre de un teritoriu 
cu acest nume, cînd pămîntul care se numea aşa în timpurile mai 
vechi este acum împărţit în trei spaţii inegale, separate unul de altul, 
din care cea mai mare parte intră în componenţa Republicii Mol- 
dova, iar altele două fac parte din Ucraina? Este evident că depăşirea 
acestor situaţii confuze reclamă necesitatea cercetării chestiunii pri- 
vind originea numelui Basarabia şi, în paralel, elucidarea problemei 
privind statutul politic-administrativ şi configuraţia naturală a teri- 
toriului desemnat cu acest nume. Urmărirea acestor obiective însă, 
înainte de a fi ajuns la rezultate ştiinţifice palpabile, are de învins 



9 



anumite clişee, care sînt cu atît mai greu de depăşit cu cit au reuşit să 
se învechească mai tare şi care, tocmai de aceea, pot provoca anumite 
idiosincrazii faţă de încercările de a le pune la îndoială. 

Avantajul temei noi constă în prospeţimea ei, în promisiunea de- 
scoperirii şi deci a completării cunoştinţelor cu date obţinute datorită 
curajului şi riscului explorării necunoscutului. Tocmai o astfel de 
temă este cea a originii numelui Basarabia şi a statutului iniţal al teri- 
toriului cu acest nume. Nu şi-a pus nimeni niciodată sarcina specială 
a cercetării ei, mulţumindu-se, cei care la un moment dat au trebuit să 
se confrunte cu ea, să trimită la părerea deja existentă, cvasiunanimă 
pe care am menţionat-o mai sus. Fiecare cercetător care reflecta se- 
rios asupra acestei chestiuni îşi dădea perfect seama că teoria originii 
munteneşti a numelui Basarabia era mult prea firavă pentru a o putea 
susţine cu toată convingerea, dar, pe de altă parte, căutarea unei alte 
soluţii nu era încurajată de interesele ştiinţifice de moment, poate şi 
de alte motive, şi nici măcar de un minim necesar de izvoare istorice. 
Altfel spus, tentaţia de a găsi răspunsul la întrebarea în discuţie era 
mult prea slabă ca să fi incitat la ruperea acestui cerc vicios. Cel care 
se hotărăşte totuşi să o facă îşi asumă anumite riscuri, printre care 
şi acela de a nu putea oferi cele mai convingătoare răspunsuri la 
întrebările pe care le ridică cercetarea unei astfel de teme, şi asta din 
cauza, mai ales, că sursele sînt foarte puţine, sînt incomplete, de multe 
ori doar referinţe indirecte la obiectivul urmărit, pe cînd scrierile is- 
torice privitoare la acest subiect nu sînt nici ele numeroase şi, mai 
ales, nu au căutat în mod expres să demonstreze cu destulă putere de 
convingere de unde s-a luat numele Basarabia. Dacă m-am hotărît să 
mă aventurez pe această cale, am făcut- o nu pentru că aş fi fost sigur 
că voi găsi soluţiile cele mai reuşite şi că voi da răspunsurile cele mai 
bune, ci doar din dorinţa de a contribui la înmulţirea şi concretizarea 
cunoştinţelor despre istoria timpurie a Basarabiei. 

Pînă acum, cercetarea acestei pagini a trecutului teritorului pruto- 
nistrean a avut de făcut faţă unui obstacol ce părea de neînvins, acela 
al necunoaşterii de către istoricii basarabeni a limbilor clasice, în 
special greaca, latina şi slavona, dar şi a unor limbi moderne, ca ger- 
mana şi poloneza, în care au fost scrise multe opere istorice ce conţin 
informaţii extrem de preţioase referitoare la trecutul românilor din 
Evul Mediu, inclusiv istoria Moldovei şi, în special, a teritoriului din- 



10 



tre Prut şi Nistru. Acest handicap nu a fost depăşit încă. Am încer- 
cat, în unele pagini ale acestei cărţi, să valorific anumite secvenţe din 
informaţia respectivă pentru găsirea răspunsului la întrebarea care a 
dat naştere acestui efort de investigaţie, fiind vorba doar de o încer- 
care; cercetarea şi atragerea în largă circulaţie ştiinţifică a datelor ce 
se găsesc în scrierile menţionate urmează să constituie o preocupare 
serioasă şi constantă a istoricilor interesaţi de Moldova medievală şi, 
în special, de jumătatea estică a acesteia, Basarabia. 

Caracterul informaţiei istorice de care am putut dispune, avînd în 
vedere de astă dată nu doar sursele istorice propriu-zise, ci orice fel 
de scriere care poate fi folosită la cercetarea temei care mă interesează 
aici în mod prioritar, şi-a lăsat amprenta asupra întregii lucrări, acest 
fenomen devenind sesizabil, în unele cazuri, mai mult, în altele mai 
puţin. La scrierea primelor capitole, de exemplu, am putut beneficia 
de un număr destul de mare de lucrări de cel mai variat gen - docu- 
mente, cronici, memorii, rezultate ale cercetărilor arheologice, mono- 
grafii istorice, articole ştiinţifice, materiale numismatice, lingvistice, 
scrieri geografice, economice etc. - ceea ce a făcut, se pare, ca discur- 
sul în respectivele compartimente să fie pe cît de condensat, pe atît de 
vioi. Din păcate, nu aceeaşi a fost situaţia în cazul ultimului capitol, 
în care mi-am propus să urmăresc cum a evoluat configuraţia şi stat- 
utul teritoriului pruto-nistrean cu numele de Basarabia din primele 
secole ale mileniului II pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea. Principala 
categorie de materiale pe care le-am putut folosi la cercetarea acestui 
fenomen au fost hărţile, în primul rînd cele medievale, dar şi unele 
din epoca modernă. Or, acestea, mai ales în cazul perioadelor mai 
vechi, sînt, în ceea ce priveşte reprezentarea ţărilor române, inclusiv a 
Basarabiei, foarte sumare şi, în mare măsură, inexacte. Atît cît s-a pu- 
tut, am încercat să depăşesc această carenţă prin examinarea paralelă 
a informaţiei cartografice şi, de asemenea, unde a fost posibil, prin 
raportarea acesteia la datele documentare şi la unele scrieri istorice. 

Din cauza, mai cu seamă, a insuficienţei bazei informative, cer- 
cetarea temei originii numelui Basarabia, odată cu încercarea de a 
elucida şi chestiunea privind statutul teritoriului cu acest nume de-a 
lungul vremurilor, se prezintă, aşa cum am mai spus, ca o acţiune 
temerară, ceea ce poate presupune şi rezultate încurajatoare, dar nu 
exclude nici impresii mai puţin optimiste. Asta înseamnă că, fie că 



11 



îmi place sau nu, trebuie să admit că, în unele locuri, studiul de faţă 
se opreşte la nişte limite pe care datele de care am putut beneficia nu 
mi-au permis să le depăşesc, iar de aici ar rezulta o anumită relativi- 
tate a unor observaţii şi concluzii. 

Ţin să mai adaug că gîndul de a afla de unde s-a luat numele de Ba- 
sarabia şi ce statut a avut în trecut pămîntul care a purtat acest nume 
m-a frămîntat multă vreme. Dar, de fiecare dată cînd căutam să aflu 
răspunsul la aceste două întrebări, mă confruntam cu o informaţie 
istorică incompletă sau, mai degrabă, confuză şi derutantă. De-abia 
mai târziu m-am decis să încerc a cerceta acest fenomen pe cont pro- 
priu, sarcină care, pentru mine, era mult prea ambiţioasă, pentru că 
nu m-am specializat niciodată în istoria medievală. Curiozitatea şi 
dorinţa de a desluşi măcar ceva cît de cît sigur relativ la acest subiect 
m-au îndemnat să îndrăznesc şi, în final, să mă pun pe treabă. Ast- 
fel a apărut materialul pentru un articol încredinţat unei publicaţii 
ştiinţifice, au urmat apoi altele, mai cuprinzătoare şi scrise cu tot mai 
multă speranţă că am apucat pe calea cea dreaptă. Cum se întîmplă 
de obicei, unele din aceste materiale conţineau elemente comune, 
astfel încît, adunate laolaltă într-o carte, pot crea impresia de repe- 
tare. Repetările, mai ales în cazul temelor noi sau abordate în altă 
manieră, eventual şi cu utilizarea altor date, nu sînt neapărat nejus- 
tificate, ba chiar pot fi, în asemenea situaţii, recomandabile. Şi totuşi, 
pentru inteligenţele disciplinate şi deci foarte exigente, revenirile 
mai mult sau mai puţin frecvente la aceleaşi motive pot fi incomode, 
supărătoare chiar. Cu toate acestea, nu m-am putut hotărî să le eli- 
min, şi nu doar din cauza că mi s-ar fi cerut prea mult timp, pe care 
nu l-am avut, pentru a face această treabă, şi nici din motivul că, de 
fapt, ele nu deranjează prea mult, ci numai din considerentul că dacă, 
în cele din urmă, m-aş fi hotărît cumva să o fac, ar fi trebuit să scriu 
un alt text, în care nu ar mai fi fost de găsit speranţa descoperirii, 
naivitatea ineditului şi spiritul încurajator care au alimentat cu gen- 
erozitate textele iniţiale. Aşa că, ajustîndu-le întrucîtva la exigenţele 
impuse de normele unei monografii ştiinţifice, le las prospeţimea şi 
curajul juvenil de la început. 



Introducere 



Una dintre cele mai mari provocări ale istoriografiei române, 
poate chiar cea mai importantă şi cu siguranţă cea mai supără- 
toare, ca să nu zic cea mai umilitoare, o constutie „mileniul în- 
tunecat", perioada atît de slab cunoscută a spaţiului românesc, cu- 
prinsă între retragerea romanilor din Dacia şi momentul formării 
statului la români. Şi, din toată perioada respectivă, segmentul 
care a captat mereu cea mai mare atenţie a istoricilor ancoraţi în 
acest spaţiu temporal, şi nu numai a istoricilor, a fost cel al prime- 
lor secole ale mileniului II, pînă în preziua întemeierii celor două 
principate româneşti dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. S-a 
explicat, şi nu fără temei, insuficienta cunoaştere a acestei durate a 
istoriei teritoriului carpato-danubiano-pontic prin marea sărăcie 
a izvoarelor istorice, fapt ce se regăseşte, bineînţeles, în lacunele 
istoriografiei - şi nu numai ale celei române, desigur - preocupate 
de acele timpuri atît de îndepărtate şi atît de tulburi. Totuşi caren- 
ţele ştiinţei istorice relativ la spaţiul şi timpul vizate aici nu pot fi 
puse exclusiv pe seama lipsei sau sărăciei surselor, chiar dacă aces- 
tea sînt extrem de importante pentru studiul istoric. Nu arareori, 
necunoaşterea se află în complicitate cu locul şi cu timpul pe care 
cercetarea le are în vedere. Faptul că despre Ţările Române, inclu- 
siv despre spaţiul pruto-nistrean, din primele secole ale mileniului 
II se cunosc atît de puţine lucruri nu este deloc întîmplător. Pe de o 
parte, slaba dezvoltare economică a regiunii, lipsa marilor aşezări 
urbane, singurele locuri unde se putea concentra o lume avută, in- 
formată şi puternică, densitatea redusă a populaţiei, iar pe de altă 



13 



parte, permanenta instabilitate politică, necontenita vînturare pe 
aici a unor importante mase de cuceritori nomazi au făcut ca acest 
teritoriu să se afle multă vreme în afara marilor căi comerciale şi 
a contactelor politice, diplomatice şi culturale. Era un spaţiu con- 
damnat, împreună cu timpul său, la anonimat. Prin sine însuşi şi 
în vremea sa, el părea să nu aibă nimic de spus. Avem de a face, 
altfel spus, cu o situaţie obiectivă, cu un dat, pe care ştiinţa nu-1 
poate îndrepta post-factum. Dar de aici, pentru ştiinţă, rezultă o 
altă sarcină, care s-ar putea să-i stea în putere, şi anume să explice 
de ce s-a ajuns la această situaţie, de ce spaţiul respectiv a rămas 
in afara Europei din jur şi nu a reuşit să se constiutuie, cum ar 
fi zis F. Braudel, într-o „zonă de întîlnire a societăţilor umane, a 
unui aliaj de istorie" 1 . Curiozitatea umană nu poate fi satisfăcută 
de faptul că un teritoriu care, în Antichitate, s-a aflat vreme în- 
delungată sub influenţa marilor civilizaţii greacă şi romană, la un 
moment dat, s-a pomenit şters aproape cu totul din istorie pentru 
o perioadă de o mie de ani. 

Istoria unor ţări, a unor popoare sau teritorii, a căror denumire 
comportă înţelegeri şi interpretări diferite, mai ales atunci cînd vi- 
ziunile asupra acestui subiect sînt contradictorii, impune sarcina 
de a fi cercetată cu începere de la nume. Tocmai un astfel de caz 
este şi cel al Basarabiei. 

Interesul faţă de trecutul Basarabiei s-a manifestat în cel mai 
înalt grad în momentele cînd ea s-a aflat în centrul atenţiei opi- 
niei publice europene, ca, de exemplu, în 1812 sau în 1918. După 
ruperea acestui teritoriu, în 1812, de la principatul Moldovei şi în- 
globarea în Imperiul ţarist, opinia publică din Rusia şi, mai ales, 
administraţia de stat a acestei ţări aveau interesul să afle cît mai 
multe despre noua achiziţie teritorială. Drept urmare, pe parcur- 
sul cîtorva decenii, au apărut mai multe scrieri privind acest ţi- 



F. Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca iui Filip al II-lea, II, 
Bucureşti, 1985, p. 5. Expresia în engleză, foarte reuşită, a lui Em. de Martonne 
„the melting-pot of many histories": idem, The Mediteranean and the Meditera- 
nean world in the age of Philip II, voi. I, Berkeley/Los Angeles, 1995, p. 231. 



14 



nut sau chiar despre Principatele dunărene 2 , din care, pînă la acea 
dată fatală, făcuse parte şi Basarabia 3 . Chiar şi unii dintre primii 
guvernatori ai ţinutului, devenit povincie rusească, se arătaseră 
pasionaţi de trecutul lui 4 . Au urmat, în a doua jumătate a secolu- 
lui şi mai ales în preajma centenarului răpirii ruseşti a provinciei, 
cîteva sinteze de istorie a Basarabiei şi numeroase studii şi schiţe 
istorice, statistice, economice, culturologice, ca cele semnate de 
P. N. Batiuşkov, A. N. Egunov, L. V. Golovko, C. Hanaţki, V. Kur- 
dinovski, A. Nakko, N. Laşkov, I. F. Ştukenberg, N. Murzakevici, 
1. 1. Taranski, A. Zaşciuk, N. M. Zozulin, M. Dragan, P. Jidovski, 
S. Palauzov, N. K. Moghileanski, A. Uvarov, P. Sîrcul, A. Iaţimirski, 



Cu privire la interesul cognitiv al ruşilor pentru Ţările Române, în general, vezi, 
între altele: G. Pascu, Călători străini in Moldova şi Muntenia în secolul XVIII, 
Iaşi, 1940, p. 81 şi urm.; Gh. G. Bezviconi, Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, 
Bucureşti, 1947, p. 15 şi urm. 

Menţionez doar cîteva scrieri de acest gen: 71. H. EaHTbim-KaMeHCKMM, Uymeute- 
cmeue e Mondaeum, Banaxuw u Cepâum, MockBa, 1810; II. Kvhmiikmh, KpamKoe 
cmamucmuHecKoe onucanue 3adnecmpoecKou (BeccapaâcKou) oânacmu, npu- 
coeduHeHHoii k Poccuu no MupHouy mpaKmamy, 3aKmoneHHOMy c Uopmow Om- 
moMaHCKom e Byxapecme e 1812 zoby, CaHKT-IleTep6ypr, 1813; II. n. Cbmhmih, 
O ecmecmeeHHOM cocmosmuu Beccapa6cKou o6nacmu, în „Tpy/ibi BonbHoro 
3KOHOMMiecKoro oânţecTBa", CaHKTlIeTepâypr, qacTb 68, pa3fl. 9, 1816, c. 221- 
269; O. O. Bnrejib, 3aMenanu>i na nuneurnee cocmosmue Beccapaâuu, KnniMHeB, 
1823; 14. ilKOBeHKO, Huneurnee cocmosmue mypeufcux KHXMecme Mondaeuu u 
Banaxuu u Poccuuacou Beccapa6cnou o6nacmu c KapmoiX ... c ucmopunecKUM u 
cmamucmuHecKUM onucanueu 3eMenb, Hpaeoe, eocnodapeu, CaHKT lTeTep6ypr, 
1828; A. E. BejibTMaH, HanepmaHue dpeeneu ucmopuu Beccapaduu c npucoeo- 
KynnenueM ucmopmecKux eunucoK u Kapmu, MocKBa, 1828; A. A. CicanbKOB- 
ckmm, McmopunecKoe eeedenue e cmamucmuuecKoe onucanue BeccapaâcKou 
o6nacmu, CaHKT-ITeTepâypr, 1846. 

Vezi, de ex., M. H. Xanwnna, CeedeHun o dpeenocmitx Beccapaâuu, coâpaHHue 
eoeHHbiM eydepnamopoM 77. 14. OedopoebiM e 1837-1838 eodax, în „Tpy/ibi Bec- 
capaâcKoii ry6epHCKoii VieHoii ApxMBHoii Kommccmm", tom II, 1902, c. 98-118. 
Trebuie să observ că P. I. Fiodorov nu a fost singurul mare demnitar ţarist care 
s-a arătat interesat de istoria Basarabiei. Merite mult mai mari a avut contele M. S. 
Voronţov, guvernatorul Novorossiei, fondatorul Societăţii de istorie şi antichităţi 
din Odesa (1839), aceasta reuşind să adune şi să publice un număr mare de mate- 
riale, unele de inestimabilă valoare ştiinţifică, din trecutul Basarabiei. Nici contele 
Karl von Nesselrode, diplomatul de primă mină şi omul foarte apropiat al ţarului 
Alexandru I, nu a fost indiferent faţă de acest subiect, după cum tot aşa va fi mult 
mai tîrziu şi basarabeanul Leon Casso, ministrul instrucţiunii publice al Rusiei. 



15 



S. Davidovici, P. Cruşevan, L. Kasso ş.a 5 . Era şi de aşteptat ca, spre 
sfîrşitul acestei perioade, să apară şi un interes special faţă de nu- 
mele Basarabia 6 . însă, pe atunci şi în acel mediu, încercările de 
acest fel erau doar nişte dibuiri fără un serios demers ştiinţific, 
de aceea nici nu aveau cum găsi răspunsul la întrebarea de unde a 
putut apărea acest nume. 

După unirea Basarabiei cu România, în 1918, istoria acestui 
teritoriu a devenit din nou o temă de mare actualitate, mai ales în 
Regatul Român reîntregit, dar, din motive politice, şi în Rusia so- 
vietică. La doar o lună de la proclamarea Unirii, apărea la Mosco- 
va monografia Basarabia, semnată de geograful şi zoologul rus L. 
S. Berg, originar din Tighina, în care se spunea, între altele: „Nici 
pînă astăzi nu s-a putut stabili cu exactitate ce înseamnă cuvîntul 
«Basarabia»" 7 . 

Bineînţeles că, în România, curiozitatea faţă de trecutul terito- 
riului dintre Prut şi Nistru era şi mai mare, căutîndu-se, cum era şi 
firesc, a se demonstra legăturile indestructibile şi istoria comună 
ale acestuia cu restul spaţiului românesc. în prima jumătate a ani- 
lor '20 ai secolului trecut, apăreau, aproape simultan, două sinteze 
de istorie a Basarabiei, una mai amplă 8 şi alta mai restrînsă 9 . Spre 
sfîrşitul perioadei interbelice, va vedea lumina tiparului primul 
din cele trei studii generalizatoare ale lui Al. Boldur asupra acestei 
teme, circumscris la epocile antică şi medievală, în care istoricul 



Pentru detalii, vezi I. Ţurcanu, Bibliografia istorică a Basarabiei şi Transnistriei, 
Chişinău, 2005, p. 99, 100, 130, 153, 168, 186, 199, 204, 205-208, 214, 224, 234-235, 
238, 275, 276, 338, 342-344, 369, 370, 391-392, 400, 403, 473, 478, 482, 489, 494, 
495, 499, 505 ş.a. 

A. Hafl3BeiţKHM, O npoucxoxcdeHuu Ha3eanua „Beccapa6un", în „BeccapaâcKMii 
BecTHMK", 1891, Ns 491; şi CmamucmuHecKoe onucanue Beccapaâuu coScmeeHHO 
mau HasueaeMou, unu BydxaKa, c npunoMemieM zenepaumozo nnana Kpax 
AKKepMaH, 1899, c. 3-4. Cea de-a doua lucrare este mult mai mult decît o simplă 
sumă de date statistice, fiind de fapt o descriere detaliată a ceea ce prezenta Ba- 
sarabia istorică în anii '20 ai secolului al XlX-lea. Din păcate, nu se ştie cine este 
autorul (sau autorii) ei. 

JI. C. Bepr, BeccapaSun. Cmpana - JImdu - Xo3xucmeo, Chişinău, 1993, p. 12. 
I. Nistor, Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1923, XLVIII+455 p., 83 de figuri şi 2 hărţi. 
G. Popa-Lisseanu, Basarabia. Privire istorică, Bucureşti, 1924, 100 p. 



16 



va zăbovi puţin asupra toponimului Basarabia, ca şi la antropo- 
nimul Basarab/Basarabi 10 , fără să formuleze o concluzie finală. 
Tocmai de aceea, mai tîrziu, în 1943, cînd va fi editat ultimul din 
cele trei studii sintetice ale sale asupra trecutului Basarabiei, el va 
observa: „Numele «Basarabia», ce se află acum în uzul general, 
ascunde în parte un adevăr istoric cu privire la această provincie 
şi pune înaintea fiecărui cercetător obiectiv sarcina de a prezenta 
întîi de toate lămuriri cu privire la originea numelui ei" 11 . 

Dar deşi acest nume i-a interesat pe mulţi cercetători, încă din 
Evul Mediu, şi cu toate că, uneori, ca în cazul lui Boldur, s-a sugerat 
cu destulă insistenţă ideea că studierea trecutului Basarabiei tre- 
buie să înceapă chiar de la numele ei, problema nu şi-a găsit soluţia 
adecvată nici pînă astăzi, deşi în istoriografia română se consideră 
că soluţia cea dreaptă e cunoscută de mult, fără să existe însă şi 
dovezile de rigoare în favoarea unei astfel de păreri. V. Spinei, care 
a fost o vreme interesat şi el de acest subiect, observa, aproape 
trei decenii în urmă: „Din păcate, pînă în prezent, lipsesc studiile 
aprofundate asupra evoluţiei terminologice referitoare" la aceas- 
tă denumire în sensul „adoptării ei pentru sud-estul Moldovei" 12 . 
Exceptînd cîteva încercări izolate relativ recente, în general destul 
de sumare 13 , chestiunea numelui de Basarabia s-a aflat pînă acum 
în situaţia mai veche, adică fără soluţie, şi asta din cauza că nu a 
constituit niciodată un obiectiv special pentru cercetarea istorică. 
De aceea, nu întîmplător, în cultura istorică occidentală a predo- 
minat, pînă relativ recent, părerea care s-ar putea să fie cea mai 
răspîndită şi acum, cum că „Basarabia este numele pe care ruşii 



Al. Boldur, Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul istoriei românilor, vol.I. 
Epocile vechi (pînă în sec.XVIII), Chişinău, 1937, p. 78. 
Idem, Istoria Basarabiei, ed. a 2-a, Bucureşti, 1992, p. 419. 

V. Spinei, Moldova in secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982; cit. după ed. a 3-a, Chişinău, 
1992, p. 47. Autorul acestui studiu oferă un model pentru o astfel de cercetare, care 
începe cu „denumirea atribuită spaţiului est-carpatic în secolele XI-XIV". 
Vezi, de ex., schiţa lui I. Chirtoagă Evoluţia semnificaţiei teritoriale a noţiunii 
Basarabia, în RIM, V, 1994, 2(18), p. 9-13 ; v. aceeaşi în Revista istorică, VI, 1995, 
nr.7-8. Observăm că, aici, obiectivul cercetării îl constituie, de fapt, teritoriul de- 
semnat cu această denumire, nu toponimul. 



17 



l-au dat regiunii dintre Prut şi Nistru pe care au ocupat-o în secolul 
al XIX-lea" 14 . Pornind de la această situaţie, îmi propun, în această 
carte, să caut un răspuns la cele două întrebări legate de chestiunea 
respectivă, pe care le-am menţionat deja în prefaţă. Prima din ele 
vizează originea numelui Basarabia, cîtă vreme părerea afirmată 
în istoriografie în urmă cu mai bine de o sută de ani, cum că acest 
nume ar proveni de la dinastia Basarabilor din Ţara Românească 
în temeiul unei posesiuni a acestora asupra Chiliei şi a teritoriului 
învecinat din nordul Dunării de Jos, nu se fondează pe nici un 
argument valabil. A doua întrebare ţine de evoluţia configuraţiei 
şi a statutului politic al teritoriului pruto-nistrean din momentul 
semnalării în sursele istorice a numelui Basarabia şi pînă la dez- 
integrarea politică a acestui spaţiu în urma împărţirii lui, în anul 
1940, între două componente politico-administrative sovietice: 
Republica Sovietică Socialistă Ucraineană şi Republica Sovietică 
Socialistă Moldovenească. Recent, aceste eforturi au fost preceda- 
te de cîteva încercări de a răspunde la cele două întrebări 15 . 

Văzut aşa cum ni-1 prezintă astăzi cunoştinţele noastre isto- 
rice, numele de Basarabia pare oarecum confuz: nu se ştie foarte 
clar cînd apare el în istorie şi, tot aşa, nu prea ştim ce să spunem 
despre coordonatele lui geografice, atît în timpurile mai vechi, cît 
şi în zilele noastre. Evident că, pentru a ne lămuri complet asupra 
acestui subiect, numele respectiv trebuie examinat atît ca realitate 
istorică, cît şi ca noţiune geografică. De asemenea, cîtă vreme o 
bună parte a istoriografiei, dacă nu chiar toată, pare să nu vadă 
nici o deosebire între numele Basarabia şi Bugeac, este necesar 
să ne descurcăm şi relativ la acest raport, examinîndu-1, iarăşi, 
sub aspect istoric şi geografic. în legătură cu factorul geografic, la 
care voi reveni îndată, trebuie să observ aici că, din cauza slabei 



L. Romier, Le carrefour des empires morts. Du Danube au Dniester, Paris, 1931, 
p. 140. 

I. Ţurcanu, Cîteva observaţii asupra numelui Basarabia, „Istros", V, 2009, p. 233- 
249; idem, Un bref regard sur la viile de Chilia au debut du XV siecle, au sujet 
du nom de la Bessarabie, „Historical yearbook", VII, 2010, p. 15-28; idem, In cău- 
tarea originii numelui Basarabia, Chişinău, 2010. Din păcate, textul acestei cărţi 
conţine unele greşeli de tipar, în special la pp. 181-182. 



18 



cunoaşteri a mediului natural al Basarabiei din prima jumătate a 
mileniului II, unele aspecte ale istoriei acestui teritoriu din acea 
vreme, ca anumite procese demografice sau economice, nu pot fi 
cunoscute satisfăcător. 

Poate cea mai sensibilă problemă care apare în cazul cercetării 
originii numelui Basarabia este atitudinea faţă de părerea tradi- 
ţională asupra acestei chestiuni; în mod oarecum firesc, nu ar fi o 
surpriză ca anumiţi partizani ai acesteia să-şi exprime, într-un fel 
sau altul, dezacordul faţă de încercarea de a găsi altă explicaţie pri- 
vind originea numelui respectiv. Nu este exclus ca, într-un aseme- 
nea caz, controversa să degradeze într-o confuntare politico-ideo- 
logică: de vreme ce vechiul punct de vedere porneşte de le ideea 
unităţii teritorial-politice a Ţării Româneşti şi a Moldovei, indife- 
rent dacă are sau nu argumente, înseamnă că cel care încearcă să-1 
conteste este inamicul acestei idei, adică, zis simplu de tot, dacă e 
român, nu este patriot, iar dacă nu e român, unelteşte împotriva 
ideii naţionale româneşti. S-ar prea putea ca una din cauzele care 
au făcut ca, pînă acum, să nu se fi încercat a găsi o soluţie ştiinţifică 
credibilă acestei probleme să fi fost tocmai teama declanşării unei 
astfel de fricţiuni penibile. Spre norocul tuturor, din acest punct 
de vedere, în ultimele decenii, lumea s-a schimbat mult spre bine; 
după cum în societate sînt apreciate tot mai mult valorile umane 
reale, lucrurile utile întregii comunităţi şi fiecărui om în parte, tot 
aşa, şi în ştiinţele umaniste, interesul pentru adevăr, pentru faptele 
reale primează în faţa atitudinilor ce îşi au originile în tot soiul de 
pasiuni sau, mai rău, în ieftine speculaţii patriotarde. 

Cercetătorul care se încumetă să apuce pe o cale atît de în- 
gustă şi de priporoasă, cum este istoria timpurie a Basarabiei, nu 
are destule instrumente de lucru; materialul cu care urmează să 
ridice propria sa construcţie trebuie adunat din frînturi şi cioburi 
împrăştiate şi izolate unele de altele. Pînă acum, în mod obişnuit, 
acestea erau căutate în cronicile slavone, în materialul arheologic, 
incomplet, care a fost studiat inconsecvent, insuficient şi a fost 
interpretat contradictoriu; apoi s-a mai căutat, dar mai puţin, în 
scrierile istorice bizantine, s-a apelat mai des la cercetările istorice 
contemporane, la cele mai vechi şi la cele mai noi. Dar, în mod in- 



19 



explicabil, au fost oarecum ignorate două categorii de scrieri isto- 
rice străine extrem de utile pentru acest subiect, ca şi pentru istoria 
românilor, în general. Este vorba de acele lucrări istorice germane, 
scrise şi editate mai ales în secolul al XVIII-lea şi la începutul se- 
colului al XlX-lea, în care istoria românilor ocupă un loc relativ 
însemnat. Aşa sînt mai cu seamă scrierile lui F. W. Sommersberg, 
L. A. Gebhardi, J. Thunmann, F. J. Sulzer, J. G. Stritter, J. C. Engel 
ş.a. Dar încă mai valoroase, în special pentru istoria Moldovei şi cu 
precădere pentru Basarabia, sînt cronicile polone timpurii şi, nu 
mai puţin, cele tîrzii ale lui J. Dlugosz, B. Wapowski, M. Cromer, 
M. şi J. Bielski, S. Sarnitski, A. Gwagnin, M. Stryjkowski, precum 
şi scrierile istorice moderne ale lui J. Lelewel, A. Naruszewicz, 
A. Prochaska, J. A. Gierowski, T. Manteuffel ş.a. 

Un loc aparte în literatura referitoare la Basarabia din ajunul 
întemeierii Moldovei ocupă creaţia istorică a lui Dimitrie Cante- 
mir. Sigur că, dacă sînt examinate în raport cu rigorile cercetă- 
rilor istorice propriu-zise, nici una din scrierile sale nu se înca- 
drează în acest gen de literatură. Cea mai valoroasă dintre operele 
sale ştiinţifice, Descrierea Moldovei, nu este, de fapt, o lucrare 
ştiinţifică aşa cum se realizau astfel de lucrări în Europa la în- 
ceputul secolului al XVIII-lea şi chiar mai devreme, ci un simplu 
eseu istorico-etnografic, care aproape că nu oferă nici o informa- 
ţie asupra surselor folosite de autor şi care conţine destule inexacti- 
tăţi. Celelalte scrieri istorice ale sale nu sînt opere originale, ci, 
pur şi simplu, nişte compilaţii, care, aproape toate, s-au constituit 
din materialele folosite la realizarea Descrierii Moldovei. Cu toate 
acestea, scrierile istorice cantemiriene conţin o serie de date deo- 
sebit de utile pentru această temă istorică, precum şi unele obser- 
vaţii cît se poate de relevante pentru găsirea răspunsurilor la cele 
două întrebări de bază pe care le ridică tema respectivă. De unde 
rezultă sarcina examinării atente a acestor scrieri şi a reconsideră- 
rii unor gînduri şi aprecieri ce se conţin în ele. 

Am menţionat deja chestiunea materialului cartografic care 
poate fi folosit la cercetarea istoriei medievale timpurii a româ- 
nilor. Hărţile europene din ajunul şi din primele secole de după 
întemeierea ţărilor române conţin informaţii foarte generale şi, de 



20 



multe ori, inexacte cu privire la aceste ţări. Şi totuşi, ele constituie 
o sursă importantă pentru perioada respectivă a istoriei noastre. 
Aşa cum sînt, confuze şi aproximative, hărţile europene din seco- 
lele XV-XVI şi chiar de mai tîrziu pot fi de real folos la studierea 
istoriei iniţiale a Basarabiei - bineînţeles, cu referinţă mai ales la 
configuraţia teritoriului care, pe atunci, purta acest nume. Pro- 
blema esenţială în cazul de faţă este însă alta, şi anume că, deşi 
în ultima sută de ani în România au apărut mai multe scrieri ce 
s-au arătat interesate de materialul cartografic medieval şi de la 
începutul epocii moderne referitor la spaţiul românesc 16 , totuşi 
nu există încă serioase cercetări comparative care ar fi identifi- 
cat partea ştiinţifică reală a acestui material. Soluţionarea proble- 
mei respective rămîne o sarcină de viitor a istoricilor, geografilor, 
lingviştilor şi a altor specialişti. 

Pînă pe la începutul celei de a doua jumătăţi a mileniului II, 
geografia fizică a zonei carpato-nistrene s-a schimbat mult: au fost 
defrişate suprafeţe mari de păduri, fenomen ce a dus la dispariţia 
multor izvoare, la reducerea debitului de apă în rîuri şi lacuri, la 
creşterea considerabilă a întinderilor de coline golaşe, de podişuri 
şi stepă cu umiditate insuficientă şi cu vegetaţie săracă, supuse tot 
mai mult, mai ales cele dîntîi, eroziunilor 17 . Faţă de atitudinea op- 
timistă, după care în Evul Mediu distrugerea vegetaţiei forestiere 
în Ţările Române nu ar fi fost importantă 18 , trebuie să reţinem că, 
pe de o parte, în vremea aceea, consumul de lemn era foarte mare, 



G. D. Vîlsan, O fază în popularea ţărilor româneşti (Cu prilejul unei hărţi sta- 
tistice vechi descoperite în ultimul timp), în BSRRG, XXXIII, 1912; M. P. Botez, 
Istoricul cartografiei româneşti, în „Arhivele Basarabiei", VIII, 1936, nr. 2-3 ; M. 
Popescu-Spineni, România în istoria cartografiei pînă la 1600, I II, Bucureşti, 
1938 ; idem, România în izvoare geografice şi cartografice. Din antichitate şi 
pînă in pragul veacului nostru, Bucureşti, 1978 ; V. Băican, Geografia Moldovei 
reflectată in documentele cartografice din secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1996; 
D. Moldovanu, Toponimia Moldovei în cartografia europeană veche (cea 1395- 
1789), în „Tezaurul toponimic al României. Moldova", voi. I, partea a 4-a, Iaşi, 2005; 
I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, Descriptio Romaniae, I, Bucureşti, 2004 ş.a. 
Vezi unele referinţe fugare la fenomenele respective la V. Spinei, Realităţi etnice în 
Moldova Meridonală în secolele X-XIII. Români şi turanici, Iaşi, 1985, p. 16, 18, 27. 
Foarte sumar despre bibliografia acestui fenomen ibidem, p.18 şi urm. 



21 



acesta avînd o întrebuinţare cvasigenerală în economie şi în viaţa 
de toate zilele a oamenilor, iar, pe de altă parte, nevoia crescîndă de 
suprafeţe cultivate şi de păşuni impunea sarcina defrişării unor în- 
tinderi tot mai mari de pădure. Nu trebuie uitate nici numeroasele 
podvoade cu lemn pentru foc şi de construcţie pe care ţăranii erau 
obligaţi să le dea anual domniei, pîrcălabilor, cetăţilor şi, bineîn- 
ţeles, boierilor locali 19 . De altfel, aşa cum observa F. Braudel, pe 
care l-am citat mai sus, în Evul Mediu, distrugerea formaţiunilor 
forestiere din bazinul mediteranean luase proporţii foarte mari 20 ; 
în spaţiul românesc, cuprins de fapt în acest areal, situaţia nu pu- 
tea fi mult diferită, cu excepţia regiunilor muntoase, unde acce- 
sibilitatea redusă şi populaţia mai rară au protejat pădurile mai 
mult decît în zonele de podiş şi de cîmpie. Acţiunile de acest fel 
au dus la dispariţia unor mari suprafeţe de păduri, ca, de exemplu, 
Codrii Tigheciului, adeseori menţionaţi în scrierile medievale, sau 
pădurile din nordul Basarabiei, despre care relatează unii călători 
din secolul al XVI-lea 21 . Drept urmare, dacă, în prima jumătate 
a acestei perioade, delta Dunării şi fîşia acoperită cu lacuri din 
nordul ei era un întins spaţiu mlăştinos, nepracticabil din punct 
de vedere economic (exceptînd, în special, braţul Chilia al Dună- 
rii) şi al comunicaţiilor şi deci aproape nepopulat, după întemeie- 
rea Moldovei şi lărgirea posesiunilor ei pînă la mare şi la gurile 
acestui fluviu, teritoriul respectiv a început să fie valorificat sub 
multiple aspecte, fenomen însoţit de înmulţirea aşezărilor şi de 
creşterea populaţiei. în elementele sale esenţiale însă relaţia dintre 
condiţiile naturale ale spaţiului pruto-nistrean din perioada ante- 
rioară formării statului şi istoria sa propriu-zisă nu sînt cunoscu- 
te, în situaţia în care, pentru vremea aceea, fenomenul respectiv 
este mult prea important pentru a putea fi neglijat. Este adevărat 
că există cîteva studii de geografie istorică a Moldovei medievale 



C. C. Giurescu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri pină astăzi, 
Bucureşti, 1976, p. 86-88. 
F. Braudel, op. cit., p. 17. 

Călători străini despre ţările române, III, Bucureşti, 1971, p. 217. De fapt, la vre- 
mea respectivă, aceste păduri erau doar nişte rămăşiţe ale codrilor de altădată. 



22 



timpurii 22 , dar, făcînd abstracţie pînă la un punct de monografia 
bine documentată a lui V. Spinei 23 , de regulă, scrierile de acest fel 
sînt preocupate prioritar fie de procesele demografice (V. Spinei, 
L. L. Polevoi), fie de istoria politică (Gh. I. Brătianu) şi deci nu in- 
sistă în mod special asupra cadrului natural al teritoriului respec- 
tiv în calitate de condiţie fundamentală pentru evoluţia sa istorică. 
Deşi în bună parte o astfel de abordare îşi are explicaţia în inte- 
resele profesionale ale istoricilor, totuşi ea este determinată şi de 
sărăcia informaţiei despre acest fenomen; puţinele date care pot 
fi culese din mărturiile unor călători prin Moldova sau, încă mai 
puţin, din unele hărţi medievale nu sînt suficient de concludente 
în acest sens (v. cap. IV din cartea de faţă). în plus, aşa cum arată 
şi studiul respectiv al lui Spinei din monografia menţionată, ca şi 
cartea lui L. S. Berg, cercetările asupra ecosistemului sau a biosfe- 
rei Moldovei vizează aproape în exclusivitate realităţile din zilele 
noastre, care, evident, nu sînt raportabile la situaţia din timpurile 
mai vechi de o jumătate de mileniu. De unde se desprinde conclu- 
zia că nu dispunem de o bună cunoaştere a mediului natural al 
Basarabiei din acea vreme, iar, fără asta, o serie de aspecte esen- 
ţiale ale acelei perioade îndepărtate rămîn necunoscute, deoarece, 
aşa cum observa acelaşi F. Braudel, fenomenele naturale, inclusiv 
cele de climă, nu sînt doar o problemă economică, ci una vitală 24 . 



Vezi V. Spinei, op. cit.; Jl. Jl. IIojieBOM, OnepKU ucmopunecKou zeozpatfuu 
Mondaeuu XIII-XV ee., KniiiMHeB, 1979. Tangenţial, acest aspect este abordat şi 
în studiul lui Gh. I. Brătianu despre geografia istorică a Mării Negre, care rămî- 
ne mai degrabă o cercetare de istorie politică, prea puţin preocupată de cadrul 
natural al spaţiului studiat: Gh. I. Brătianu, Marea Neagră de la origini pînă la 
cucerirea otomană, I, ed. îngrij., studiu introd., note şi bibliogr. de Victor Spinei, 
Bucureşti, 1988, p. 84-101. Dintre scrierile, mai mult sau mai puţin documentate, 
asupra acestei chestiuni ale unor nespecialişti în istorie, v. de ex. L. S. Berg, op. cit., 
p. 12-38; Z. C. Arbure, Basarabia în secolul XIX, ed. a 2-a realizată de Tatiana şi 
Ion Varta, Chişinău, 2001, p.33-84. 
V. Spinei, op. cit., p.13-44. 

F. Braudel, op. cit., p.25. Vezi unele discuţii asupra acestei probleme la Ch.W. Si- 
mon, „Evolutionary history". Trends in the contemporary history of the histo- 
riography of environment, în „Storia della Storiografia", Milano, XXIV, 2005, 47, 
p. 90-120. 



23 



De exemplu, dacă am fi informaţi satisfăcător asupra caracterului 
precipitaţiilor, a fenomenelor de secetă, a cantităţii de apă din rî- 
uri şi lacuri, a florei etc. din spaţiul est-prutean din prima jumă- 
tate a mileniului II, am cunoaşte o serie de lucruri precise relativ 
la realităţile economice, sociale, etnodemografice de aici din vre- 
mea respectivă, acestea fiind cele mai autentice date istorice, nu 
doar referinţe de domeniul biosferei. Pentru că, aşa cum aprecia 
acelaşi Braudel, istoria este întîi de toate geografie 25 , şi dacă este 
aşa pentru istorie în general, observaţia respectivă este cu atît mai 
potrivită pentru timpurile mai vechi, cînd dependenţa omului de 
mediu era mai mare decît în epoca modernă. 



F. Braudel, Gramatica civilizaţiilor, voi. I, Bucureşti, 1994, p. 40-47. 



Capitolul I 

Observaţii generale cu privire la semnificaţia 
geografică şi istorică a numelui Basarabia 
(cu referinţă la spaţiul pruto-nistrean) 



1. Ţinutul dintre Prut si Nistru în vechea 
tradiţie istoriografică 

în istoriografia română, introducerea în subiectul numit Ba- 
sarabia medievală aproape întotdeauna a făcut-o, mai cu seamă 
în timpurile mai vechi, Dimitrie Cantemir. Primele menţiuni ale 
acestui nume se întîlnesc în cunoscutele sale scrieri istorice Des- 
crierea Moldovei şi Hronicul vechimei a romano -moldo -vlahilor, 
ca şi în cele două compilaţii, mai puţin cunoscute, care au stat la 
baza celor dintîi, şi anume Istoria moldo-vlahică şi Despre numele 
antice şi de astăzi ale Moldovei. în lucrarea de la urmă, de exem- 
plu, aflăm observaţia că „întregul neam romano-valah se găseşte 
astăzi împrăştiat în şase ţinuturi: în Moldova, Muntenia, Basarabia, 
Transilvania, Mysia şi Epirul din Grecia" 26 . Se pare că aceasta este 
prima referinţă din literatura română la Basarabia ca spaţiu istori- 
co-geografic românesc distinct. Uneori, autorul vorbeşte chiar de 
basarabeni, bineînţeles ca parte a poporului român, întrucît „mol- 



Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus şi Historia 
moldo-vlachica, ed. critică, trad., introd., note şi indici de Dan Sluşanschi, în 
„Opere complete", IX, tomul I, Bucureşti, 1983, p. 421. 



25 



dovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii şi epi- 
roţii se numesc pe sine cu toţii cu un nume cuprinzător nu «vlahi», 
ci «români», iar limbii lor neaoşe îi spun «limbă română»" 27 . Deşi 
Basarabia este menţionată separat de Moldova, totuşi la această eta- 
pă Cantemir încă nu pare să fi fost în stare a delimita clar cele două 
teritorii. Aşa cum se va vedea şi din alte pagini ale cărţii de faţă, 
concluzia care rezultă din examinarea atentă a scrierilor sale isto- 
rice, atunci cînd acestea se referă la teritoriul pruto-nistrean, este 
că, în funcţie de context, învăţatul avea în vedere două sensuri ale 
numelui Basarabia: unul care viza tot spaţiul acesta, şi altul care se 
limita doar la partea sa sudică. Astfel, citîndu-1 într-un loc pe Bon- 
finius, fără să ia însă atitudine faţă de afirmaţia acestuia, el zice că 
Moldova „se întinde între Istru şi Tyras de la Hierassus (Ierasus sau 
Şiret) şi pînă la Pontul Euxin" 28 , iar în alte părţi va susţine că Basa- 
rabia cuprinde fostele ţinuturi ale geţilor dintre rîurile Hierassus şi 
Tyras 29 . Alt sens pune el în numele Basarabia atunci cînd, citîndu-1 
pe Cureus, spune că, la 1485, Ştefan cel Mare „a pierdut Basarabia", 
care, precizează el, făcînd trimitere la Pandectele lui Leunclavius, 
„este anume ţinutul acela de la marginea Moldovei, aşezat la Marea 
Neagră, care cuprinde Chilia şi Kierman (sic) sau Moncastro" 30 . 

Lucrurile vor începe să se profileze mai clar în celebra sa lucra- 
re Descrierea Moldovei, care conţine şi prima menţiune oarecum 
completă despre amplasarea şi configuraţia acestui teritoriu în Evul 
Mediu. „în vremurile de demult, zice el, Moldova era împărţită în 
trei părţi: cea de jos, cea de sus şi Basarabia, în care se numărau, 
luate le un loc, 23 de ţinuturi mai mici. Dar, în vremurile care au 
trecut, cînd Basarabia căzu sub stăpînirea turcilor şi, prin trădarea 
voievodului Hero sau Aron, Benderul cu patru ţinuturi le fură date 
la mînă, voievozilor Moldovei nu le-au rămas decît 19 ţinuturi şi 
încă nici acestea întregi" 31 . Această frîntură de text este foarte inte- 



Ibidem, p. 415. 
Ibidem, p. 419. 
Ibidem, p. 277, 399. 
Ibidem, p. 423. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chişinău, 1992, p. 20. 



26 



resantă, dar, dacă faptele invocate în ea nu sînt examinate cu toată 
atenţia şi nu sînt puse faţă în faţă, ea se arată confuză şi contradic- 
torie. Astfel, evocarea momentului ocupării Benderului în 1538, 
ca început al istoriei Basarabiei turceşti (dacă facem abstracţie de 
faptul că administraţia militară otomană era prezentă la Chilia şi 
Cetatea Albă cu mai bine de o jumătate de secol în urmă), fără ca 
povestea cu „voievodul Aron" să aibă vreo relevanţă pentru produ- 
cerea acestui fenomen 32 , parcă ar vrea să arate că despre teritoriul 
cu un astfel de nume se poate vorbi doar cu începere de la această 
dată. Pe de altă parte însă Cantemir spune cît se poate de răspicat 
că Basarabia, ca teritoriu cu acest nume, existase încă pînă la data 
respectivă, alături de cealaltă parte a Moldovei, care era împărţită 
în Ţara de Sus şi Ţara de Jos. Ştim însă că, pe atunci, o astfel de 
împărţire a Moldovei încă nu exista, ea urma să apară doar pe la 
mijlocul secolului al XVI-lea 33 ; în momentul cînd va apărea, Ţara 
de Jos va cuprinde aproape toată Basarabia, cu excepţia ţinutului 
Hotin. Dar din ce spune Cantemir se vede foarte bine că Basara- 
bia de pînă la ocupaţia otomană, pe care uneori el o numeşte ţară 
{princip atus), alteori parte de ţară (regio) 34 , deşi considerată parte 
a Moldovei, era totuşi separată teritorial (probabil, într-un anume 
fel, şi administrativ) de celelalte două părţi ale acesteia. Traducăto- 
rul român a tălmăcit corect cuvîntul latin olim din textul original 
al cărţii 35 prin sintagma „în vremurile de demult", expresie care 



N. Iorga, Istoria românilor prin călători, voi. II, ed. a 2-a, adăugită, Bucureşti, 
1928, p. 143; v. şi T. Gemil, în faţa impactului otoman, în „Petru Rareş", coord. 
Leon Şimanschi, Bucureşti, 1978, p. 150; idem, Agresiunea otomano-tătaro-polo- 
neză şi căderea lui Petru Rareş, ibidem, p.151, 158. 

D. Ciurea, Organizarea administrativă a statuluiu feudal Moldova (sec. XIV- 
XVIII), AIIA(X), II, 1965; v. şi D. Moldovanu, Toponimia Moldovei in cartografia 
europeană veche (cea 1395-1789), în „Tezaurul toponimic al României. Moldova", 
voi. I, partea a 4-a, Iaşi, 2005, p.XXVII. 

Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, în „Operele principelui Demetriu Can- 
temiru", tomul I, Bucureşti, 1872, p.19. 

în texul original avem frazele „Tota Moldavia tribus olim absolvebatur partibus, 
inferiore, superiore et Bassarabia" şi „Bassarabia, quae tertia olim erat Moldaviae 
pars": Ibidem, p. 10, 19. 



27 



sugerează în ambele limbi ideea unei epoci istorice îndepărtate şi 
care, în cazul menţionat de Cantemir, am văzut că vizează perioa- 
da anterioară începutului secolului al XVI-lea. Sînt şi alte fapte şi 
date în Descrierea Moldovei care arată că sursele de care s-a folosit 
Cantemir pentru scrierea acestei cărţi - pentru că este în afara ori- 
cărei îndoieli că aceasta este o carte alcătuită în special în temeiul 
cercetării altor scrieri şi foarte puţin în baza observaţiilor proprii 
la faţa locului - i-au sugerat mereu ideea că Basarabia era tot teri- 
toriul pruto-nistrean, mai mult sau mai puţin detaşat de Moldova 
din dreapta Prutului. Astfel, într-un loc, el vorbeşte de Basarabia 
ca parte a Moldovei „dinspre Ucraina leşească" 36 , ceea ce arată clar 
că nu se referea doar la extremitatea sudică a acestui teritoriu. în 
altă parte menţionează Bîrladul ca centru administrativ al Ţării 
de Jos 37 , iar acest fapt, amintindu-ne observaţia sa semnalată mai 
sus privind împărţirea Moldovei, trimite şi el, indirect, la tradiţia 
separării teritorial-politice a pămînturilor despărţite de rîul Prut. 
Constatăm, aşadar, că şi aceste referinţe susţin ipoteza unei Basa- 
rabii foarte vechi, în mod cert anterioară aceleia care, de la 1538, 
avea să fie toată partea sudică a teritoriului pruto-nistrean de sub 
control direct otoman, de la rîul Botna spre sud pînă la Dunăre 
şi pînă la Marea Neagră. Extrem de relevant este faptul că, după 
cum susţine Cantemir, în Evul Mediu, Basarabia, căreia, aşa cum 
am văzut, el îi atribuie uneori un statut teritorial-politic aparte 38 , 
nu era un toponim cules de cărturari de prin cărţi, ci un nume 
bine cunoscut românilor din spaţiul pruto-nistrean, adică foarte 



Idem, Descrierea Moldovei, p. 14. 
Ibidem, p. 22. 

Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, în „Opere", 
Bucureşti, 2003, p. 945. în istoriografia română mai veche, în special în cea de 
factură romantică, s-a vorbit chiar despre un voievodat al Basarabiei. Astfel, re- 
ferindu-se la realităţi de la sfîrşitul secolului al XlV-lea, Gh. Şincai susţinea că 
Basarabia ar fi fost constituită într-un voievodat ce s-ar fi aflat în „Bugeacul de- 
acum...": Gh. Şincai, Opere I. Hronica românilor, tom 1, Bucureşti, 1967, p. 557- 
558. B. P. Hasdeu îl combate cu vehemenţă în străduinţa de a demonstra că sursa la 
care se referă Şincai (e vorba de lucrarea lui J. C. Engel Geschichte des ungarischen 
Reiches und seiner Nebenlănder) ar fi avut, de fapt, în vedere Ţara Românească: 
B. P. Hasdeu, Scrieri, voi. 8, Istoria critică a românilor, Chişinău, 2008, p. 125. 



28 



vechi: ţinutul, zice el, „poartă astăzi în popor numele de Basara- 
bia" 39 . Numai că, fie din lipsă de date suficiente, fie pentru că în 
acel moment învăţatul principe nu-şi punea o astfel de sarcină de 
cercetare 40 , această ipoteză nu a fost formulată tranşant, rămînînd 
să arate în Descrierea Moldovei mai degrabă ca o sugestie, decît ca 
un lucru absolut sigur. Ba mai mult, atunci cînd purcede la carac- 
terizarea Basarabiei ca cea de-a treia parte a Moldovei, el porneşte 
de la realităţi tîrzii, din vremea sa ori din timpurile mai mult sau 
mai puţin apropiate de momentul descrierii, altfel spus, din vre- 
mea cînd numele Basarabia îl avea doar partea de jos a teritoriului 
pruto-nistrean, stăpînită de turci şi locuită în cea mai mare parte 
de tătari. „Această parte de ţară, precizează el, a fost luată de turci 
mai înainte ca ţara întreagă să le fie închinată şi, din această prici- 
nă, nu se mai află sub stăpînire moldovenească, cu toate că şi as- 
tăzi tîrguşoarele şi satele aşezate pe malurile Dunării sînt pline de 
moldoveni, care ţin de legea creştinească şi rabdă stăpînirea silnică 
a turcilor şi tătarilor" 41 . Anume la această idee despre Basarabia se 
va referi el cînd va zice că ea „cuprinde astăzi patru ţinuturi: al Bu- 
geacului, al Akermanului, al Chiliei şi al Ismailului" şi este locuită 
de o populaţie amestecată de moldoveni, tătari şi turci 42 . Această 
percepţie va rămîne neschimbată în tradiţia istorică şi aşa o vom 
constata în unele scrieri de la sfîrşitul secolului al XIX-lea 43 . 



Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, în „Opere complete", voi. IX, tomul 
I, p. 143. 

într-adevăr, el avea de gînd să revină la problema Basarabiei străvechi, ca şi la 
multe altele, odată ce anunţa că „despre toate acestea vom vorbi mai pe larg cînd 
vom avea prilej să descriem istoriceşte soarta ţării noastre de la început şi pînă în 
vremile de astăzi": Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 55. 
Ibidem, p. 29. 

Idem, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1973, p. 83. Vezi şi Antonii Bonfinii, Re- 
rum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, cum brevis appendix per Ioan- 
nes Sambucum, Francofurti, 1581. 

CmamucmunecKoe onucanue Beccapaduu co6cmeeHHO maK nasueaernou, unu 
BydxaKa, c npunoxeHueM zenepamnozo nnana Kpan AKKepMaH, 1899, c. 46: 
„Basarabia propriu-zisă sau Bugeacul a fost împărţită de turci în patru părţi: Bu- 
geac, Akkerman, Chilia şi Ismail". Titlul acestei lucrări este nepotrivit cu conţinu- 
tul, care caută mai degrabă să imite Descrierea Moldovei a lui Cantemir. 



29 



Aşadar, conform aprecierilor lui Cantemir, Basarabia din vre- 
mea sa 44 cuprindea partea sudică a teritoriului dintre rîurile Prut, 
Dunăre, Nistru şi Marea Neagră. El încearcă să demonstreze cum 
se separa, la începutul secolului al XVIII-lea, Moldova de teritorul 
numit Basarabia, observînd că „după cum se vede limpede din 
hartă (harta alcătuită de el pentru Descrierea Moldovei - I. Ţ.), 
astăzi hotarul Moldovei este pe Prut, de la gura lui pînă la satul 
Traian, iar de acolo pînă la valul lui Traian, peste rîul Botna, şi, 
în linie dreaptă, pînă la gura Bîcului, care se varsă în Nistru" 45 . 
Asta înseamnă că, în viziunea lui Cantemir, Basarabia cea mică, 
adică Basarabia din vremea ocupaţiei turceşti, era identică cu toa- 
tă întinderea dintre valul lui Traian de sus (satul Traian pe Prut 
nu putea fi altul decît cel de lîngă Leova) şi rîurile Prut, Nistru 
şi Dunăre. în linii generale, cunoştinţele sale despre configura- 
ţia interfluviului pruto-nistrean sînt aproape corecte, fără ca el 
să aibă totuşi o reprezentare exactă a acestui spaţiu 46 . Ca imagi- 
ne de ansamblu pentru spaţiul pruto-nistrean, harta alcătuită de 
el, cunoscută cu titilul de Tabula geographica Moldaviae (pl. 49), 
corespunde, în linii generale, cu textul Descrierii Moldovei şi cu 
reprezentările cartografice actuale 47 , spre deosebire de reeditările 
ei postume, cu importante „ajustări" (pl. 50, 51), în care teritoriul 
Basarabiei este aproape de două ori mai mic faţă de situaţia reală, 
iar această înghesuială a făcut ca Bugeacul să fie identificat, în 
aceste tipărituri, cu Basarabia, pe cînd Descrierea Moldovei insistă 
asupra faptului că Bugeacul este doar o parte a Basarabiei. 

Calificativul de ţară pentru Basarabia din acea vreme îl 
foloseşte şi N. Iorga, în special pe motiv că ea este cea dintîi pe care 



Este important de semnalat acest lucru, întrucît Basarabia din vremea lui Cante- 
mir şi, în general, Basarabia din perioada dominaţiei otomane asupra Moldovei nu 
este totuna cu Basarabia din Evul Mediu timpuriu, după cum se vede din capitolul 
III al lucrării de faţă. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (1992), p. 15. Relativ la acest subiect, 
v. D. Moldovanu, op. cit., p. LXXXVII-CII. 

Vezi şi I. Ţurcanu, Citeva observaţii asupra numelui Basarabia, în „Istros", V, 
Brăila, 2009, p. 237. 

Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, planşa. 



30 



o menţionează sursele istorice străine, în timp ce celelalte teritorii 
româneşti încă „nu sînt pomenite în istorie" 48 . „Această margene 
dunăreană, concretizează el, putea fi privită ca altă ţară. Precum 
malul drept (al Dunării - I.Ţ.) a fost de mai multe ori în strîn- 
să legătură cu împărăţia bizantină, apoi cu ţaratul bulgăresc, de 
imitaţie împărătească, şi malul stîng, ţinutul de deasupra gurilor 
marelui rîu, ca şi acela de pe ţărmul Mării Negre pînă la limanul 
Nistrului, a fost în legătură măcar cu Bizanţul, dacă nu şi cu în- 
locuitorii săi din Tîrnova" 49 . Dar, tot în viziunea lui Iorga, acea Ba- 
sarabie „moldovenească", cum o numeşte el cu referinţă la vremea 
şi la statutul real al acelei părţi a Moldovei, putea fi numită ţară şi 
sub aspectul organizării vieţii economice, urbane şi al structurii 
sale etnice, mult deosebite de realităţile din restul teritoriului ro- 
mânesc, în această Basarabie, zice el, „fără însă o conştiinţă deo- 
sebită, Cetatea Albă, cu jupînul ei, avea poate altă organizaţie decît 
oraşele din lăuntru, cu şoltuz şi pîrgari. în Chilia se păstrau încă 
puternice simpatii muntene 50 , şi ungurii aveau prieteni aici, ca şi 
prin Brăila, fiind un drum spre Ungaria 51 . în sfîrşit, armenii, ge- 
novezii, grecii erau mai bucuroşi de o stăpînire italiană. Ca toate 
porturile, şi acestea erau mai puţin ale uscatului de care ţineau, 
decît ale mării care li dădea hrana" 52 . Aşadar, avem, în două-trei 
propoziţii, o caracteristică condensată şi foarte concretă a unor 
realităţi pe cît de diverse, pe atît de complexe din istoria timpurie 
a Basarabiei. între altele, spre deosebire de Cantemir, Iorga subli- 
niază structura etnică cosmopolită a celor două oraşe basarabene. 
Aceste observaţii, chiar dacă nu dau imaginea completă a ceea ce 
era de fapt Basarabia în primul secol de existenţă a statului la ro- 



N. Iorga, Basarabia noastră. Scrisă după 100 de ani de la răpirea ei de către ruşi 
(1912), în: „Neamul românesc în Basarabia", Bucureşti, 1995, p. 141. 
Ibidem, p. 141-142. 

Referinţă la stăpînirea anterioară, discutabilă, a Munteniei asupra acestui oraş de 
la Dunăre. Vom reveni mai încolo la acest subiect, pentru a l examina detaliat. 
Menţiune importantă privind prezenţa ungară la Chilia, despre care vom vorbi 
ceva mai desfăşurat într-un compartiment aparte al lucrării, consacrat anume 
prezenţei ungureşti şi munteneşti în sudul Basarabiei. 
Ibidem, p. 152. 



31 



mâni, sînt totuşi destul de relevante prin individualizarea, în con- 
text general românesc şi în raport cu lumea învecinată, a acestei 
comunităţi teritoriale, economice, sociale şi etnice. 

Cele cîteva referinţe de mai sus la Basarabia nu ne fac să ştim 
cînd a apărut acest nume şi ce teritoriu viza el în mod precis; am 
văzut că nici chiar Cantemir, sursa cea mai prestigioasă privind 
acest subiect, deşi, aşa cum vom vedea mai jos, citează unele scri- 
eri medievale în care se întîlneşte numele respectiv, nu-şi pune 
totuşi sarcina specială de a examina această chestiune, de aceea 
nu datează momentul apariţiei Basarabiei în istoriografie, mul- 
ţumindu-se cu observaţia generală şi oarecum confuză că acest 
nume ar fi existat încă înainte de invazia mongolă 53 , şi nici nu cau- 
tă să delimiteze cu exactitate spaţiul pe care ea îl viza. Precizăm că 
avem în vedere aici anume toponimul care se referea în Evul Me- 
diu la teritoriului dintre Prut şi Nistru, nu şi Basarabia cu sensul 
de voievodat al Basarabilor, cum a fost numită în medievalitatea 
românescă timpurie Muntenia sau Valahia. 

Cele mai vechi texte cunoscute ce conţin numele de Basarabia 
cu referinţă la spaţiul pruto-nistrean datează din secolul al XVI-lea. 
Ne-am mai întîlnit în cîteva rînduri mai sus cu mărturiile din seco- 
lul al XVI-lea ale cronicarului polon Martin Cromer 54 şi ale istoricu- 
lui german Joachim Cureus, care vorbeau despre Basarabia ca parte 
a Moldovei de lîngă Marea Neagră unde se aflau cetăţile Chilia şi 
Moncastro 55 . Referinţe similare datînd din a doua jumătate a secolu- 
lui al XVI-lea întîlnim şi în scrierile istorice ale polonului S. Sarnicki 
şi, cum am văzut puţin mai sus, ale germanului J. Leunclavius. Cînd 
V. Spinei susţine că „primele atestări scrise ale numelui Basarabia 
pentru teritoriul cuprins între cursul inferior al Prutului şi Nistrului 



Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1421. 

Martini Cromeri, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1568, p. 312. Din 
această referinţă nu se poate deduce că numele Basarabia ar fi fost cunoscut în 
Polonia (ceea ce era foarte posibil, cum vom vedea mai încolo) încă în prima ju- 
mătate a sec. XV; deocamdată, ştim în mod sigur că acest istoric polon avea ştire 
de el înainte de anul 1555, an în care apare scrierea sa istorică. 
Apud Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1421-1422. 



32 



datează de-abia din secolele XV-XVI", el are în vedere şi unele refe- 
rinţe cartografice, neîndestulător de sigure, ca, de exemplu, globul 
din 1492 al lui Martin Behaim 56 . De unde se vede că primele refe- 
rinţe scrise sigure la numele acestui teritoriu rămîn tot cronicile lui 
Cromer şi Cureus, care însă, în fond, sînt încă nestudiate sub acest 
aspect. Nu încape însă nici o îndoială că despre Basarabia moldove- 
nească se ştia în Polonia, poate şi în Sfîntul Imperiu Roman, cu mult 
înainte de apariţia acestor scrieri; studierea lor, ca şi a operelor altor 
istorici din acea vreme, şi în special cercetarea acelor surse folosite în 
aceste scrieri care se referă la teritoriul dintre Prut şi Nistru ar putea 
aduce date foarte interesante privind subiectul în discuţie. Motive 
şi fapte la care ne vom referi pe larg în altă parte ne îndeamnă să 
credem că numele Basarabia era cunoscut în mediul cult polon cu 
cîteva secole înainte de vremea lui Cromer şi a contemporanilor săi. 

Cît priveşte etimologia numelui Basarabia, în general, nu doar 
cu referinţă la toponimul ce vizează teritoriul pruto-nistrean, tre- 
buie observat că au existat numeroase încercări de a-i găsi origi- 
nea. De cele mai multe ori, aceste eforturi au fost legate de numele 
lui Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti (numită uneori, la în- 
ceput, Ţara Basarabilor sau chiar Basarabia), şi tocmai de aceea, 
de vreme ce aceste eforturi vizează un alt context istorico-geo- 
grafic şi alte realităţi istorice, le trecem în alt registru pentru a le 
putea examina atunci cînd le va veni rîndul. Dar au existat şi alte 
tentative de a lămuri originea numelui Basarabia, destul de des 
gratuite 57 , fie prin examinarea unor toponime sau antroponime 
cunoscute din spaţiul est-prutean 58 , fie prin trimitere la realităţi 



V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV. ed. a 2-a, Chişinău, 1992, p. 47. Referitor 
la globul pămîntesc al lui M. Behaim, v. M. Popescu-Spineni, România în istoria 
cartografiei pînă la 1600, voi. I, Bucureşti, 1938, p. 107. 

Trebuie totuşi să menţionăm corectitudinea şi realismul, în acest sens, ale cercetă- 
rilor topo- şi antroponimice ale lui A. Eremia (Nume de localităţi, Chişinău, 1990) 
şi M. I. Ianover {Cuvinte de ieri, cuvinte de azi, 1990). 

I. Dron, de ex., susţine, fără dovezi sigure şi ignorînd numeroasele eforturi în- 
treprinse anterior în acest sens, că „cea mai verosimilă este anume originea au- 
tohtonă - dacică - a numelui personal şi dinastic Basarab(ă)": I. Dron, Studii şi 
cercetări (Articole selecte), Chişinău, 2001, p. 106. 



33 



istorice şi spaţii geografice mult prea îndepărtate de locurile şi de 
vremurile discutate aici, fie prin referinţă la cele mai variate limbi 
sau tradiţii populare etc. 59 

2. Basarabia versus Bugeac 

în unele locuri din textul de mai sus şi, în mod implicit, în notele 
pe care se bazează aceste referinţe, s-a putut constata o relaţie de va- 
riat caracter între toponimele Basarabia şi Bugeac 60 , în unele cazuri 
fiind vorba de fapte diferite, iar în altele, dimpotrivă, de fenomene de 
aceeaşi natură sau chiar identice. Neconcordanţele şi confuziile din- 
tre cele două nume reclamă un răspuns limpede la întrebarea dacă 
ele sînt acelaşi lucru sau dacă, din contra, nu sînt cumva lucruri dife- 
rite. Să încercăm a pătrunde mai adînc în substanţa acestei relaţii. 

Primele opere reprezentative ale istoriografiei române mo- 
derne, aflîndu-se în oarecare disonanţă cu cronicile medievale 
moldoveneşti şi cu principala scriere istorico-geografică a lui Can- 
temir, tind să arate că nu ar fi existat niciodată vreo deosebire între 
Basarabia şi Bugeac. Astfel, Gh. Şincai afirmă repetat că Basarabia 
„s-au numit şi pînă astăzi se numeşte Bugeac" 61 . Aceeaşi impre- 



Vezi toată abracadabra aceasta la B. P. Hasdeu, op. cit., p.111-135.; idem, Etymologi- 
cum Magnum Romaniae, tomul IV, Bucureşti, 1898, pentru horonimul Basarabia, 
p. VIII, XIX, XXV, XXIX, XXXIII, XXXV-XXXVII, XLVII; pentru numele Basarab, 
p. LI-LX ş.a.; idem, Basarabii. Cine? De unde? De cină?, Bucureşti, 1894, p. 7-19. Nu 
am observat ca Hasdeu să fi susţinut, aşa cum afirmă I. Dron, că numele Basarab, 
exact în această formă, ar fi de origine dacică. Este adevărat că, după Hasdeu, dinas- 
tia domnitoare a Ţării Româneşti s-ar fi tras din nobili daci, iar numele Basarab(ă) 
ar fi provenit de la dacicul Sarabă: vezi Basarabii. . ., p. 7-13. Teoria aceasta este însă 
mult prea şubredă pentru a avea putere de convingere. în una din lucrările sale isto- 
rice mai tîrzii, Hasdeu va ţine să precizeze că la daci nu exista numele de Basarabi, 
ci de Sarabi: v. Basarabii, p. 9. Realitatea însă e că, judecînd după cele mai presti- 
gioase cercetări asupra istoriei geto-dacilor, nu se cunosc daci cu un astfel de nume, 
nici ca element etnic şi nici ca grup social, iar asta înseamnă că se prăbuşeşte toată 
construcţia etimologică a lui Hasdeu ce porneşte de la originea dacică a numelui Ba- 
sarab. Despre provenienţa numelui Basarabia de la „bessii romanizaţi ai Peninsulei 
Balcanice", v. D. Onciul, Radul Negru şi originile Principatului Ţării Româneşti, în: 
D. Onciul, Scrieri istorice, voi. I, Bucureşti, 1968, p. 391, 438. 
Mai vezi, asupra acestei chestiuni, şi I. Ţurcanu, op. cit., p. 240 şi urm. 
Gh. Şincai, op. cit., p. 587 ; vezi şi p. 431-32, 441, 557-558. 



34 



sie se desprinde şi din Istoria critică a lui B.P. Hasdeu 62 . Părerea 
aceasta a ajuns să fie împărtăşită şi de unii dintre cei mai de seamă 
istorici români contemporani. Gh. Brătianu, de exemplu, susţine 
că Basarabia de la sfîrşitul secolului al XlV-lea şi începutul secolu- 
lui al XV-lea era totuna cu ceea ce avea să fie mai tîrziu Bugeacul 63 . 
în scrierile de popularizare a cunoştinţelor despre Basarabia, ea 
a devenit un loc comun 64 . Nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme ce 
chiar buni istorici medievişti contemporani folosesc formule de 
tipul „Basarabia = Bugeacul" 65 . După unii istorici, Bugeacul s-ar 
fi întins spre nord pînă în partea centrală a Moldovei: Şt. Gorovei 
lasă să se înţeleagă că el ar fi cuprins şi Tighina 66 , I. Chirtoagă 
crede că limita de nord a Bugeacului ar constitui- o Codrii Or- 
heiului 67 , iar după E. Denize, acesta ar fi ajuns spre nord şi est pînă 



B. P. Hasdeu, op. cit., p. 121, 122 ş.a. 

Gh. Brătianu, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, Bucureşti, 
1980, p.149; idem, Marea Neagră de la origini pînă la cucerirea otomană, voi. II, 
ed. V. Spinei, Bucureşti, 1988, p. 215. Prin Basarabia de la acea vreme, Gh. Brătia- 
nu, ca şi alţi istorici, la care ne vom referi de mai multe ori mai încolo, înţelegea o 
fîşie de pămînt la nord de braţul Chilia al Dunării, care evident că nu putea avea 
nimic în comun cu Bugeacul de mai tîrziu. 

Vezi, de ex., Gh. Popa-Lisseanu, Basarabia. Privire istorică, Bucureşti, 1924, p. 
9; R. C. Bepr, Beccapadux. Cmpana - Jlmdu - Xo3nucmeo, Chişinău, 1993, p.12; 
Z. Arbure, Basarabia in sec. XIX, ed. a 2-a, Chişinău, 2001, p. 35-36; Basarabia. 
Monografie, sub îngrijirea lui Şt. Ciobanu (studiul lui I. Zaborovschi „Istoria"), 
ed. a 2-a, Chişinău, 1993, p. 102. 

C. Rezachevici, Introducere la „Cronica Moldovei de la Cracovia. Secolul XIII - 
începutul secolului XVI. Textul inedit al unui autor polon anonim", Bucureşti, 
2006, p. 83. E adevărat că, în alte locuri, C. Rezachevici se exprimă altfel, de ex., că 
Basarabia este „Bugeacul cu Chilia şi Cetatea Albă" (ibid., p. 82). 

Şt. Gorovei, Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 93. 

I. Chirtoagă, Tirguri şi cetăţi din sud-estul Moldovei (secolul al XlV-începutul se- 
colului al XlX-lea), Chişinău, 2004, p. 3. Z. Arbure afirma şi el că Bugeacul începea 
la sud de Chişinău (op. cit., p. 36). în multe scrieri istorice din România, în loc de Bu- 
geac se scrie Buceag, probabil prin asociere omofonă cu Bucegi: v., de ex., E. Corbu, 
Un popor asimilat: cumanii, în „Rost", 2007, nr. 53-54. Chiar şi la P. P. Panaitescu 
putem întîlni, de ex., „ţărmul bucegean": v. Legăturile moldo-polone in secolul XV 
şi problema Chiliei, „Romanoslavica", III, Bucureşti, 1958, p. 96; la Iorga, „părţile 
bucegene": Istoria românilor, voi. III, Ctitorii, ed. a 2-a, Bucureşti, 1993, p. 45. Nu- 
mele „Buceag" a fost preluat necritic, cu sensul de variantă „românească" a nume- 
lui mai cunoscut, original, de unele lucrări istorice europene cu caracter general: 
v. Lexikon zur Geschichte Sudosteuropas, Hrsg. Edgar Hosch, Karl Nehring, Holm 
Sundhaussen, Konrad Clewing, Wien/Koln/Weimar, 2004, s. 111. 



35 



la Bîc şi Nistru, cuprinzînd la sud Chilia şi Cetatea Albă 68 . într-o 
asemenea viziune, Bugeacul tinde să fie mai mult chiar decît s-a 
ştiut că fusese în Evul Mediu Basarabia stăpînită de turci, aşa cum 
avea să o caracterizeze Cantemir. Pentru o altă parte a istoricilor, 
Basarabia şi Bugeacul nu sînt totuşi termeni identici, chiar dacă 
aceştia nu încearcă o delimitare categorică a lor. Pentru tînărul 
Iorga, de exemplu, cucerirea otomană a Chiliei şi Cetăţii Albe, în 
1485, a însemnat o „anexare a Bugeacului" 69 . Dar, chiar la sfîrşitul 
studiului în care întîlnim această remarcă şi, apoi, în alte scrieri, 
el va delimita Bugeacul, e adevărat că nu totdeauna suficient de 
consecvent, de cele două oraşe, mai ales de Cetatea Albă 70 . Ca şi în 
viziunea tînărului Iorga, uneori, la V. Spinei, Bugeacul s-ar limita 
la cîmpia dintre Chilia şi Cetatea Albă 71 , alteori este identic cu tot 
sud-estul Moldovei 72 , iar cîteodată e totuna cu „arealul de cîmpie 
de la nordul gurilor Dunării şi al Mării Negre (!?)" 73 . Şi pentru 
I. Vâsâry acesta este toată cîmpia din nordul deltei Dunării 74 . Aces- 
te specificări arată că, în istoriografia contemporană, locul Bugea- 
cului nu este delimitat destul de clar, constatare valabilă şi pentru 
scrierile istoricilor din Moldova sovietică. P. P. Bîrnea, de exem- 
plu, identifică stepa Bugeacului cu „partea sudică a interfluviului 
pruto-nistrean" 75 . Mai rar, de regulă, în scrierile nespecialiştilor 



E. Denize, Problema Basarabiei de la Ştefan cel Mare la Mihai Viteazul, Aalborg, 
2001, p. 90. 

N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 7. 
Ibidem, p.282; idem, Istoria românilor, voi. III, p. 139, 242, 244. Alteori, Bugeacul 
e „Basarabia de jos": idem, Istoria românilor, voi. II, Oamenii pămîntului (ţină la 
anul 1000), Bucureşti, 1992, p. 42. 

V. Spinei, Realităţi etnice în Moldova Meridională in secolele X-XIII. Români şi 
turanici, Iaşi, 1985, p. 44. 

Idem, Generalităţi privind geneza oraşelor medievale din Moldova, în: V. Spinei, 
„Universa Valachica. Românii în contextul politic internaţional de la începutul 
mileniului al Il-lea", Chişinău, 2006, p. 633. 

Idem, Restructurări etnice la nordul gurilor Dunării in secolele XIII-XIV, în 
„Universa Valachica", p. 321. într-un caz, autorul aşază Cetatea Albă în afara ste- 
pei Bugeacului: ibid., p. 337. 

1. Vâsâry, Cumans and tatars. Oriental military in the Pre-Ottoman Balkans, 
1185-1365, Cambridge, 2005, p. 134. 

n. n. BbipHa, MondaecKuu cpedneeeKoeuu zopod e ffHecmpoecKO-IIpymcKOM 
Mexcdypeube {XV-nanano XVI e.), Khmihhcb, 1984, c. 38. 



36 



în domeniul istoriei, putem întîlni şi expresii de genul „Ţara de 
Jos, adică Bugeacul" 76 , ceea ce este inadmisibil. 

Corelaţia celor doi termeni poate fi urmărită mai bine în opera 
cantemiriană, fiind, ce-i drept, mai explicită în Descrierea Moldo- 
vei, aşa cum am menţionat în treacăt mai sus, şi mai puţin clară în 
Hronic, ca şi în cele două scrieri istorice complementare în raport 
cu acestea. Pornind, în lucrarea Despre numele antice şi de astăzi 
ale Moldovei, de la relatarea lui Ioannes Cluverius despre „Mol- 
dova de jos, care se întinde către Pont", Cantemir continuă astfel: 
„Astăzi, regiunea este cunoscută sub numele de Basarabia, iară lo- 
cuitorii îi spun Bugeac" 77 . O formulă aproape similară întîlnim şi 
în Istoria moldo -vlahică, unde putem citi că „ţinutul care se întin- 
de într-un unghi prelung între Hierassus şi Tyras către Pont poar- 
tă astăzi în popor numele de «Basarabia», iar pentru locuitorii tă- 
tari de «Bugeac»" 78 . Hronicul, oarecum, repetă aceste formule din 
cele două scrieri rămase în timpul vieţii autorului în manuscris: 
„Basarabia sau, precum noi acmu cu nume tătărăsc îi dzicem, Bu- 
giacul", ori „Bugeacul odată s-au fost chemînd Basarabia" 79 . Pro- 
babil, tocmai o astfel de asociere a celor doi termeni 1-a făcut şi 
pe istoricul german J. E. Thunmann, care cunoştea scrierile lui 
Cantemir, să folosească într-un loc formula „cea mai mare parte 
a Basarabiei, adică Bugeacul, dintre Dunăre şi Nistru", iar în altă 
parte să explice că „Basarabia sau Bugeacul se află între Nistru, 
Dunăre, Marea Neagră şi Moldova" 80 . Cînd însă menţionează 
„Bugeacul propriu-zis", el se referă explicit la teritoriul de stepă 



Tezaurul toponimic al României. Moldova, voi. I, p. XLIV. 

Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, în „Opere 
complete", voi. IX, tomul I, p. 33. 
Idem, Historia moldo-valachica, p. 143. 

Idem, Hronicul..., p. 1420-1421; v. şi p. 1048-1049. Această idee, formulată vari- 
at, se întîlneşte repetat şi în altă lucrare a sa, Istoria Imperiului Otoman (trad. 
I. Hodoş), I, Bucureşti, 1876: "Basarabia numită astăzi Bugeac", „Bugeac, care este 
Basarabia anticilor", "Basarabia numită la turci Budgeak" (p. 62, 187, 273). 
14. TyHMaHH, KpuMCKoe xancmeo, npe/iMCJioBMe H. JI. 3pHCT; nepersofl (1936 r.) 
H. JI. 3pHCT m C. JI. BenarscKoii, CMMfjiepononb, 1991, c. 15, 53. (vezi şi 
http://www.vostlit.info/Texts/rus5/Tunmann/frametext.htm). 



37 



din apropierea Nistrului, dar separat de Marea Neagră şi de Du- 
năre 81 , însă literatura istorică occidentală din secolul al XVIII-lea, 
mai cu seamă cea care nu avea pretenţii ştiinţifice, nu vedea nici o 
deosebire între cele două nume 82 . 

Descrierea Moldovei, în schimb, parcă nu ar lăsa nici o îndoială 
că Basarabia şi Bugeacul sînt lucruri diferite, de vreme ce în ea se 
spune foarte clar că cel din urmă este doar una din cele patru părţi 
constitutive ale celei dintîi. Totuşi echivocurile şi aspectele confu- 
ze nu lipsesc nici aici, de vreme ce chiar compartimentul dedicat 
Basarabiei începe cu aceste cuvinte: „Basarabia, care odinioară era 
a treia parte a Moldovei, este toată o cîmpie, nu are nici un fel de 
munte şi păduri şi un singur rîu despre care ai putea spune că are 
apă tot timpul anului, Ialpug; este lipsită cu desăvîrşire de izvoare 
şi rîuşoare, din care cauză locuitorii sînt nevoiţi să sape puţuri cît 
mai adînci spre a face faţă lipsei de apă. în loc de lemne folosesc 
bălegar de vite; cu acesta, după ce a fost uscat la soare, îşi încălzesc 
cocioabele" etc. 83 Evident, acest fragment nu vizează toată Basa- 
rabia, care, în partea sudică, unde se aflau celelalte trei ţinuturi 



Ibidem, p. 53. 

J.-L. Carra, F. W. Bauer, Histoire de la Moldavie et de la Valachie avec une disser- 
tation sur l'etat actuel de ces Provinces, Neuchâtel, 1777, p. 1, 5: „La basse Molda- 
vie comprenait autrefois toute la Bessarabie que Ies Tartares nomment Bujak, oii 
se trouvent deux villes assez fameuses, Akerman et Kilia". Scrierile de acest gen 
conţin numeroase inadvertenţe. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (1973), p. 83. Este adevărat că, astăzi, ma- 
joritatea rîurilor care străbat sudul spaţiului dintre Prut şi Nistru sînt mai degrabă 
nişte pîraie ce seacă în timpul verii, dar nu este tot atît de adevărat că Ialpugul ar fi 
singurul rîu mai mare din acest teritoriu „care curge toată vremea". De fapt, acesta 
nu prea este caracteristic pentru stepa Bugeacului, şi încă mai puţin fusese pînă la 
înceuptul secolului al XVIII-lea, aflîndu-se la marginea ei şi separînd-o de lunca 
Prutului. Adevăratul rîu al Bugeacului este Cogîlnic, care e de cîteva ori mai mare 
ca îndindere şi are un mult mai mare debit de apă decît Ialpugul; el izvorăşte din 
Codrii Basarabiei, lîngă mănăstirea Hîncu, cursul său mijlociu şi inferior străbate 
Bugeacul, separîndu-1 în două părţi aproape egale şi revărsîndu-se în lacul Sasîc 
de lîngă Marea Neagră. Au existat însă momente, pe cele mai cumplite secete, 
cînd apa din acest rîu s a redus pînă aproape de dispariţie, aşa cum constata, de 
ex., în sec. XVIII, istoricul german Johann Thunmann: op. cit., p. 53. Trebuie însă 
avut în vedere faptul că, în urmă cu cîteva secole, faţă de vremea lui Thunmann, 



38 



menţionate de Cantemir, are foarte mari resurse de apă. Deci, ca- 
racterizînd în această bucată de text Basarabia turcească, scriitorul 
are de fapt în vedere stepa Bugeacului. Trebuie avut în vedere că 
observaţiile lui Cantemir vizează realităţile de la începutul seco- 
lului al XVIII-lea şi deci nu sînt întru totul valabile pentru situaţia 
din secolele XIII-XIV; între altele, patru-cinci secole mai în urmă, 
„lipsa de apă", ca şi cea a lemnelor, în zona de stepă nu era atît de 
mare, deoarece rîurile interne, ca Ialpugul şi Cogîlnicul, aveau un 
debit mult mai mare, iar suprafeţele acoperite cu păduri erau şi ele 
mai întinse 84 . Este important de reţinut că, judecind după harta 
alcătuită de el pentru această carte (v. pl. 49), Cantemir nu avea 
ştire de lacurile de la extremitatea sudică a teritoriului şi, în gene- 
ral, avea o idee destul de vagă despre marele sistem hirdrografic 
din acest spaţiu 85 . în secolele XV-XVI, această zonă, cuprinsă, de 
la nord la sud, între gurile rîurilor Prut, Ialpug, Cogîlnic şi Nistru, 
pe de o parte, apoi Dunărea şi Marea Neagră, de altă parte, iar de 
la vest spre est, între Dunăre şi limanul Nistrului, era mult mai 
întinsă decît pe vremea lui Cantemir şi, de asemenea, mai puţin 
accesibilă călătorilor şi crescătorilor de vite. încă unii autori antici 
semnalau mari cantităţi de apă dulce la extremitatea sudică a Basa- 
rabiei, ceea ce reducea mult salinitatea Mării Negre 86 . Din anumite 
cercetări oarecum mai recente, ar reieşi că drumul care lega Chilia 
cu Cetatea Albă trecea pe deasupra lacurilor din vecinătatea mării, 
după cum şi căile de comunicaţie dintre Chilia şi locul de revărsare 



stepa Bugeacului nu era tot atît de secetoasă şi rîul era mereu plin cu apă. în mod 
evident, începutul capitolului intitulat „Partea crimeeană a Basarabiei sau Bugea- 
cul" din cartea acestuia Hanatul Crimeii reproduce cu puţine schimbări (inclusiv 
referinţele la Cogîlnic) caracteristica pe care o face Cantemir climei din Bugeac. 
Referitor la rîurile din Bugeac, v. şi V. Spinei, Realităţi etnice. . ., p.35. 
Această realitate era semnalată mereu de călătorii străini prin Ţările Române în 
Evul Mediu: N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucureşti, 1981, p. 97, 145, 
175-179 ş.a. 

O referinţă critică indirectă, dar evidentă, la cunoştinţele limitate ale lui Cantemir 
despre sudul Basarabiei este, bineînţeles, şi această remarcă a lui J. Thunmann: 
„Istoria naturală a acestor locuri este studiată foarte nesatisfăcător": op. cit., p. 54. 
Fontes historiae daco-romanae, I, ed. V. Iliescu, V. C. Popescu, Gh. Ştefan, Bucureşti, 
1964, p. 112-113, 402-403. Vezi şi Gh.I. Brătianu, Marea Neagră. . ., I, p. 92. 



39 



a Prutului în Dunăre, de asemenea, evitau lacurile şi limanurile 
din acest teritoriu 87 . Din această cauză, şi aşa-zisul drum al Brăilei, 
ce unea Chilia cu Braşovul 88 , trebuia să treacă pe deasupra lacuri- 
lor dintre Chilia şi gura rîului Prut. Tocmai pentru că nu cunoştea 
aceste realităţi, precum şi ca urmare a amplasării greşite a Chiliei, 
la mare, nu pe braţul cu acelaşi nume, ţinuturile Chilia şi Cetatea 
Albă ocupă pe harta lui un spaţiu mult mai mic faţă de cum trebuie 
să fi fost în realitate. Totuşi, ceva mai jos, în textul Descrierii Mol- 
dovei, Cantemir precizează că prin Bugeac trebuie înţeleasă cîmpia 
Bugeacului, situată „în mijlocul ţării" (Basarabiei), deci mai sus de 
ţinuturile de lîngă Dunăre şi de cîmpia din preajma Bielogradu- 
lui (Cetăţii Albe); principalul tîrg al ţinutului era Căuşeni, pe rîul 
Botna, la marginea nordică a acestui teritoriu 89 . Această observaţie 
îşi are confirmarea şi în alte două menţiuni din cartea sa. într-un 
loc citim că „Ţara Basarabiei" {principatus sau ipsa regio) cu cele 
patru ţinuturi ale ei era „locuită o parte de tătari şi altă parte de 
turci {partim Tartaris habitata est, partim Turcis)" 90 . Evident că 
turcii nu locuiau în stepa Bugeacului, ci în cetăţile de la Dunăre 
şi de pe Nistru şi în teritoriul din jurul acestora, care mărginea 
stepa dinspre est şi sud. în altă parte a aceluiaşi text aflăm că „şi 
astăzi tîrguşoarele şi satele aşezate pe malurile Dunării sînt pline 
de moldoveni, care ţin legea creştinească" (etiamsi hodie quoque 
circa Danubii oras oppida et pagi pleni sint moldava gente, non 
minus christianam religionem profitente) 91 . Vorbind aparte despre 
Reni, Cantemir precizează că în această aşezare „nu se află nici un 
turc, deşi este în stăpînire turcească. Oştenii sînt cu toţii creştini, 
moldoveni cu toţii, a căror căpetenie este de aceeaşi lege; acesta 
este numit îndeobşte beşliagasi şi se află la porunca paşei din Sili- 
stra..." 92 . între altele, aceste specificări sînt perfect valabile şi pen- 



ii. JI. IToneBOM, OnepKU ucmopunecKou zeozpacfmu Mondaeuu XIII-XV ee., 
KMUiMHeB, 1979, c. 160-161 (Puc. 8). 
N. Iorga, op. cit., p. 95. 
Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 85. 

Idem, Descriptio Moldaviae, p. 19; idem, Descrierea Moldovei (1992), p. 29. 
Idem, Descriptio..., p. 19; idem, Descrierea..., p. 29. 
Idem, Descrierea..., p. 31. 



40 



tru cursul de jos al Nistrului, unde, aşa cum se vede clar dintr-o 
serie de hărţi europene din secolele XVI-XVII, era concentrat un 
număr mare de sate moldoveneşti (pl. 14, 15, 16, 18, 19). Aşadar, 
în pofida unor mici confuzii, Descrierea Moldovei nu lasă nici o 
îndoială că Bugeacul nu este identic cu Basarabia 93 . Aceeaşi im- 
presie o sugerează chiar şi unele scrieri foarte tîrzii, de la sfîrşitul 
secolului al XlX-lea, asupra acestui subiect. Titlul uneia din ele, 
Descriere statistică a Basarabiei propriu-zise sau a Bugeacului, la 
care m-am referit mai sus, arată foarte clar că cele două nume nu 
erau considerate identice, celui dintîi fiindu-i atribuite o altă istorie 
şi alte caracteristici faţă de cel de-al doilea. 

Nu putem trece totuşi cu vederea faptul că, pe timpul lui Can- 
temir şi chiar în secolul anterior, aşa cum se poate uşor constata 
pe exemplul cronicilor moldoveneşti din acea vreme, numele de 
Basarabia fusese substituit prin cel de Bugeac. Explicaţia e simplă, 
şi ea rezultă în parte chiar din ceea ce spune Cantemir referitor 
la relaţia dintre cei doi termeni: cel dintîi era un nume mai vechi, 
înrădăcinat în tradiţia populară a locului şi, de aceea, mai puţin 
cunoscut (în Evul Mediu tîrziu) în afara comunităţii limitate şi 
închise basarabene, pe cînd celălalt era un nume nou ce se va face 
ştiut abia către sfîrşitul secolului al XVI-lea, după care va fi propa- 
gat foarte mult, mai ales la nivelul relaţiilor politice şi, în special, 
cu participarea şi sub autoritatea Turciei, ceea ce a şi făcut să devi- 
nă cunosut departe în afara Basarabiei. Toate observaţiile de mai 
sus impun ideea unei deosebiri duble dintre numele Basarabia şi 
Bugeac: una istorică şi alta geografică. 

Să mai adăugăm că aceeaşi sursă preţioasă conţine şi alte două 
detalii importante privind acest subiect, şi anume referinţele la 
originea numelui Bugeac şi la momentul aşezării tătarilor nogai 



Nu este clar ce are în vedere V. Spinei cînd afirmă că, în scrierile sale, Cantemir 
„utilizează deopotrivă termenul de Basarabia şi pe cel de Budziak" (op. cit., p. 49); 
întrucît el nu pecizează dacă cei doi termeni vizează realităţi istorico-geografice 
diferite, am putea crede că în opera cantemiriană aceştia se prezintă ca noţiuni 
identice, ceea ce nu ar fi tocmai corect; Cantemir le separă atît pe scara timpului, 
cît şi sub aspectul teritoriului la care se raporta fiecare din ele. 



41 



în acest spaţiu. Explicaţii privind acest nume se află şi în celelalte 
opere istorice cantemiriene menţionate mai sus. Astfel, în scrierea 
Despre numele antice şi de astăzi ale Moldovei, putem citi urmă- 
toarea lămurire: „Numele de Bugeac i-a fost dat acestui ţinut de 
către turci, cu înţelesul de „unghi", căci rîul Tyras se îndreaptă 
către Pont făcînd un cot mai mult către răsărit decît către miazăzi, 
sfîrşindu-se apoi într-un unghi ascuţit, aşa cum se poate vedea pe 
harta noastră" 94 . în Hronic găsim o formulă prea puţin diferită 95 . 
La fel şi în Descrierea Moldovei, cu deosebirea că aici se vorbeşte 
despre originea tătărească a numelui: „în limba tătărească înseam- 
nă unghi tocmai pentru aceea că regiunea dintre Dunăre şi Nistru 
se întinde mult spre Marea Neagră şi se termină într-un unghi" 96 . 
Mai există însă o părere, după care ideea de unghi pentru Bugeac 
din limba tătărească şi-ar trage originea încă de la bulgarii nomazi, 
pe cînd aceştia, aflaţi în drumul lor spre Balcani, se reţinuseră, în 



Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, p. 33. Vezi 
expresia „ţinutul care se întinde într-un unghi prelung între Hierassus şi Tyras 
către Pont" şi în Istoria moldo -vlahică: ibid., p. 143. Ideea „unghiului prelung" 
cu ascuţişul îndreptat spre locul revărsării Nistrului în mare nu a apărut din ob- 
servaţia atentă a acestui loc, ci din felul cum a conceput Cantemir harta elaborată 
pentru Descrierea Moldovei şi care, deşi în linii generale pare corectă, conţine 
totuşi unele deformări, una din ele fiind şi împingerea prea mult spre răsărit a 
liniei trasate de cursul de jos al Nistrului, ceea ce a şi produs impresia greşită că 
această linie şi ţărmul mării din acest loc ar prefigura un unghi ascuţit. Despre 
această hartă a lui Cantemir, v. în G. D. Vîlsan, Harta Moldovei de Dimitrie Can- 
temir, în AARMSI, ser. III, VI, 1926; V. Băican, Geografia Moldovei reflectată in 
documentele cartografice din secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1996. 
Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 944. Nu ştim dacă Iorga a avut în vedere şi 
această părere cînd a vorbit despre „regiunea de pescari deasupra Dunării, între 
lacurile sărate, care s-a chemat la vechii romanici: Ongl, din Angulus, şi a ajuns 
la tătari: Bugeacul": Istoria românilor, voi. II, p. 314. El nu spune de unde a luat 
această informaţie, dar se ştie că termenul angulus cu referinţă la Bugeac era utili- 
zat în istoriografia germană şi maghiară din secolul al XVIII-lea: v. G. Pray, Com- 
mentarii historici de Bosniac, Serviae ac Bulgariae, turn Valachiae, Moldaviae ac 
Bessarabiae, cum regno Hungariae nexu, Budae, 1837, p. 107. Confuzia, comună 
pentru Cantemir şi Pray, relativ la raportul sintagmei extremus angulus cu sudul 
Basarabiei arată că ei au preluat această expresie dintr-o sursă mai veche. 
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 85. Reţinem aici o nouă confuzie: tă- 
tarii, aşa cum am observat mai sus, nu puteau fi aşezaţi în masă lîngă Dunăre şi 
nici pe malul Mării Negre. 



42 



frunte cu Asparuh, în teritoriul dintre cursurile de jos ale rîurilor 
Prut şi Dunăre şi litoralul Mării Negre, numit Onglon (Oglum, 
Onglum). Se zice că, ulterior, slavii i-ar fi zis yzon (= unghi) 97 , ceea 
ce sugerează că, mai tîrziu, tătarii colonizaţi dincoace de Nistru 
i-ar fi preluat sensul, pe care l-au exprimat în limba lor cu cuvîn- 
tul „bugeac". Apărută în istoriografia bulgară, această părere nu 
se arată deloc convingătoare, deoarece ideea de „unghi" pentru o 
anumită parte a sudului Basarabiei nu se întîlneşte în nici un izvor 
şi în nici o scriere anterioară stabilirii tătarilor în masă în stepa 
care avea să poarte acest nume la sfîrşitul secolului al XVI-lea. 
Este relevant, în acest sens, mai ales faptul că nu a cunoscut-o 
nici Cantemir, care vorbeşte despre cu totul alt fel de unghi, unul 
care nu avea legătură cu Prutul şi, de fapt, nici cu Dunărea, fiind 
alcătuit de cursul de jos al Nistrului şi de litoralul basarabean al 
Mării Negre. Trecînd peste faptul că, prin tradiţie şi prin modul 
lor de viaţă, tătarii nu aveau cum să se aşeze pe litoralul pontic şi 
la Dunăre, explicaţia lui Cantemir referitoare la originea numelui 
Bugeac (văzută niţel sub alt unghi) pare, sub aspect formal, con- 
vingătoare (nu neapărat şi plauzibilă), pentru că stepa Bugeacului, 
într-adevăr, sugerează un triunghi, nu tocmai regulat, ce-i drept, 
latura de sud trecînd pe deasupra lacurilor de lîngă Dunăre spre 
limanul Nistrului, cea de a doua, din dreapta, urmînd cursul infe- 
rior al acestui rîu în amonte pînă la gura Bîcului, iar cea de-a treia 
unind acest punct cu rîul Ialpug. Că a fost anume aşa, avem con- 
firmarea şi în alte surse medievale româneşti, după care, atunci 
cînd au venit dincoace de Nistru, nogaii s-au aşezat în spaţiul cu- 
prins între Tighina, Cetatea Albă şi Chilia 98 şi, chiar dacă, din mo- 
tivele menţionate mai sus, referitoare la modul de viaţă al tătarilor, 
această informaţie nu poate fi considerată absolut exactă, ea redă 
totuşi esenţa chestiunii, şi anume că, iniţial, coloniştilor tătari le 
fusese atribuit teritoriul de pe malul drept al Nistrului cuprins în- 



M. H. Tmxommpob, McmopunecKue cea3u Poccuu co cnaexHCKUMU cmpanaMU u 
Buiaumueu, MocKBa, 1969, c. 103. 

Vezi Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti, în „Cronicari munteni", 
voi. I, Bucureşti, 1961, p. 355. 



43 



tre Tighina şi limanul rîului. Bineînţeles, de aici nu rezultă că tătarii 
nu s-ar fi putut aşeza, izolat, şi în afara acestui „triunghi", dovadă 
sigură fiind unele toponime de origine tătărească din extremitatea 
sudică a Basarabiei, ca, de exemplu, Cîşliţa, care se întîlneşte pe cur- 
sul de jos al Prutului şi pe malul de sud al lacului Catlabug. în con- 
sens cu această observaţie pare să vină o remarcă a lui Miron Costin 
referitoare la ţinutul Fălciului din vremea sa. „în acest ţinut, zice el, 
e şi pădurea de fagi care se numeşte Codrul Chigheciului. Acesta, 
deşi n-a fost încă luat de turci, dar deja tătarii nogai au uzurpat locul 
în multe părţi şi fac mari strîmbătăţi moldovenilor care locuiesc 
acolo" 99 . Este evident, prin urmare, că stepa locuită de tătari, adică 
Bugeacul propriu- zis, se întindea la răsărit de Codrii Tigheciului. 
După cum tot atît de clar este şi faptul că nu există nici un temei să 
admitem că limita lui vestică ar fi ajuns la Prut, pe motivul, discu- 
tabil şi acesta, desigur, că în extremitatea sudică a malului stîng al 
rîului ar fi apărut o serie de toponime de origine tătărească 100 . 

Revenind la Cantemir, vom reţine că, referitor la data aşezării 
tătarilor în Bugeac, el spune că aceasta ar fi după anul 1568, cînd, 
urmînd porunca sultanului Selim al II-lea, la treizeci de familii de 
tătari nogaici 101 care nu mai încăpeau în Crimeea „li s-au dat lo- 
curi de aşezare în cîmpia Bugeacului 102 . De atunci încoace, neamul 
acesta, primind din cînd în cînd familii noi din Stepa Nogaică, s-a 



Miron Costin, Istoria în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească, trad. 
şi ed. de P. P. Panaitescu, în AARMSI, ser. III, tom X, Bucureşti, 1929, p. 487. 
JX- XaiiflapnH, Mondaectco-HoeaucKax amnuneacasi zpanuu,a e npymcKO- 
JJnecmpoecKOM MeMdypeube e XVIII eetce, în „PycHH ", 1(7), 2007, c. 99. De fapt, 
puţin mai sus, autorul susţine că frontiera vestică şi nord-vestică a Bugeacului, 
aşa-zisa limită Halil-paşa, era cea arătată de Cantemir. Asupra acestei chestiuni, 
v. şi Gh. Năstase, Hotarul lui Halii paşa şi „cele 2 ceasuri", în „Buletinul societăţii 
regale române de geografie », voi. 1, 1932, p. 207-214. 

Nogaii din această perioadă sînt, bineînţeles, alţii decît cei aflaţi sub autoritatea 
hanului Hoardei de Aur, Nogai, care, spre sfîrşitul secolului al XM-lea, a jucat un 
rol important în viaţa politico-militară a Europei de Sud-Est şi a Mării Negre. 
Vedem, prin urmare, că tătarii se aşază în stepa sudică interioară a Basarabiei, din afa- 
ra vechilor cetăţi de la Dunăre, Marea Neagră şi Nistru, care erau centre ale raialelor 
turceşti, de aceea este evident că greşesc autorii care susţin că „în interiorul acestor 
raiale sînt primiţi a se sălăşlui tătarii de peste Nistru": I. Zaborovschi, op. cit., p. 94. 



44 



înmulţit într-atîta, încît aproape că nu stă mai prejos ca număr 
faţă de nici o altă hoardă tătărească" 103 . Trebuie să observ îndată 
că, în cazul de faţă, termenul „familie" înseamnă o numeroasă 
comunitate de rubedenii, mai mult chiar decît presupune cunos- 
cuta sintagmă „familie patriarhală", deoarece J. Thunmann, care 
a studiat atent istoria acestor tătari, spune că, atunci (el numeşte 
anul 1569), în Bugeac au fost colonizaţi 30 000 de tătari 104 ; este 
evident că „familia" însemna 1000 de corturi. Aceste date trebuie 
considerate corecte, întrucît ele sînt indirect confirmate de fap- 
tul că, în momentul deportării tătarilor nogai din Basarabia de 
către ruşi, la 1807, numărul lor avea să fie ceva mai mic de 80 de 
mii 105 . E sigur însă că aşezarea permanentă a tătarilor la vest de 
Nistru s-a produs mult mai devreme. Reţinem din observaţiile lui 
Georg Reichersdorffer, secretar şi consilier al lui Ferdinand I de 
Habsburg, care a fost prin 1527 şi 1535 în Moldova: „Tătarii care 
locuiesc în Moldova au cinci sute de gospodării, ei sînt deopotri- 
vă legaţi pe credinţa lor de voievod şi siliţi a porni în expediţii 
războinice cu trupele lor instruite chiar şi împotriva tătarilor din- 
afară" 106 . Această informaţie este confirmată de unele date bine 



Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 85. Aşadar, Cantemir afirmă cît se poate de răspicat că, 
din acel moment, tătarii nogai se aşază temeinic în Bugeac, pe cînd unele cercetări 
mai noi susţin că, atunci, „forţele înarmate din ţinuturile Iaşi, Lăpuşna, Soroca şi Ti- 
gheci i au alungat pe nogai din stepă" (I. Chirtoagă, Evoluţia semnificaţiei teritoriale 
a noţiunii Basarabia, RIM, V, 1994, 2(18), p. 11-12). Dată fiind valoarea ştiinţifică, 
de atîtea ori confirmată, a Descrierii Moldovei, precum şi faptul că autorul ei a cer- 
cetat surse pe care noi nu le cunoaştem, credem că, şi în acest caz, prioritate trebuie 
acordată acestei opere cantemiriene. în plus, nu trebuie trecută cu vederea relatarea 
lui Georg Reichersdorffer, pe care am reprodus-o în text, cum că, pe vremea lui Petru 
Rareş, în Moldova ar fi existat 500 de gospodării tătăreşti, date pe care le găsim şi la 
N. Iorga (v. Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 35-36), 
deşi nu este deloc clar ce trebuie înţeles prin cuvîntul „gospodării" - vizau cumva 
acestea micile familii monogame sau marile familii patriarhale? 
14. TyHMattH, KpuMCKoe xancmeo, c. 56. 

T. Holban, Documente româneşti din arhivele franceze (1801-1812), Bucureşti, 
1939, p. 48. 

Călători străini despre Ţările Române, voi. I, îngrijit de Măria Holban, Bucureşti, 
1968, p. 197. Vedem, prin urmare, că I. Chirtoagă nu poate avea dreptate cînd zice 
că, la 1538, „grupuri mici de tătari s-au aşezat pentru scurt timp în apropierea 
Cetăţii Albe, Chiliei şi Tighinei". I. Chirtoagă, Evoluţia semnificaţiei..., p. 11. 



45 



cunoscute în cronicile polone 107 şi preluate de istoriografia rusă, 
după care tătarii nogai ar fi fost semnalaţi în Basarabia încă la în- 
ceputul secolului al XVI-lea şi chiar mai devreme 108 ; se pare că în 
sudul teritoriului, mai degrabă în vecinătatea Cetăţii Albe (sursele 
vorbesc de tătari belgorodeni), ei erau prezenţi încă în ajunul cu- 
ceririi otomane din 1484. Incursiunile de aici şi după această dată 
spre nordul Moldovei ale lui Hroiot, despre care vorbeşte Ureche 109 
şi care pare să fi fost o căpetenie tătară cu nume mai mult sau mai 
puţin alterat (nu ungur, cum s-a crezut pînă acum, de vreme ce 
prezenţa ungurilor nu are nici o explicaţie în acest loc şi la vre- 
mea respectivă), ar veni ca o completare la aceste informaţii. Nu 
se cunosc relaţiile acestor tătari cu cei colonizaţi după 1568 şi nici 
amplasarea lor, deşi, din ceea ce spune Reichersdorffer, ar reieşi că 
erau aşezaţi în partea estică a Basarabiei, de vreme ce erau folosiţi 
pentru respingerea atacurilor tătarilor de dincolo de Nistru. Dacă 
este aşa, asta înseamnă că nogaii despre care vorbeşte Cantemir au 
fost colonizaţi peste ei şi alături de ei. Deşi Reichersdorffer nu s-a 
impus ca un autor destul de informat şi suficient de atent cu datele 
pe care le vehiculează, totuşi relatarea sa despre tătarii basarabeni, 
receptată fără pretenţii de exactitate a detaliilor, coroborată cu in- 
formaţiile din cronicile polone, trebuie considerată corectă, deoa- 
rece se ştie că hanul Crimeii obţinuse permisiunea înaltei Porţi de 
a coloniza tătari în Basarabia îndată după 1484. Pe de altă parte, 
trebuie să observăm că, dacă vor fi existat tătari în Basarabia mai 
devreme de această dată, ca, de exemplu, tătarii belgorodeni din 
cronicile polone, fiind vorba, probabil, de mici grupuri hoinare ce 
peregrinau în preajma Cetăţii Albe, pe ambele maluri ale Nistru- 
lui, atunci apariţia aici a unei importante mase tătăreşti datează 
numai după cucerirea otomană din acel an. 



Kronica b ziemy tatarskiey y o narodzie ich, în „Zbior dzieiopisow polskich: we 

czterech tomach zawarty", IV, Warszawie, 1768, k. 612, 614, 645. 

H. M. IleTpoB, TIodonuR. McmopunecKoe onuccmue, C. lIeTepâypr, 1891, c. 46-47. 

Trebuie totuşi să păstrăm rezerva cuvenită faţă de afirmaţia acestui autor cum că o 

parte a tătarilor nogai ar fi atacat Polonia de pe teritoriul Basarabiei, avînd ca prim 

obiectiv Pocuţia, încă în prima jumătate a secolului al XV-lea. 

Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, 1967, p. 106-107. 



46 



Oricum şi cel puţin deocamdată, în privinţa momentului apa- 
riţiei comunităţii etnic-teritoriale a Bugeacului, datele lui Cante- 
mir rămîn valabile; nu acelaşi lucru se poate spune însă şi des- 
pre explicaţia sa cu privire la originea toponimului Bugeac, chiar 
dacă, aşa cum observam mai sus, logic şi formal, ea se arată con- 
vingătoare. Aceasta a rămas dominantă în istoriografie, dar este 
infirmată de o alta părere, care susţine că numele respectiv ar fi 
aparţinut unei căpetenii tătare, aceasta fiind o practică obişnuită 
în Evul Mediu; astfel, toponimele Tigheci şi Catlabug trimit la 
numele a doi dregători tătari de-ai hanului Nogai 110 . Indirect, cea 
de-a doua părere este confirmată şi de faptul că acest nume se 
întîlneşte şi în afara Basarabiei, de exemplu, localitatea şi lacul 
Bugeac la Dunăre, între judeţele Constanţa şi Călăraşi. Afirmaţia 
lui J. Thunmann, cum că un oraş cu numele Bugeac s-ar fi aflat, 
la vremea cînd îşi scria el monografia despre tătari, la limanului 
Nistrului 111 este, fără îndoială, greşită, deoarece nu ar fi fost posi- 
bil să nu fi fost consemnat în documente şi în alte scrieri din acea 
vreme, dar şi din perioada următoare, pentru că o aşezare mare, 
care desigur că trebuia să aibă şi o istorie cumva mai spectaculoa- 
să, nu avea cum să dispară într-un timp relativ scurt. în Basarabia 
există o singură localitate cu acest nume, situată pe rîul Ialpug, la 
9 km de Comrat, şi fondată în zilele noastre (1978); bineînţeles că 
numele acestei localităţi a fost inspirat de cel al stepei Bugeac. în 
plus, varianta cantemiriană este pusă la îndoială şi de faptul că, în 
limba turcă, bugeac înseamnă „loc înalt" 112 . 

Soluţia situaţiei confuze privind originea numelui Bugeac pare 
să se afle nu în aceste speculaţii, ci în istoria tătarilor bugeceni di- 
naintea stabilirii lor în Basarabia. Aceştia constituiau în secolele 



110 I. Chirtoagă, Tîrguri..., p. 62. V. Spinei crede ca toponimul Catlabug(a) ar viza 
mai degrabă pe unul din principii tătari care au luptat în 1362 (1363) la Sinie Vodî 
împotriva lituanienilor: V. Spinei, op. cit., p.326. 

111 J. Thunmann, op. cit., p. 58. 

112 Unii cercetători cred că turcii au preluat numele de la tătari (vezi, de ex., V. Spinei, 
op. cit., p. 48), ceea ce nu anulează confuzia provocată de sensul diferit al cuvîn- 
tului în cele două limbi. Spinei mai adaugă că tătarii ar fi putut împrumuta acest 
termen de la turanicii nomazi, asta fiind încă mai greu de demonstrat. 



47 



XV-XVI una din marile uniuni tîrzii de triburi ale nogailor, ceilalţi 
fiind tătarii edisani, edişculi şi giamboiluci, nume care vor fi con- 
semnate de sursele scrise mai tîrziu, după trecerea lor dincoace de 
Volga. în linii generale, Cantemir a evocat corect itinerarul tătari- 
lor bugeceni, dar istoria acestora, ca şi a nogailor în general, a fost 
mult mai nuanţată. în literatura istorică şi diplomatică a secolului 
al XVIII-lea, bugecenii, tot aşa ca şi alţi tătari nogai, ca, de exemplu, 
giamboilucii, edişculii sau edisanii, erau consideraţi popor aparte, 
ţinînd seama de numărul lor mare şi de teritoriul întins pe care lo- 
cuiau, în secolele XVIII-XIX, tătarii din Basarabia erau văzuţi doar 
ca o parte a unei mari comunităţi bugecene situate între Nipru, Ni- 
stru şi Marea Neagră. Se ştie că, pe cea mai mare durată a secolului 
al XVIII-lea, partea sudică a Ucrainei dintre Bug şi Nistru s-a numit 
Edisan, de la tătarii care aveau acest nume. Dar tot atît de cunoscut 
este şi faptul că tătarii edisani veniseră de dincolo de Volga, odată 
cu ceilalţi nogai. Este firesc, prin urmare, ca şi numele Bugeac să fi 
fost adus de tătari din patria lor orginară de pe rîul Iaik. 

Concluzia care se impune din examinarea acestor date vine să 
confirme suplimentar că numele Bugeac a apărut mai tîrziu decît 
cel de Basarabia. O dovadă în plus în acest sens ar fi şi faptul că, 
în cronica lui Gr. Ureche, Bugeacul nu se întîlneşte niciodată 113 . 
Şi este firesc să fie aşa, de vreme ce, în momentul cînd cronicarul 
îşi încheie naraţiunea, colonizarea în masă a nogailor de dincolo 
de Nistru era un fenomen proaspăt 114 , ei încă nu se afirmaseră ca 
factor militar-politic, din care cauză, probabil, teritoriul locuit de 
ei încă nu avea un nume generic. în letopiseţul lui Miron Costin, 
din contra, Bugeacul este menţionat foarte des tocmai pentru că, 



Vezi Grigore Ureche, op. cit., passim. V. Spinei susţine (op. cit., p. 49) cum că Ure- 
che ar fi folosit numele de Basarabia în loc de Bugeac; în realitate, judecind după 
scrierea sa, bătrînului cărturar nu-i era cunoscut nici unul din cele două nume. 
Vom reveni la acest subiect. 

în studiul meu Cîteva observaţii asupra numelui Basarabia, menţionat mai sus 
(op. cit., p. 247), se vorbeşte, în acest loc, de tătari în general, nu doar de nogai, 
ceea ce poate provoca o anumită confuzie, de vreme ce, aşa cum am văzut, o co- 
munitate tătărească era prezentă în partea estică a Moldovei încă în primele dece- 
nii ale secolului al XVI-lea. 



48 



între timp, tătarii aşezaţi acolo deveniseră o forţă pe care sultanul 
o folosea pentru a menţine controlul asupra Ţărilor Române, în 
special asupra Moldovei, precum şi pentru a exercita presiuni asu- 
pra Poloniei, tot aşa cum erau folosiţi şi lipcanii din nordul Basara- 
biei, care însă nu aveau nici pe departe numărul şi puterea nogailor 
din Bugeac. Astfel, din această cronică aflăm că, dacă spre sfîrşitul 
domniei lui Ieremia Movilă, pe la 1595, comunitatea tătarilor din 
Bugeac mai depindea întru totul de hanul din Crimeea, care îl for- 
ţează atunci pe domnitorul moldovean să le mai dea încă şapte 
sate pe lîngă cîşlele pe care le aveau 115 , peste numai 10-15 ani, ea va 
avea propriul ei han, Cantemir-paşa, care va participa la aşezarea 
şi scoaterea domnilor moldoveni din scaun, pentru ca încă peste 
15-16 ani acesta să poată ataca Polonia cu o oaste proprie de 40 de 
mii de oameni 116 . La 1601, călătorul polon L. Piaseczynski, care tre- 
cea prin sangeacul Cetatea Albă, menţiona că satele de acolo erau 
moldoveneşti 117 , deci tătarii nu erau răspîndiţi în acel spaţiu, deşi 
sultanul apela la serviciile lor pentru a ţine sub control teritoriul 
din vecinătatea cetăţii. Prin tratativele de pace din 1634 şi 1637 
dintre turci şi poloni, la care a fost parte, fără putere de decizie, 
şi Vasile Lupu, tătarii fuseseră lipsiţi de dreptul de a mai locui în 
Bugeac, dar, la 1650, ei vor fi prezenţi aici din nou, ajungînd spre 
sfîrşitul anilor '50 ai acelui secol să joace iar un rol important în 
relaţiile militare, politice şi diplomatice din estul Europei 118 . De 
fapt, aşa cum susţine cronica lui Radu Popescu, care aici trebuie 
crezută, întrucît se pune de acord cu relatările lui Costin, la 1637, 
tătarii nu au plecat din Bugeac, deoarece sultanul, nedorind să-i 
arunce în braţele polonilor, „au trimis pă paşa de la Dîrstor cu 
oaste turcească, moldovenească, rumânească, şi au chiemat pă toţi 



Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron vodă încoace, Chişinău, 
1972, p. 75. Se înţelege că sintagma „şapte sute de sate" nu trebuie înţeleasă ad 
litteram, aşezările fiind pe atunci destul de rare, mai ales în stepă. Expresia vi- 
zează mai degrabă numărul de locuri (corturi) pentru marile familii patriarhale 
tătăreşti, ca în cazul relatării lui Rechersdorffer. 

Ibidem, p. 90, 130. Nu este deloc exclus ca cifra aceasta să fie exagerată. 
P. P. Panaitescu, Călători poloni in Ţările Române, Bucureşti, 1930, p. 10. 
Ibidem, pp.150-151, 175, 235. 



49 



tătarii, şi le-au făgăduit că vor avea pace să să sălăşluiască în Bu- 
geac, numai să nu facă pagubă vecinilor. . . şi aşa s-au aşăzat trebile 
dăspre tătari" 119 . Trebuie să observ în treacăt că formula „să nu facă 
pagubă vecinilor", adică moldovenilor, nu era deloc întîmplătoare; 
tătarii din Bugeac se vor deda la razii de jaf prin satele şi oraşele 
din Moldova şi în următoarele secole 120 . Cantemir avea să consta- 
te că, după ce fuseseră colonizaţi în Basarabia, tătarii nogaici „au 
tulburat Moldova chiar în vremuri de pace, cu desele lor năvăliri, 
şi au adus-o la sărăcia în care o vedem şi astăzi" 121 . Iar un firman 
din 1758 al sultanului Mustafa arată că aceştia prădaseră atunci un 
teritoriu foarte întins cuprînzînd oraşele şi tîrgurile Bîrlad, Tecuci, 
Sculeni, Iaşi, Fălciu, Lipcani şi Orhei, drept care înalta Poartă i-a 
forţat să întoarcă bunurile furate pe parcursul a 15 ani 122 . 

în istoriorgafie s-a putut întîlni şi părerea cum că Miron Cos- 
tin, în scrierile sale în limba polonă, ar fi utilizat termenul Basara- 
bia cu sensul de Bugeac 123 , idee lansată de P. P. Panaitescu în 1929, 
cînd a editat Poema polonă costiniană, sugerînd că, menţionînd 
numele Basarabia, Costin ar fi avut, de fapt, în vedere Bugeacul 124 . 
în realitate, numele Basarabia se întîlneşte o singură dată în Poe- 
ma polonă, într-un context oarecum confuz, şi într-un singur loc 



Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Rumăneşti, p. 356. 
Vezi şi D. Haidarlî, op. cit., p. 98. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (1992), p. 16. Despre raziile de jaf 
tătăreşti în ţinuturile de lingă Dunăre, v. şi F. Braudel, Mediterana şi lumea me- 
diteraneană în epoca lui Filip al II-lea, I, Bucureşti, 1985, p. 345; v. şi p. 390 (nota 
12), cu o bibliografie a chestiunii. 

®upMau cynmana Mycmaifibi o pa30penuu Monda8uu âydxcaKCKUMU mamapaiuu, 
în 300Mfl, 1839, 1, c. 31-32. Fenomenul este consemnat şi de J. Thunmann, care 
zice: „Importante pentru întreţinerea lor sînt tîlhăriile şi jaful. Cel mai mult păti- 
mesc din această cauză moldovenii. Tătarii le jefuiesc satele, răpesc vitele şi chiar 
pe locuitori, pe care apoi îi vînd la Constantinopol ca pe ruşi": op. cit., p. 57. De 
altfel, isprăvi similare tătarii bugeceni făceau şi în alte părţi, în Rusia de ex., în 
1711: A. R AHflpeeB, Mcmopun Kpuma, MocKBa, 2002, c. 81. 
V. Spinei, op. cit., p. 48-49. 

R P. Panaitescu, Introducere, în: Miron Costin, „Istoria în versuri polone...", 
p. 379. 



50 



în Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei, iar cel al Bugeacului ni- 
ciodată şi nu există nici măcar o aluzie clară la el. E în afara ori- 
cărei îndoieli că, pentru Miron Costin, Basarabia şi Bugeacul nu 
sînt nici pe departe unul şi acelaşi lucru. Şi, întrucît le deosebeşte 
foarte clar, fără să numească pe unul în locul celuilalt, nu poate 
fi vorba de „inconsecvenţă cînd se ocupă de sensul etimologic al 
denumirii" Basarabia, cum crede V. Spinei 125 . 

Este important de reţinut că cele cîteva zeci de referinţe, di- 
recte şi indirecte, din letopiseţul lui Miron Costin la Bugeac şi la 
tătarii din Basarabia, ca şi cele, încă mai multe, ce se găsesc în cro- 
nica lui Ion Neculce 126 , nu vizează niciodată extremitatea sudică a 
teritoriului dintre Prut şi Nistru 127 . Nu este deloc lipsită de interes 
o relatare a cronicarului muntean Radu Popescu, din care se vede 
că, atunci cînd se întîmpla ca tătarii să fie solicitaţi din partea 
sultanului să se afle un timp în oraşele de la Dunăre, iarna ei reve- 
neau numaidecît în Bugeac 128 . Aşadar, istoriografia medievală ro- 
mânească afirmă explicit deosebirea dintre spaţiile istorico-geo- 
grafice Basarabia şi Bugeac, ceea ce susţine, implicit, şi deosebirea 
dintre cele două toponime 129 . Aceeaşi era şi viziunea istoriografiei 
europene asupra acestei chestiuni. Enciclopedistul francez L. Mo- 
reri, de exemplu, semnala în marele său dicţionar istoric, editat 



V. Spinei, op. cit., p. 48-49. 

Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, în: Ion Neculce, O samă de cuvinte. Letopi- 
seţul Ţării Moldovei, ed. a 2-a, revăzută, Chişinău, 1974. întîlnim în această cronică 
o referinţă la încă o tentativă de îndepărtare a tătarilor din Bugeac, la începutul 
domniei lui Antioh Cantemir, pe la 1700, soldată şi aceasta cu eşec (p. 181, 189). 
Există o singură abatere, care însă nu face altceva decît să întărească această obser- 
vaţie: iniţial, Costin amplasase greşit Bugeacul („cîmpii Cetăţii Albe şi a Chiliii": 
op. cit, p. 129), dar, în referinţele de la sfîrşitul cronicii, ce vizau perioada cînd tăta- 
rii nogai se stabiliseră aici defintiv, el menţionează Căuşenii ca centru administra- 
tiv al acestora (op. cit., p. 245), ceea ce sugerează o cu totul altă viziune asupra coor- 
donatelor geografice ale Bugeacului, fapt consemnat repetat şi de J. Thunmann. 
Vezi, de ex., Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti, p. 564. 
Trebuie să observ, în treacăt, că părerea cum că unele hărţi ar sugera o identificare 
a numelor Valahia şi Bugeac nu poate fi luată în serios: v. D. Moldovanu, Toponi- 
mia Moldovei in cartografia europeană veche, p. XXV. 



51 



pentru prima dată la Lyon în 1674 şi apoi reeditat de cîteva ori 
postum la Basel, deosebirea dintre cele două nume, specificînd că 
Basarabia se afla „lingă cîmpia Bugeacului" 130 . Sigur că situarea 
Bugeacului în afara Basarabiei, ca şi situaţia inversă, nu este co- 
rectă, mai ales că, în viziunea lui Moreri, Basarabia era teritoriul 
cuprins între Moldova şi Podolia şi avea capitala la Cetatea Albă, 
adică, în fond, e vorba de tot teritoriul cuprins între Prut şi Nistru, 
în cazul de faţă însă important este faptul că, în a doua jumătate a 
secolului al XVII-lea, în lumea ştiinţifică europeană se ştia că cele 
două nume desemnau realităţi istorice şi geografice diferite. Unul 
din cele mai tari argumente care demonstrează clar deosebirea 
de principiu dintre cele două nume este următoarea remarcă a lui 
J. Thunmann: „Bugeacul propriu-zis aparţine direct hanului cri- 
meean încă din timpul tratatului de pace din 1774 131 . Cît priveşte 
însă ţinuturile Akkerman, de lîngă Marea Neagră, Chilia şi Ismail, 
ambele pe Dunăre, împreună cu Benderul, acestea se află sub stă- 
pînirea otomanilor" 132 . Acelaşi lucru, în fond, avea să-1 susţină ceva 
mai tîrziu şi abatele G. Pray, observînd: Tartarorum qui in Crimaea 
sunt imperii limites ultra Danastrumfl. pertinuerant 1 ^ . Altfel spus, 
acest fapt era bine cunoscut istoriografiei şi opiniei publice europe- 
ne din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Deşi tratatul de pace 
de la Kuciuk-Kainargi nu menţionează Bugeacul, totuşi articolul 
3 din acest document confirmă spusele acestor istorici, de vreme 
ce toţi tătarii erau declaraţi „liberi şi complet independenţi" (faţă 
de Poartă, dar nu şi faţă de Rusia, care pusese stăpînire pe pămîn- 
turile locuite de ei), şi se mai spune tot acolo că Imperiul Rus lăsa 
bugecenilor „tot pămîntul situat între rîurile Bug şi Nistru pînă la 



L. Moreri, Le grand dictionnaire historique: ou le melange curieux de l'histoire 
sacree et profane... I, Basle, corrigee et considerablement augmentee, 1731, p. 228. 
Să ne aducem însă aminte de privilegiul obţinut de han în acest sens încă în anul 
1484. 

J. Thunmann, op. cit., p. 53. Această precizare arată că nu este admisibil ca Bugea- 
cul să fie identificat cu raialele turceşti, cum face, de ex., I. Zaborovschi, op. cit., 
p. 94. 

G. Pray, Commentarii historici..., p. 117. 



52 



frontiera polonă" 134 , asta însemnînd, bineînţeles, şi teritoriul ocu- 
pat de ei pe malul drept al Nistrului. Aceste precizări confirmă 
întru totul ceea ce demonstram mai sus cînd spuneam că Bugeacul 
era circumscris, zona de stepă din interiorul părţii de sud a Basara- 
biei, aflîndu-se deci în afara marelui sistem hidrografic de la Marea 
Neagră şi de la Dunăre - şi vedem aici că şi în afara cursului de jos 
al Nistrului. E de prisos să mai insist şi asupra faptului că situaţia 
din 1774 era perfect valabilă şi pentru secolul al XVI-lea, întrucît, 
dincolo de ce spuneam cu privire la modul de viaţă specific tăta- 
rilor, aceste locuri de o anumită importanţă strategică nu puteau 
să se afle în afara controlului direct şi permanent al înaltei Porţi. 
Elementul nou introdus de pacea de la Kuciuk-Kainargi privind 
statutul Bugeacului este că, învingînd Turcia în războiul din 1768- 
1774, Rusia a reuşit să smulgă de sub autoritatea acesteia hanatul 
Crimeii, care-i avea sub ascultare şi pe tătarii din Bugeac, astfel 
că aceştia deveniseră, de fapt, supuşi ai coroanei imperiale ruseşti. 
Asta înseamnă că - lucru extrem de important, nu se ştie de ce, 
trecut cu vederea pînă acum de istoriografie - prin pacea de la Ku- 
ciuk-Kainargi, Rusia făcuse primul pas spre ocuparea Basarabiei. 
I. Chirtoagă invocă nişte mărturii, după care Turcia ar fi reuşit să 
contracareze afirmarea supremaţiei Rusiei în Bugeac 135 . Bineînţeles 
că aceste referinţe nu pot fi neglijate, numai că ele nu sînt în acord 
cu relatările lui J. Thunmann, care cunoştea foarte bine statutul 
tătarilor din Rusia şi al celor din Basarabia, precum şi cu alte scrie- 
ri istorice de indiscutabilă valoare informativă din acea vreme, ca, 



Iată esenţialul din atkolul respectiv al tratatului: „Bce TaTapcKMe Hapoflbi: KpbiM- 
CKiie, 6yfl>KaKCKMe, KyâaHCKMe, eflMcaHM, >KaM6yiinyKM a eflMHKyjibi 6e3 lotania 

OT 06eMX MMnepMM HMeiOT 6bITb npM3HaHbI BOJIbHbIMM M COBepmeHHO He3aBHCH- 

MbiMM ot bchkom nocTopoHHeii BJiaCTM, ho npeâbiBaiouiMMH no/ţ caMOflep>KaB- 
hok) BJiacTbio coâcTBeHHoro mx xaHa HuHTMCCKoro noKOJiemia... PoccwMCKaa 
MMnepMH ocTaBHT ceii TaTapcKoii Haiimi (bugecenilor - I. Ţ.)... bck> 3eM;no flo 
noJibCKoii rpammbi, jie>Kamyio Mexuy peKaMH ByroM a flHecTpoM, MCKJiioMaa 
KpenocTb OiaKOB c ee CTapbiM ye3flOM, KOTopaa no-npe>KHeMy 3a BjmcTaTenb- 
hoh) lIopToio ocTaeTca": E. M. flpy>KMHMHa, KwuyK-KauHapdffîuucKuu Mup 1774 
zoha {Ezo nodaomoeKa u nodnucanue), MocKBa, 1955, c. 350-351. 
I. Chirtoagă, op. cit., p. 262-263. 



53 



de exemplu, cele ale lui G. Pray. De fapt, se ştie de mai demult că, 
prin convenţia ruso-turcă de la Ainalî-Kavak, din 10 martie 1779, 
se încercase, între altele, şi o reglementare a acestui diferend, fără 
însă să se fi obţinut rezultatul scontat, cele două părţi convenind să 
se insiste doar asupra respectării necondiţionate a tratatului de la 
Kuciuk-Kainargi 136 . Bineînţeles, nu este deloc întîmplător că există 
unele hărţi, în special din secolul al XVIII-lea, dar (lucru curios!) 
şi de mai nainte, care arată că linia ce delimita pămînturile stăpî- 
nite de tătarii bugeceni la est de Nistru trecea şi în dreapta rîului, 
cuprinzînd, ce-i drept, nu tot Bugeacul, ci doar pămînturile pe care 
erau aşezate cele mai multe sate din partea nord-estică a acestei 
stepe, între Căuşeni şi Cetatea Albă (pl. 16, 25, 41, 42, 43, 45). Mai 
adaug că J. Thunmann menţionează că populaţia ţinuturilor Chilia 
şi Ismail era constituită din creştini 137 , altfel spus, această regiune 
se deosebea de Bugeac şi prin confesiunea majorităţii locuitorilor 
săi, fapt ce confirmă şi relatările lui Cantemir şi ale cronicarului 
polon L. Piaseczynski în acelaşi sens. 

Aceste observaţii şi constatări asupra configuraţiei Bugeacului 
şi a relaţiei sale cu Basarabia sînt confirmate şi completate, chiar 
dacă nu în toate elementele sale, de alte două surse. Din una din 
ele, numită Descrierea statistică a Basarabiei, realizată prin efor- 
turile zemstvei din Cetatea Albă şi avînd aprobarea ţarului, aflăm 
că, după confruntări aprige de veacuri dintre moldoveni şi tătari 
pentru stăpînirea pămînturlor din stepa Basarabiei, primii luptînd 



In conformitate cu art. V, punctul 1 din Convenţie, reglementarea urma să se facă 
în favoarea Turciei, căreia i se promisese că ar fi putut reintra în stăpînirea terito- 
riului dintre Bug, Nistru şi Marea Neagră. Dar asta nu s-a mai întîmplat: v. Tlonnoe 
coSpamie 3atcoHoe Poccuuckou UMnepuu, tom XX, Na 14851; v. şi I. Ionaşcu, Relaţii- 
le internaţionale ale României în documente (1368-1900), Bucureşti, 1971, p. 228. 
J. Thunmann, op. cit., p. 53. După încheierea războiuluii din 1768-1774, o parte 
a tătarilor bugeceni au revenit în Crimeea (ibid., p. 57, 64; Thunmann susţine 
că această mişcare ar fi pornit încă în 1770), iar după lichidarea independenţei 
Crimeii, în 1783, probabil că au plecat dincolo de Marea Azov, deoarece se ştie 
că, atunci, mulţi nogai crimeeni se retrăseseră peste rîul Cuban: A.W. Fisher, The 
Russian annexation of the Crimea 1772-1783, Cambridge, 1970, p. 120-121; H. Ki- 
rimli, Crimean Tatars, Nogays, and Scottish missionaries, in „Cahiers du monde 
russe", 2004, 1, p. 67. 



54 



să şi le apere, ceilalţi căutînd să le cucerească, înalta Poartă şi Di- 
vanul domnesc înfiinţaseră, în 1806, o comisie cu reprezentanţi 
ai celor două părţi pentru a stabili, în sfîrşit, hotarul dintre po- 
sesunile tătăreşti şi cele ale moldovenilor. S-a convenit ca hotarul 
pămînturilor tătarilor bugeceni să-1 facă cele două valuri ale lui 
Traian 138 , ceea ce înseamnă că Bugeacul era cuprins între rîul Ial- 
pug, la vest, rîul Botna, la nord, Nistrul, la est, şi linia ce trecea pe 
deasupra lacurilor din stînga Dunării de Jos. Comisia, înfiinţată de 
ruşi în 1817 prin înalt ucaz imperial pentru delimitarea hotarului 
Bugeacului în legătură cu un nou conflict de proprietate, cauzat de 
însuşirea ilegală de pămînturi ale fostei colonii tătăreşti de către 
acei înalţi demnitari ţarişti, care fuseseră împroprietăriţi aici de 
ţar, a stabilit că, spre vest, acest hotar îl constituia rîul Ialpug, iar la 
nord, malul drept al Bîcului 139 , de unde vedem că, dacă la vest hota- 
rul a rămas acelaşi, spre nord, în schimb, a fost depăşit mult, fiind 
mutat din valea Botnei în cea a Bîcului. A doua sursă este o cer- 
cetare a scriitorului şi istoricului rus A. F. Veltman, care, utlizînd 
materialele comisiei înfiinţate de administraţia ţaristă în 1817 pen- 
tru măsurarea pămînturilor ce fuseseră deţinute în Basarabia de 
tătarii nogai, dar şi alte date care astăzi nu se mai cunosc, a demons- 
trat că Bugeacul cuprindea arealul fixat de comisia moldo-turcă 
din 1806, cu excepţia faptului că hotarul vestic era împins prea 
mult către Prut (pl. I) 140 . Această viziune asupra jumătăţii sudice a 
spaţului pruto-nistrean şi asupra corelaţiei pămînturilor desemna- 
te cu numele Basarabia şi Bugeac arată că cele două teritorii, deci 
cele două nume, nu erau identice. Observăm, aşadar, că Bugeacul 
era amplasat în stepa deasupra lacurilor din stînga Dunării de Jos, 
întînzîndu-se spre nord pînă la rîul Botna şi fiind mărginit la vest 
de rîul Ialpug, iar la est de Nistru, în timp ce Basarabia însemna, 
aşa cum arăta şi Cantemir, toată partea sudică a spaţiului pruto- 
nistrean dintre rîurile Prut, Botna, Nistru, Dunăre şi malul Mării 



CmamucmunecKoe onuctmue BeccapaSuu..., c. 10-11. 
Ibidem, p. 13. 

A. <I>. BefiMMaH, HanepmaHue dpeeneu ucmopuu Beccapaâuu c npucoeoKynne- 
hucm ucmopunecKux eunucou u Kapmu, Mocksa, 1828, p. 75. 



55 



Negre. O astfel de imagine asupra sudului Basarabiei întîlnim şi 
în unele hărţi din secolele XVII-XVIII, cum este, de exemplu, o 
lucrare foarte documentată, din 1665, a lui N. Sanson d'Abbeville, 
intitulată Cursul Dunării de la Belgrad la Marea Neagră (pl. 18), 
o alta a lui J. B. Homann, intitulată Dunărea, editată pe la 1700 
(pl. 44), sau o hartă a Mării Negre, alcătuită de Jean Covens şi 
Corneille Mortier după datele lui Guillaume de Lisle şi tipărită la 
Amsterdam în 1722 (pl. 48). La aceeaşi idee subscrie şi cartogra- 
ful francez Pierre Duval (1619-1682) cu o lucrare deosebit de bine 
documentată, intitulată Imperiul Otoman (pl. 45), chiar dacă, de 
astă dată, relaţia numelui Basarabia cu tătarii pare să nu fie des- 
tul de clară. în unele cazuri, dar numai după instalarea admini- 
straţiei militare otomane la Dunăre şi la Nistru, numele Basarabia 
se referea, aşa cum reiese clar şi din relatările documentate ale lui 
J. Thunmann, doar la teritoriul din vecinătatea Dunării, a litoralu- 
lui maritim şi a limanului Nistrului, care constituia raialele turceşti 
de aici. Totodată, trebuie să observăm că, de cele mai multe ori, no- 
tarea pe hărţi a celor două horonime urmează în sens invers, adică 
Basarabia se scrie mai la nord şi Bugeacul mai la sud, ca urmare a 
faptului că tătarii erau asociaţi direct cu turcii, care stăpîneau în 
mod efectiv extremitatea sudică şi sud-estică a acestui teritoriu. Ba 
se întîmplă, chiar dacă asta se întîlneşte foarte rar, ca unii carto- 
grafi europeni să nu fi văzut nici o deosebire între cele două nume, 
cum observăm, de exemplu, în Harta împrejurimilor Mării Negre a 
lui Didier Robert de Vaugondy (pl. 54), tipărită la Veneţia în 1780, 
tot aşa cum, mult mai devreme, s-a putut constata pe exemplul edi- 
ţiei lui J.-B. d'Anville a hărţii lui Cantemir (pl. 51). Cît priveşte în- 
treaga Basarabie (turcească), cu cele patru componente teritoriale 
ale sale, aceasta, conform măsurătorilor ruseşti din 1807 şi de după 
războiul din 1806-1812, se întindea de la 46%° pînă la 47° latitudine 
nordică şi de la 46° pînă la aproape 48° longitudine estică şi avea o 
suprafaţă totală de aproximativ 17,6 mii de km 2 , ceea ce făcea ceva 
mai mult de 39% din întreaga suprafaţă a acelui teritoriu dintre 
Prut şi Nistru care va constitui ulterior Basarabia ţaristă 141 . 



CmamucmunecKoe onucanue Beccapaduu..., c. 46. 



56 



Abia după ce am stabilit că Basarabia şi Bugeacul nu sînt nume 
identice şi interşanj abile, putem încerca să aflăm care ar putea fi 
originea celui dinţii horonim. Am observat că puţinii istorici care 
şi-au pus această întrebare au fost nevoiţi să constate că nu există 
un răspuns satisfăcător. 

3. Transferul de terminologie antică asupra 
spaţiului istoric medieval românesc 

Pornind de la rezultatele cercetărilor de pînă acum, cea mai ve- 
che tentativă de a lămuri de unde s-a luat numele Basarabia datea- 
ză din Evul Mediu, cînd unii autori, ca geograful italian Giovanni 
Antonio Magini, au sugerat că acest nume ar fi putut proveni de 
la denumirea tribului tracic al besilor 142 . Tot aşa avea să creadă 
mult mai tîrziu şi Cantemir, care făcea trimitere, deopotrivă, la 
surse complet diferite: Ovidiu, Matheus Praetor, Leunclavius 143 . 
„Nu arareori, zice el, atît la scriitorii greci, cît şi la cei latini, şi va- 
lahii, şi moldovenii sînt tot mereu numiţi «daci»" 144 . De altfel, şi în 
istoriografia din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fondată 
pe datele istoricilor antici şi pe cronicile medievale şi reprezenta- 
tă, între altele, de preţioasele scrieri ale lui J. Thunmann, româ- 
nii erau văzuţi ca urmaşi direcţi ai dacilor, aşa încît putem întîlni 
frecvent expresii de genul „vlahii tracici" sau „vlahii dacici" 145 . Ba 
mai mult, istoricul german zice, la un moment dat: „Vlahii de din- 
coace de Dunăre sînt fraţii vlahilor de cealaltă parte a fluviului şi 
se trag din acei traci care, sub numele de geţi şi daci, au jucat aşa 
mare rol sub Dromichaetes, Boerebistas, Cotison şi Decebalus" 146 . 
Această viziune, aparent curioasă, caracteristică mai mult pen- 



Călători străini despre Ţările Române, voi. IV, Bucureşti, 1972, p. 569. Vezi şi 
V. Spinei, op. cit., p. 48. 

Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 85; idem, Hronicul..., p. 1421-1422. 
Idem, Historia moldo-vlachica, p. 421. 

„Thracischen und Dacischen Wlachen": J. Thunmann, Untersuchungen iiber die 
Geschichte der bstlichen Europăischen, Leipzig, 1774, p. 346, 350, 353-354. 
Ibidem, p. 667. 



57 



tru istoriografia medievală, dar, cum vedem, şi pentru valoroase 
scrieri de mai tîrziu, nu este deloc întîmplătoare, de vreme ce se 
fondează pe o foarte bogată tradiţie cărturărească, în care istorio- 
grafia continua să fie o preocupare literară şi, tocmai de aceea, nu 
vedea o deosebire principială între numele vechi şi noi. Este vorba 
mai ales de un număr apreciabil de scrieri bizantine datînd mai 
puţin din a doua jumătate a mii. I şi mai mult din primele patru- 
cinci secole ale mii. II, ca cele aparţinînd lui Constantin Porfiro- 
genetul, Ana Comnena, Kekaumenos, Georgios Kedrenos, Ioan 
Zonaras, Laonicos Chalcocondylas, Nicetas Choniates, Nichifor 
Gregoras, Mihail Psellos, Georgios Sphrantzes ş.a., o bună parte 
a cărora desemnează populaţia din nordul Dunării cu numele de 
daci, geţi sau chiar sciţi, iar teritoriul este numit, după caz, Dacia, 
Getia, Scitia 147 . O atare viziune asupra Evului Mediu timpuriu ro- 
mânesc îşi avea rădăcinile nu în realităţile etnopolitice din acea 
vreme ale spaţiului respectiv, ci pornea de la datele moştenite din 
literatura greacă şi latină din ultimele secole ale mii. I î.e.n. şi de la 
începutul erei noi 148 . Este foarte instructivă în acest sens o relatare 
a umanistului italian Francesco Filelfo, care, călătorind în 1423 de 
la Cetatea Albă pînă la Baia, spune că acesta era teritoriul Sciţiei 
(chiar dacă uneori îl desemnează şi cu numele Moldova) în care, 
zice, „i-am văzut şi cunoscut jur împrejur pe goţi şi pe alani..." 
(Scithiae latitudinem eques pervaserim, visisque et circumquaque 
cognitis et Ghothis et Alanis) 149 , evocînd astfel realităţi mai vechi 
cu o mie de ani faţă de vremea sa. Puţin mai tîrziu, în acelaşi se- 



Informaţia istorică asupra acestei chestiuni este întinsă, variate date se găse- 
sec în mai multe locuri ale cărţii de faţă. Menţionez aici doar două mici studii: 
Al. Elian, Români despre bizantini, bizantini despre români, în „Lumea Bizan- 
ţului", Bucureşti, 1972, p. 150-152; E. Stănescu, 500 de ani de relaţii româno- 
bizantine, ibid., p. 153-154, 160-161 ş.a.; idem, Byzance et Ies Pays roumains aux 
IXe-XVe siecles, în „Actes du XVe Congres International de Etudes Byzantines", 
6-12 septembre 1971, 1, ed. M. Berza et E. Stănescu, Bucureşti, 1974, p. 428-429. 
Despre asta vezi şi V. Spinei, op. cit., p. 158, 160, 164. 

Vezi Ş. Papacostea, Un umanist italian, ambasador în slujba Bizanţului, prin 
Moldova lui Alexandru cel Bun, în: Ş. Papacostea, Studii de istorie românească. 
Economie şi societate (secolele XIII-XVIII), Brăila, 2009, p. 36, 44. 



58 



col, alt umanist italian, Flavio Biondo, folosea în scrierile sale sin- 
tagma „dacii sau valahii" 150 . Cantemir observă că, vorbind despre 
„sciţii învecinaţi" de pe un spaţiu foarte întins din stînga Dunării, 
Choniates, zice el, „sub numele «sciţilor» îi înţelege atît pe sciţii 
cumani..., cît şi pe românii de peste Dunăre" 151 . Mihail Psellos 
îi menţionează pe geţii (rertbv tdvoq) care ar fi trăit mai la nord 
de Dunăre pe la mijlocul secolului al Xl-lea (avîndu-i probabil în 
vedere pe uzi), iar pe pecenegi îi numeşte misieni 152 , călugărul 
Ephraemius şi Ioan Cantacuzino vorbesc despre inexistentul „neam 
al moesilor", pornind de la numele provinciei romane Moesia 153 , 
avîndu-i de fapt în vedere pe vlahii din nordul Peninsulei Balca- 
nice; de la Kekaumenos putem afla că vlahii „sînt aşa numiţii daci 
<zişi> şi besi" {ovroiyâp eiaiv ol\tyo\itvoi Aăxai xai Beaoi) 154 , iar 
Gregoras nu vede nici o deosebire între sciţii lui Herodot şi cei pe 
care îi consideră el ca atare, deşi ştie că aceştia din urmă au alte 
nume, de exemplu, cumani 155 etc. Poate cel mai relevant în acest 
context este faptul că istoriografia bizantină - şi este vorba de 
zeci de scrieri de foarte mare valoare documentară - desemnează, 



B. Trencsenyi, M. Zâszkaliczky, Whose Love ofWhich Country?: Composite Sta- 
tes, National Histories and patriotic discourses in early modern East Central Eu- 
rope, Leiden, 2010, p. 107. 

Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica , p. 362. 

Mihail Psellos, Cronografia, în „Fontes historiae daco-romanae/Izvoarele istoriei 
României", voi. III, Scriitori bizantini sec. XI-XIV)", de Al. Elian şi N.-Ş. Tana- 
şoca, Bucureşti, 1975, p. 48-49; şi Mnxan;i ricenn, Xponozpacp'usi. IlepeBOfl n 
npMMeiaHHH H. H. JIio6apcKoro, MocKBa, 1978, (McaK I Komhmh) LXVII. 
G. Popa-Lisseanu, Dacia în autorii clasici, II, Autorii greci şi bizantini, Bucureşti, 
1943, p. 162, 167; şi Fontes..., voi. III, p. 464-467. 

Kekaumenos, Sfaturi şi povestiri, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 40-41; 
şi Coeemu u paccKa3u KeKaeuena, MocKBa, 1972, c. 268. G. G. Litavrin, care a 
studiat foarte atent problema vlahilor în istoriografia bizantină, arată că această 
referinţă a lui Kekaumenos la besi „este singulară în felul său": T. T. JlHTaBpMH, 
Bnaxu eusaHmuucKux ucmouHUKoe X-XIII ee., în „K)ro-BocTO>maa Espona b 
cpeflHMe BeKa", I, KMiuMHeB, 1972, c. 137. 

Nichifor Gregoras, Istoria romeilor, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 501; şi 
HMKMdiop Tperopa, PuMCKaa ucmopux, HanuHamuţaacx co e3xmu>i KoncmaH- 
muHononn namunsmaMU e 1204, moM I (1204-1341), „BH3aHTHMCKne MCTopM- 
kh", nofl pefl. n. IHandieeBa, C. rieTep6ypr, 1862, c. 30, 34-35. 



59 



practic, fără excepţii, toate popoarele din nordul Dunării, de la est 
de Carpaţi şi mai departe spre nord şi nord-est, de cele mai multe 
ori, pe pecenegi şi cumani, dar uneori şi pe români, cu numele de 
sciţi 156 . Pe maghiari, istoricii bizantini îi numesc huni (şi peoni- 
eni) 157 sau chiar daci 158 . Raportarea terminologiei istorice antice la 
realităţile medievale româneşti o vom regăsi apoi şi în unele ţări 
europene din Evul Mediu tîrziu, ca Ungaria, sau în mediul ger- 
man, fiind însă ilustrată cel mai bine de istoriografia polonă din 



Nichita Choniates, Istoria, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 244-249, 252- 
253, 275-277, 293 şi urm.; şi HMKMTa XoHMaT, Mcmopux, Hammawmasicx c u,ap- 
cmeoeaHusi Mocmna Komhuhu, tom 1, no/ţ peflaRiineii npod). B.M. flononKoro, 
în „Bu3aHmuitcKue ucmopuKu", C.-lIeTepâypr, 1860, c. 18-21, 100, 119, 228 
ş.a.; tom II, nofl pe/iaiaineM nporj). H. B. HenbiioBa, C. rieTep6ypr, 1862, c. 25, 
56-57, 100-102, 213-225, 377-383, 399-404; Nichifor Gregoras, Istoria romeilor, 
p. 500-517; şi HMKMibop Tperopa, PuMCKaa ucmopux..., c. 14-15, 24, 31-40, 52 
ş.a.; Ana Comnena, Alexiada, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 81-111, 119; 
şi AHHa KoMHHHa, Anexcuada. BcTynMTejibHan CTaTba, nepeBOfl, KOMMeHTapnii 
SI. H. 7Iio6apcKoro, MocKBa, 1965, c. 66, 88, 121, 159, 179, 181, 196, 201-217, 219, 
221-239 ş.a. Uneori, în ultima sursă se face deosebire între cumani şi sciţi, fe- 
nomen caracteristic, de fapt, pentru toată istoriografia bizantină care a scris 
despre aceste popoare, ceea ce înseamnă că, în asemenea cazuri, cel de-al doi- 
lea nume s-ar referi doar la pecenegi, cu excepţia referinţelor la tătari, care însă 
este un fenomen mai tîrziu. Bineînţeles că în aceste scrieri, sub numele de sciţi, 
sînt vizaţi şi pecenegii, şi cumanii aflaţi provizoriu la sud de Dunăre. Despre 
conţinutul arhaizant al numelui de sciţi, v. şi Fontes historiae daco-romanae/ 
Izvoarele istoriei României, IV, Scriitori şi acte bizantine. Secolele IV-XV, de 
H. Mihăescu, R. Lăzărescu, N.-Ş. Tanaşoca, T. Teoteoi, Bucureşti, 1982, p. 3, 15, 
47, 49, 61, 71, 77, 81, 95, 103, 107 ş.a.; v. şi indicele, p. 580. Istoriografia germană a 
secolului al XVIII-lea avea o idee clară şi, în general, completă despre incarnările 
termenului „sciţi" (Scythae, Scythia, Scythica, Scythicum): v., de ex., J. G. Stritter, 
Memoriae populorum, olim ad Danubium, Pontum Euxinum, Paludem..., IV, 
Petropoli, 1779, Index, p. 194-195. 

Fontes historiae daco-romanae, III, p. 83, 95, 117, 175, 177, 237, 239, 241, 247, 
253, 277, 411, 539, 541, 543, 545; HMKMTa XoHMaT, Mcmopux, tom I, c. 22-23, 117- 
118, 127-128, 159-163, 168-169, 193-201; MoaHH KMtmaM, Rpamnoe o6o3pemie 
u,apcmeoeaHusi Idoauna u Manyuna Komhuhob, în: „BM3aHTMiicKMe mctopmkm", 
non pefflaKUMeii npod). B. H. KapnoBa, C.-lleTep6ypr, 1859, c. 8-11, 71, 114, 117-119, 
123-129, 143-147 ş.a. Peonia, nume atribuit de bizantini Ungariei, fusese preluat, 
probabil, de la provincia antică greco-macedoneană cu acelaşi nume, Ilaiovia, din 
sud-vestul Peninsulei Balcanice. 

Un singur exemplu: AHHa KoMHMHa, AneKcuada, c. 131, 203, 384, 396. 



60 



sec. XV-XVI 159 , din care s-au inspirat primii mari cronicari ro- 
mâni. La A. Bonfinius, de exemplu, întîlnim fraze de genul Getae 
vero, quos Valachos nune dicimus; Valachos, qui Getarum sedes 
nune incolunt, proficiscitur; Moldauos, qui Daciam inferiorem ha- 
bitant; Valachi, qui Dacorum Getarumque regionem incolunt 160 ; 
la sfîrşitul secolului al XVI-lea, iezuitul maghiar I. Szânto scria: 
Valachi olim fuerunt coloni romanorum 161 ; M. Cromer zice: Da- 
cis, qui nune Transylvani et Valachi sunt 162 ; în cronica lui M. Strij - 
kowski (1582), Moldova e totuna cu Dacia 153 ; doi ani mai tîrziu, 
în compilaţia lui I. Lasicius, puteau fi întîlnite expresii de genul: 
Walachi, qui olim Getae & Daci, post ab colonia Italorum, quos 
Wlochos vocamus... 16i , iar J. Bielski, în istoria sa (Kronika Polska, 
1597), avea să consemneze că „vechii geografi numeau Moldova 
Dacia, iar graniţele Daciei vechi erau Dunărea, Tyras sau Nistrul, 
Prutul sau Hierasus" 165 . Bineînţeles că aceşti autori, ca şi cei bizan- 
tini, de la care, probabil, s-au inspirat, ştiau foarte bine, fapt de- 
monstrat chiar de scrierile lor, că Dacia nu se limitase la teritoriul 
Moldovei, ci cuprinsese tot spaţiul locuit de geto-daci. 

Aşa cum am văzut, Cantemir a avut ştiinţă de caracterul acelei 
literaturi şi, totuşi, nu numai că nu a pus la îndoială adecvarea ei 
în raport cu realităţile istorice din spaţiul românesc, ci a preluat şi 
a propagat el însuşi cu destulă insistenţă terminologia geografică, 
istorică şi etnică utilizată de aceasta cu referinţă la teritoriul locuit 
de români. Explicaţia unei astfel de situaţii constă mai ales în faptul 
că atare viziune reieşea din tradiţia istoriografică europeană, care, 



A. Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucureşti, 1972, 
p. 102-105 ş.a. Vezi şi P. Parasca, Moldovlahica. Studii, Chişinău, 2009, p.163. 
Antonii Bonfinii, op. cit., p. 6, 320, 350, 373. 

B. Trencsenyi, M. Zâszkaliczky, op. cit., p. 110. 

Martini Cromeri, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1568, p. 22 [33]. 
P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore 
Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, 1925, p. 37. 

Ioannis Lasicii, Historia de ingressu polonorum in Valachiam, în „Rerum polo- 
norum", III, Francofurti, 1584, p. 430. Asupra acestui autor, v. Analecta litteraria 
de libris rarioribus, I, Lipsiae, 1750, p. 514. 
Cit. după P. P. Panaitescu, op. cit., p.134. 



61 



la capitolul respectiv, va rămîne neschimbată pînă în secolul al XIX- 
lea 166 . Iar, pe de altă parte, cu mult pînă la vremea lui Cantemir, în 
mediul cărturăresc din Ţările Române începuse să se manifeste, la 
început timid, apoi tot mai pronunţat, o tendinţă de renaştere naţio- 
nală care îşi căuta origini nobile. Primul mare cronicar moldovean, 
Grigore Ureche, va observa că cele trei viţe ale românilor, moldo- 
venii, muntenii şi ardelenii, „de la Rîm se trag" 167 , iar Cantemir va 
insista obsesiv să desemneze teritoriul românesc de după formarea 
statelor medievale cu numele provinciei romane Dacia 168 , atitudine 
formată în temeiul unei bogate şi variate literaturi pe care o consul- 
tase. Prestigioasa şcoală istorică germană a secolului al XVIII-lea îi 
considera daci pe toţi românii din afara arcului carpatic 169 . Era şi 
firesc ca originea numelui Basarabia să fi fost derivată de la tribul 
puternic şi numeros al besilor, care făcuse parte din marea familie a 
tracilor, de vreme ce şi dacii se trăgeau din această familie. Evident 
că o astfel de idee nu a putut să le scape cărturarilor Şcolii ardelene, 
care îşi făcuseră un crez din supralicitarea originilor antice şi latine 
ale românilor, beneficiind din plin de informaţia oferită de scrierile 
istorice din mediul german. Fără să fie însă categoric, Şincai avea să 
opineze: „poate fi că bessii din Thrachia, unde lăcuia mai nainte, au 
trecut în partea Dachiei Veche, ce se chiamă acuma Bugeac, şi că de 
la dînşii s-au numit aceasta Bessarabia" 170 . 



66 Tîrziu în secolul al XVIII-lea, J. G. Stritter, de ex., dădea această explicaţie referi- 
toare la moldoveni: „Moldavi: Dacorum et Valachorum nomine comprehendun- 
tur": J. G. Stritter, op. cit., Index, p. 140. Despre daci şi Dacia, v. Index p. 72-73. 

67 între altele, Ureche vorbeşte şi despre „Schitia" ca nume străvechi pentru teri- 
toriul ce cuprindea pe vremea lui Modova, Transilvania, Ţara Românească şi o 
anumită întindere la est de Nistru: Grigore Ureche, op. cit., p. 71-72. 

68 Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 944, 951, 954, 1003-1004, 1008-1009, 1224 ş.a. 

65 Iată încă un exemplu cît se poate de semnificativ, pe lîngă cel referitor la J. G. Strit- 
ter din notele 108 şi 115: F. J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, das 
ist: der Walachen, Moldau und Bessarabiens, I-IV, Wien, 1781-1782. 

70 Gh. Şincai, op. cit., p.109. Cunoscînd bine literatura istorică bizanitnă din a doua 
jumătate a mii. I şi din primele secole ale mii. II (probabil, mai degrabă prin in- 
termediul operelor mai multor istorici europeni, în special germani, italieni şi 
unguri), Şincai va desemna adeseori spaţiul românesc cu numele de Dacia, ca în 
citatul de mai sus, iar pentru români va folosi uneori etnonimul sciţi, precizînd 
însă că pe „noi, românii... grecii ne-au poreclit schythe..." {op. cit., p. 380). 



62 



Ideea provenienţei numelui Basarabia de la besii antici a do- 
minat multă vreme literatura istorică. Un amplu studiu rusesc 
ce descrie partea sudică a teritoriului dintre Prut şi Nistru, adică 
ceea ce a fost o vreme Basarabia turcească, conţine următoarea 
explicaţie: „Basarabia propriu-zisă, sau Bugeacul, s-a numit în 
antichitatea îndepărtată Bessia, de la poporul besilor care, pînă 
la naşterea lui Hristos, locuia împreună cu geţii la Dunăre, Prut, 
Nistru şi Marea Neagră şi pe care poetul roman Ovidiu, exilat de 
împăratul August la ţărmul Pontului Euxin, îi evocă în tînguielile 
despre surghiunul său cu cuvintele Vivere quatn miserum est inter 
Bessosque" 171 . Se pare însă că există temeiuri serioase să credem că 
ipoteza privind aflarea etnonimului besi la originea numelui Ba- 
sarabia se explică nu atît prin relevanţa termenului antic, cît mai 
degrabă prin interesul foarte mare al istoricilor din Evul Mediu 
faţă de pecenegi, desemnaţi şi ei cu numele bessos 172 , tot aşa ca şi 
tribul respectiv al geţilor. în istoriografia mai veche au existat în- 
cercări de a demonstra valabilitatea unei astfel de păreri. Cunos- 
cutul istoric german F. J. Sulzer, de exemplu, căuta la vremea sa 
să convingă cum că pecenegii ar fi răscumpărat de la cumani un 
număr mare de sclavi arabi, împreună cu care ar fi trăit între Prut 
şi Nistru; de la îmbinarea numelor Bessia şi Arabia, susţine el, ar 
fi apărut Bassarabia 173 . Bineînţeles că atare tălmăciri nu prea pot fi 
luate în serios, dar nici nu trebuie trecute cu vederea. 

Relativ la relaţia besilor antici cu Basarabia există o observa- 
ţie care se cere examinată cu toată atenţia. Referindu-se la eveni- 
mentele de la începutul secolului al Xl-lea din Imperiul bizantin, 



CmamucmunecKoe onucanue BeccapaSuu. ,., c. 3-4. 

Antonii Bonfinii, op. cit., p. 40. Termenul Bessos pare să aibă aceeaşi conotaţie 
şi la Cantemir, care l a preluat cu acest sens de la istorici din secolele XVI-XVII: 
Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 362. 

Bessarabien (mit diesem Namen von den arabischen Sklaven, welche die Petsche- 
negen, da sie im Mittel alter diesen Land bewohntern, von den Komanern an sich 
erkausten vorher aber von seinen ersten Bewohnern, den Bissenern oder Bessen, 
glatweg Bessien...): F. J. Sulzer, op. cit., voi. I, p. 443. Probabil, anume de aici a 
fost preluată informaţia respectivă de către I. Heliade Rădulescu şi B. P. Hasdeu: 
v. B. P. Hasdeu, Istoria critică..., p. 145-146. 



63 



istoricul rus G. G. Litavrin constata că sursele bizantine din acea 
vreme îi desemnau pe vlahi cu numele de besi 174 . E ştiut că aceşti 
istorici erau bine informaţi asupra tribului numeros al besilor din 
Tracia antică, pe care îi considerau strămoşi ai vlahilor, de aceea 
există tot temeiul să presupunem că numele de besi a fost raportat 
de ei şi asupra valahilor din nordul Dunării de Jos, astfel fiind po- 
sibilă, ipotetic, apariţia pe această cale a horonimului Basarabia. 
Aceasta pare să fie cea mai plauzibilă explicaţie a părerii, după care 
numele respectiv ar proveni de la besi. Numai că, în mod necesar, 
rezerva faţă de o astfel de interpretare trebuie să fie exprimată cît 
se poate de clar, de vreme ce, aşa cum rezultă din consultarea sur- 
selor bizantine, fapt semnalat şi de acelaşi Litavrin 175 , identificarea 
valahilor cu besii se întîlneşte destul de rar. 

Rezerva faţă de această părere mai trebuie păstrată nu numai 
din cauza că, la data primelor consemnări a numelui besilor în 
actele istorice medievale, aceştia dispăruseră de mult, dar şi pentru 
că tribul lor numeros locuise într-un spaţiu ce se afla la o mare de- 
părtare de teritoriul dintre Prut şi Nistru, la sud de Balcani 176 . Cu 
excepţii rare 177 , care, strict vorbind, nu ţin de cercetarea ştiinţifică 
în domeniu, istoriografia contemporană a renunţat definitiv la 
ipoteza privind apariţia numelui Basarabia de la besi. Trebuie apoi 
să se ţină seama şi de faptul că valahii numiţi de unii autori bizan- 
tini besi locuiau şi în alte părţi, fără ca numele de Basarabia să se 
fi răspîndit şi în acele locuri. Şi, în sfîrşit, aşa cum am mai spus, 
nu trebuie uitată tendinţa arhaizantă a istoriografiei medievale. De 
aceea, acest punct de vedere nu poate fi considerat conform cu rea- 
litatea tocmai din lipsa datelor necesare care l-ar putea impune. 



T. r. JliiTaBpiiH, Bnaxu 8U3aumuucKux ucmouHUKoe X-XIII 88., c. 132, 136. Este 
vorba, în special, de remarca menţionată mai sus a lui Kekaumenos. 
Ibidem, p. 137. 

Vezi M. Oppermann, Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee, Bucureşti, 1988, 
p. 91, 110, 158.161, 215, 237. Foarte util pentru lămurirea acestei chestiuni este 
studiul lui K. Boshnakov Die Thraker siidlich vom Balkan in den „Geographika" 
Strabos, Stuttgart, 2003. 

Vezi D. Stăniloae, Besii în mănăstirile din Orient, în BOR, XCIV (1976), p. 587-589; 
de asemenea, articolul lui M. Bucur în „Magazin istoric", X, 1976, 3 (108), p. 26. 



64 



Spre deosebire de numele altor mari zone istorico-geografice 
din spaţiul românesc, ca Moldova, Muntenia sau Transilvania, cel 
al Basarabiei nu este de origine toponimică, în sensul că nu pro- 
vine de la numele unui anumit loc (aşezare, rîu, munte etc); între 
Prut şi Nistru există o singură localitate cu nume înrudit, oraşul 
Basarabeasca din sudul ţinutului, o a doua, numită Basarabca, 
aflîndu-se în stînga Nistrului, în raionul Rîbniţa. Ambele aşezări 
sînt însă mai tîrzii, deci numele lor provine de la cel al Basarabiei, 
şi nu invers. Mult mai relevant este faptul existenţei la sud de gurile 
Dunării, în judeţul Constanţa, a localităţii foarte vechi Basarabi; 
nu este deloc exclus ca între cele două nume să fie o legătură direc- 
tă ce ar trimite la vremea aflării cumanilor în acest spaţiu. 

4. O viziune motivată exclusiv patriotic 
privind statutul politic iniţial al părţii 
sudice a Moldovei 

Astăzi, cea mai răspîndită explicaţie, aproape singura, privind 
originea numelui Basarabia este cea care derivă acest toponim 
de la numele dinastic al primilor domnitori ai Ţării Româneşti, 
Basarabii, pe motiv că, la un moment dat, aceştia ar fi stăpînit o 
porţiune de teritoriu în extremitatea sudică a spaţiului dintre Prut 
şi Nistru, această posesiune avînd ca nucleu oraşul Chilia 178 . Ideea 
însă este foarte veche, devenind un fapt oarecum comun pentru 



Iată doar o parte a autorilor şi scrierilor care împărtăşesc, într-un fel sau altul, 
acest punct de vedere: I. Nistor, Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1991, p. 22-23; 
Gh. Popa-Lisseanu, Basarabia, p. 8-9; L. S. Berg, op. cit., p.12; 7L JI. rioneBOM, 
OnepKU ucmopunecKou zeoepacpuu MondaeuuXIU-XV 86., KwirraHeB, 1979, c. 67; 
V. Spinei, op. cit., p. 47; A. Boldur, Istoria Basarabiei, ed. a 2-a, Bucureşti, 1992, 
p. 416; P. D. Popescu, Basarabii, ed. a 2-a, Chişinău, 1992, p. 20; Gh. Brătianu, 
Tradiţia istorică..., p. 149; idem, Marea Neagră..., voi. II, p. 215; C. C. Giurescu, 
Istoria românilor. Din cele mai vechi timpuri pină la moartea regelui Ferdinand, 
Bucureşti, 2000, p. 102; D. Onciul, Originea Principatelor Române, în „Scrieri 
istorice", p. 574, 634; idem, Miscelaneu. Studii, cuvântări, prelegeri, Bucureşti, 
2006, p. 135, 138, 140; N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 6, 
31, 71 ş.a.; idem, Basarabia noastră, p. 146; idem, Istoria românilor, voi. III, p.227; 



65 



istoriografia română din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, 
astfel că avea să fie preluată şi propagată de unii mari oameni de 
cultură români, ca Mihai Eminescu, care, pe la începutul anului 
1878, scria: „Basarabia a fost a noastră din veacul al patruspreze- 
celea, ba poartă chiar numele celei mai vechi dinastii româneşti, 
a dinastiei Basarabilor..." 179 . Şi, în altă parte: „Pentru capătul vea- 
cului al patrusprezecelea, stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri 
e necontestabilă" 180 . în mod firesc, scrierile istorice străine, în spe- 
cial cele cu caracter general, au preluat - necritic, bineînţeles, - 
acest punct de vedere 181 . Ajungînd, după o foarte lungă perioadă 
de afirmare, cvasiunanimă, părerea respectivă astăzi nu mai caută 
dovezi, ea doar se pronunţă ca un adevăr indiscutabil. Cînd Ior- 
ga zice că „Mircea munteanul «băsărăbia» acest mal dunărean" 182 , 
adică malul stîng al braţului Chilia, el nu urmăreşte să demon- 
streze cu date sigure posesiunea acestui domnitor în spaţiul vizat, 
ci numai aminteşte un adevăr ca şi arhicunoscut: stăpînirea în- 



idem, Istoria românilor, voi. IV. Cavalerii, 1996, p. 22-23, 27; N. Constantines- 
cu, Mircea cel Bătrin, Bucureşti, 1981, p. 86, 140-141, 151; S. Iosipescu, Genois, 
tatars et la creation de la faţade maritime des pays roumains au XIV siecle, în: 
„Enjeux politiques, economiques et militaires en Mer Noire (XIV-XXI siecles), 
Etudes â la memoire de Mihail Guboglu", Brăila, 2007, p. 84; idem, Vrancea, Put- 
na şi Basarabia - contribuţii la evoluţia frontierei sudice a Moldovei în secolele 
XIV-XV, în „închinare lui Petre Ş. Năsturel la 80 de ani", Brăila, 2003, p. 219-220; 
B.P. Hasdeu, op. cit.,p. 120-121; A. D. Xenopol, Iston'a românilor din DaciaTraiană, 
voi. II, ed. a 4-a, Bucureşti, 1986, p. 91; Şt. Ştefănescu, Ţara Românească de la 
Basarab I „întemeietorul" pînă la Mihai Viteazul, Bucureşti, 1970, p. 31, 39; 
I. Chirtoagă, Evoluţia..., p. 9; idem, în RI, 1995, tom VI, nr.7-8; idem, Din istoria 
Moldovei de Sud-Est pînă în anii '30 ai secolului al XlX-lea, Chişinău, 1999, p. 74; 
R. Şt. Vergatti, Dobrogea lui Mircea cel Mare, în „Mircea cel Mare, scutul Euro- 
pei", Bucureşti, 2009, p. 634. 
Timpul, 15 februarie 1878. 
Timpul, 1 martie 1878. 

Vezi, de ex., Lexikon zur Geschichte Sudosteuropas: „Die Bezeichnung soli auf den 
wal. Voyvoden Basarab I zuriickgehen, der seine Herrschaft im. 14 Jh., bis dorthin 
ausdehnen konnte", s. 111. De fapt, în cazul de faţă, s a apelat la scrieri române de 
mîna a doua sau chiar a treia, realizate fie de nespecialişti în tematica respectivă, 
fie de autori depăşiţi de foarte multă vreme, sau chiar de diletanţi : ibid., p. 112. 
N. Iorga, Lucruri noi despre Chilia şi Cetatea Albă, în: N. Iorga, Studii asupra 
evului mediu românesc, ed. îngrijită de Ş. Papacostea, Bucureşti, 1984, p. 299. 



66 



delungată şi incontestabilă a Basarabilor asupra acestui teritoriu. 
Dar, pe de altă parte, nici una din scrierile care subscriu la acest 
punct de vedere nu este suficient de explicită asupra vremii, ca- 
racterului şi duratei acestei posesiuni. Ne pomenim, astfel, în faţa 
unei situaţii paradoxale: un adevăr indiscutabil nu poate fi de- 
monstrat din... lipsă de dovezi. 

Să încercăm a pătrunde în acest fenomen ciudat. Pentru înce- 
put, s-ar cere să aflăm cîte ceva despre geneza lui. 

Greutatea cea mai mare în calea cercetătorului care vrea să 
descîlcească încurcata chestiune privind originea Basarabiei 
moldoveneşti o prezintă faptul că, exceptîndu-1 pe Cantemir şi, 
într-un anume sens, pe Miron Costin, acest nume aproape că nu 
se întîlneşte în cronicile şi în istoriografia medievală românească. 
Cronicarii munteni par să nu-1 cunoască deloc, nu-1 menţionează 
nici Grigore Ureche, însă, la începutul scrierii acestuia, este un 
pasaj foarte interesant care pare să fie o referinţă indirectă la fe- 
nomenul în discuţie. Referindu-se, desigur, la munteni, el observă 
că ei „scriu că au fost (Moldova şi Muntenia - I.Ţ.) tot un loc şi o 
ţară, şi noi aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar 
muntenii mai dentîi, măcar că s-au tras de la un izvor..." 183 . De 
aici putem deduce că, pe vremea lui Ureche, exista o polemică în- 
tre oamenii de cultură moldoveni, pe de o parte, şi munteni, pe 
de altă parte, cu privire la originea şi unitatea teritorială a celor 
două ţări româneşti, nu şi cu referinţă la unitatea lor etnică, care 
era în afara discuţiei. E incitantă menţiunea că existau scrieri asu- 



Grigore Ureche, op. cit., p. 72. Aşa cum a demonstrat P. P. Panaitescu {Influenţa 
polonă. .., p.135), Ureche cunoştea numele Basarab, cel puţin de la Bielski, de care 
s a folosit la scrierea cronicii sale şi pentru care Basarab era domn moldovean, dar, 
probabil, din cauza disputei cu muntenii şi mai ales ca urmare a faptului că nu 
cunoştea destul istoriografia polonă şi, de aceea, nu avea cum să ştie că acest nume 
putea însemna cu totul altceva decît o trimitere la dinastia munteană a Basarabi- 
lor, cărturarul moldovean a evitat să-1 menţioneze. Despre atitudinea selectivă a 
lui Ureche faţă de cronica lui Bielski, v. şi C. C. Giurescu, Grigore Ureche vornicul 
şi Simion Dascălul. Letopiseţul Ţării Moldovei, Craiova, 1934, p. LXIX; Şt. Cio- 
banu, Istoria literaturii române vechi, ed a 3-a, Chişinău, 1992, p. 398, 400. 



67 



pra acestui subiect, care, evident, s-au pierdut 184 . Atitudinea re- 
fractară a cărturarului moldovean faţă de ideea mai vechii unităţi 
politico-teritoriale a celor două ţări ar putea presupune anumite 
veleităţi, fie politice, fie teritoriale, ale muntenilor în raport cu 
Moldova. Dar, contrar insistenţelor unor scrieri istorice - curios, 
chiar orientate pe ideea unităţii naţionale a spaţiului românesc în 
Evul Mediu - nu au existat, de fapt, serioase diferende teritoriale 
între Moldova şi Ţara Românească; avem o informaţie lapidară 
despre mici neînţelegeri, dar ştim că nu au fost adevărate ostilităţi 
şi confruntări de anvergură între cele două ţări. Dacă însă vom lua 
în consideraţie o remarcă- două ale lui Miron Costin, pe care le voi 
reproduce îndată, ţinînd cont, totodată, de faptul că cei doi boieri 
cărturari au trăit şi activat în aceeaşi epocă, atunci trebuie să ad- 
mitem că neînţelegerile vizau tocmai Basarabia moldovenească, 
pe care probabil că muntenii şi-o adjudecau. 

Să vedem, aşadar, ce părere avea Costin despre chestiunea Ba- 
sarabiei. „Mare greşală, zice el în Cronica ţărilor Moldovei şi Mun- 
teniei, fac cei ce dau la iveală hărţi şi scriu că... o parte oarecare a 
ţării noastre (a Moldovei - I.Ţ.) s-ar fi numit Basarabia", după care 
adaugă, foarte rezervat însă, fără să intre în substanţa discuţiei: 
„în ceea ce priveşte ţara noastră, că partea aceea de la mare s-ar 
fi numit cîndva Basarabia, de unde s-a început aceasta, nu cunosc 
nici o pricină demnă de crezămînt" 185 . în Poema polonă, scriito- 
rul este însă ceva mai explicit, sugerînd, rezervat totuşi, care erau 
principalele motive („pricini") ale dezbaterii. „Giurgiul şi Brăila 
sînt amintiri veşnice ale domnilor munteni, Basarabii. De la dînşii 
şi-a luat numele în aceste locuri Basarabia; deşi această provincie 



într-un anume loc din Descrierea Moldovei {op. cit., p. 31-32), aflăm fraza curioasă 
„istoricii neamului zic cu toţii că moldovenii, după ce s-au întors din Maramureş 
în patria lor cea veche... ", care, într-adevăr, alimentează ideea că ar fi existat în 
Moldova veche scrieri istorice dispărute; agumentul forte ar putea fi aici faptul 
că letopiseţele moldoveneşti nu spun nimic despre „întoarcerea moldovenilor din 
Maramureş în patria lor cea veche". 

Miron Costin, Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei, în: Miron Costin, Opere, 
Chişinău, 1989, p. 217-218. 



68 



a glorificat pe nedrept numele lor prin autorii mapelor geografice, 
căci Basarabii au stăpînit scurtă vreme numai o parte a Miziei la 
cotul mării şi au numit- o astfel. Dar ce au a face cu acestea cîm- 
piile Cetăţii Albe? Toată această cîmpie pînă la Euxin este o parte 
a Moldovei adevărate şi multe privilegii ale pîrcălabilor de Cetatea 
Albă o mărturisesc" 186 . în pofida începutului confuz al frazei, a 
cărui logică presupune că numele de Basarabia s-ar referi mai de- 
grabă la spaţiul în care se află Giurgiul şi Brăila („aceste locuri"), 
evoluţia ulterioară a discursului arată că subiectul pledoariei este 
extremitatea sudică a teritoriului pruto-nistrean. Critica voalată a 
lui Costin este îndreptată concomitent în două direcţii: împotri- 
va alcătuitorilor acelor hărţi în care acest teritoriu este desemnat 
cu numele de Basarabia, dar şi contra muntenilor, care pretin- 
deau că, în trecut, această bucată de pămînt ar fi făcut parte din 
Ţara Românească. El respinge categoric ideea unei vechi stăpîniri 
muntene la nord de braţul Chilia, admiţînd doar că „Basarabii 
au stăpînit scurtă vreme numai o parte a Miziei la cotul mării şi 
au numit-o astfel", fiind vorba, aşadar, de un teritoriu la sud de 
gurile Dunării 187 , care nu are, zice el, „de a face cu cîmpiile Cetăţii 



Idem, Istoria în versuri polone..., p. 458-459. 

Costin spune clar că Mizia se afla „peste Dunăre" {Opere, p. 268), tot aşa fiind 
localizată şi în scrierile lui Cantemir, între Dunăre şi Haemus, „de la Poarta de 
Fier şi pînă la Pontul Euxin": Historia moldo-vlachica, p. 423; „Misia, ţară peste 
Dunăre împotriva Moldovii. . .": Hronicul. . ., p. 1487. Bineînţeles că această viziune 
fusese preluată de la istoricii bizantini: v, de ex., HHKHTa XoHHaT, Idcmopun, tom 
II, c. 25-27, 53, 162, 164-165, 264-267, 376, 407. Aceştia, la rîndul lor, au reprodus 
viziunea lui Ptolemeu, pentru care ambele Mizii (Moesii), cea de sus şi cea de jos, 
se aflau pe malul drept al Dunării: v. J. Lennart Berggren, A. Jones, Ptolemy's geo- 
graphy: an annotated translation of the theoretical chapters, New Jersey, 2000, 
p. 137. Dar tot aşa o aflăm şi în cronicile polone. Cromer, de ex., zice inferiore 
Moesia, que nune Bulgaria est; ...superiore Moesia, que nune Serbia et Bosnia 
est: op. cit., p. 212. în viziunea marelui geograf francez J.-B. dAnville, Moesia se 
întindea de la Dunăre spre sud pînă la frontierele Traciei şi Macedoniei, cuprin- 
zînd astfel teritoriul pe care îl vor avea mai tîrziu Serbia şi Bulgaria: J.-B. Bour- 
guignon d' Anville, Geographie ancienne abregee, I, Paris, 1792, p. 299. în fond, 
la fel o explică şi Constantin Cantacuzino: „Misia de Jos, carea acum Bolgaria 
iaste. . . Misia de Sus, carea acum Bosna şi Sîrbia iaste": Istoria Ţării Rumâneşti, în 
„Cronicari munteni", voi. I, Bucureşti, 1961, p. 31-32. 



69 



Albe" şi de la Euxin, acestea fiind dintotdeauna „o parte a Moldo- 
vei adevărate". Costin nu admite denumirea Basarabia în sine, atît 
pentru partea sud- estică a Moldovei, cit şi pentru Muntenia (ca 
şi ceilalţi cronicari moldoveni, el nu foloseşte niciodată numele 
de Ţara Românească), opinînd că, în cel de-al doilea caz, cei care 
au scris Basarabia în loc de Muntenia au confundat numele ţării 
cu cel al familiei primilor domnitori munteni: „pe semne că după 
aceşti domni sau după această familie s-a încurcat cel care întîi 
a scris despre Basarabia, cum că Ţara Muntenească s-ar fi numit 
Basarabia" 188 . 

Cu totul alta a fost atitudinea lui Cantemir faţă de relaţia dintre 
Moldova şi Ţara Românească. El cunoştea disputa la care se referea 
Costin, fără să fi fost de acord cu el în privinţa numelui Basarabia 
şi considerînd că, de fapt, cei care în trecut atribuiseră greşit Chilia 
şi Cetatea Albă Ţării Româneşti au fost istoricii şi autorii de hărţi 
unguri. „De cîte ori arunc ochii asupra chartei Ungariei, scria el, 
totdeauna mă prinde mirarea cît de absurd şi eronat se văd acolo 
delineate limitele României (Ţării Româneşti - I. Ţ.) şi Moldovei; 
şi n-am văzut chartă, nici veche şi nici modernă, care în privinţa 
aceasta să nu fie plină de cele mai groase erori. Aşa, de pildă, cetă- 
ţile Kilia şi Akkerman se pun în România, pe cînd ele niciodată nu 
i-au aparţinut; ele se ţin de Moldova şi sînt în distanţă de mai bine 
de trei sute de mile de la confinele României" 189 . Edificat însă des- 
tul asupra originii românilor şi a teritoriului locuit de ei din vechi- 
me şi pînă în vremea sa, atins mai mult decît oricare alt compatriot 
de-al său din acea vreme de aripa primenitoare a iluminismului 



Miron Costin, Istoria ţărilor Moldovei şi Munteniei, p. 218. Este curioasă această 
necunoaştere a lui Costin, de vreme ce în mediul intelectual şi ştiinţific polon, pe 
care îl cunoştea, numele Basarabia se făcuse ştiut de mult, o dovadă fiind, între 
multe altele (scrierile lui Cromer, Sarnicki etc), şi Cronica anonimă de la Craco- 
via, editată recent şi în limba română (Bucureşti, 2006). 

Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, p. 177 ; vezi şi E. Ţarălungă, Di- 
mitrie Cantemir. Contribuţii documentare la un portret. Bucureşti, 1989, p. 83. 
Desigur, Cantemir greşeşte mult cînd apreciază că distanţa dintre Chilia şi graniţa 
Ţării Româneşti ar fi fost de trei sute de mile, această observaţie potrivindu-se mai 
degrabă doar pentru Cetatea Albă. 



70 



ce începea să cîştige teren în Europa împotriva vechilor bariere 
politice, confesionale, culturale şi de altă natură, Cantemir a ig- 
norat diferendul mărunt moldo-muntean cu privire la Basarabia. 
A propus, în schimb, o perspectivă mult mai largă asupra istoriei 
celor două ţări, demonstrînd că acestea au apărut în urma fărîmi- 
ţării politico-teritoriale a spaţiului locuit mai devreme de români. 
Pentru a-şi susţine acest punct de vedere, care pleda pentru uni- 
tatea etnică a spaţiului românesc în timp, el îl citează pe istoricul 
german Cluverius: „Ţinuturile care acum se deosebesc sub numele 
de Valahia şi Moldova erau cuprinse în vremurile de mai înainte 
sub numele unic de Valahia, iar populaţia însăşi poartă numele de 
volohi (...); iar întreaga Valahie se împarte în «cea mare» şi «cea 
mică»: cea mare a primit apoi numele de Moldova, cea mică a ră- 
mas cu denumirea de Valahia" 190 . După care adaugă că „acelaşi lu- 
cru îl susţine şi Dlugosz" cu referinţă încă la anul 1070 191 . Această 
observaţie va fi confirmată ulterior de serioase cercetări istorico- 
lingvistice, care vor demonstra că, într-adevăr, a existat o astfel de 
„unitate teritorială, pentru că altfel nu s-ar putea explica fenome- 
nele de limbă comune întregii românimi" 192 . 

Tocmai de aceea era firesc ca şi chestiunea Basarabiei să fi fost 
examinată în aceeaşi optică. Fiind informat suficient de bine asu- 
pra realităţilor geopolitice de la Dunărea de Jos din vremea sa şi 
de mai înainte, deopotrivă prin studii şi prin participare activă la 
viaţa politică a ţărilor române de la sfîrşitil secolului al XVII-lea 
şi începutul secolului al XVIII-lea, Cantemir nu s-a lăsat impre- 
sionat nici de pretenţiile muntenilor şi nici de protestele moldo- 
venilor privind spinoasa problemă a apartenenţei în trecut a te- 
ritoriului din stînga braţului Chilia al Dunării, demonstrînd că 



>0 Idem, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, p. 47. Trimiţînd la „gheo- 
grafii şi istoricii" pe care îi consultase şi el, Constantin Cantacuzino va observa că, 
atunci cînd scriu despre cele două ţări româneşti, aceştia „le zic şi mai mare şi mai 
mică; cea de sus, adecăte şi mai mare, Moldova; cea de jos şi mai mică, ţara această 
Muntenească numeind, cum îi zic mai mulţi aşa": Istoria Ţării Rumâneşti, p. 24. 

" Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 49. 

12 Al. Philippide, Originea poporului român, II, Iaşi, 1927, p. 384. 



71 



istoria lor comună pleda pentru unitate, nu pentru alimentarea 
separării. în viziunea lui, fenomenul Basarabia era un argument 
puternic în favoarea acestei pledoarii, o dată pentru că, încă îna- 
inte de invazia tătarilor, românii din sud-estul Munteniei şi din 
sudul Moldovei, de la Severin şi pînă la Marea Neagră, constituiau 
o singură comunitate etnopolitică 193 , şi a doua oară deoarece, în 
secolul al XlII-lea, basarabenii, adică românii din spaţiul pruto- 
nistrean, au jucat un rol important în fondarea Ţării Româneşti, 
de vreme ce, opinează el, „fără greş putem socoti că o samă de 
români şi mai denainte şi mai pre urmă de prada lui Batîe să fie 
fost rămas neclătiţi pre locurile sale şi ales prin cetăţile de la Ce- 
tatea Albă, precum am şi mai dzis, pînă la Severin; şi precum acel 
nărod băsărăbesc, sculîndu-să de pe cîmpii Basarabiii, să să fie 
tras spre pădurile Oltului şi acolo de ciia să fie rămas locaşi; de 
la carii şi astădzi familia băsărăbeştilor din Ţara Românească să 
trage, luînd adecă stăpînitoriul sau banul lor de atuncea nume de 
la numele nărodului, din care familie şi domni vestiţi au ieşit în 
Ţara Muntenească..." 194 . Astfel că, atunci cînd un descendent din 
vechea familie domnitoare a Basarabilor îşi va formula, la curtea 
împăratului Sf. Imperiu Roman, Maximilian al II-lea, pretenţiile 
patrimoniale asupra pămînturilor din nordul braţului Chilia, o 
va face nu prin afirmarea dreptului de cucerire, ci prin evocarea 
provenienţei sale din acea parte de ţară 195 . 

începînd de la Cantemir, logica evoluţiei gîndirii istorice a fost 
de aşa natură încît chestiunea Basarabiei să nu mai poată fi exa- 
minată altfel decît sub imperativul ideii de unitate etnopolitică a 
spaţiului românesc. O vor demonstra foarte bine istoricii Şcolii 
ardelene. Cel mai important dintre ei, Gh. Şincai, va subscrie la 
viziunea etnicist-unitară a lui Cantemir asupra istoriei românilor, 
preluînd şi ideea acestuia cu privire la originea numelui Basarabia, 
ca şi pe aceea despre fondarea Ţării Româneşti de către Basarabii 



Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1420-1421. 
Ibidetn, p. 1423. 
Ibidem, p. 1422. 



72 



veniţi de dincolo de Prut, dar pe cea de-a doua o va modifica, aşa 
cum va face şi D. Onciul mult mai tîrziu, numai că în alt sens decît 
acesta 196 , şi anume va admite o posibilă revenire a domnilor Ba- 
sarabi, după fondarea Ţării Româneşti, în nordul gurilor Dunării 
printr-o recucerire a acestui teritoriu, astfel că „Bessarabia mai 
demult (evident, înainte de vremea sa - I.Ţ.) s-au ţinut de Vala- 
hia" 197 . Nu este deloc exclus ca părerea despre întoarcerea la un 
moment dat a Basarabilor în Basarabia lor de altădată să şi-o fi 
format şi sub influenţa harţilor ungureşti criticate de Cantemir, 
pe care Şincai le-a cunoscut, desigur. Ideea unei Basarabii pruto- 
nistrene anterioare fondării statelor medievale româneşti trebuie 
să fi provocat multă mîndrie românilor ardeleni, de vreme ce unii 
din ei, ca, de exemplu, Inochentie Klein, „susţineau că se trăgeau 
din familii princiare din Basarabia" 198 . S-ar prea putea ca această 
mîndrie să fi fost insuflată de Cantemir sau chiar inspirată direct 
din unele surse de care acesta s-a folosit, ca, de exemplu, Leun- 
clavius sau Cureus, care afirmau că Basarabii plecaţi în timpul 
invaziei tătarilor din această provincie în Muntenia şi dincolo de 
Olt aveau, ca primi descălecători, privilegii mai mari decît boierii 
lui Radu Negru, deşi recunoscuseră autoritatea acestuia 199 . 

Părerea după care, în Evul Mediu, Moldova şi Ţara Româneas- 
că sau măcar părţi din ele au fost unite în cadrul unui singur stat, 
ca dovadă sigură a unităţii de neam a românilor, a fost îmbrăţişată 
cu şi mai mare entuziasm de către revoluţionarii de la 1848. Nu- 
mai că, după anexarea ţaristă a Basarabiei, în 1812, şi în condiţiile 
în care, prin statutul de protector al Principatelor, Rusia practic 
aservise tot spaţiul românesc de la sud şi de la est de Carpaţi, ideea 
că Basarabii ar fi fost originari din teritoriul dintre Prut şi Nistru 



D. Onciul a ţinut cont şi de tradiţia cronicărească a Munteniei cu privire la origi- 
nile Basarabilor: Vezi, de ex., Letopiseţul Cantacuzinesc (Istoria Ţării Rumăneşti 
de cină au descălecat pravoslavnicii creştini), în „Cronicari munteni", voi. I, 
Bucureşti, 1961, p. 84. 

Gh. Şincai, op. cit., p. 560 ; v. şi p. 109, 557-558. 

L. Blaga, Gîndirea românescă din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 
1966, p. 131. 

Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 1420-1421. 



73 



nu mai ţinea de ştiinţa istorică, ci de securitatea naţională a ro- 
mânilor; mult mai convenabilă era, în noua situaţie, partea a doua 
a variantei lui Şincai, şi anume că, la un moment dat, în trecut, 
Ţara Românescă a pus stăpînire pe o porţiune din sudul Moldo- 
vei. Tocmai de aceea, N. Bălcescu va scrie că „Mircea cel Bătrîn... 
voieşte a întrupa toată românimea într-un singur stat şi caută [a 
dobîndi]... Moldova" 200 . T. Cipariu avea să fie primul cercetător 
care va sugera explicit ideea apartenenţei părţii sudice a teritoriu- 
lui dintre Prut şi Nistru la Ţara Românească în Evul Mediu, prin 
publicarea unui titlu domnesc al lui Mircea, prin care acesta se 
declara domn de la munte şi „pînă la marea cea mare" 201 . Aceste 
încercări au schiţat un program care sugera foarte clar obiectivul 
pe care istoricii trebuiau să-1 urmeze. 

Animat de un naţionalism spectaculos pînă la ridicol, care 1-a 
îndemnat de multe ori să treacă peste date istorice incomode, fie 
pur şi simplu ignorîndu-le, fie reajustîndu-le ori inventînd alte- 
le pentru a construi o istorie cît mai potrivită cu aspiraţiile sale, 
B. P. Hasdeu a îmbrăţişat dintr-o dată şi fără rezerve ideea că sudul 
spaţiului pruto-nistrean ar fi fost stăpînit de către Basarabi încă 
din momentul constituirii Ţării Româneşti. Răstălmăcind pasajul 
citat mai sus din Poema polonă, care, aşa cum am văzut, exclude 
categoric posibilitatea unei stăpîniri muntene în sudul Basarabiei, 
aprigul patriot îi atribuie lui Miron Costin tocmai ceea ce acesta 
nu admitea: „Miron Costin ştia... că gurile Dunării aparţinuseră 
Munteniei; ştia că numele de Basarabie, dat provinciei de peste 
Prut, se datoreşte Basarabilor de la Giurgiu şi Brăila..." 202 Schim- 
bînd data unui document pentru a-1 face mai vechi cu 40 de ani, 
Hasdeu îi atribuie unuia dintre primii Basarabi titulatura „Io, Ra- 
dul, mare voievod şi domn, stăpînind şi domnind toată ţara Un- 
grovlahiei şi peste părţile transalpine şi tătăreşti, şi al Amlaşului 



N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, Bucureşti, 1985, p. 7. 
Apud D. Onciul, Mircea cel Bătrîn. Cuvîntare comemorativă la cinci sute de ani 
de la moartea lui, în „Scrieri istorice", voi. II, p. 244; v. şi N. Iorga, Istoria români- 
lor, p. 244; idem, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 61. 
B. P. Hasdeu, op. cit., p. 121. 



74 



şi Făgăraşului herţeg, şi domn al băniei Severinului, şi pe amîn- 
două malurile Dunării pînă la marea cea mare şi al cetăţii Silistrei 
stăpîn". Cercetînd această sursă, D. Onciul avea să observe mai 
tîrziu: „Cu toate că data hrisovului este 1419, care ar concorda cu 
1421 din două hrisoave ale lui Radu II, Hasdeu atribuie acest hri- 
sov lui Radul, tatăl lui Mircea, schimbîndu-i data în 1379" 203 . 

Nici Xenopol nu va putea rezista tentaţiei de a face trimitere la 
un titlu al lui Mircea, datat greşit cu 1387, în loc de 1406, ca do- 
vadă a stăpînirii sale „de amîndouă părţile Dunării pînă la marea 
cea mare" 204 . Dar, din toată demonstraţia pe care o va desfăşura 
în baza acestui document, nu va rezulta nimic sigur în ceea ce 
priveşte apartenenţa teritoriului din nordul gurilor Dunării. 

Respingînd procedeele lui Hasdeu de „corectare" a datelor is- 
torice, Onciul va urma, conceptual, aceeaşi cale. „Dacă, opinea- 
ză el în una din principalele sale scrieri, Basarabii n-ar fi izbutit 
să ia de la tătari această parte de ţară înainte de 1280, ei n-ar fi 
putut s-o cuprindă mai apoi, după reîntărirea tătarilor la gurile 
Dunării, decît pe la mijlocul secolului XIV, cînd tătarii se retrag 
din Moldova. Pe atunci, Basarabii cuprind părţile tătăreşti de lîngă 
gurile Dunării (numite în titlul lui Mircea cel Bătrîn), anexate apoi 
la Moldova cu numele Basarabia' 205 . Această afirmaţie care nu se 
sprijină pe nimic altceva decît referinţa la titlul domnesc al lui Mir- 
cea cel Bătrîn, despre care vom vorbi mai încolo, este completată 
de o alta, lipsită şi aceasta de dovezi: „După retragerea tătarilor, 
principatul Ţării Româneşti se întinde, sub Alexandru Basarabă, 
pînă la gurile Dunării, cuprinzînd teritoriul numit de atunci Ba- 
sarabia (partea de lîngă Dunăre a Basarabiei de astăzi)" 206 . Dar să 
vedem cum demonstrează Onciul afirmarea posesiunii răsăritene 
a lui Mircea pe baza titlului. El face trimitere la un hrisov din 1387 
care conţine următoarea frază: „Eu, cel întru Hristos Dumnezeu 



D. Onciul, Originile Principatelor Române, p. 655. 
A. D. Xenopol, op. cit., p. 79. 
D. Onciul, op. cit., p. 634. 

Idem, Din istoria Ţării Româneşti, în „Scrieri istorice", voi. I, Bucureşti, 1968, 
p. 479. 



75 



binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, şi singur 
stăpînitorul Io Mircea, mare voievod şi domn, cu mila lui Dumne- 
zeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpînind şi domnind toată ţara Un- 
grovlahiei şi părţile de peste munţi încă şi spre părţile tătăreşti, şi 
Amlaşului şi Făgăraşului herţeg, şi banatului de la Severin domn, 
şi amîndouă părţile de peste toată Dunărea pînă la marea cea mare 
şi cetăţii Dîrstorului stăpînitor" 207 . Onciul era convins că acest titlu 
„arată întinderea ce stăpînirea domnului Ţării Româneşti avea la 
acea epocă", iar relativ la moşia din răsărit făcea acest comentariu: 
„De asemenea, posesiunea «spre părţile tătăreşti» era o stăpînire 
mai veche. Ea cuprindea părţile cucerite pe la mijlocul secolului 
al XlV-lea de la tătari, între Ialomiţa şi Marea Neagră. Partea de 
peste Prut a acestei posesiuni, fiind unită cu Moldova, a fost nu- 
mită «Basarabia», ca parte ce fusese în stăpînirea Basarabilor din 
Ţara Românească" 208 . Din păcate însă această afirmaţie categorică 
nu rezultă nici din titlu şi nu se bazează nici pe alte date, preferabil 
mai convingătoare decît titlul. Argumentul forte în această ple- 
doarie caută să fie sintagma „posesiunea «spre părţile tătăreşti»", 
însă operarea cu această frază nu face decît să etaleze gratuitatea 
demonstraţiei; astfel, încercînd să-şi fundamenteze părerea, auto- 
rul va preciza, în note, că prin această posesiune are în vedere 
„ţinutul dintre Ialomţa şi Şiret", pe cînd în textul de bază afirmase 
deja că ea cuprindea teritoriul dintre Ialomiţa şi Marea Neagră. Să 
observăm, în treacăt, că, de fapt, expresia „posesiunea «spre păr- 
ţile tătăreşti»" este lipsită de conţinut, mai ales că în originalele 
titlului, aşa cum vom observa mai jos, nu există sensul „spre păr- 
ţile tătăreşti", ci „pînă la părţile tătăreşti" (în variantă latină, ad 
usque confinia Tartariae 209 , adică literalmente „pînă în marginea 
Tatariei"), care este o formulă mai concretă; nu există posesiune 
spre ceva, ci numai posesiune a ceva. Şi să mai adăugăm că On- 



Idem, Mircea cel Bătrîn, în „Scrieri istorice", voi. II, Bucureşti, 1968, p. 244. 
Ibidem, p. 244-245. 

Numele Tartaria (Thartaria), în loc de Tataria, pare să fi fost moştenit în Europa 
încă de la huni, un conducător al acestora numindu-se, cum aflăm de la A. Bonfi- 
nius, Thartar: Antonii Bonfinii, Rerum ungaricarum..., p. 252. 



76 



ciul nu susţine prin nici o dovadă afirmaţia cum că „posesiunea 
«spre părţile tătăreşti»", adică teritoriul cuprins între Ialomiţa şi 
Marea Neagră, ar fi fost achiziţionată de Ţara Românească încă 
pe la mijlocul secolului al XlV-lea. Prin urmare, arătîndu-şi dez- 
acordul faţă de încercarea gratuită a lui Hasdeu de a demonstra că 
Ţara Românească ar fi stăpînit sudul Basarabiei la 1379, Onciul 
susţine, tot atît de gratuit, că această situaţie ar fi existat încă mai 
devreme, pe la mijlocul secolului al XlV-lea şi, în orice caz, nu mai 
tîrziu de vremea lui Nicolae Alexandru, adică pînă la 1364, ultimul 
an de domnie al acestuia. Mai mult, el nu exclude posibilitatea ca 
acest lucru să se fi întîmplat chiar înainte de 1280, adică, de fapt, 
pînă la formarea Ţării Româneşti şi deci pînă la existenţa Basara- 
bilor, afirmaţie care nu mai ţine de cadrul unei serioase dezbateri 
ştiinţifice. Astfel, un fapt istoric ce caută a fi de importanţă capitală 
pentru istoria românilor, în general, şi pentru trecutul Basarabiei, 
în mod special, nu se afirmă prin dovezi concrete şi convingătoare, 
ci, pur şi simplu, este declarat. 

Iorga a fost istoricul care a acordat cea mai mare atenţie Basa- 
rabiei medievale, preocupat fiind mai cu seamă de extremitatea 
ei sudică. Dar, deşi, tot aşa ca şi Onciul, nu s-a arătat încîntat de 
metoda lui Hasdeu de a demonstra începuturile stăpînirii Basa- 
rabilor în această zonă, el sugerează totuşi, întocmai ca şi Onciul 
şi, din păcate, tot fără argumente, că aceasta s-ar fi putut întîm- 
pla încă pe la mijlocul secolului al XlV-lea sau chiar ceva mai de- 
vreme 210 . Ceea ce i s-a părut lui că ar putea servi drept dovadă a 
acestei stăpîniri, posibile, precizează în alt context, pe la 1387 sau 
chiar 1382, a fost tot „argumentul" criticat pe drept cuvînt al lui 
Hasdeu, din care va cita doar trei elemente, edificatoare după pă- 
rerea sa în acest sens: stăpînirea „peste ţările tătăreşti", pe „ambele 
maluri ale Dunării pînă la Marea- cea-mare" şi în „cetatea Sili- 
strei" 211 . Atît de importante i se păreau lui aceste elemente, încît, 
repetîndu-1 parcă pe Bălcescu, va crede că ele afirmau „preten- 



N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 31. 
Ibidem, p. 61; v. şi Istoria românilor, voi. III, p. 242, 244. 



77 



ţia asupra Moldovei întregi" 212 . El ştia însă că formula titlurilor 
domneşti varia în funcţie de moment şi conjunctură, ceea ce le 
lipsea de calitatea probatorie a documentului istoric, căci „titluri- 
le princiare nu reprezintă totdeauna o realitate, ci foarte adeseori 
numai o amintire sau o pretenţiune, un deziderat" 213 . De aceea a 
căutat să pună această informaţie nesigură în acord cu alte măr- 
turii, de exemplu, cu unele pasaje din Istoria lui Chalcocondilas. 
„S-a invocat, zice Iorga, mărturia lui Chalcocondilas, care spune 
că Ţara Muntenească ţine de la Ardeal pînă la Marea Neagră, la 
dreapta avînd Istrul pînă la vărsare, iar în stînga Moldova. Mol- 
dova-de-jos are, după acelaşi, ca vecini pe «dacii de la Istru» şi, de 
altă parte, pe sarmaţi, adecă ruşi şi lituani". Va trebui să constate 
însă că acest istoric bizantin care „avea ştiri mai vechi, confundă 
timpurile şi atribue, de pildă, Munteniei din timpul său exten- 
siunea teritorială a Munteniei lui Mircea", iar „datele sale nu sînt 
totdeauna exacte în expunerea geografiei ţărilor vecine cu impe- 
riul bizantin" 214 . Vom semnala îndată unele inexactităţi în sursa 
respectivă cu privire la acest subiect, dar să observăm mai întîi că 
la Chalcocondilas nu există „Muntenia" sau „Ţara Muntenească", 
ci Dacia, care însă nu este altceva decît o parte a Daciei antice, 
după ce aceasta s-a despărţit în „două state, în Bogdania şi în Ţara 
aceasta de la Istru" (bote rt)v BoySaviav xai avrfţv nap"'IoTpov 
ftcopav), cu un singur popor, care „vorbeşte aceeaşi limbă" 215 . „Ţara 
lor (a dacilor de la Istru - I.Ţ.) începînd din Ardeal, Dacia peo- 
nilor, citim în continuare, se întinde pînă la Marea Neagră. în- 
tinzîndu-se spre mare, are de-a dreapta fluviul Istru, iar la stînga 
ţara aşa-numită Bogdania" (Sir/Kei S'avrwv r) %u>pa ano 'ApdeXîov, 
Tije, Tlaidvwv Ilaidvtov Aaxîaq âp^o^eve coreeni Ei) ţeivov Tlovrov, 
e%ei Se ini Seţiâ \iev KadrjKovoa ini dăXaooav jovloipov noranov, 



Idem, Istoria românilor, voi. III, p. 244 

Ibidem, p. 240, nota 9. 

N. Iorga, Studii istorice..., p. 72-73. 

Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice. în româneşte de Vasile Grecu, Bucureşti, 
1958, p. 63, 93; Fontes historiae daco-romanae, p. 454-455. 



78 



in' âpiarepă Se BoySaviav y&petv ovtw KaXovjievtjv.) 216 . Dar tot 
acolo se conţine şi următoarea frază: „De la dacii de lingă Istru 
pînă la lituani şi sarmaţi se întinde Bogdania neagră (adică Moldo- 
va - I.Ţ.), care-şi are reşedinţa domnească în numita Leucopolich- 
ni" (?) \iiv \ii\aiva IloySavia, t) iv rfj AevKonoXîxvrj Ka\ov\iivr\ râ 
I3aai\eia e^ovaa, andAaKwv rtbvnapă Tdv"IaTpov ini Airovâvovq 
Kctl Zap^iâraq Sir/xei) 217 . Examinarea comparativă a celor două 
citate sugerează cel puţin două observaţii principiale. Prima este 
provocată de fraza „întinzîndu-se spre mare, are de-a dreapta flu- 
viul Istru, iar la stînga ţara aşa-numită Bogdania", din care se vede 
că, dacă vizează Muntenia, acest fragment de text nu spune că ea 
s-ar fi întins pînă la mare, cum zice Iorga, ceea ce nu o împiedica 
să aibă, în această orientare (dinspre Ardeal către mare), la dreapta 
Dunărea şi la stînga Moldova. Cea de a doua observaţie are în vede- 
re afirmaţia istoricului bizantin, după care, dinspre sud, Moldova 
pornea de la dacii de lingă Dunăre, întinzîndu-se spre nord şi est şi 
avînd capitala la Leucopolichni, adică la Cetatea Albă. Chiar dacă 
această menţiune conţine şi unele inexactităţi, pe care le vom sem- 
nala imediat, ideea de bază pe care ea o sugerează e că teritoriul din 
stînga gurilor Dunării făcea parte din Moldova. De aici rezultă că 
sintagma „pînă la (mare)" din prima propoziţie trebuie înlocuită 
cu „spre mare" din a doua propoziţie. Deci Chalcocondilas nu-1 
îndreptăţeşte nicidecum pe Iorga să susţină că Muntenia se întin- 
dea pînă la vărsarea Dunării în mare, cuprinzînd şi sudul Moldo- 
vei, în general însă nu trebuie să se pună mare preţ pe referinţele 
lui Chalcocondilas la Ţările Române din vremea sa, pentru că el nu 
pare să cunoască mare lucru despre fiecare ţară aparte şi, mai ales, 
cu privire la legătura dintre ele; în special, cunoştinţele sale despre 



Ibidem, p. 63; Fontes historiae daco-romanae, p. 454-455. 

AaoviKoc, XaAKOKOv8uAnc„ AnoSeiţeic, 'Ioropttdv (ÎE/ca/Laonici Chalcocondylae, 
Historiarum Demonstrationes ad fidem codicum recensuit, emendavit annota- 
tionibusque criticis instruxit Eugenius Darko, I, Budapest, 1922, p. 125; v. şi Lao- 
nic Chalcocondil, Expuneri istorice, p. 93; Fontes..., p. 458-459. Autorul nu spune 
cine locuia între dacii de la Istru, de o parte, şi lituani şi sarmaţi, de altă parte. 
Evident că este vorba tot despre daci, adică români. 



79 



Moldova sau Valahia Mare, cum îi spuneau cei mai mulţi istorici 
bizantini, erau destul de confuze. Cantemir va observa, în legătură 
cu afirmaţia lui Chalcocondilas referitoare la Bogdania: „Iară Lao- 
nicos Halcocondilas dzice precum cel mai vechiu al moldovenilor 
scaun au fost XevKonoXic., adecă Cetatea Albă; carea nu poate să 
să înţăliagă că doară au fost scaunul şederii domnilor după întur- 
narea lui Dragoş Vodă de la Ardeal, căci dacă ar fi fost vreodată 
Cetatea Albă scaunul domniii, hronicile Moldovii, carile scriu via- 
ţa domnilor de la Dragoş Vodă încoace, aceasta nepomenit n-ar 
lăsa. De care lucru fără prepus să poate înţălege că Cetatea Albă au 
fost scaunul stăpînitorilor acelor români carii şi mai denainte şi pe 
vremea prădzii lui Batie prin cetăţile de pre marginile Dunării ne- 
clătiţi au rămas, de la Marea Neagră pînă la Severin" 218 . Idee foarte 
interesantă, necercetată şi deci neconfirmată încă de izvoare, care 
sugerează că, înainte de invazia tătară şi pe vremea ei, românii din 
sudul Moldovei şi al Munteniei ar fi constituit o singură comunita- 
te ce-şi avea centrul administrativ la Cetatea Albă. 

Chalcocondilas a trăit la mijocul şi în a doua jumătate a secolu- 
lui al XV-lea, adică mult mai tîrziu decît perioada pe care o discu- 
tăm aici. Asta nu înseamnă că el nu a putut cunoaşte situaţia de la 
Dunărea de Jos din jurul anului 1400, fie din relatările oamenilor 
mai în vîrstă care au fost pe acolo, fie, mai degrabă, din izvoare 
astăzi necunoscute. Cu atît mai mare credibilitate ar trebui să aibă 
Dlugosz sau Bonfinius, autori contemporani cu el, care au fost 
mai aproape de zona carpato-danubiano-pontică şi au cunoscut-o 
mult mai bine. Cel de al doilea, de exemplu, spune: Pars vero que 
intra Tyram, Ierassum & Danubium includitur Moladauia, quasi 
mollis Dacia, a iunioribus nominatur 219 , pentru ca, în altă parte, să 
aducă unele precizări: Altera vero Valachia, cui Moldaviae nomen 



Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 1422. De fapt, la Chalcocondilas, relatările privind 
ĂEVKonoXiq sînt confuze: pe de o parte, sugerează că oraşul ar fi aparţinut litua- 
nilor, iar pe de altă parte, spune că acesta era capitala Moldovei; în acelaşi timp, el 
menţionează că lituanii nu erau de aceeaşi limbă cu dacii: Laonic Chalcocondil, 
op. cit., p. 93. 

Antonii Bonfinii, op. cit., p. 6. 



80 



est, inter Istrum & Tyram, ab Hierasso montanae Valachiae ter- 
mino, ad Euxinum usque Pontum extenditur 220 . Dacă, din motive 
ce exprimă pretenţiile tradiţionale ale Ungariei asupra pămîntu- 
rilor din vecinătatea estică a Carpaţilor, Bonfinius este oarecum 
confuz relativ la limita întinderii Moldovei spre vest, nu lasă în 
schimb nici o îndoială în privinţa faptului că, la sud şi la sud-est, 
frontiera ei se identifica cu Dunărea şi cu ţărmul Mării Negre. 

Am observat însă că Iorga era destul de rezervat faţă de cele 
două izvoare folosite de el, pe care le-am menţionat mai sus: ti- 
tulatura domnilor munteni şi istoria lui Chalcocondilas. Asta 1-a 
determinat să renunţe la dovezi de acest fel sau, cel puţin, să fie 
mai circumspect faţă de ele, optînd pentru consemnarea stăpînirii 
Basarabilor asupra Chiliei ca argument neîndoielnic al prezenţei 
muntene la nordul gurilor Dunării. Dar chestiunea Chiliei o vom 
lăsa, deocamdată, pentru o examinare separată. 

Istoriografia de după Iorga a rămas, în fond, la constatările din 
vremea sa privind problema Basarabiei, cu deosebirea însă că, între 
timp, referinţele istoricilor la subiectul respectiv au devenit ade- 
seori contradictorii. „Este foarte posibil, zice V. Spinei, exprimînd 
o atitudine ponderată, ca numele de Basarabia... să reprezinte o 
amintire a vremelnicei stăpîniri a voievozilor din dinastia Basara- 
bilor asupra Chiliei şi a unei fîşii reduse din cîmpia de la nordul 
gurilor Dunării" 221 , părere afirmată anterior şi în cîteva scrieri ale 
lui Iorga 222 şi susţinută de unele cercetări din ultima vreme 223 . Ex- 
primînd, dintr-un elan patriotic, ideea unităţii de neam încă din 
zorii istoriei celor două state româneşti de la sud şi est de Carpaţi, 
cei mai mulţi istorici români au dorit să creadă că stăpînirea Ba- 
sarabilor ar fi avut la răsărit de Prut o suprafaţă mult mai mare. 
I. Nistor şi A. Boldur, de exemplu, reluau o convingere mai veche 



Ibidem, p. 27. Cantemir reproduce oarecum liber şi, de aceea, incomplet cea de-a 
doua remarcă a lui Bonfinius: „Moldova se întinde între Istru şi Tyras de la Hie- 
rassus şi pînă la Pontul Euxin": Dimitrie Cantemir, Istoria moldo-vlahică, p. 421. 
V. Spinei, op. cit., p. 47. 
N. Iorga, Istoria românilor..., p. 227. 

S. Iosipescu, Vrancea, Putna şi Basarabia..., p. 220; idem, Genois, tatars..., p. 93. 



81 



a lui D. Onciul, după care această bucată de pămînt s-ar fi întins 
de-a lungul braţului Chilia, de la Prut şi pînă la Nistru 224 , pe cînd 
alţii s-au arătat mult mai generoşi, susţinînd că, de fapt, ar fi fost 
vorba de un spaţiu ce ar fi înglobat şi stepa Bugeacului 225 . O părere 
foarte entuziastă este cea formulată de Şt. Ştefănescu în epoca aşa- 
zisului naţionalism comunist. „în anii 1324-1328, susţine el într-o 
monografie, în general, destul de reuşită despre istoria timpurie a 
Ţării Româneşti, Basarab a obţinut o serie de victorii în luptele cu 
tătarii, reuşind să-şi extindă autoritatea spre răsărit pînă aproape 
de Chilia. Regiunea de la nord de gurile Dunării, unită de Basarab 
cu Ţara Românească, i-a păstrat, de altfel, numele" 226 . 

Dar această aserţiune este respinsă categoric de un impor- 
tant fapt neîndoielnic: prezenţa masivă în acea vreme a tătarilor 
la est de Carpaţi şi la Dunărea de Jos, situaţia rămînînd practic 
neschimbată şi în următoarele cîteva decenii; un act notarial din 
Chilia, de la 11 februarie 1361, consemnează o mare comunitate 
tătară în zona inferioară pruto-nistreană 227 , asta însemnînd, dacă 
ţinem cont de locul de emitere a acelui act, şi malul stîng al Du- 
nării. Ştim şi din alte cîteva surse, în special cronici polone 228 , că, 
pînă la bătălia de la Sinie Vodî, din 1362, şi apoi la 1368 şi o vre- 



I. Nistor, op. cit., p. 23; D. Onciul, Miscelaneu, p.135; Al. Boldur, op. cit., p. 416. 
Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 8-9; Gh. Brătianu, Tradiţia istorică..., p. 149; idem, 
Marea Neagră..., p. 215. Cam aceeaşi impresie pare să se desprindă şi din cartea 
lui N. Iorga Basarabia noastră, p. 146. 

Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 31. Autorul nu face trimitere la nici o sursă, conside- 
rînd, probabil, că e suficientă consonanţa numelor Basarab şi Basarabia pentru a 
avansa această părere. Cîţiva ani mai tîrziu, afirmaţia va fi repetată întocmai de 
D.C. Giurescu: Ţara Românească în sec. XIV-XV. Bucureşti, 1973, p. 193. 
După observaţiile unor cercetători, ar fi vorba de hoarda tătarilor giamboiluci, 
răspîndiţi din Carpaţi şi de la Dunărea de Jos pînă la Bug; dacă e aşa, atunci aceas- 
ta ar fi fost hoarda de altădată a lui Nogai: v. <I>. BpyH, HepHOMOpbe, MacTb 1, Oflec- 
ca, 1879, c. 79, 179; II. O. IlapacKa, BHeuiHenonumunecKue ycnoeun o6pa3oeaHun 
MondaecKozo (fieodanbHoeo eocydapcmea. KiimiiHeB, 1981, c. 83-84, 103; v. şi 
S. Iosipescu, Genois, tătar..., p. 79. 

S. Sarnicii, Descriptio veteris et novae Poioniae, Cracoviae, 1585, col. 1134; 
M. Stryjkowski, Kronika polska, litewska, zmodzka i wszystkiej Ruşi, t. 2, War- 
szawa, 1846, s. 363. 



82 



me după acea dată, întreg sudul Moldovei, iar, după unii, şi delta 
Dunării, poate şi nordul Dobrogei, se aflau sub stăpînirea unui 
principe tătar, numit în izvoare Demetrius 229 . „Nicăiri aiurea decît 
în Cetatea Albă, observa Iorga, nu putem aşeza pe acest «prinţ 
tătăresc», poate - judecind după nume - creştinat, care va fi avut 
sub stăpînirea sa părţile de jos ale Moldovei, dincoace şi dincolo de 
Prut" 230 . Dominaţia lui Demetrius în acest spaţiu 231 era recunos- 
cută de foarte influentul pe atunci rege al Ungariei, Ludovic de 
Anjou, care dorea să-i cîştige prietenia pentru a-şi putea asigura 
accesul la Marea Neagră, în special prin intermediul negustori- 
lor braşoveni, care vor obţine în acest scop facilităţi şi protecţie 
din partea căpeteniei tătare 232 . Şi cîteva scrisori din 1374 ale papei 
Grigore al Xl-lea îi atestă pe tătarii din vecinătatea răsăriteană 
a românilor care se aflau sub oblăduirea regelui Ungariei 233 . Şi, 
dacă ar fi să mai apelăm şi la titulatură, argumentul preferat de 
cel puţin o bună parte a istoricilor români, care însă nu pare deloc 
convingător, vom vedea că, într-un act de privilegiu dat la 1368 
pentru negustorii braşoveni care vindeau în Ţara Românească, 
Vlaicu Vladislav se intitula „voievod transalpin şi ban de Severin" 



O. M. IIIa6yjibflo, 3eMnu K)20-3anadH0ii Pycu e cocmaee BenuKoeo KHXxcecmea 
JlumoecKoao, KMeB, 1987, cap. I, notele 301-308; Ş. Papacostea, Geneza statului 
în evul mediu românesc. Studii critice, Cluj-Napoca, 1988, p. 41-42, 109-110, 
159-160; v. şi S. Iosipescu, op. cit., p. 83. întinsul spaţiu mlăştinos al deltei şi al 
lacurilor de la nord de ea face puţin credibilă părerea că principatul lui Dimitrie 
ar fi putut cuprinde, în acelaşi timp, sudul Moldovei şi Dobrogea. 
N. Iorga, Basarabia noastră, p. 145. 

în unele scrieri ruseşti poate fi întîlnită părerea riscantă cum că tătarii lui Dimi- 
trie (probabil creştinat), vorbind limba slavă, s-ar fi retras la sud de Dunăre, în 
Dobrogea, unde s-ar fi ocupat cu agricultura: H. 14. IleTpoB, Tlodonun, c. 25. 
Vezi şi Gh. Brătianu, Demetrius princeps Tartarorum, în RER, 1X-X, 1965, 
p. 39-46), care constată şi el că spaţiul cuprins între Dobrogea şi limanul Nistrului 
nu putea fi trecut fără acordul lui Demetrius. Despre relaţiile acestui principe cu 
Braşovul şi cu Ungaria, mai vezi şi Al. Gonţa, Legăturile economice dintre Mol- 
dova şi Transilvania în secolele XIII-XVII. Ediţie, prefaţă, bibliografie şi indice de 
Ioan Caproşu, Bucureşti, 1989, p. 39, 54. 

Hurmuzaki (Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hur- 
muzaki), voi. I, partea 2, Bucureşti, 1890, p. 216-217, 220. 



83 



(Ladislaus, Dei et regie maiestatis gracia woyvoda transalpinus et 
banus de Zeurino)" 4 . Evident, o posesiune munteană la acea vre- 
me în sudul Moldovei este de neînchipuit. 

Ignorînd însă aceste evidenţe, Ştefănescu nu se va mulţumi cu 
afirmaţia cum că teritoriul din nordul gurilor Dunării ar fi deve- 
nit posesiune a Basarabilor încă din momentul constituirii Ţării 
Româneşti, ci va înainta pe această cale, ajungînd să afirme că Ni- 
colae Alexandru, urmaşul lui Basarab, „a desăvîrşit opera prede- 
cesorului său şi a unit cu Ţara Românească ţinutul «spre părţile 
tătăreşti», partea de sud a Moldovei dintre Milcov şi Mare" 235 . Ş. Pa- 
pacostea merge încă mai departe, susţinînd, nu ştim în baza căror 
date, pentru că nu face nici el trimitere la surse, că această achiziţie 
(adică încorporarea sudului Moldovei) ar fi fost obţinută încă pe 
timpul lui Basarab, care, „devenit «mare voievod» prin închinarea 
voievozilor şi cnezilor de la sud şi răsărit de Carpaţi", ar fi realizat 
o stăpînire ce „s-a întins, în împrejurări necunoscute, şi în terito- 
riile din nordul gurilor Dunării, care aveau să păstreze în numele 
lor amintirea lui" 235 . De unde ar rezulta că, încă în prima jumătate 
a sec. al XlV-lea, toată partea sudică a Moldovei, dintre cursul de 
jos al Şiretului şi Marea Neagră, ar fi fost cuprinsă între frontierele 
Munteniei, părere susţinută şi de unele scrieri mai recente 237 . 

Aspectul cel mai interesant al teoriei actuale privind stăpînirea 
Basarabilor asupra extremităţii sudice a teritoriului dintre Prut şi 
Nistru este faptul că, aşa cum s-a putut observa şi din unele refe- 
rinţe de mai sus, numeroasele afirmaţii în acest sens sînt lispite 
de dovezi documentare explicite. Ca şi acum mai bine de o sută 



Ibidem, p. 144. 

Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 39. La vremea sa, Xenopol, care nu era mai puţin animat 
de ideea unităţii neamului românesc, era cam de aceeaşi părere: „Din stăpîni- 
rea Munteniei, numită şi Basarabia din pricina dinastiei domnitoare a Basara- 
bilor, asupra sudului Moldovei, provine numirea de Basarabia dată acestei părţi 
de ţară..." (op. cit., p. 91). Deci, după Xenopol, Basarabia însemna pe atunci toată 
partea sudică a Moldovei, nu doar a teritoriului dintre Prut şi Nistru, ceea ce nu 
poate fi adevărat. 
Ş. Papacostea, op. cit., p. 27. 
S. Iosipescu, Genois, tatars..., p. 93. 



84 



de ani, cel mai des sînt invocate două fapte, primul fiind titulatu- 
ra unor domnitori din dinastia Basarabilor, despre care anumiţi 
cercetători cred că ar fi conţinut referinţe şi la teritoriul din nor- 
dul gurilor Dunării, iar al doilea vizează oraşul Chilia ca posibilă 
posesiune a Ţării Româneşti la sfîrşitul secolului al XlV-lea şi în- 
ceputul secolului al XV-lea. în primul caz este vorba, în esenţă, de 
reactivarea unei metode folosite de Hasdeu şi susţinute întrucîtva 
de Onciul şi - cu mai puţină convingere - de către Iorga, în baza 
căreia s-a cristalizat părerea că cea mai concludentă mărturie care 
ar afirma ideea stăpînirii muntene în spaţiul din stînga braţului 
Chilia ar fi un document din perioada 1404-1406, în fond prea 
puţin deosebit de hrisovul ce îl încîntase pe Onciul, care se redu- 
ce la următoarea formulă: „Io Mircea mare voievod şi domn... 
peste toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi 
către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn 
al banatului Severinului şi pe amîndouă părţile pe toată Podu- 
navia, încă şi pînă la Marea cea Mare şi stăpînitor al cetăţii Dîr- 
storului" 238 . Cu începere de la Hasdeu, care de multe ori a forţat 
documentele istorice să spună altceva decît reieşea cu adevărat 
din ele, numeroşi cercetători au interpretat această sursă în sensul 
că Mircea ar fi fost stăpîn pe ambele maluri ale Dunării pînă la 
Marea Neagră 239 , deci şi pe extremitatea sudică a Basarabiei. S-a 
crezut că în favoarea unei astfel de convingeri ar pleda cele trei 
formule care treziseră multă vreme în urmă şi interesul lui Iorga, 
şi anume: domn „către părţile tătăreşti", „pe amîndouă părţile pe 
toată Podunavia" şi „pînă la Marea cea Mare". Or, nici una din 
cele trei expresii nu este suficient de explicită şi nici chiar atît de 
categorică încît să poată demonstra stăpînirea munteană la nord 
de braţul Chilia: „către părţile tătăreşti" arată, cum am mai spus, 
direcţia spre care se îndrepta autoritatea domnitorului, nu stăpî- 
nirea ca atare a acelor părţi, şi asta dincolo de faptul că sintagma 



DRH, B. Ţara Românescă, voi. I (1247-1599), Bucureşti, 1966, p. 64. 

Textul, datat greşit, cu 1387, este citat şi de Xenopol (op. cit., p. 79), care confirmă 

stăpînirea lui Mircea asupra Silistrei, nu însă şi în nordul gurilor Dunării. 



85 



„părţile tătăreşti" este destul de confuză. Unii istorici, ca N. Iorga, 
E. Lăzăreanu, Gh. Brătianu, au observat că prin „părţile tătăreşti" 
trebuie înţeleasă zona fostei episcopii a Milcovului, îngustată în- 
tre timp, cuprinsă între punctele de confluenţă cu Dunărea ale 
rîurilor Ialomiţa şi Şiret şi stăpînită efectiv de Ungaria, care ast- 
fel îşi asigura accesul la gurile Dunării şi la Marea Neagră 240 . 
P. P. Panaitescu amplasează „părţile tătăreşti" în delta Dunării şi 
pe malul stîng al braţului Chilia 241 , în strădania de a demonstra 
că referinţa din titlul domnesc al lui Mircea la acest spaţiu indefi- 
nit ar fi vizat tocmai teritoriul respectiv. Dar, chiar dacă „părţile 
tătăreşti" ar fi fost un teritoriu mult mai întins, eventual pînă la 
mare, totuna ele nu se puteau afla sub stăpînirea Munteniei, de 
vreme ce titulatura specifică limpede că autoritatea domnească se 
întindea doar pînă către aceste părţi, pînă în vecinătatea lor etc. 
Sintagma „pe amîndouă părţile pe toată Podunavia", într-adevăr, 
corespundea faptului că, după unele informaţii, nici acestea foarte 
clare, pe la începutul sec. al XV-lea, Mircea ar fi avut o scurtă pe- 
rioadă de mărire cînd ar fi putut stăpîni nu numai malul muntean 
al Dunării, ci şi o bună porţiune pe malul drept, poate chiar şi cea 
de la sud de gurile fluviului, ceea ce l-ar fi putut îndreptăţi să-şi 
zică stăpîn pînă la Mare, dar, dincolo de faptul că această expresie 
nu prezintă nici un fel de garanţii asupra acestor posibilităţi, ea nu 
oferă, mai ales, nici certitudinea că el ar fi avut în posesie şi teri- 
toriul din nordul gurilor Dunării, inclusiv oraşul Chilia, pe care 
ar fi trebuit să-1 menţioneze, aşa cum numeşte cetatea Dîrstorului 
din Dobrogea. Aşadar, concluzia cum că această sursă ar dovedi că 
teritoriul din stînga braţului Chilia ar fi făcut parte din Ţara Ro- 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 155-156; v. şi P. Parasca, op. cit., p. 177. Ş. Papacostea 
însă nu susţine acest punct de vedere, afirmînd cum că culoarul dintre Ialomiţa 
şi Şiret ar fi fost controlat de Ţara Românească {op. cit., p. 167) şi că, în general, 
„efortul regatului ungar de a domina direct teritoriile de la sud şi răsărit de Carpa- 
ţi a fost definitiv înfrînt, o dată cu «întemeierea» Ţării Româneşti şi a Moldovei" 
(op. cit., p. 133), părere care este infirmată, cel puţin parţial, de datele istorice; cf. 
M. Holban, Contribuţii la studiul raporturilor dintre Ţara Românească şi Unga- 
ria angevină, în „Studii", XV, 1962, p. 338-342. 
P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrin, Bucureşti, 1944, p. 17-18 (harta). 



86 



mânească este doar o supoziţie care nu se fondează pe o documen- 
tare sigură. în general, este principial să reţinem că fragmentul de 
document citat mai sus este o formulă protocolară stereotipă care 
urmărea să supraliciteze autoritatea domnitorului, de aceea este 
contraindicat să fie interpretată ca o ilustrare a realităţii. Nu în 
zadar Iorga, după ce va fi examinat cîteva titluri ale lui Mircea cel 
Bătrîn, îşi va exprima îndoiala cu privire la puterea de convingere 
a unor astfel de mărturii în cazul discutabilei poesesiuni muntene 
la nordul gurilor Dunării 242 . Formule asemănătoare au însoţit şi 
numele unor predecesori sau urmaşi la domnie ai lui Mircea 243 ; în 
general, formulele de acest fel sînt caracteristice pentru titulatura 
capetelor încoronate 244 , tititulatură care, uneori, era în flagrantă 
neconcordanţă cu realitatea, aceasta fiind pentru domnii români, 
cum se ştie, de inspiraţie bizantină, ca şi în cazul tuturor case- 
lor domnitoare din zona balcanică 245 şi a cnezatelor ruseşti 246 care 
s-au aflat, în etapa lor iniţială, sub influenţa Bizanţului. 

Ca să punem odată punct chestiunii privind adecvarea titlurilor 
domneşti ale Basarabilor la realităţile istorice din vremea lor, tre- 
buie să reţinem că, de exemplu, din cele cîteva zeci de documente 
rămase de la Mircea cel Bătrîn, titlul domnului se conţine în circa 
douăzeci, din care doar în patru se găsesc cele trei elemente care, 
după Iorga, ar fi putut constitui o dovadă a stăpînirii muntene în 
nordul gurilor Dunării, şi anume domn „către părţile tătăreşti", 



N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 63. 
A. D. Xenopol, op. cit., p. 75; Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 39; P. D. Popescu, op. cit., 
p. 119; I. Chirtoagă, Tîrguri şi cetăţi..., p. 70. Uneori, titlul poate fi întîlnit şi în 
cronici: v., de ex., Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 84. 

Pentru informare mai detaliată cu referinţă la Ţările Române şi, în special, asupra 
Moldovei, vezi DIR A., sec.XIV-XV, voi. I, p. 35-36; E. Vîrtosu, Titulatura dom- 
nilor şi asocierea la domnie în Ţara Românească şi Moldova (pînă în secolul al 
XVI-lea), Bucureşti, 1960, p. 85-86, 193-194, 200, 203, 298; L. Şimanschi, G. Ig- 
nat, Constituirea cancelariei statului feudal moldovenesc (I), AIIA(X), IX (1971), 
p. 137 şi urm.; C. Cihodaru, Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399 - 1 ianuarie 
1432), ed. a 2-a, Chişinău, 1990, p. 140. 

F. Dvornik, The Slavs in European History and Civilization, New Jersey, 1962, 
p. 140 sqq. 

H. Paszkiewicz, The Origin ofRussia, New York/London, 1954. 



87 



„pe amîndouă părţile pe toată Podunavia" şi „pînă la Marea cea 
Mare" 247 . Cel mai frecvent element al titulaturii sale îl constituie 
formula „domn a toată Ungrovlahia". Apoi, în aceiaşi ani, se în- 
tîlnesc titulaturi diferite, ceea ce înseamnă - dacă acordăm aces- 
tor titulaturi creditul de care s-au bucurat pînă acum - că ele se 
anulează reciproc; de asemenea, constatăm că Mircea se declară 
stăpîn „către părţile tătăreşti" etc. în unii ani cînd stăpînirea lui 
Alexandru cel Bun pînă la Dunăre nu poate fi pusă la îndoială. Şi, 
lucrul cel mai important: niciodată titulatura care conţine şi cele 
trei elemente „forte" nu menţionează măcar un indiciu cert care 
să facă trimitere la spaţiul din nordul gurilor Dunării, de exemplu, 
un rîu, un oraş etc, aşa cum este numit Dîrstorul (Silistra) din 
Dobrogea. Este evident, prin urmare, că titulatura domnilor nu 
poate servi drept argument în favoarea stăpînirii Ţării Româneşti 
în sudul Basarabiei. Şi asta cu atît mai mult cu cît, de multe ori, ea 
nu se limita că consemneze o realitate, ci mai sugera şi o veleita- 
te 248 , dacă nu era cu precădere sau chiar exclusiv expresia unei ve- 
leităţi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XV-lea, în titulatura 
regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, figurau, printre altele, 
Galiţia, Cumania şi Bulgaria, pe cînd cea dintîi aparţinea Polo- 
niei, cea de-a doua dispăruse în urmă cu peste 150 de ani 249 , iar cea 
de a treia se afla sub dominaţie otomană cu mult înainte ca el să fi 
ajuns rege al Ungariei, încă pe vremea ţarului Ioan Şişman. 

în orice caz, chiar dacă într-un anumit context ar fi necesare şi 
referinţele la titulatura domnilor Basarabi, ca argument în favoa- 
rea stăpînirii lor sud-basarabene, aceasta nu ar putea servi drept 



DRHB. Ţara Românească, voi. I, p. 23, 29, 36, 40, 51, 53, 56, 59, 61, 62, 64, 66, 67, 
70, 72 , 74, 76, 79, 81. 

Merită toată atenţia observaţia lui V. Ciocîltan privind titulatura lui Mircea cel 
Bătrîn referitoare la perioada 1406-1415, în baza căreia unii cercetători trag con- 
cluzia că sudul Moldovei ar fi făcut parte din Muntenia. El apreciază că, sub acest 
aspect, titulatura este falsă, e o simplă „pretenţie de stăpînire": V. Ciocîltan, „Către 
părţile tătăreşti" din titlul voievodal al lui Mircea cel Bătrîn, în AIIA(X), XXIV, 
1987, 2, p. 349-355. Titlul, zice el în altă parte, trădează mai degrabă „o revendicare 
teritorială": idem, Chilia în primul sfert al veacului al XV-lea, în SRI, XXXIV, 
1981, 11, p. 2096, nota 22. 
I. Văsăry, op. cit., p. 139. 



dovadă sigură în acest sens, ci va trebui să urmărim întreaga logi- 
că a argumentaţiei de felul celei de mai sus, care însă, tradiţional, 
porneşte tot de la titulatură, fie ignorînd necesitatea de a susţine 
această mărturie cu alte date documentare, suficient de explicite 
pentru a dovedi stăpînirea lui Mircea la nord de gurile Dunării, 
fie, dimpotrivă, căutînd să atragă şi astfel de dovezi. în acest sens, 
voi reproduce un citat cam lung aparţinînd lui Ş. Papacostea, unul 
dintre cei mai serioşi medievişti români: „Un document din 1391, 
a cărui autenticitate a fost suspectată, dar care are toate şansele 
să fie autentic, înregistrează această extindere spre răsărit a Ţării 
Româneşti, în vremea lui Mircea: «Nos Joannes Mirtza, Dei gratia 
princeps et vaivoda totius regni Vallachie incipiendo abAlpibus us- 
que ad confinia Tartariae...». Părţile tătăreşti - fosta stăpînire tă- 
tărească pe teritoriul ţării - îşi fac apariţia în titulatura lui Mircea. 
întreruptă de situaţia creată de invazia otomană, în împrejurările 
mai sus amintite (este vorba de sf. sec. al XlV-lea - I.Ţ.), stăpîni- 
rea lui Mircea la Dunărea de Jos, inclusiv pe teritoriul Moldovei, 
e reactualizată după 1400, odată cu înscăunarea lui Alexandru 
cel Bun în domnia Moldovei şi consolidată după slăbirea puterii 
otomane, consecutivă catastrofei de la Ankara. Acum, titulatu- 
ra lui Mircea indică repetat şi hotărît, din nou, stăpînirea Ţării 
Româneşti asupra «părţilor tătăreşti», rămăşiţă terminologică a 
dispariţiei stăpînirii mongole la Dunărea de Jos" 250 . 

Să ne amintim însă că, după victoria spectaculoasă a turcilor 
la Kosovo, în 1389, aceştia au început să exercite controlul asupra 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 110. Cînd citează fragmentul de document menţionînd 
„părţile tătăreşti", autorul face trimitere la DRH B, p. 36, 63, 66, 70, 73, 75, 80, 
90. Trebuie să observăm că documentele vremii arată destul de clar că „părţile 
tătăreşti" nu erau totuna cu „fosta stăpînire tătărească de pe teritoriul ţării" şi nu 
erau nici doar o expresie verbală ce amintea de marea stăpînire mongolă de altădată 
în acest spaţiu, cum menţionează autorul la sfîrşitul citatului, ci desemnau spaţiul 
în care se aflau tătarii, lumea tătărească la momentul vizat de naraţiunea istorică. 
Merită toată atenţia observaţia lui I. Vâsăry, reprodusă puţin mai jos în acest studiu, 
după care, în secolul al XlV-lea, noţiunile de iuxta Tartaros („lîngă tătari"), versus 
Tartaros („spre tătari") şi in conţinibus Tartarorum („la marginea tătarilor") deve- 
niseră comune şi, totodată, vagi: I. Văsăry, op. cit., p. 141; v. şi notele 259 şi 262. 



89 



întregului curs inferior al Dunării, ceea ce exclude posibilitatea 
ca Ţara Românească să- şi fi putut afirma atunci stăpînirea asupra 
gurilor fluviului, şi asta cu atît mai mult cu cit, după unele date 251 , 
din acel moment, Mircea începe să plătească tribut Porţii Otoma- 
ne. La 1391, deci exact în anul ce figurează în documentul de mai 
sus, citat de Papacostea, ea este menţionată în registrul vasalilor 
Porţii Otomane 252 . Cu referinţă la acel moment, Leunclavius scria: 
Vaivoda Valachiae Mirtzes, qui annuum Turcis tributum se solu- 
turum promi serat 153 . Faptele referitoare la tribut sînt contestate de 
unii istorici 254 , însă nu poate fi contestată prezenţa mai mult decît 
stînjenitoare a turcilor pe Dunăre. Apoi, aşa cum s-a semnalat de 
cîteva ori în trecut, un document din Caffa, de la 1386, atestă fap- 
tul că, pe atunci, Cetatea Albă ar fi fost posesiune moldovenească 
şi că, alături de domnitorul Petru Muşat, în Moldova mai era un 
voievod, pe nume Constantin, pe care unii istorici l-au identificat 
cu voievodul Costea din pomelnicul de la Bistriţa 255 şi care ar fi 



I. Bogdan, Două conferinţe, Bucureşti, 1898, p. 11-16. 

R.W. Seton-Watson, O istorie a românilor. Din perioada romană pînă la 
desăvîrşirea unităţii naţionale, Brăila, 2009, p. 27; S. Runciman, Căderea Con- 
stantinopolului, 1453, Bucureşti, 1971, p. 54, 191 (Al. Elian, care a tradus şi edi- 
tat această carte, pare să fi avut aceeaşi părere). Vezi, de asemenea, şi autori care 
nu împărtăşesc acest punct de vedere: P. P. Panaitescu, op. cit, p. 236-237; Şt. Şte- 
fănescu, op. cit., p. 116; M. Maxim, Ţările Române şi înalta Poartă, Bucureşti, 
1993, p. 208. 

J. Leunclavius, Historiae Musulmanae Turcorum, de monumentis ipsorum ex- 
scriptae, libri XVIII, Frankofurti, 1561, p. 319. 
M. Maxim, op. cit., p. 207-208. 

Ş. Papacostea, op. cit., p. 99-100; S. Iosipescu, op. cit., p. 90, 92; Despre Costea 
Muşat, v. A. D. Xenopol, op. cit., p. 130, 335; lorga mai rezervat: Istoria românilor, 
voi. III, p. 212, 215 (şi comentariul lui V. Spinei: ibid., p. 215-216). C. Cihodaru 
(op. cit., p. 214) şi Şt. Gorovei {op. cit., p. 29) resping ideea. în opinia lui Spinei, 
Costea-Constantin ar fi acţionat la Cetatea Albă „ca reprezentant domnesc": V. 
Spinei, Moldova..., p. 384. Despre dezbaterile în contradictoriu mai noi asupra 
acestui personaj, vezi C. Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Ţara Ro- 
mânească şi Moldova, a. 1324-1881, 1. Secolele XIV-XVI, Bucureşti, 2001, p. 432, 
436-437, 447; Şt. Gorovei, Veacul XIV. Din nou şi mereu..., în „Vocaţia istoriei. 
Prinos profesorului Şerban Papacostea", volum îngrijit de O. Cristea, Gh. Lazăr, 
Brăila, 2008, p. 280, 284-287. 



90 



stăpînit partea de jos a ţării, adică acea parte care în cronicile de 
mai tîrziu va fi desemnată cu numele Ţara de Jos sau, poate, mai 
degrabă partea de la răsărit de Prut, Basarabia, aşa cum sugerea- 
ză unele date istorice. După dispariţia lui Constantin (Costea) în 
condiţii pe care nu le cunoaştem, asupra părţilor de sud şi de est 
ale Moldovei s-a extins autoritatea lui Roman I Muşat, care, într- 
un act din 30 martie 1392, se autointitula „Marele singur stăpî- 
nitor. . . domn, Io Roman voievod, stăpînind Ţara Moldovei de la 
munte pînă la Mare" 256 . 

Iar confuzia legată de „părţile tătăreşti" în demonstraţia de mai 
sus sporeşte şi prin faptul că există şi alte explicaţii privind semnifi- 
caţia acestei sintagme. După unii cercetători, acestea nu s-ar fi aflat 
în estul Munteniei şi la sudul Moldovei, cum s-a crezut de cele mai 
multe ori 257 , ci ar fi cuprins nordul Dobrogei, gurile Dunării şi Chi- 
lia cu un teritoriu învecinat 258 , imposibil de identificat, bineînţeles. 
Cu totul altă imagine despre acest fenomen, şi de fapt una cît se 
poate de clară, rezultă, de exemplu, din privilegiul pe care Alexan- 
dru cel Bun 1-a dat liovenilor în 1408 şi pe care l-au reînnoit Ştefan 
al II-lea, în 1434, şi Petru Aron, în 1456. în acest document se spune 
că cine dintre lioveni „merge spre părţile tătăreşti", urmează să dea 
vamă la Suceava, Iaşi şi Cetatea Albă. Sau, în altă variantă: „cine 
merge spre părţile tătăreşti <va plăti> în Suceava. . . în tîrgul Ieşilor. . . 
în Lăpuşna... şi în Cetatea Albă..." 259 . în acelaşi document se mai 
află şi acest pasaj, nu mai puţin relevant: „Iar cine va duce vite la tă- 



DRHA. Moldova, vol.I. (1391-1448), Bucureşti, 1975, p. 3. Formula este repetată şi 
în anul următor: ibid., p. 6. Observaţiile lui V. Spinei lasă să se înţeleagă că, în 1395 
şi chiar în 1399, Constantin îşi avea încă reşedinţa la Cetatea Albă, în calitate însă 
de demnitar aflat sub ascultarea lui Petru Muşat: V. Spinei, op. cit., p. 384; idem, 
Moldavia in the XI-XIV Centuries, Bucureşti, 1986, p. 219. 

Iată o expresie destul de clară de subscriere la opinia respectivă, mai mult sau mai 
puţin generalizată: „Acestea («părţile tătăreşti» - 1. Ţ.) nu pot fi localizate decît în 
extremitatea răsăriteană a Ţării Româneşti sau, mai probabil, în partea meridio- 
nală a Moldovei": V. Spinei, op. cit., p. 47. 
C. Cihodaru, op. cit., p. 215. 

M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, voi. II, Iaşi, 
1932, p. 630/632 (în originalul slavon/în traducere). 



91 



tari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de vită patru groşi, iar 
în Iaşi doi groşi, iar la Tighina doi groşi, iar pentru o sută de oi, în 
Suceava, şaizeci de groşi, iar în Iaşi treizeci de groşi, iar la Tighina 
treizeci de groşi. Aceasta e vama acelora ce se duc la tătari" 250 . Este 
important să reţinem că, de fapt, documentul vorbeşte de tătari, nu 
de „părţile tătăreşti" {mewb Kmo udyrm do mamapt); mai adaug 
că textul menţionează repetat mărfurile tătăreşti (mamapcKuu 
mosapt) 261 , între care mătăsurile, tămîia, piperul, vinul grecesc, 
aduse bineînţeles din afara spaţiului românesc, din Orient şi din- 
spre sud, prin teritoriile stăpînite în acel moment sau în trecut de 
tătari. Pe atunci, tătarii nu mai erau în Moldova, deci sintagma „la 
tătari", mai rar „părţile tătăreşti", vizau o realitate dispărută din 
această parte a ţării, de aceea, cînd se spunea că cineva urma să 
meargă de la Suceava la tătari sau spre părţile tătăreşti, însemna că 
persoana respectivă trebuia să urmeze calea spre partea estică şi mai 
ales sud-estică a Moldovei sau chiar mai departe, dincolo de Nistru. 
Aşadar, expresiile „la tătari" şi „spre părţile tătăreşti", care se în- 
tîlnesc frecvent în actele oficiale din secolele XIV-XV ale Ţărilor 
Române şi ale Ungariei, ca şi în corespondenţa papală, nu înseam- 
nă un teritoriu anume, ci o orientare fie spre pămînturile ocupate 
cîndva de tătari la est de Carpaţi 262 , fie mai degrabă, aşa cum arată 
foarte clar privilegiul din 1408, spre spaţiul stăpînit de ei în mod 
efectiv dincolo de Nistru. Mai adaug un detaliu, destul de sugestiv 
şi el pentru acest subiect: cînd Bonfinius povesteşte despre plecarea 
lui Bogdan din Maramureş pentru a reînfiinţa voievodatul moldo- 
venesc la răsărit de Carpaţi, el zice, între altele: Bogdan Valacho- 



Ibidem, p. 667/669. 

Ibidem, p. 630/633, 631/634: „Iar cînd vor cumpăra marfă tătărască în Suceava, 
precum mătasă, piper, camhă, tebenci, tămîie, vin grecesc, de grivnă, în Suceava, 
cîte trei groşi, iar cînd vor cumpăra marfă tătărească în alte tîrguri ale noastre. . .", 
p. 633. 

Vezi discuţia în contradictoriu asupra acestui subiect în N. Iorga, Istoria români- 
lor, voi. III, p. 239 (nota 3 de V. Spinei). După V. Ciocîltan, formula „către părţile 
tătăreşti" ar însemna frontiera moldo-munteană de pe cursul inferior al Şiretului: 
„Către părţile tătăreşti"..., p. 349-355. 



92 



rum Princeps, qui destituta, Tartarorum vicinitate, Moldauia, quae 
interior Valachia est 263 etc. Astfel, pe atunci, despre micul voievodat 
al Moldovei se spunea că se afla în vecinătatea tătarilor, deşi se ştia 
prea bine că era înconjurat de jur împrejur de pămînturi româneşti. 
Nu poate fi trecută cu vederea nici observaţia marelui geograf şi 
cartograf francez J.-B. d'Anville că, în hărţile din Evul Mediu tîrziu 
şi din epoca modernă, spaţiul din vecinătatea litoralului nord-vestic 
al Mării Negre, de la gurile Dunării şi pînă dincolo de Nipru, se 
numea Mica Tatarie 264 . Trebuie însă să ne amintim îndată că, încă 
de la sfîrşitul secolului al XlV-lea, statul moldovenesc stăpînea su- 
dul Basarabiei pînă la mare, iar asta înseamnă că „părţile tătăreşti" 
rămîneau dincolo de Nistru. Anume această concluzie rezultă cît se 
poate de clar şi din referinţa lui Cantemir la Tartaria cînd zice că 
valul lui Traian, după ce trece de Căuşeni şi „străbate întreaga ţară 
a tătarilor, se sfîrşeşte la apa Donului" 265 (Fossa Traiani imperatoris, 
hodie etiam sui conditoris nomen retinens <...> inde simplici vallo 
per totam Valachiam et Moldaviam transit, Hierasum ad paganum 
Trajan dictum, Botnam ad oppidum Causzen secat, transactaque 
tota Tartaria ad Tanaim flumen desinit) 266 . Aceste constatări vin să 
confirme unele observaţii făcute mai devreme asupra controversa- 
telor părţi tătăreşti. Astfel, I. Vâsâry, care a cercetat istoria tătarilor 
din secolele XII-XIV, semnalează următoarea situaţie: „Definiţii de 
genul iuxta Tartaros, «lîngă tătari», versus Tartaros, «către tătari» şi 
in confinibus Tartarorum, «pînă la marginea tătarilor», au devenit 
comune; echivocul acestor termeni demonstrează limpede că con- 
trolul tătăresc asupra fostei Cumanii a fost pierduit şi a dispărut 
complet după 1343, cînd realitatea noilor structuri ale statului ro- 
mânesc începuse să cîştige teren" 257 . 



A. Bonfinii, op. cit., p. 350. 

J.-B. Bourguignon d'Anville, Geographie ancienne abregee, I, Paris, 1792, p. 334; 
idem, Compendium of ancient geography, transl. and with a preface from John 
Horsley, voi. I, New York, 1814, p. 274. 
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 32. 

Idem, Descriptio Moldaviae, în „Operele principelui Demetriu Cantemiru", t. I, 

Bucureşti, 1872, p. 23. 

I. Vâsâry, op. cit., p. 141; v. şi nota 215. 



93 



Să ne întoarcem totuşi pentru un moment la documentul de la 
1391, citat de Papacostea, pentru a observa că, chiar dacă trecem 
peste autenticitatea lui îndoielnică - şi asta e suficient pentru a-1 
trata cu rezerva necesară -, din el nu rezultă deloc sigur că su- 
dul Moldovei ar fi făcut parte, la acea dată, din Ţara Românească; 
autorul se bazează pe sintagma usque ad confinia Tartariae (lite- 
ralmente: „pînă la Tataria învecinată"), formulă care arată foarte 
clar că nu susţine o astfel de părere, întrucît documentul nu relevă 
nimic sigur unde se afla acea Tatarie. în acest citat, autorul mai 
invocă un fapt care i se pare important pentru demonstraţia sa şi 
pe care îl formulează în fraza „stăpînirea lui Mircea la Dunărea de 
Jos, inclusiv pe teritoriul Moldovei, e reactualizată după 1400, o 
dată cu înscăunarea lui Alexandru cel Bun în domnia Moldovei". 
Este vorba de o presupunere după care domnitorul moldovean ar 
fi fost înscăunat de cel muntean. Iată şi frîntura de text din letopi- 
seţul de la Bistriţa pe care se bazează această presupunere: „în anul 
6907, luna aprilie 23, s-a ridicat domn în ţara Moldovei Alexandru 
voievod, iar pe Iuga voievod 1-a luat Mircea voievod" 258 . Pornind 
de la această frază, prea scurtă şi prea săracă în conţinut pentru a 
putea sugera ceva clar relativ la relaţia dintre cele trei personaje pe 
care documentul le menţionază, Ş. Papacostea imaginează astfel 
raporturile care ar fi decurs de aici dintre cei doi domnitori: „Noul 
domn (Alexandru cel Bun - I.Ţ.) a trebuit însă să plătească preţul 
concursului care 1-a adus pe scaunul Moldovei; iar preţul a fost, 



Cronicile slavo-romăne din sec. XV-XVI publicate de Ioan Bogdan, ediţie revăzută 
şi completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959, p. 6. Anul 6907 ar fi 1399, pe cînd 
cercetările moderne au stabilit că evenimentul s-a întîmplat în 1400, şi nu la 23 
aprilie, ci puţin mai devreme: Cronicile..., p. 6, 14, 48 ş.a.; P. P. Panaitescu, Mircea 
cel Bătrîn, p. 277. Referitor la momentul preluării domniei de către Alexandru de la 
Iuga, vezi discuţiile mai noi: Şt. Gorovei, op. cit., p. 281-284. D. Onciul comentează 
fraza „a luat pe Iuga voievod" în sensul că „adecă l-au luat prins", ceea ce documen- 
tul nu adevereşte deloc: v. D. Onciul, Datele cronicilor moldoveneşti asupra anilor 
de domnie ai lui Alexandru cel Bun, în „Scrieri istorice", voi. II, p. 177. De fapt, aici 
Onciul nu face altceva decît să-1 repete pe Xenopol, care zice că Mircea îl „scoate pe 
Iuga din scaun şi îl duce prins în Muntenia": A. D. Xenopol, op. cit., p. 130. Vezi şi 
N. Constantinescu, op. cit., p.134 („în sensul că a fost capturat"). 



94 



dacă nu renunţarea la ansamblul teritoriului ocupat de Roman 
(aluzie la faptul că Roman Muşat, predecesor al lui Alexandru, ar 
fi ocupat partea de sud a Moldovei, care, pînă atunci, ar fi aparţi- 
nut Ţării Româneşti - I.Ţ.), o largă concesie teritorială. Cu drept 
cuvînt s-a presupus că înscăunarea lui Alexandru a adus Moldo- 
va în strînsă legătură de dependenţă faţă de Ţara Românească" 269 . 
Comentariul, vedem bine, susţine cu totul altceva decît documen- 
tul. Documentul, mult prea laconic, aşa cum am văzut, nu afirmă 
că Alexandru cel Bun ar fi fost instalat la domnie de către Mir- 
cea, ci spune doar că el „s-a ridicat domn în Ţara Moldovei", fără 
vreo aluzie la participarea domnului muntean la această acţiune şi 
fără să fie menţionată vreo „concesie teritorială" în favoarea Ţării 
Româneşti. Fraza lapidară din letopiseţul menţionat pare să suge- 
reze mai degrabă contrariul celor deduse din el de unii istorici, şi 
anume că Alexandru ar fi luat cu forţe proprii domnia, de vreme 
ce spune că „s-a ridicat" 270 , nu a fost ridicat, iar Iuga, adversarul 
şi concurentul său, ar fi fost, pur şi simplu, adăpostit, nu se ştie 
cu ce statut, de Mircea. Cronicarul Radu Popescu se referă şi el în 
treacăt la „Iuga-vodă, pre carele l-au luat Mircea-vodă la dînsul - 
pentru ce nu să ştie" 271 . Nici Iorga nu vede clar motivul pentru 
care Mircea s-ar fi implicat atunci în treburile Moldovei, drept 
care va înainta această ipoteză, care însă nu poate explica de ce, 
din cauza arătată de el aici, Iuga trebuia înlocuit cu Alexandru: 
„Un atac împotriva Chiliei, de care era nevoie pentru a se întregi 
această graniţă sudică (a Moldovei - I.Ţ.), fu poate pricina pentru 
care Iuga, înaintaşul lui Alexandru, fu «scos» după o luptă, după o 
înfrîngere a sa, fără îndoială, la 1399, de Mircea domnul muntean, 
care pănă la sfîrşit îşi apără Basarabia" 272 . Deşi, cum vedem, nu 
există dovezi sigure că domnul muntean l-ar fi instalat în scaunul 
domnesc pe Alexandru cel Bun, totuşi părerea aceasta s-a afirmat 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 105. Presupunerea aparţine lui P. P. Panaitescu, op. cit., 
p. 281. 

Grigore Ureche zice: „cînd au stătut domnu Alexandru vodă", op. cit., p. 80. 
Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti, p. 240. 
N. Iorga, Basarabia noastră, p. 149. 



95 



temeinic în istoriografie 273 , inclusiv prin atitudinea lui Iorga, care 
o putea reafirma cu o fugară întorsătură de condei, fără recurs la 
surse: „Mircea e acela care dă domnia lui Alexandru" 274 . 

Trecînd însă peste aceste lucruri tulburi şi revenind la comen- 
tariile de mai sus ale lui Ş. Papacostea, care caută să dovedească 
cum că, în schimbul serviciilor mari pe care i le făcuse Mircea, 
domnul moldovean i-ar fi cedat o parte de ţară, fenomen întîlnit 
destul de rar în contactele dintre domnii care întreţineau relaţii 
prieteneşti, trebuie să observăm că nu există nici o mărturie do- 
cumentară privind o stăpînire a Basarabilor în sudul Moldovei 
înainte de Roman Muşat, tot aşa cum nu este cunoscută nici o 
dovadă că Alexandru ar fi „adus Moldova în strînsă dependenţă 
faţă de Ţara Românească". Sînt în schimb dovezi sigure că, pe vre- 
mea lui Roman Muşat, relaţiile dintre cele două ţări erau foarte 
bune, deci între ele nu era nici un litigiu de frontieră, după cum 
tot atît de bine se ştie că Alexandru cel Bun a stăpînit nestingherit 
sudul Moldovei pînă la Dunăre 275 , adică nu făcuse nici o conce- 
sie teritorială. Xenopol, făcînd trimitere la un document publicat 
de I. Bogdan, demonstra, la vremea sa, că „Alexandru ocupase 
la început numai o parte din Moldova şi că Mircea 1-a ajutat la 
dobîndirea întregului" 276 . M. Cromer, referindu-se la Brăila din 
anul 1426, spune că, pe atunci, oraşul se afla la frontiera dintre 
Moldova şi Ţara Românească (quod oppidum ad confluentem Se- 
rethi ac Danubii fluminum in extremis Moldauiae ac transalpinae 



Vezi şi Şt. Gorovei, Muşatinii, p. 37: „Intervenţia lui Mircea cel Bătrîn, în aprilie 
1400, în favoarea lui Alexandru cel Bun. . ."; D. Onciul: „Mircea, domnul Valahiei, 
interveni în tulburările din Moldova, făcu prizonier pe Gheorghe (Iuga - I.Ţ.) şi 
ajută lui Alexandru, fiul lui Roman, să se urce pe tronul tatălui său" {Scrieri isto- 
rice, voi. I, p. 515). 

N. Iorga, în jurul pomenirii lui Alexandru cel Bun, în: N. Iorga, Studii asupra 
evului mediu românesc, p. 148. 

N. Grigoraş, Ţara Românească a Moldovei de la întemeierea statului pînă la 
Ştefan cel Mare (1359-1457), în „Moldova lui Ştefan cel Mare", Chişinău, 1992, 
p. 50, 89; M. Costăchescu, Documente moldoveneşti..., p. 642; P. P. Panaitescu, 
Mircea cel Bătrîn, p. 224. 
A. D. Xenopol, op. cit., p. 130. 



96 



Vlachiae finibus fuit) 277 . Să mai adăugăm că şi alte cercetări de- 
monstrează contrariul celor afirmate de Papacostea, de exemplu, 
că Mircea ar fi cedat, pe la 1406, Chilia lui Alexandru cel Bun, din 
incapacitatea de a o stăpîni în condiţiile în care Dunărea se afla 
sub controlul turcilor 278 , afirmaţie care însă nici ea, ca şi multe 
alte construcţii ipotetice privind istoria ţărilor române în secolele 
XIV-XV, nu se bazează măcar pe o sursă documentară. De altfel, 
Papacostea însuşi avea să susţină că Moldova şi-a asigurat unitatea 
teritorial-politică „prin integrarea, la sfîrşitul secolului al XI V-lea, 
a cursului inferior al Dunării şi a ţărmului Mării Negre în hota- 
rele aceluiaşi stat" 279 , ceea ce, bineînţeles, nu trebuie văzut ca un 
indiciu al inconsecvenţei, ci al greutăţii şi, de prea multe ori, chiar 
al imposibilităţii de a oferi un tablou suficient de clar şi întru totul 
credibil al realităţilor româneşti din acea epocă, din cauza infor- 
maţiei extrem de sărace de care dispunem. 

Asta înseamnă că avem datoria, în asemenea situaţie, să ţinem 
drept balanţa: nici să nu încercăm a scoate din surse prea zgîrcite 
mai mult decît pot spune ele prin propriul lor grai, dar nici să nu 
minimalizăm posibilul lor potenţial informativ. Astfel, dacă, aşa 
cum am văzut, nu avem dovezi clare că Alexandru cel Bun ar fi 
cedat o parte a ţării sale Munteniei, putem constata, în schimb, 
tot atît de uşor că unele izvoare istorice şi, respectiv, studiile rea- 
lizate în baza lor atestă că, drept urmare a instaurării controlului 
otoman la Dunăre, la sfîrşitul secolului al XlV-lea, Mircea cel Bă- 
trîn, care pînă atunci avusese numeroase şi foarte utile contacte 
cu ţările sud-dunărene, s-a văzut nevoit să-şi reorienteze politica 
externă spre nord-est, către Moldova şi Polonia. însă aceste relaţii 
nu vor fi deloc simple. Pe atunci, mai bine zis, pînă la afirmarea 
deplină a suzeranităţii polone asupra Moldovei, polonii nu aveau 
mari interese, nici politice şi nici economice, la Dunăre (asta nu se 



Martini Cromeri, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1568, p. 289. (Anul 

1568 este arătat pe foaia de titlu; pe copertă însă este indicat anul 1577.) 

C. Cihodaru, op. cit., p. 218. 

Ş. Papacostea, op. cit., p. 132-133. 



97 



referă însă şi la Marea Neagră, inclusiv Cetatea Alba 280 ) şi, cu atît 
mai mult, în Muntenia 281 , care intrase sub control otoman, de ace- 
ea, noua orientare a lui Mircea însemna mai întîi legături strînse 
cu Moldova şi, eventual, implicare în relaţiile moldo -polone, cum 
s-a putut observa pe exemplul susţinerii pe care el a acordat-o lui 
Roman I şi apoi lui Alexandru, fiul acestuia, în confruntările lor cu 
polonii 282 , care însă nu puteau merge prea departe tocmai pentru 



Gh. Lăzărescu şi N. Stoicescu (Ţările Române şi Italia ţină la 1600, Bucureşti, 
1972, p. 28) vorbesc despre „o înviorare a comerţului cu Polonia, făcut prin Mon- 
castro". Referindu-se la relaţiile comerciale moldo-polone din prima jumătate a 
secolului al XV-lea, Panaitescu zice că privilegiile de negoţ din acea vreme nu 
menţionează „Chilia, a cărei importanţă pentru comerţul polonez era nulă": Dru- 
mul comercial al Poloniei la Marea Neagră în evul mediu, în: P. P. Panaitescu, 
Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi socială, ed. a Il-a, Bucureşti, 
1994, p. 88. Alta însă avea să fie situaţia în a doua jumătate a secolului, cînd se va 
manifesta o creştere a interesului comercial al polonilor faţă de Chilia: P.P. Panai- 
tescu, Legăturile moldo-polone în secolul XV şi problema Chiliei, p. 95-96 şi urm. 
Asupra comerţului Poloniei prin Cetatea Albă, v. F. W. Carter, Trade and urban 
development in Poiană: an economic geography of Cracow, from its origins to 
1795, Cambridge, 1994, p. 83. 

„Polish influence there (in Walachia - I.Ţ.) was only spasmodic because it was 
separated from Poland by Moldavia": P, Dvornik, op. cit., p. 238. F. W. Carter ob- 
servă totuşi că, după realizarea uniei polono-lituaniene de la Krewo şi lărgirea 
considerabilă a frontierelor noului stat polono-lituanian, regii poloni aveau in- 
teresul de a pătrunde în ceea ce sursele vremii numesc „ad partes Walachiae", ceea 
ce nu e chiar sigur că ar fi vizat Ţara Românească: F. W. Carter, op. cit., p. 83. 
N. Grigoraş, op. cit., p. 50-51. Avem însă datoria să ştim că, în disonanţă cu o parte 
a istoriografiei române şi cu bunele relaţii diplomatice polono-muntene din anii 
1389-1391 (ce-i drept, oarecum formale, insuficient de angajante şi de durabile), 
sursele polone sînt foarte rezervate faţă de amploarea şi rezultatele implicării lui 
Mircea în Polonia şi în zona de influenţă a acesteia, deci şi în Moldova. Recent 
editata Cronică a Moldovei de la Cracovia, de ex., insistă asupra faptului bine 
cunoscut că Roman Muşat şi Alexandru cel Bun se recunoscuseră vasali ai regelui 
polon, fără ca Mircea să fie pomenit vreodată, menţionînd în schimb că, atunci, 
„Ţara Românească fusese ocupată de turci" (Cronica..., p. 133). De fapt, nici cro- 
nicile noastre nu susţin ideea unor confruntări ale acestor domni moldoveni cu 
Polonia. Ureche zice: „Alexandru facu prieteşug mare cu leşii... ca la fiece trea- 
bă unul pe altul să se ajutorească": cit. după P. P. Panaitescu, Influenţa polonă..., 
p. 69. Chiar dacă Panaitescu are dreptate cînd susţine că Ureche este tendenţios (şi 
nici nu putea fi altfel, cum nu vor fi mulţi alţi istorici de atunci şi de mai tîrziu), 
asta nu înseamnă că bătrînul cărturar nu avea dreptate, cîtă vreme ştim că, în 1403, 



98 



că dorinţa domnului muntean de a avea bune relaţii cu Polonia a 
fost reafirmată mereu prin încheierea unui şir de tratate pe parcur- 
sul anilor 1389-1411 283 . Dar, după cum, mai tîrziu, susţinerea lui 
Bogdan al II-lea şi a fiului său Ştefan de către Iancu de Hunedoara 
şi, respectiv, de Vlad Ţepeş nu se va solda cu cedarea de pămînturi 
moldoveneşti în favoarea Ţării Româneşti sau a Ungariei, tot aşa şi 
ajutorul pe care Alexandru cel Bun 1-a primit de la Mircea nu avea 
cum să fie cumpărat prin renunţarea la o parte a ţării 284 . 

Unele documente din acea perioadă arată că Iuga i-a avut aso- 
ciaţi la domnie pe fraţii săi Alexandru şi Bogdan 285 , iar de la 1400, 
Alexandru cel Bun va domni cel puţin şapte ani împreună cu fra- 
tele său Bogdan 286 , fapt ce presupune - mai ales dacă se ţine cont 
de perpetuarea actului asocierii după acel an - că, pentru înlătu- 
rarea lui Iuga, nu a fost nevoie de o lovitură de stat cu implicarea 
unor forţe din afară, de vreme ce schimbarea la domnie a însem- 
nat doar înlocuirea unui asociat cu altul. 

Totuşi, unor istorici le-a plăcut mai mult ideea că bunele re- 
laţii moldo-muntene pe timpul celor doi vrednici domnitori nu 



Alexandru cel Bun depusese jurămînt de credinţă regelui polon. Pe de altă parte, 
trebuie să observ că uneori istoriografiei maghiare îi place să creadă că Moldova 
ar fi fost vasală a Ungariei din momentul apariţiei statului moldovenesc şi pînă în 
secolul al XVI-lea: L. Kazar & J. Makkay, Transylvania - in search offacts, Tria- 
non Forum/Australia, 2001, p. 12. 

Asupra relaţiilor Ţării Româneşti cu Polonia în acea perioadă, v. şi P. P. Panai- 
tescu, Mircea cel Bătrîn, p. 103, 231-235. în acest context, pare foarte interesantă 
observaţia lui G. Tahsin, după care orientarea lui Mircea spre Polonia şi strîngerea 
relaţiilor sale cu Alexandru cel Bun ar fi pornit de la raţionamentul că, „rămasă 
sub influenţa polono-lituaniană, Moldova putea înlesni o eventuală legătură, prin 
zona gurilor Dunării, între Toktamîş şi Baiazid" (G. Tahsin, Românii şi otomanii 
în secolele XIV-XVI, Bucureşti, 1991, p. 85-86), adică o joncţiune a tătarilor Hoar- 
dei de Aur cu turcii, ceea ce ar fi prezentat un mare pericol pentru Ţările Române. 
Dar această supoziţie mai trebuie şi probată. 

S a speculat mult în literatură, dar fără fapte concrete, că între Mircea cel Bătrîn şi 
Alexandru cel Bun ar fi existat un tratat cu privire la frontiera dintre cele două ţări, 
care extindea autoritatea Munteniei asupra părţii sudice a Moldovei: v. V. Ciocîl- 
tan, „Către părţile tătăreşti". . ., p. 353; Tezaurul toponimic al României, p. XXXI. 
DRHA. Moldova, voi. I, p. 12. 
Ibidem, p. 13-31. 



99 



puteau fi alimentate altfel decît prin cedarea către Ţara Româ- 
nească a părţii sudice a Moldovei. în sprijinul acestei idei a fost 
lansată ipoteza cum că Alexandru şi Mircea ar fi semnat chiar 
şi un tratat în acest sens, fără să fie însă furnizate şi principalele 
fapte doveditoare: data şi conţinutul documentului. Papacostea 
crede că tranzacţia ar fi confirmată de încă un argument: păre- 
rea lui Hasdeu despre o importantă posesiune muntenească în 
sudul Moldovei la începutul secolului al XV-lea. „Hasdeu, zice 
el, este cel dintîi dintre istoricii noştri care a observat că, în vre- 
mea lui Mircea cel Bătrîn, Ţara Românească cuprindea o parte 
însemnată din sudul Moldovei. întemeindu-se pe indicaţiile cu- 
prinse în privilegiul acordat de Alexandru cel Bun negustorilor 
lioveni în 1408, Hasdeu a arătat că frontiera care separa Moldo- 
va de Ţara Românească nu depăşea mult la sud oraşele Bacău şi 
Bîrlad, menţionate în document ca aflîndu-se «la margine»" 287 , 
într-adevăr, în principala sa scriere istorică, Hasdeu afirmă: „în 
actul din 8 octombrie 1407 (corect: 1408 - I.Ţ.), Alexandru cel 
Bun zice: «Lembergenii, mergînd la Brăila după peşte, vor plăti 
vamă la fruntarie în Bacău sau în Bîrlad». Astfel, Bîrladul spre 
sud şi Bacăul spre occidinte erau ultimele oraşe ale Moldovei în 
direcţiunea Ţărei Româneşti" 288 . Observăm că Hasdeu sugerea- 
ză chiar ideea unei frontiere ce ar fi trecut prin cele două oraşe, 
de vreme ce spune că acestea se aflau „la margine", sugestie pe 
care Papacostea o trece cu vederea; este curios că, după Hasdeu, 
pentru a ajunge în Ţara Românească, negustorii lioveni trebuiau 
să urmeze calea spre „occidinte" de Bacău. în document nu se 
vorbeşte, de fapt, de „fruntarie". Iată respectiva bucată de text 
în original: a nbeoenAHe uimo UMymb noumu do Epaunoeo, no 
pbiâu, na Kpauuee Mumo, unu y Eatcoen unu y Eepnade, maMt 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 106. Vezi despre discuţiile asupra acestui subiect şi în 
Tezaurul toponimic al României, p. XXX. 

B. P. Hasdeu, op. cit., p. 41. Iată acelaşi fragment în varianta lui M. Costăchescu: 
„Iar liovenii ce vor merge la Brăila, după peşte, la vama de margine, fie la Bacău, 
fie la Bîrlad, acolo vor da cîte un groş şi jumătate de grivnă...": M. Costăchescu, 
Documente moldoveneşti..., p. 630, 633. 



100 



UMymb damu... 2S9 . Vedem că nu este menţionată nici „fruntaria" 
şi nici măcar vama, care tocmai în acest caz ar putea sugera ideea 
de frontieră, ci se vorbeşte de un loc de la margine, la Bacău sau 
la Bîrlad, în funcţie, probabil, de drumul urmat de negustori, 
unde trebuia să se achite plata pentru tranzitarea mărfii pe te- 
ritoriul Moldovei. Evident că plata respectivă nu se putea face 
decît atunci cînd, întorcîndu-se cu marfa de la Brăila, negustorii 
ajungeau la acele aşezări moldoveneşti mai mari care erau mai 
aproape de Ţara Românească, fapt ce arată că nu există nici un 
temei să se susţină ideea unei frontiere moldo-muntene ce ar fi 
trecut pe lîngă sau prin oraşele Bacău şi Bîrlad. Deşi Papacostea 
se vede nevoit să constate că aserţiunea lui Hasdeu relativ la stă- 
pînirea munteană în partea sudică a Moldovei a fost respinsă de 
unii istorici, ca C. S. Mironescu, R. Rosetti, R R Panaitescu 290 , 
totuşi el ţine să sublinieze „încă o dată temeinicia constatării lui 
Hasdeu cu privire la stăpînirea timpurie a Ţării Româneşti în 
sudul Moldovei şi de- a lungul întregului curs inferior al Dună- 
rii" 291 . Analizînd privilegiul din 8 octombrie 1408, N. Iorga ara- 
tă că, printre vămile de pe teritoriul Moldovei, devenite la acea 
dată accesibilie în condiţii avantajoase liovenilor, era şi cea de 
la Cetatea Albă, „pe care... o ridica acuma domnul Moldovei", 
fapt ce „presupunea şi ţinerea unei străji moldoveneşti acolo" 292 . 



" M. Costăchescu, op. cit., p. 632. Se pare că, în asemenea situaţie, negustorii lioveni 
nu aveau o cale mai bună decît valea Şiretului, numai că atît Bacăul, cît şi Bîrladul, 
mai ales cel din urmă, sînt mai la o pare de acest traseu. Probabil, tocmai de aceea, 
în document este menţionat Bacăul, deşi el era situat mai degrabă în vecinătatea 
Transilvaniei decît a Munteniei, fiind, totodată, şi la o distanţă mult mai mare de 
Brăila decît Bîrladul. Bacăul se află în valea Bistriţei, la 7-8 km mai sus de Şiret, 
dar este imposibil de admis că liovenii ar fi putut coborî pe valea Bistriţei. Faptul 
dacă ei ar fi trecut prin Bacău şi, cu atît mai mult, prin Bîrlad incită la anumite 
meditaţii asupra caracterului transportului comercial din acea vreme. 

10 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, p. 225-226. 

11 Ş. Papacostea, op. cit., p. 107. 

12 N. Iorga, Basarabia noastră, p. 150; v. şi idem, Istoria românilor, voi. III, p. 272. 
Iorga a demonstrat că Alexandru cel Bun a fost cel care a stabilit statutul, modern 
pentru acea vreme, al vămilor, lichidînd, totodată, vechiul sistem vamal extrem 
de încurcat: N. Iorga, Istoria comerţului românesc, voi. I, Epoca veche, ed. a Il-a, 
Bucureşti, 1925, p. 80, 85-86 ş.a. 



101 



C. Cihodaru constată că, prin acest act, „domnul a avut grijă, 
de asemenea, de negustorii genovezi din oraşele Cetatea Albă, 
Licostomo şi Chilia şi a menţinut autonomia lor administrativă, 
precum şi privilegiile obţinute de aceştia de la înaintaşii săi" 293 , 
iar referitor la delimitarea posesiunilor celor două ţări, observă că 
din alte acte ale „domnului moldovean se poate vedea că hotarul 
mergea pe aceste rîuri (Milcov şi Şiret - I.Ţ.) din Carpaţi şi pînă la 
Dunăre" 294 . Să mai reţinem că, în perioada respectivă, în Moldo- 
va, ca şi în Ţara Românească şi tot aşa ca în alte ţări, era un număr 
mare de vămi, înşirate pe tot teritoriul ţării, practic tot atîtea cîte 
tîrguri erau, pentru că, pe atunci, orice „tîrg avea şi drept de a lua 
vamă, care era a domnului" 295 . în actul din 8 octombrie 1408, Ior- 
ga numără vămile din Suceava, Baia, Iaşi, Neamţ, Roman, Bîrlad, 
Tighina, Cetatea Albă, Moldoviţa, Trotuş, Bacău, Dorohoi, Cer- 
năuţi şi Şiret 296 . De fapt, numărul vămilor interne era mult mai 
mare decît acela al tîrgurilor, întrucît mai existau vămile pe anu- 



C. Cihodaru, op. cit., p. 112. 
Ibidem, p. 218. 

P.P. Panaitescu, Cum au ajuns Bucureştii capitala ţării 7 ., în „Interpretări româ- 
neşti", p. 166. 

N. Iorga, Istoria românilor, p. 272. în mod firesc, apare întrebarea de ce în actul 
din 1408 nu este menţionată şi Chilia. C. Cihodaru explică: „Oraşele Chilia şi 
Galaţi nu erau trecute în privilegiul lui Alexandru cel Bun..., întrucît domnul 
nu voia să atragă aici pe negustorii poloni în detrimentul Brăilei din Ţara Ro- 
mânească" (op. cit., p. 117). Această explicaţie nu are cum să fie convingătoare 
(ca şi cea a lui Al. Gonţa, care susţine că Brăila ar fi fost oraş moldovenesc încă 
la 1368: Al. Gonţa, op. cit., p. 54). Lăsînd la o parte motivul nefondat privind o 
posibilă supărare a brăilenilor în cazul în care negustorii lioveni ar fi ajuns în 
oraşele învecinate de la Dunăre (pe atunci Mircea cel Bătrîn făcea eforturi mari 
pentru atragerea acestora în Ţara Românească: vezi P. P. Panaitescu, Comunele 
medievale in Principatele Române, în „Interpretări româneşti", p. 152), trebuie 
să avem în vedere statutul comercial special şi foarte vechi al Chiliei, unde exista 
o puternică şi cosmopolită breaslă de negustori, ale cărei jocuri domnul moldo- 
vean nu avea nici un interes să le strice, mai ales că oraşul era o achiziţie relativ 
proaspătă, dorită foarte mult şi de unele forţe din afară, ceea ce reclama o atenţie 
specială din partea domniei. în plus, tradiţional, comerţul polon prin Moldova 
era orientat spre Cetatea Albă, nu spre Chilia: Interpretări..., p. 88. Cît priveşte 
Galaţiul, acesta apare în documentele istorice mai tîrziu; dacă exista la 1408, ceea 



102 



mite produse, ca, de exemplu, pe sare, care se lua chiar la gura oc- 
nelor 297 . Mult mai devreme faţă de momentul apariţiei marii sale 
sinteze istorice, pe la începutul carierei sale ştiinţifice, Iorga era 
de acord că actul din 1408 ar fi putut fi interpretat în sensul că, la 
acea vreme, exista o frontieră între Moldova şi Ţara Românească 
pe la Bîrlad, dar încă pe atunci, faţă de părerea aceluiaşi Hasdeu 
că o atare concluzie ar rezulta şi dintr-un document asemănător 
de pe vremea lui Ştefan cel Mare 298 , Iorga avea să obiecteze că „din 
faptul că vama se lua la Bîrlad, nu rezultă cîtuşi de puţin că terito- 
riul muntean începea la 1460 de acolo" 299 , obiecţie, desigur, perfect 
valabilă, din acelaşi considerent, şi pentru vremea lui Alexandru 
cel Bun. în Ţara Românească, vămile cele mai cunoscute în acea 
vreme se aflau la Cîmpulung, Rucăr, Slatina, Tîrgovişte, Dîmbo- 
viţa, Brăila, Tîrgşor 300 . Este evident că majoritatea acestora erau 
vămi interne, orăşeneşti, desemnate în unele documente cu ter- 
menul tributum (spre deosebire de tricesima, vama de la intrările 
în ţară) 301 , fiind totodată, bineînţeles, şi centre de desfacere şi de- 



ce pare foarte probabil, era pe atunci o mică localitate care nu putea juca un rol 
deosebit în comerţul de la Dunăre; în orice caz, Iorga nu avea dreptate că, la 1460, 
oraşul nu exista {Studii istorice..., p. 74), părere ce se explică prin insuficienţa 
informaţiei documentare de la acea vreme. Mai mult, avem temeiuri să credem 
că, la Galaţi, comerţul era destul de vioi încă la 1408, de vreme ce, zece ani mai 
tîrziu, Alexandru cel Bun avea să-1 colonizeze cu armeni, ca şi Bîrladul de altfel, 
aceştia fiind prezenţi ca foarte activi negustori în sudul Moldovei de cîteva secole: 
Al. Gonţa, op. cit., p. 31. Fără îndoială însă că Galaţiul nu exista în secolul al 
XH-lea, pe vremea lui Ivan Rostislavici Berladnic, cum susţine V. T. Paşuto: B. T. 
IlauiyTO, OnepKU no ucmopuu Tanuu,KO-BonuHCKOu Pycu, MocKBa, 1950, c. 168, 
v. şi nota 839. 

A. Ilieş, Comerţul pe piaţa internă şi vămile (taxele) impuse sării în Ţara Româ- 
nească (secolul al XV-lea - început de secol XIX), în „Revista istorică", XIV, 2003, 
3-4, p. 160 şi urm. 

I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, Bucureşti, 1913, p. 277-281. Dintre 
scrierile mai noi cu referinţe la aceste relaţii, v. M. Neagoe, Ştefan cel Mare şi Sfînt, 
domn al Ţării Moldovei (1457-1504), Iaşi, 2010, p. 240. 
N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 74. 
Ş. Papacostea, începuturile politicii comerciale a Ţării Româneşti şi Moldovei (se- 
colele XIV-XVI). Drum şi stat, în SMIM, X, 1983, p. 19-20. 

Cu timpul, este adevărat că deosebirea dintre cele două taxe va dispărea: Ş. Papa- 
costea, Geneza statului..., p. 161. 



103 



pozitare a mărfurilor 302 . Această calitate dublă o aveau şi oraşele 
Bacău şi Bîrlad, ceea ce demonstrează încă o dată că graniţa nu 
putea trece prin ele şi nici pe lingă ele. Indiscutabil, în documentul 
amintit, ele sînt indicate ca locuri de plată a vămii nu pentru că 
s-ar fi aflat la frontieră, ci doar în temeiul faptului că erau ultimele 
mari aşezări în care se putea face această plată înainte de a trece 
în Transilvania, într-un caz, sau de a ajunge la Dunăre, în ambele 
cazuri. într-o danie din 1401 a lui Alexandru cel Bun şi a fratelui 
său Bogdan este menţionat boierul Negru de la Bîrlad, care, îm- 
preună cu ceilalţi membri ai Sfatului domnesc, adevereşte auten- 
ticitatea acestui act 303 ; se înţelege că boierul Negru reprezenta pe 
lîngă domnie întregul ţinut al Bîrladului 304 , despre care s-a spus, 
fără trimitere însă la date convingătoare, că ar fi „existat cu sigu- 
ranţă înainte de domnia lui Alexandru cel Bun" sub forma unei 
„vlahii româneşti" 305 . Aşadar, aserţiunea lui Hasdeu este o simplă 
fabulaţie, cum se găsesc destule în scrierile sale istorice. în plus, 
trebuie să mai observ că nu se poate judeca despre relaţiile comer- 
ciale moldo-polone de la sfîrşitul secolului al XlV-lea şi începutul 
secolului al XV-lea, inclusiv despre faptul cît de mult pătrundeau 
mărfurile polone în Moldova şi pînă unde ajungeau acestea, doar 
în temeiul privilegiilor pe care cancelaria domnească le acorda ne- 
gustorilor lioveni, cît timp ştim că pe piaţa românească, cel puţin 
în oraşele din Moldova, exista o puternică concurenţă între Lwow 
şi Cracovia 306 , care, de fapt, nu erau decît doar două puncte de 
contact în ansamblul relaţiilor economice din spaţiul cuprins în- 



Relativ la sistemul vamal din acea vreme, vezi studiul foarte documentat al lui 
Al. Gonţa Vămile Moldovei in secolele XIV-XV, în „Legăturile economice dintre 
Moldova şi Transilvania", p. 65-75. 

DRH A., voi. I, p. 20; v. şi L. L. Polevoi, op. cit.,, c. 65. La acest autor, personajul 
respectiv se numeşte Negrea, în loc de Negru. 

Vezi asupra acestei chestiuni şi L. Rădvan, At Europe's Borders: Medieval Towns 
in the Romanian Principalities, Leiden, 2010, p. 408 ş.a. 

C. Burac, Ţinuturile Moldovei pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 
2002, p. 156-157. Pare totuşi gratuită afirmaţia că boierul Negru ar fi fost „dregă- 
tor al unei structuri teritoriale formate în jurul Bîrladului": ibid., p. 50. 
F. W. Carter, op. cit., p. 83. 



104 



tre Balcani şi Danzig, „istmul polonez", după formula inspirată a 
lui F. Braudel 307 , ce afecta direct lumea românească. Altfel spus, 
mărfurile poloneze nu se opreau în sudul Moldovei, ci urmau ca- 
lea mai departe la sud de Dunăre spre Constantinopol, de unde 
veneau altele în întîmpinare spre Polonia 308 . 

Este adevărat că există cîteva date sporadice, aparent credibi- 
le, privind un diferend teritorial între Moldova şi Ţara Românes- 
că 309 pe la sfîrşitul domniei lui Alexandru cel Bun, dar iarăşi nu se 
cunoaşte nimic concret în ceea ce priveşte obiectul neînţelegerii, 
cu excepţia unor referinţe la Chilia, care însă vizau, mai degrabă, 
relaţiile polono -ungare, polono-lituaniene şi, mai ales, ungaro- 
otomane, decît cele moldo-muntene 310 . E în afara oricărei îndoieli 
că cele două expediţii în Moldova ale domnului muntean Dan al 
II-lea, în 1429 şi 1430, provocate şi încurajate de regele maghiar Si- 
gismund de Luxemburg, despre care unii istorici au spus că aveau 
drept obiectiv dorinţa acestuia de a-şi întoarece Chilia ocupată 
de moldoveni, au fost, pur şi simplu, raiduri de jaP 11 , fenomen 
obişnuit în Evul Mediu. 

Constatînd fragilitatea dovezilor despre stăpînirea munteană 
în sudul Basarabiei, unii cercetători au trebuit, după lungi ob- 
servaţii şi ezitări, să pună la îndoială această părere şi, odată cu 



F. Braudel, op. cit., voi. I, p. 350. 

I. N. Angelescu, Histoire economique des Roumains, voi. I, Geneve, 1919, p. 300- 
317; R Braudel, op. cit., p. 355-356. 

Cîteodată s a sugerat, fără ca subiectul să fie atacat, de fapt, în esenţa sa, că ar fi 
existat adevărate conflicte teritorial-politice între Moldova şi Ţara Românească, 
dar că, din teama de a nu atenta la unitatea naţională, istoriografia românească a 
preferat să „treacă sub tăcere disputele dintre cele două ţări": M. Coman, Termi- 
nologia statală medievală şi rivalitatea moldo -munteană (secolele XV-XVI), în 
„Vocaţia Istoriei. . .", p. 407. 

N. Iorga, Istoria românilor, voi. III, p. 247; idem, voi. IV, p. 22-23; C. Cihodaru, op. 
cit., p. 247-248; 11. 0. ilapacica, Bneumnsi nonumuKa Mondaeuu e nepeou mpemu 
XV e., în: „CWepKti BHeirmenoniiTMiecKOM MCTopMH MofiflaBCKoro KHH>KecTBa 
(noaie/iHHfl TpeTb XIV - Ha»tajio XIX b.)", Chişinău, 1987, p. 48-50. 
N. Iorga, Studii istorice..., p. 88: în 1429, Dan „trecu graniţa, cu munteni şi cîţi- 
va turci, şi începu a prăda teritoriul Chiliei"; idem, Istoria românilor, voi. IV, 
p. 20-28; Vezi şi C. Cihodaru, op. cit., p. 248; N. Grigoraş, op. cit., p. 92. 



105 



asta, dominaţia Basarabilor în zona gurilor Dunării, admiţînd 
că aceştia ar fi putut să-şi extindă autoritatea doar asupra braţu- 
lui Sulina 312 . Alţii, după ce, la început, au admis că teritoriul din 
stînga gurilor Dunării s-ar fi putut afla o vreme în componenţa 
Ţării Româneşti 313 , în cercetările ulterioare par să fi renunţat la 
idee 314 . Totuşi, deşi lipsită de argumente, această părere continuă 
să domine în istoriografia română. Astfel, relativ recent, C. Re- 
zachevici, un foarte bun cunoscător al Evului Mediu românesc, 
afirma, fără drept de apel şi, desigur, fără nici un fel de dovezi, ca 
în cazurile de referire la lucruri cunoscute de mult ca fiind absolut 
sigure: „Numele de Basarabia provine de la faptul că, înaintea în- 
temeierii statului moldovenesc, partea de sud a acestui teritoriu a 
fost stăpînită de domnul muntean Basarab I" 315 . Sau alt cercetător, 
în ultima vreme: „cert este că Mircea cel Mare stăpînea portul 
(Chilia - I.Ţ.), gurile Dunării..., precum şi părţile tătăreşti" 316 , în 
timp ce un al treilea merge şi mai departe, susţinînd, fără nici un 
temei, cum că încă Radu vodă ar fi „dat consistenţă Basarabiei 
nord- dunărene" 317 . Şi asta în situaţia în care părerile istoricilor în 



I. Chirtoagă, Tîrguri şi cetăţi..., p. 70; cf. idem, Din istoria Moldovei..., p. 74. 
Totuşi, atitudinea acestui autor în chestiunea stăpînirii muntene (sau a lipsei aces- 
teia) la gurile Dunării a rămas echivocă, de vreme ce, în aceeaşi lucrare, ba zice că 
„în anul 1389 Ia Chilia a fost stabilită dominaţia politică a lui Mircea cel Bătrîn", 
fără să argumenteze această afirmaţie, ba, dimpotrivă, susţine, iarăşi fără dovezi, 
că domnii munteni doar s-au declarat stăpîni „pînă la Marea cea Mare", în realitate 
însă şi-au exercitat autoritatea numai asupra braţului Sulina (Tîrguri. . ., p. 68, 70). 
V. Spinei, op. cit., p. 47. 

Este vorba de studiul lui V. Spinei Terminologia politică a spatului est-carpatic 
în perioada constituirii statului feudal de sine stătător (v. V. Spinei, Universa 
valachica, p. 297-318), în care referinţele la Basarabia lipsesc, faţă de varianta ini- 
ţiala a lucrării, ca parte componentă a monografiei citate în nota precedentă, în 
care autorul luase în dezbatere chestiunea acestui nume, care, observa el atunci cu 
precauţie, ar putea fi „o amintire a vremelnicei stăpîniri a voievozilor din dinastia 
Basarabilor" în aceste locuri. 

C. Rezachevici, Note explicative, în: „Cronica Moldovei de la Cracovia", p. 163. 
Această părere fără argumente a fost preluată de istoriografia europeană: v., de 
ex., E. Hosch, K. Nehring, H. Sundhaussen, K. Clewing, Lexikon zur Geschichte 
Siidosteuropas, Wien/Koln/Weimar, 2004, s. 111, 739. 
R. Şt. Vergatti, op. cit., p. 634. 

S. Iosipescu, Vrancea, Putna şi Basarabia..., p. 219. 



106 



privinţa apartenenţei în acea vreme a celor trei locuri (iar în cazul 
„părţilor tătăreşti", chiar şi a amplasării acestora) sînt foarte îm- 
părţite. Acest punct de vedere îl putem întîlni şi în unele lucrări is- 
torice cu caracter enciclopedic editate în afara României, mai ales 
dacă materialul referitor la spaţiul românesc este scris de istorici 
români, cum este, de exemplu, prezentată biografia lui Mircea cel 
Bătrîn în unele lucrări germane 318 . Faţă de astfel de păreri, trebuie 
să constatăm că documentele oficiale ungare şi polone din Evul 
Mediu fac o distincţie netă între Ţara Românească (numită, de 
obicei, Transalpina), Moldova şi Basarabia; uneori, în special în 
documentele polone, se manifestă tendinţa de a proiecta numele 
de Basarabia asupra întregii Moldove, dar, în general, prin Basa- 
rabia se înţelege partea estică a Moldovei 319 . 

Mai trebuie menţionate încă două-trei lucruri importante pri- 
vind această chestiune controversată. Deşi, cum am văzut, Iorga 
credea că sudul Basarabiei ar fi făcut parte din Ţara Româneas- 
că, măcar pe vremea lui Mircea cel Bătrîn, totuşi el este nevoit să 
constate că nu există danii munteneşti în acest teritoriu („n-avem 
acte de danie în părţile răsăritene" 320 ), detaliu mult prea relevant 
cînd în discuţie se află o astfel de problemă. Şi, dacă peste aceasta 
se poate trece cumva, dat fiind că daniile presupun o stăpînire în- 
delungată, atunci mult mai greu poate fi explicat faptul de ce aici 
nu s-a găsit măcar o monedă muntenească din acea perioadă 321 ; 
este evident că, dacă ar fi existat o astfel de stăpînire, monedele 
muntene, ca şi alte dovezi materiale de aceeaşi provenienţă, nu 



Biographisches Lexikon zur Geschichte Sudosteuropas, bd. III (L-P), hrsg. von 
Mathias Bernath, Felix von Schroeder, Gerda Bartl, Miinchen, 1979, s. 221-222; 
v. şi Lexikon zur Geschichte Sudosteuropas, s. 739. 

Georg Pray, Commentarii historici de Bosniae, Serviae ac Bulgariae, turn Va- 
lachiae, Moldaviae ac Bessarabiae, cum regno Hungariae nexu, Budae, 1837, 
p. 183-199. 

N. Iorga, Basarabia noastră, p. 145. 

Vezi O. Iliescu, Monetele lui Mircea cel Bătrîn, Brăila, 2008. în afară de studiile 
şi materialele autorului, cartea aceasta foarte preţioasă conţine şi o bibliografie 
cvasiexhaustivă privind materialul numismatic din vremea acestui domnitor, al- 
cătuită de E. Oberlănder-Tîrnoveanu, p. 281-315. 



107 



aveau cum lipsi din această zonă. Bineînţeles că găsirea cîtorva 
monede munteneşti în sudul Basarabiei nu ar fi o mărtirie sigură 
că regiunea respectivă ar fi făcut parte din Ţara Românească, pe 
cînd lipsa completă a materialului numismatic din epoca Basa- 
rabilor în acest teritoriu demonstrează fără putinţă de tăgadă nu 
doar inexistenţa unei stăpîniri politice a acestora în nordul gurilor 
Dunării, ci, în general, orice fel de prezenţă a Ţării Româneşti aici. 
Şi, în sfîrşit, un alt argument, poate şi mai puternic, în acelaşi sens 
este faptul că nici un călător străin prin Ţările Române şi nici un 
istoric sau geograf care au strîns informaţie despre aceste ţări nu 
invocă măcar un indiciu sigur ce ar confirma posesiunea moldo- 
venească a muntenilor. în Cosmografia italianului Gian Lorenzo 
d'Anania, de exemplu, editată la Napoli în 1573, Valahia, ca teri- 
toriu comun pentru cele două ţări româneşti extracarpatice, cum 
era ea percepută în Evul Mediu european, este caracterizată astfel: 
„Se împarte în două părţi: una care e situată lîngă Transilvania, e 
numită Valahia superioară şi Transalpina, şi cealaltă care se află 
în mare parte spre mare, ei o numesc Valahia inferioară şi Mol- 
dova, cu care se hotărăşte Basarabia..." 322 . Lăsînd la o parte aluzia 
foarte interesantă la faptul că, în timpurile foarte vechi, Moldova 
şi Basarabia erau separate, aceasta fiind o chestiune ce reclamă 
o examinare specială, să reţinem ceea ce este important pentru 
subiectul de faţă, şi anume că sursa respectivă arată foarte clar 
că Moldova era situată către mare, iar Muntenia în partea opusă, 
lîngă Transilvania, fapt ce exclude categoric ideea unei stăpîniri 
muntene la gurile Dunării. 

Ştiind acum destul de bine că nu se află nici o dovadă sigură 
despre o astfel de stăpînire, e firesc să ne punem întrebarea pe ce 
se bazează insistenţa asupra acestei idei a celei mai mari părţi a 
istoriografiei române. Pornind de la informaţia de care dispunem 
asupra subiectului în discuţie, există două motive care au iscat şi 
care alimentează şi astăzi această pledoarie. Primul este conso- 
nanţa numelor Basarabi şi Basarabia: cunoscut fiind faptul ca pri- 



■ 2 Călători străini despre Ţările Române, voi. I, p. 568-569. 



108 



mii domni ai Ţării Româneşti s-au numit aşa, nu a fost greu să se 
presupună că denumirea spaţiului dintre Prut şi Nistru ar fi putut 
să apară de la acel nume; istoricilor le revenea sarcina dificil de 
rezolvat, dar care merita să fie încercată, de a găsi faptele care să 
demonstreze temeinicia acestei presupuneri. Acest argument va 
fi formulat cit se poate de clar de Iorga încă la 1899: „Cu mult cel 
mai important din argumentele ce se pot aduce pentru stăpînirea 
Munteniei în partea de sud a Moldovei e chiar numele persistent 
de «Basarabia» pe care-1 poartă în mod exclusiv aceasta pînă foar- 
te tîrziu. Pentru ca acest nume să se fi încetăţenit atît de bine, în 
însăşi ţara denumită şi la vecini, domnia băsărăbească în aceste 
regiuni a trebuit să fie altceva decît un accident trecător" 323 . Pen- 



N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 74. Deci raţionamentul 
este direct şi foarte simplu: coincidenţa celor două nume, adică Basarabia, ca alt 
nume al Munteniei, şi Basarabia din sudul Moldovei (de fapt, nu tot sudul Mol- 
dovei s-a numit aşa), nu poate fi întîmplătoare. Mergînd pe aceeaşi idee, adică pe 
coincidenţa horonimelor, faţă de care istoricul are datoria să fie cît se poate de 
circumspect, C. C. Giurescu va porni de la numele ţinutului Olteni din Moldova 
de pe vremea lui Petru Rareş pentru a încerca să demonstreze, pe baza unor date 
ajustate cumva la idee, că primii domni din dinastia Basarabilor ar fi colonizat cu 
olteni o bună parte a Moldovei, în scopul de „a consolida legătura între Muntenia 
şi Basarabia": C. C. Giurescu, Oltenii şi Basarabia. Colonizări muntene în sudul 
Moldovei în veacurile XIV şi XV în RIR, X, 1940, p. 130-139. La un moment dat, 
va afirma chiar, fără însă a trimite la surse, că procesul de colonizare a Moldovei 
cu olteni a fost întreprins „de primii domni ai Ţării Româneşti înainte ca statul 
moldovean să se fi întemeiat": C. C. Giurescu, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldo- 
vene din secolul al X-lea pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1997, 
p. 263; cf. S. Iosipescu, op. cit., p. 217-218. (Referitor la localizarea Oltenilor, v. 
menţionarea discuţiilor asupra acestui subiect în monografia lui D. Moldovanu, 
Toponimia Moldovei..., p.XXII-XXIV.). în partea centrală şi nordică a Basarabiei 
sînt cinci aşezări cu numele Dobrogea sau Dobruşa (la sud nu este nici una). Şi în 
Transnistria istorică se întîlnesc localităţi cu astfel de nume. Avem temei să pre- 
supunem că acestea ar fi fost fondate de colonişti din Dobrogea sud-dunăreană? 
Numele Chilia şi derivate din el se întîlnesc, în afară de Basarabia, în Dobrogea, în 
Moldova din dreapta Prutului, în Oltenia şi Transilvania. Ne putem închipui că a 
existat la început o singură aşezare cu acest nume, ai cărei locuitori ar fi înfiinţat 
apoi toate celelalte localităţi, sau că, mai degrabă, toate acestea au apărut spontan 
peste tot unde se găsesc astăzi? Sînt zeci de toponime Moldova şi derivate de la 
acest nume în toate teritoriile locuite de români şi nu ne putem închipui ca ele să 
fi fost întemeiate doar de moldoveni. 



109 



tru el, era suficientă menţiunea numelui Basarabia cu referinţă la 
sudul teritoriului pruto-nistrean pentru a conchide că aceasta era 
o dovadă indiscutabilă a stăpînirii muntene 324 ; Iorga nu-şi putea 
închipui, şi nu admitea în principiu, că acest nume ar fi putut viza 
cu totul altceva decît o astfel de stăpînire. Şi totuşi, motivul prin- 
cipal pentru care s-a insistat şi se mai insistă atît de mult pe ideea 
că numele provinciei româneşti răsăritene provine de la Basarabia 
muntenească nu a fost coincidenţa numelor, deşi de la ea s-a por- 
nit şi chiar dacă aceasta este foarte importantă pentru unii istorici 
cu renume, ci părerea lansată în istoriografia naţională încă de 
Cantemir, care, la rîndul său, o preluase de la istorici străini şi 
care susţinea că, la început, cele două Valahii, adică Moldova şi 
Ţara Românească, fuseseră, de fapt, una singură (Valahia = fosta 
Dacie), ceea ce sugera că, mai devreme sau mai tîrziu, ele vor tre- 
bui să fie iarăşi ceea ce au fost. Alimentat cu generozitate de sen- 
timentul firesc al ataşamentului la valorile naţionale, acest motiv 
era sortit să facă o carieră strălucită în istoriografia româneas- 
că, de vreme ce afirma că idealul unităţii naţionale a fost mereu 
prezent în conştiinţa românească încă din momentul constituirii 
primului stat românesc, la sud de Carpaţi. „Tendinţa noului stat 
de a cuprinde şi populaţia românească de la răsărit de Carpaţi în 
hotarele sale, scrie Papacostea, a fost una din manifestările acestui 
impuls elementar" 325 . Ţara Românească, va zice el în altă parte, 
încă de la început îşi „revendică întîietatea în cadrul unităţii pe 
temeiul etnic", asta însemnînd că „în perspectivă mai îndepărtată, 
constituirea primului stat românesc a pregătit eliberarea tuturor 
românilor de sub dominaţiile străine" 326 . 



N. Iorga, Studii istorice..., p. 74-76. 

Ş. Papacostea, Românii in secolul al XlII-lea. Intre Cruciată şi Imperiul mongol, 
Bucureşti, 1993, p. 188. 

Idem, Geneza statului..., p. 15, 139. Idei similare, nu neapărat subliniind întîie- 
tatea Munteniei în raport cu celelalte ţări romăne, au fost exprimate frecvent în 
istoriografia română de pînă la 1990: v., de ex., N. Stoicescu, Unitatea românilor 
în evul mediu, Bucureşti, 1983, passim, dar mai ales p. 277; I. Toderaşcu, Unitatea 
românească medievală, Bucureşti, 1988, passim; idem, Permanenţe istorice me- 
dievale. Factori ai unităţii româneşti, laşi, 1994, passim. 



110 



Nu se poate spune că aceste gînduri frumoase nu şi-ar putea 
găsi confirmarea în date istorice dacă acestea ar fi prezentate în lu- 
mina încurajatoare a unor astfel de gînduri, dar nu este mai puţin 
adevărat că ele par încă mai potrivite pentru cadrul unei dezbateri 
politico-ideologice. De aceea, nu putem să nu luăm act cu înţelege- 
re de observaţia că ideile de acest gen sînt „dictate subconştient de 
o viziune naţionalistă adînc înrădăcinată" 327 , chiar dacă cei care o 
semnalează nu pot pretinde la autoritatea ştiinţifică a celui care a 
formulat aceste idei şi a încercat să le împodobească în veşmîntul 
faptelor istorice. Este vorba, în definitiv, de fenomenul aşa-zisului 
arriere-pensee pe care R. W. Seton-Watson îl semnala în disputele 
mai vechi dintre unii istorici români şi străini cu privire la în- 
ceputurile istoriei românilor, fenomen care, observa el, pune or- 
goliile etnice înaintea faptelor şi a bunului simţ istoric, preferind 
în locul acestora „argumentele care se fundamentează pe absenţa 
oricăror documente..." 328 . 

Sfruntînd lipsa de dovezi, ideea că, la sfîrşitul secolului al 
XlV-lea şi începutul secolului al XV-lea, partea de sud-est a Mol- 
dovei ar fi făcut parte din Ţara Românească continuă să fie domi- 
nantă în istoriografia română. Totuşi sînt şi cercetători cu autori- 
tate incontestabilă în domeniu care nu împărtăşesc această părere 
sau măcar nu subscriu la ea întru totul. V. Spinei, de exemplu, în 
unul din cele mai serioase studii privind istoria constituirii state- 
lor medievale româneşti, demonstrează că, după retragerea tăta- 
ro-mongolilor din Moldova, fenomen ce s-a produs, după părerea 
sa, îndată după 1369, cînd încetează baterea monedei tătăreşti din- 
coace de Nistru, autoritatea domnilor moldoveni s-a extins asupra 
întregului spaţiu pruto-nistrean 329 . Nu se va limita însă la acest 



N. Djuvara, Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începu- 
turile Ţării Româneşti, Bucureşti, 2009, p. 16. 
R. W. Seton-Watson, op. cit., p. 9. 

V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, p. 380. Dincolo de propriile observaţii asu- 
pra acestui fenomen, Spinei se bazează şi pe datele unui studiu de numismatică al 
lui A. Nudel'man, K eonpocy o cocmaee henemnozo o6pau4,eHU% e Mondaeuu e 
XlV-uanane XVI ee., în „KapnaTO-flyHaMCKiie 3eM™ b cpejiHMe BeKa", KimiMHeB, 
1975, c. 93. Se pare totuşi că ipoteza privind încetarea prezenţei mongole la 



111 



enunţ, ci va semnala „existenţa mai multor dovezi că în cel de-al 
9-lea deceniu al secolului al XlV-lea în hotarele statului moldove- 
nesc era înglobat întregul spaţiu carpato-nistrean", mergînd chiar 
mai departe, pentru a susţine că „încorporarea laturii de sud-est a 
Moldovei la restul voievodatului se situează însă într-un moment 
cronologic anterior, corespunzător probabil cu domnia lui Laţcu" 330 , 
ceea ce ar însemna aproximativ anul 1370 331 . Este adevărat că el 
nu se va pronunţa tot atît de categoric şi asupra chestiunii în ce 



Cetatea Albă din a doua jumătate a anilor '60 ai secolului al XlV-lea, demonstrată 
în baza materialului numismatic, fusese formulată în linii generale mult mai de- 
vreme de L. Polevoi: v. 71. 71. IlojieBOM, K monoepa<p~uu Knadoe u naxodoK monem, 
o6paut,aemuxcR na meppumopuu Mondaeuu, MMO, 5 (25), 1955; idem, OnepKU 
ucmopuuecKou zeoepatp'uu Mondaeuu XIII-XV ee., c. 69. Despre acelaşi lucru, 
v. şi B. 71. EropoB, IdcmopunecKax zeo2pa(f>un 3onomou Opdbi e XIII-XIV ee., 
MocKBa, 1985, cap. III. nota 9: http://annals.xlegio.rU/volga/egorov/03.htm#01. 
Cercetările mai noi par să nu susţină ideea că, odată cu dispariţia emisiunilor 
monetare ale Hoardei de Aur în spaţiul pruto-nistrean, aici ar fi încetat întru totul 
şi prezenţa tătară, întrucît monede tătăreşti de altă provenienţă, datînd dintr-o 
perioadă mult mai tîrzie, au fost descoperite în diferite locuri din acest spaţiu: 
v. E. Nicolae, Gh. Postică, Cîteva monede descoperite la Orheiul Vechi, în „Simpo- 
zion de numismatică dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a români- 
lor sub Mihai Voievod Viteazul, Chişinău, 28-30 mai 2000. Comunicări, studii şi 
note", Bucureşti, 2001, p. 136-138. Trebuie să se ţină însă seama şi de faptul că răs- 
pîndirea monedelor tătăreşti în spaţiul pruto-nistrean nu este o dovadă categorică 
a prezenţei tătarilor aici; astfel de monede puteau fi bătute în alte părţi, de ex., în 
Crimeea, cum demonstra E. Nicolae: Consideraţii privind începuturile aşezării 
medievale urbane de la Costeşti, raionul Ialoveni, în lumina descoperirilor mo- 
netare, în „Simpozion de numismatică organizat cu ocazia jubileului Institutului 
de Arheologie «Vasile Pârvan» (1952-2006), Bucureşti, 2006, p. 8. 
V. Spinei, Moldova..., p. 385. Această părere este însă pusă sub semnul întrebării 
de informaţia documentară, a cărei autenticitate nu a trezit, deocamdată, nici un 
fel de îndoieli, că, în 1368 şi, evident, cel puţin în cîţiva ani următori, sudul Basa- 
rabiei făcea parte din principatul tătăresc al lui Dimitrie, despre care am vorbit în 
una din paginile de mai sus. 

Această dată fusese acceptată şi în istoriografia sovietică, rămînînd valabilă şi 
pentru cercetările numismatice din spaţiul ex-sovietic din vecinătatea Mării Ne- 
gre: v. A. A. HyfflenbMaH, Monemu U3 pactconoK u câopoe 1972-1973 zz., în AI4M 
(1972 r.), KMiuMHeB, 1974; 71. 71. IIojieBOM, K monozpatpuu Knadoe u naxodoK 
Monem, o6pau4,aemuxcn na meppumopuu Mondaeuu e kohu,c XIII-XIV ee., în 
MMO, 4(31), 1956; E. HiiKonae, M. HoKaHy, Knad cepeâpxHux monem 3onomou 
Opdbi, o6uapyoKeHHbiu e Vleame (OpxeeecKuu pauoH, P. Mondoea), în „Stratum 
plus", VI, 2005-2009, p. 318. 



112 



măsură ar mai fi justitificată, în atare situaţie, provenienţa nume- 
lui Basarabia de la dinastia munteană a Basarabilor, deşi conclu- 
zia era sugerată clar de referinţele la unificarea întregului spaţiu 
carpato-nistrean sub sceptrul domniei Moldovei. îndoiala pri- 
vind această origine a numelui Basarabia o va exprima explicit 
Al. A. Bolşacov-Ghimpu 332 , probabil, fără să fi avut intenţia de a o 
argumenta în temeiul unor date suficient de consistente. 

Pornind însă de la materialul documentar de care dispunem 
astăzi, nu sîntem încă în măsură să demonstrăm cu toată con- 
vingerea cînd totuşi a intrat extremitatea sudică a Basarabiei în 
componenţa Moldovei, cu toate că, în privinţa stăpînirii munte- 
ne asupra acestui teritoriu, dimpotrivă, ştim cu certitudine că aşa 
ceva nu a existat. 



Al. A. Bolşacov-Ghimpu, Cronica Ţării Moldovei pînă la întemeiere, Bucureşti, 
1979, p. 164. 



Capitolul II 

Chilia, cheia problemei privind stăpînirea 
asupra sudului Basarabiei la sfîrşitul secolului 
al XlV-lea şi începutul secolului al XV-lea 

Oraşul medieval Chilia 333 , situat pe braţul cu acelaşi nume al 
Dunării, principala arteră navigabilă din delta acestui rîu, are o 



Despre originea şi numele cetăţii s a discutat mult în contradictoriu. în scrie- 
rile mai vechi, s a susţinut că, în antichitate, aici s-ar fi aflat cetatea Achileia 
(Aj/iXXea), identificată cu Leuke sau Insula Şerpilor: v., de ex., C. Brătescu, Do- 
brogea din sec. XII: Bergean, Paristrion. Pagini de geografie medievală, AnD, 
I, 1920, 1, p. 26-27. Părerea aceasta a fost preluată de la istoriografia medievală, 
de vreme ce la Bonfinius întîlnim formula Achileiam, quam nune Cheliam di- 
cunt: Antonii Bonfinii, Rerum ungaricarum decades quatuor cum dimidia, cum 
brevis appendix per Ioannes Sambucum, Francofurti, 1581, p. 622; v. şi p. 8-11. 
Dintre lucrările de popularizare a cunoştinţelor istorice, acest punct de vedere se 
întîlneşte la Z. Arbure, Basarabia în secolul XIX, ed. a 2-a, Chişinău, 2001, p. 271. 
Opinia respectivă a fost părăsită de mult, în special în temeiul faptului că, la auto- 
rii bizantini, A^tXXsa pare să fie mai degrabă vechea aşezare A%nXXoi din Bulgaria 
(v. O. Iliescu, A stăpînit Dobrotici la gurile Dunării?, în „Pontica" 4, 1971, p. 371- 
377). Au rămas două puncte de vedere oarecum agreate de istoriografie, unul mai 
vechi, după care numele cetăţii ar fi de origine turcească, aşa cum credea, de ex., 
F. J. Sulzer {Kilia, bei den Tiirken KM): Geschichte des transalpinischen Daciens, 
das ist: der Walachey, Moldau und Bessarabien, I, Wien, 1781, p. 458. Al doilea 
a fost formulat de Iorga („Chilia, care în sensul nou înseamnă «chilii» bizantine, 
KEĂXia"): N. Iorga, Istoria românilor, ed. a 2-a, voi. III, Bucureşti, 1993, p. 62. Mai 
vezi asupra acestui subiect şi Gh. Brătianu, Marea Neagră de la origini pînă la 
cucerirea otomană, voi. I, îngrijire, note şi comentarii de Victor Spinei, Bucureşti, 
1988, p. 148; C. C. Giurescu, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al 
X-lea pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, ed. a 2-a, Bucureşti, 1997, p. 214; I. 
Chirtoagă, Tîrguri şi cetăţi din sud-estul Moldovei (secolul alXIV-lea - începutul 
secolului al XlX-lea), Chişinău, 2004, p. 64. 



115 



istorie singulară, mult deosebită de istoria oraşelor din partea inte- 
rioară a Moldovei şi a Ţării Româneşti, caracterizîndu-se totodată 
şi printr-o intensitate a vieţii economice, politice şi militare mult 
mai mare decît a celorlalte oraşe româneşti de la Dunăre, ca, de 
exemplu, Brăila sau Giurgiu, sau chiar a Cetăţii Albe, care, aparent, 
dispunea de o poziţie cel puţin tot atît de privilegiată, pentru că era 
situată la malul Mării Negre şi avea, în acelaşi timp, acces direct 
la o mare întindere de uscat prin intermediul rîului Nistru. Fiind 
extrem de avantajată prin faptul că se afla la gura celui mai mare 
rîu european şi beneficiind, totodată, de o deschidere largă spre 
trei zone ale Europei - prin Ţara Românească spre Ungaria, apoi 
prin Moldova către Polonia şi mai departe în nord şi nord-est şi, în 
sfîrşit, dincolo de Dunăre spre sud, de-a lungul litoralului vestic al 
Mării Negre -, Chilia a devenit de timpuriu un punct de atracţie în 
egală măsură pentru comercianţi, amatorii de aventuri militare şi 
de jaf, dar şi un loc mereu disputabil între diferite forţe politice. 

1. Cetatea Chiliei în cadrul relaţiilor internaţi- 
onale de la Dunărea de Jos la sfîrşitul mile- 
niului I şi în prima jumătate a mileniului II 

Importanţa strategică a Chiliei, de altfel, ca şi a Cetăţii Albe, 
pentru prosperitatea şi, mai ales, pentru securitatea ţărilor române 
şi a unor ţări învecinate era înţeleasă foarte bine în Evul Mediu. 
Ştefan cel Mare avea să observe: „...cele două locuri ale mele, Chi- 
lia şi Moncastro,. . . sînt toată Moldova, şi Moldova cu aceste locuri 
este un zid pentru ţara ungurească şi ţara leşească" 334 , ba chiar 
pentru toată creştinătatea, întrucît, zice el, prin aceste cetăţi, Mol- 
dova este o „poartă a creştinătăţii" 335 . Turcii, mai spunea el, doresc 
„Chilia şi Cetatea Albă, care le sînt foarte supărătoare" 336 . Rivalul 



I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II, Bucureşti, 1913, p. 346. 
Ibidem, p. 321. 
Ibidem, p. 350. 



116 



său de moarte, sultanul otoman Baiazid al II-lea, va acorda şi el o 
mare atenţie, în planurile sale expansioniste spre Europa Centrală 
şi Occidentală, celor două cetăţi moldoveneşti, şi în special Chiliei, 
despre care zicea că „este cheia şi poarta a toată Ţara Moldovei, a 
Ungariei şi a ţării de la Dunăre", adică a Munteniei, astfel că stăpî- 
nirea acestei cetăţi însemna posibilitatea de aservire a Moldovei şi 
apoi a altor ţări. Invitîndu-1, în 1502, pe hanul tătarilor din Zavol- 
jie (Tartaros Zawolhenses) să se aşeze cu hoardele sale în cîmpiile 
Chiliei şi Cetăţii Albe, el îl asigura că astfel va putea deveni stăpîn 
peste toată Moldova. „Dacă vei avea în mîini Moldova, adăuga el, 
atunci drumul ne va fi deschis în toate părţile lumii" 337 . în veacul 
al XVII-lea, Chilia va fi caracterizată de unii călători străini ca o 
cetate celebră, puternică şi foarte veche 338 , în timp ce alţii aveau să 
consemneze că era „un oraş destul de mare" 339 . 

în secolele XIV-XV, Chilia se afirmase ca un mare centru eco- 
nomic. Era, întîi de toate, un loc important de achiziţie şi desfacere 
a mărfurilor. Rolul genovezilor în aceste tranzacţii a fost de la în- 
ceput precumpănitor şi avea să rămînă aşa pînă către mijlocul seco- 
lului al XV-lea 340 . Asortimentul de mărfuri aduse şi comercializate 
aici sau tranzitate, mai cu seamă spre Constantinopol, era foarte 
variat: pe primul loc se plasau produsele agriculturii (cereale, vite, 
mai ales cai, apoi vin, miere, ceară etc.) şi peştele, după care urmau 
postavurile, mătăsurile, pînzeturile, podoabele scumpe, mirodenii- 
le, articolele produse de cojocari, fierari, cizmari, croitori, lemnari 
ş.a. Nu lipsea nici comerţul cu sclavi, caracteristic în special pentru 
perioada aflării oraşului şi a teritoriului învecinat din nordul lui sub 
dominaţie tătaro -mongolă 341 . Cel mai important articol al tranzac- 



Hurmuzaki (Documente privitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hur- 

muzaki), voi. II, partea 2 (1451-1510), Bucureşti, 1891, p.493. 

Călători străini despre Ţările Române, voi. VI, Bucureşti, 1976, p. 284. 

N. lorga, Istoria românilor prin călători, voi. II, ed. a 2-a, adăugită, Bucureşti, 

1928, p. 119. 

A. D. Xenopol, Istoria românilor in Dacia Traiană, voi. II, ed. a IV-a, Bucureşti, 
1986, p. 207. 

Jl. Jl. rioneBoii, OnepKU ucrnopuneoiou zeozpatpuu Mondaeuu X1U-X1V ee., 
KniiiHHeB, 1979, c. 66. 



117 



ţiilor comerciale îl constituia griul produs în Moldova şi Muntenia 
şi exportat spre Constantinopol şi în alte oraşe din bazinul medite- 
ranean, însă Chilia nu era doar un oraş comercial, ci şi un centru de 
producţie proprie: în afară de cele mai variate meşteşuguri, aici se 
practica pe scară largă pescuitul, morăritul, extragerea sării, oraşul 
era şi un mare şantier al construcţiilor navale de la Dunăre. într-un 
cuvînt, spre deosebire de mai toate celelalte oraşe din spaţiul româ- 
nesc sud- şi est-carpatic, apărute după întemeierea ţărilor române 
şi care în Evul Mediu erau aşezări agricole, Chilia, ca şi Cetatea 
Albă (mai puţin şi mai tîrziu, Brăila şi Giurgiu), se evidenţia ca oraş 
pescăresc, meşteşugăresc, naval şi comercial. 

Viaţa religioasă a Chiliei din momentul constituirii Moldovei 
şi a Ţării Româneşti şi-a lăsat amprenta asupra politicii confesio- 
nale a celor două ţări aflate în stadiu de afirmare a independen- 
ţei lor statale. Dacă mahomedanismul, deşi prezent aici în a doua 
jumătate a secolului al XlV-lea şi în prima jumătate a secolului al 
XV-lea, nu s-a putut afirma, din cauza slabei totuşi prezenţe tătare 
în oraş, ortodoxismul, dominant şi în permanentă creştere, avea 
de înfruntat anumite manifestări ale catolicismului, datorită, în 
bună parte, şi influenţei destul de mari pe care o aveau genovezii 
în cetate. La începutul secolului al XlV-lea, poate încă mai devre- 
me, patriarhia de la Constantinopol avea aici un castel propriu 342 , 
deci şi un număr de slujitori şi, poate, un înalt prelat, cu misiunea 
de a răspîndi autoritatea bisericii bizantine în nordul Dunării de 
Jos 343 . Autoritatea bisericii răsăritene în această regiune 344 trebuie 



12 N. Iorga, Istoria românilor, voi. III, p. 161. 

13 Există şi părerea cum că, pe la 1357 şi 1370, Chilia ar fi aparţinut, confesional, de 
mitropolia de Varna: vezi S. Iosipescu, Bulgarii la Cetatea Albă în anii 1314, 1316, în 
„Românii în Europa medievală (între Orientul bizantin şi Occidentul latin). Studii în 
onoarea profesorului Victor Spinei", Brăila, 2008, p. 701. Acest lucru pare puţin pro- 
babil, de vreme ce, pe de o parte, delta Dunării era stăpînită pe atunci, în mod sigur, de 
tătari, iar pe de altă parte, în imediata vecinătate a Chiliei se afla mitropolia Vicinei. 

14 Despre organizarea bisericească la Dunărea de Jos în perioada de pînă la formarea 
statelor româneşti, v. studiul mai nou al lui Al. Madgearu, unde poate fi urmărită 
şi bibliografia chestiunii: Al. Madgearu, Organizarea bisericească la Dunărea de 
Jos în perioada 971-1020, în SMIM, XIX, 2001, p. 9-20. 



118 



să se fi impus mai ales datorită faptului că, la Vicina, deci în ime- 
diata vecinătate a Chiliei, activa o mitropolie ortodoxă, pe care 
Nicolae Alexandru, domnul Ţării Româneşti, va cere, în 1359, pa- 
triarhului să o transfere la Curtea de Argeş 345 . în acelaşi timp, în 
Chilia, ca şi în Cetatea Albă şi în alte oraşe moldoveneşti, exista şi 
o mănăstire franciscană 346 , urmare a puternicei presiuni confesio- 
nale a papalităţii şi a Ungariei catolice. 

în sfîrşit, Chilia, mai mult ca oricare alt oraş din spaţiul româ- 
nesc, a fost, în secolele XIII-XV, obiectul unei mari competiţii în- 
tre diferiţi factori ce şi-au afirmat prezenţa aici: tătarii, Imperiul 
bizantin, genovezii, Moldova, Ţara Românească, Ungaria, unele 
formaţiuni politice mai mult sau mai puţin efemere, ca cea a lui 
Dobrotici, şi, bineînţeles, Imperiul Otoman. O istorie a Chiliei din 
această perioadă ar fi o instructivă şi incitantă relatare despre spec- 
taculoasele relaţii internaţionale din zona gurilor Dunării în pri- 
mele secole de istorie a ţărilor române. Ea ar putea da un răspuns 
clar şi la întrebarea cui a aparţinut acest oraş la sfîrşitul secolului al 
XlV-lea şi la începutul secolului al XV-lea: a fost el un oraş exclusiv 
moldovenesc, s-a aflat el o vreme şi în stăpînirea Ţării Româneşti, 
sau a fost, mai degrabă, un oraş al tuturor şi al nimănui, avînd în 
fapt, măcar o vreme, statut de oraş liber, poate chiar şi în perioadele 
de vremelnică aflare sub autoritatea unui sau altui factor politic? 

Pînă acum însă răspunsul la această întrebare nu-1 avem. „Pro- 
blema stăpînirii Chiliei în primele decenii ale sec. XV, menţiona 
N. Stoicescu, comentînd părerea lui Xenopol şi a altor istorici în 
această chestiune, este departe de a fi fost rezolvată". Ca mai toţi 
istoricii români, credea şi el că acest oraş ar fi putut aparţine mun- 
tenilor într-un moment din acea perioadă, dar era nevoit să con- 
state că „despre stăpînirea Chiliei de către domnii Ţării Româneşti 
s-a scris foarte mult, fără a se ajunge la concluzii definitive" 347 . 
Problema deci rămîne deschisă. 



Documenta Romaniae Historica (DRH) B. Ţara Românescă, voi. I (1247-1500), 
Bucureşti, 1966, p. 13 16. 

Ibidem, p.218; C. C. Giurescu, op. cit., p. 221. Vezi şi I. Chirtoagă, op. cit., p.65. 
Vezi A. D. Xenopol, op. cit., p. 114. 



119 



Lipsa izvoarelor care să facă trimitere directă la posesiunea 
munteană de la Chilia impune sarcina de a vedea ce a fost, de fapt, 
acest oraş din secolul al XlII-lea şi pînă la începutul secolului al 
XV-lea şi, mai ales, de a examina relaţia lui cu toţi factorii care s-au 
afirmat aici în această perioadă. Lucrurile nu sînt foarte clare nici 
în această privinţă, şi totuşi există o sumă de date care pot crea o 
impresie satisfăcătoare despre această relaţie. De-a lungul timpu- 
lui, s-a discutat mult despre relaţia numelor Chilia şi Licostomo, 
fie că aceste nume s-ar referi la aceeaşi localitate, fie, dimpotrivă, 
că ar viza aşezări diferite. Nu intru în această discuţie, dar trebuie 
să observ că, la începutul secolului al XV-lea, arhiepiscopul Ioan 
de Sultanieh, călătorind prin aceste locuri, menţiona că Dunărea 
„se varsă în Marea cea Mare lîngă Licostomo" 348 . întrucît nu men- 
ţionează Chilia, cea mai importantă aşezare din locul revărsării 
Dunării în mare, foarte cunoscută pe atunci tocmai cu acest nume, 
este evident că, în locul numelui respectiv, el îl foloseşte pe cel de Li- 
costomo, preluat de la genovezi. De aceea trec peste problema iden- 
tităţii Chiliei cu Licostomo 349 , care pare a fi una artificială, pentru 



Călători străini despre Ţările Române, voi. I, îngrijit de Măria Holban, Bucureşti, 
1968, p. 39. 

Iată doar o parte a scrierilor care conţin informaţii despre Licostomo: F. J. Sul- 
zer, Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der Walachey und Bessa- 
rabiens, I, Wien, 1781, p. 458-459; M. Popescu-Spineni, România in istoria car- 
tografiei pînă la 1600, voi. I, Bucureşti, 1938, p. 72-78 şi urm; voi. II, Bucureşti, 
1938, pl. 26; I.- L. Carra, F. W. Bauer, Histoire de la Moldavie et de la Valachie 
avec une dissertation sur l'etat actuel de ces Provinces, Neuchâtel, 1777, p. 6-7; 
O. Iliescu, Localizarea vechiului Licostomo, în SRI, XXV, 1972, 3; idem, De nou- 
veau sur Kilia et Licostomo, în RRH, XXXIII, 1994, 1, p. 159-167; C. Cihodaru, 
Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399 - 1 ianuarie 1432), ed. a 2-a, Chişinău, 1990, 
p. 90, 92, 112, 114, 117, 126, 213, 214, 240; V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, 
ed. a 2-a, Chişinău 1992, p. 269; Gh. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea 
Albă, Bucureşti, 1935, p. 51; idem, O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, 
Bucureşti, 1988, p. 95; idem, Marea Neagră de la origini pînă la cucerirea otoma- 
nă, voi. I, p. 254; voi. II, 189, 202, 237; Ş. Papacostea, Bizanţul şi Marea Neagră: 
sfirşitul unei hegemonii, în: Ş. Papacostea, Studii de istorie românească. Econo- 
mie şi societate (secolele XIII-XVIII), Brăila, 2009, p. 50, 56-57; idem, Genovezii 
din Marea Neagră şi integrarea Europei Centrale in comerţul internaţional, ibid., 
p. 60; S. Iosipescu, Genois, tatars et la creation de la faţade maritime des Pays 



120 



a urmări istoria oraşului desemnat doar cu numele Chilia, situat pe 
malul sting al braţului cu acelaşi nume al Dunării, cel puţin, cu în- 
cepere din a doua jumătate a secolului al XlII-lea. Dacă va fi existat 
în perioada anterioară 350 , încă în secolele IX-X 351 , fiind amplasată, 
după unii, în deltă, între braţele Chilia şi Sulina 352 , această aşezare 



Roumains au XlV-e siecle; în „Enjeux politiques, economiques et militaires en 
Mer Noire (XlV-e - XXI-e siecles)", Brăila, 2007, p. 77, 81, 89, 97; idem, Bulgarii 
la Cetatea Albă, p. 702, 705, 706; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, Ţările Române şi 
Italia ţină la 1600, Bucureşti, 1972, p. 27, 28, 32; N. Iorga, Studii istorice asupra 
Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 7 şi urm.; idem, Basarabia noastră scri- 
să după 100 de ani de la răpirea ei de către ruşi (1912), în „Neamul românesc în 
Basarabia", Bucureşti, 1995, p. 142; idem, Istoria românilor, voi. III, p. 62, 66, 270; 

A. D. Xenopol, Istoria românilor, p. 205, 209, 481; I. Chirtoagă, Tirguri..., p. 58- 
59, 62-65, 67-69, 71; I. Vâsâry, Cumans and Tatars: Oriental military in thepre- 
Ottoman Balkans, 1185-1365, Cambridge, 2005, p. 161; Th. Spandouginos, On the 
origin of the Ottoman emperors, transl. by D. M. Nicol, Cambridge, 1997, p. 95. 
Trecutul antic al aşezării nu este cunoscut, deşi s-au făcut unele speculaţii pri- 
vind cuprinderea ei în arealul coloniilor elene de pe litoralul vestic al Mării Negre, 
ceea ce, teoretic, pare verosimil, dar ştiinţific încă nu se poate dovedi, deoare- 
ce, arheologic, aproape că nu a fost cercetată deloc: v. H. Kymma, Odecca, 1962; 

B. R. EropoB, McmopuHecKan zeozpaftusi 3onomou Opdtt e XIII-XIV se. M., 1985, 
cap. III, nota 19: v. şi sursa http://annals.xlegio.rU/volga/egorov/03.htm#01. 

în opinia lui Iorga, cetatea ar fi existat, în insula din braţui Chiliei, încă în secolul 
al Vl-lea şi aparţinea Bizanţului: N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetă- 
ţii Albe, p. 35. Această părere a fost preluată de unele cercetări contemporane: 
v. Th. Spandouginos, op. cit., p. 95. Istoriografia mai nouă, în general, nu se aven- 
turează să încerce a fixa o dată de la care ar începe istoria Chiliei: P. P. Bîrnea, de 
ex., se mulţumeşte să repete ceea ce, de fapt, se ştia tot timpul, şi anume că, împreu- 
nă cu Cetatea Albă şi Vicina, acest oraş ar fi unul din cele mai vechi din Moldova 
(MonbaecKuu cpedueeeKoebiu eopod fjHecmpoecKO-IIpymcKoeo Mexcdypenbsi, 
XV-Hanano XVI e., Chişinău, 1984, p.38), în timp ce P. Cocîrlă, pur şi simplu, îl 
menţionează împreună cu celelalte oraşe moldoveneşti, fără să-i evidenţieze vreo 
latură specifică: Tirgurile sau oraşele Moldovei in epoca feudală, sec. XV-XVIII, 
Chişinău, 1991,p.ll4, 117. 

Vezi, de ex., C. C. Giurescu, op. cit., p.214-219. Dacă însă această părere ar putea 
fi valabilă pentru o aşezare timpurie, ea nu mai este convingătoare pentru Chilia 
secolelor XIII-XV, care, ca centru important pentru această zonă a comerţului de 
tranzit, trebuia să fie amplasată pe malul stîng al braţului cu acelaşi nume pentru 
ca mărfurile care veneau dinspre mare şi, mai cu seamă, cele care plecau în sens 
invers să poată fi încărcate şi descărcate direct la malul către uscat; Panaitescu 
observa foarte bine că mărfurile nu puteau fi descărcate în cetatea care s-ar fi aflat 
pe insula din deltă pentru ca apoi să fie reîncărcate pe alte corăbii ca să ajungă 



121 



va fi avut un statut precar, şi asta indiferent de faptul că, formal şi 
inerţial, asupra ei se răspîndea autoritatea Bizanţului, întrucît va fi 
cucerită şi dominată pe rînd de bulgari, pecenegi, slavi, uzi, cumani 
şi tătari. 

Ceea ce este sigur în privinţa statutului politic al Chiliei pînă 
la sfîrşitul secolului al XlV-lea e că, pînă atunci, nu poate fi sta- 
bilită cu certitudine apartenenţa ei la un factor de putere anume, 
în orice caz, în mod stabil şi pentru o perioadă relativ îndelunga- 
tă; stăpînii s-au schimbat foarte des, nereuşind nici unul să lase 
amintirea unei posesiuni durabile şi legitime, fapt ce sugerează că, 
în epocă, oraşul ar fi putut fi receptat ca o aşezare liberă, accesibi- 
lă pînă la un punct pentru oricine îşi putea impune autoritatea din 
punct de vedere economic, politic, militar sau confesional. Acesta 
pare a promite să fie un aspect cît se poate de semnificativ al is- 
toriei Chiliei medievale şi nu este deloc exclus ca tocmai această 
latură a ei, cu cît este mai puţin cunoscută, cu atît să fie mai plină 
de conţinut. 

începuturile istoriei medievale a Chiliei sînt legate de Bizanţ. 
Cîteva date singulare şi, poate, incomplete din secolul al IX-lea in- 
dică prezenţa la Licostomo a unei flote bizantine şi a unui oarecare 



pe uscat: v. P. P. Panaitescu, Legăturile moldo-polone în secolul XV şi problema 
Chiliei, în „Romanoslavica", III, Bucureşti, 1958, p. 96. Această observaţie este cu 
atît mai potrivită pentru mărfurile agricole autohtone destinate exportului: este 
imposibil să ne închipuim că griul, de ex., ar fi fost trecut în cantităţi foarte mari 
cu luntrile sau cu plutele de pe malul stîng în insula din deltă, pentru ca, de aici, să 
fie apoi încărcate şi trimise spre Marea Neagră. Dar, împotriva amplasării Chiliei 
între cele două braţe, se pronunţă un argument şi mai serios, şi anume faptul că, 
pe atunci, delta era acoperită numai de mlaştini şi de ape, ceea ce făcea imposibile 
aşezările umane în acel spaţiu: v., de ex., F. Braudel, Mediterana şi lumea medite- 
raneană în epoca lui Filip al II-lea, voi. I. Bucureşti, 1985, p. 124. Asta înseamnă 
că Chilia Veche este mult mai nouă decît Chilia Nouă, adică decît oraşul de pe 
malul stîng al braţului cu acelaşi nume, care era mai înalt, mai uscat şi mai solid 
decît malul drept, din deltă. Tocmai din acest motiv nu e de imaginat existenţa 
unei aşezări cu numele Licostomo, în deltă, diferită de Chilia. Astfel se explică de 
ce Iorga nu poate avea dreptate cînd zice că „Chilia, care se chiamă Licostomo ... 
era aşezată, nu unde este Chilia Nouă basarabeană, ci la Chilia Veche, din Dobro- 
gea, în insulă": N. Iorga, Istoria românilor prin călători, 1981, p. 68. 



122 



Toma, zis protospătar şi arhonte al aşezării, considerat reprezen- 
tant al patriarhului Photius în aceste locuri 353 . E tocmai perioada 
de creştere a influenţei bulgare la Dunăre 354 , aşa încît cetatea din 
partea nordică a deltei rîului s-a confruntat o vreme cu nevoia de 
a supravieţui unei aprige rivalităţi bizantino-bulgare ce afecta un 
spaţiu întins în vestul Mării Negre 355 . Deprinsă probabil cu desele 
schimbări de decor politic-militar încă din timpul invaziilor care 
îi precedaseră pe bulgari, aşezarea şi-a continuat existenţa de fie- 
care zi, supravieţuind şi acestor confuntări, ca şi altora care vor 
urma. Şi în secolul al X-lea, delta Dunării va fi disputată de bizan- 
tini şi bulgari, pînă spre sfîrşitul secolului, dar, tot atunci, chiar 
ceva mai devreme (de pe la sfîrşitul secolului al IX-lea), aici apar 
şi pecenegii 356 , iar asta înseamnă că structura deja cosmopolită a 
populaţiei din aşezările situate în zona deltei va fi iar remodelată 
prin cuprinderea unui nou şi numeros element etnic. La scurtă 
vreme după pecenegi, la Dunărea de Jos îşi fac apariţia slavii, mai 
întîi cei aduşi aici pe la 907 de kneazul kievean Oleg, apoi cei so- 



I. Barnea, Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, voi. III, Bizantini, români şi bul- 
gari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971, p. 11-12. Referitor la caracterul general 
al impactului bizantin asupra zonei respective în această perioadă, fără referinţe 
însă la Chilia, vezi O. Damian, Despre prezenţa politică bizantină la Dunărea de 
Jos în secolele VII-X, în „Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani", volum îngrijit de 
I. Cândea, V. Sîrbu şi M. Neagu, Brăila, 2004, p. 283-318. 

După W. N. Zlatarski, în secolul al IX-lea, statul bulgar ar fi cuprins toată partea 
sudică a Basarabiei: Geschichte der Bulgarien, Bd. 1, Leipzig, 1918, hărţile anexate. 
Despre influenţa primului ţarat bulgar, în special în secolul al IX-lea, la nord de 
Dunăre, inclusiv disputele în contradictoriu asupra acestei chestiuni, v. V. Spinei, 
Realităţi etnice şi politice in Moldova meridională în secolele X-XIII. Români şi 
turanici, Iaşi, 1985, p. 48-51. 

Dintre sursele referitoare la aflarea pecenegilor la Dunărea de Jos, poate cel mai 
important este Constantin Porfirogenetul, De administrando imperio, ed. by 
Gy. Moravcsik & R. J. H. Jenkins, 2d ed., Washington, 2006, p. 54 ş.a.; KoHCTaH- 
thh EarpflHopoflHbiiî, 06 ynpaenenuu uunepueu, npeflMcnoBHe T. T. JlMTaBpima 
m A. II. HoBocenbu.eBa; BBeflemie V. I. JlMTaBpHHa; nepeBOfl I. T. JlMTaBpHHa, Mo- 
CKBa, 1989, c. 43, 50 şi urm. Cît priveşte lucrările moderne referitoare la acest sub- 
iect, printre primele s-ar cere menţionată scrierea lui V. Gh. Vasilevski Bu3aHmux 
u nenenezu (1048-1094), în „Tpy/ibi B. T. BacmibeBCKoro", tom I, C.-IleTep6ypr, 
1908 r., c. 5-35 şi urm. 



123 



siţi, la 944, sub conducerea kneazului Igor 357 , iar mai tîrziu, cei din 
numeroasa drujină a kneazului Sviatoslav 358 . Despre aflarea lor în 
zona deltei dunărene nu se cunosc multe, dar se ştie foarte bine 
că, în anii 968-971, au avut relaţii strînse cu bizantinii şi bulga- 
rii, luptînd la început de partea celor dintîi împotriva celorlalţi, 
iar apoi unindu-se cu cei din urmă pentru a-i ataca pe cei dintîi. 
Sviatoslav a avut reşedinţă la Pereiaslaveţ, pe care unii cercetători 
îl identifică cu cetatea Nufăru, pe locul fostei Prislava de pe braţul 
Sf. Gheorghe al Dunării 359 , adică foarte aproape de Chilia. Croni- 



Bineînţeles că aceşti slavi, menţionaţi cu numele colectiv rosi ('Plic, sau 'Pcoooc.), 
sînt cei despre care Constantin Porfirogenetul spune că erau pe atunci prezenţi, 
uneori împreună cu pecenegii, la Nistru, în delta Dunării şi mai departe spre sud, 
în Bulgaria şi în P(ouavia, adică în Imperiul Bizantin {rcbv llarţivaKirwv, im to 
[lepoq rov Aavunpi tcai rov Aavaorpi Ktxi rov iripwv rwv iK£Îoe ovrtov nora^tdv 
şi, de asemenea, £K tcov EKsioe anipjovrai npâq rov Aavaorpiv norufiov... nâXiv 
anoKivovvTsq ip^ovrai ric rov ZsĂiv&v, eiq rb rov AavovBtov noraţiov \E.yoţiEvov 
napoacXâSiov etc): Constantine VII Porphyrogenitus, De administrando..., 
p. 54, vezi şi p. 60, 62; KoHCTaHTMH EarpjmopoflHMii, op. cit., p. 43, 50. După M. N. 
Tihomirov, ar fi sigur că primele campanii ale ruşilor împotriva Bizanţului, asta 
însemnînd desigur şi trecerea lor prin delta Dunării, ar fi avut loc încă pe timpul 
cneazului Oleg, în anul 922: M. H. Tmxommpob, McmopunecKue cex3u Poccuu co 
cnaexHdMU u Bu3anmueu, MocKBa, 1969, c. 105-111. Despre campaniile acestea, 
v. şi J. S. C. Abbott, The Empire of Russia, Teddington, 2006, p. 23-24. După D. 
Obolensky, primele campanii ale ruşilor asupra Constantinopolului, în unele ca- 
zuri împreună cu vikingii (o cale probabilă de deplasare a acestora fiind Nistrul), 
ar fi avut loc încă în a doua jumătate a secolului al IX-lea: D. Obolensky, Byzantium 
and the Slavs, Oxford, 1994, p. 42-43; pentru expediţiile următoare ale slavilor ruşi 
în Bizanţ, v. p. 51, 56 şi urm. Despre expediţiile balcanice ale lui Igor şi, mai devre- 
me, ale lui Oleg, v. şi A. A. Vasiliev, History of the Byzantine Empire, 324-1453, tom 
1, 2d ed., Wisconsin, 1981, p. 320-321; V. Spinei, op. cit., p. 59-60; P. R. Magocsi, 
A history ofUkraine, Toronto/Buffalo/London, 1996, p. 62-63. Aparte despre cam- 
pania lui Igor, v. mai ales studiul mai nou al lui T. T. JlHTaBpMH, Manouseecmmie 
ceudemenbcmea o noxode KHX3X Meopst e 941 eody, în „BocTOHHaa EBpona b mcto- 
pimecKoii peTpocneKTHBe", MocKBa, 1999, c. 38-44. Despre campania lui Igor, v. şi 
E. B. ritenoB, Mouapxu Poccuu, MocKBa, 2003, c. 52-54. 

n. O. KapbiuiKOBCKMM, K ucmopuu 6ajiKancKux bouh Cexmocnaea, în 
„BM3aHTHHCKMH BpeMeHHMK", MocKBa, VII, 1953, c. 242 m cji.; E. B. IlMenoB, 
op. cit., 59-61; A. D. Stokes, The Background and Chronology of the Balkan Cam- 
paigns of Svyatolsav Igorevich, in „The Slavonie and East European Review", XL, 
94, 1961, p. 45-57; J. S. C. Abbott, op. cit., p. 31-32; D. Obolensky, op. cit, p. 58-64. 
După V. N. Zlatarski, probabil, între acest braţ şi lacul Razim, deci nu departe 
de Nufăru: B. H. 3naTapcKM, Mcmopux na ntpeomo 6-bmapcKO u,apcmeo, h. 2, 
CodMfl, 1927, c. 580. 



124 



cile ruseşti mai menţionează şi Dorostol (Silistra) ca un important 
punct stăpînit de Sviatoslav 360 . în 972, odată cu reinstaurarea do- 
minaţiei bizantine la Dunărea de Jos 3S1 , are loc şi retragerea slavi- 
lor din acest spaţiu. în pofida faptului că scurta lor şedere aici nu 
a putut lăsa urme adinei în istoria Chiliei, ea totuşi nu va fi uitată, 
întrucît, spre sfîrşitul secolului al XlV-lea, numele oraşului va fi 
fixat în aşa-zisa listă a oraşelor ruseşti, înregistrată de o cronică 
rusă din acea vreme 362 . De fapt, trebuie să admitem că retragerea, 



'" C. M. ConoBbeB, CoHunenuH, KHma I. Mcmopun Poccuu c dpeeneuuiux epeueH, 
TOMa 1-2, MocKBa, 1988, c. 153-160. Cu mult pînă la aceste scrieri ample, odiseea 
lui Sviatoslav fusese relatată pe larg şi în unele cronici din afara Rusiei, ca cea a 
lui M. Stryjkowsky: v. Maciej Stryjkowski, Kronika Polska, Litewska, Zmodzka i 
Wszystkiej Rusi, tom I, wyd. Mikoiaja Malinovskiego, Warszawa, 1846, p. 121- 
123. Despre expediţiile lui Sviatoslav şi despre cele anterioare, mai vezi şi E. Stă- 
nescu, Byzance et Ies Pays roumains aux IX-XV siecles, în „Actes du XlVeme 
Congres International des Etudes Byzantines", Bucarest, 6-12 septembre, 1971, 1, 

ed. M. Berza et E. Stănescu, Bucureşti, 1974, p. 397. 

a Dar fără jumătatea sudică a teritoriului dintre Şiret şi Nistru, identificat de P. Dia- 
conu cu Atelcuzu: P. Diaconu, Les Petchenegues au Bas-Danube, Bucarest, 1970, 
p. 25. Chiar dacă va fi fost aşa, aceasta nu exclude influenţa reală a Bizanţului 
asupra Chiliei şi a altor aşezări din stingă Dunării, după acea dată, cum va demon- 
stra curgerea ulterioară a evenimentelor şi cum, de altfel, susţine şi acest istoric: 
v. p. 38. Restaurarea bizantină nu s a putut produce în 971, cum crede P. Diaconu, 
întrucît, după datele vechii cronici ruseşti, în acel an, Sviatoslav s a întors de la 
Kiev la Pereiaslaveţ: „...npude Cenmocnae e Ylepexcnaeeub u 3ameopuuiacx Bon- 
zape e zpade": nCPH, t. I, C.-lIeTepâypr, 1846, c. 29. 

' 2 Hoezopodctcax nepeaa nemonucb cmapuiezo u unaduiezo u3eodoe, MocKBa- 
JleHMHrpafl, 1952, c. 475. Vremea alcătuirii acestei liste a fost stabilită în baza eva- 
luărilor lui E. P. Naumov: K ucmopuu nemonucnozo „cnuetca pyccKux zopodoe 
danbHux u 6jiumhux". Jlemonucu u xpoHUKU, MocKBa, 1974, c. 150-157. Se înţele- 
ge că aceste referinţe ale cronografiei ruseşti nu erau doar un ecou peste vremuri 
al expediţiilor războinice ale cnejilor Igor şi Sviatoslav, ci şi o reflecţie a aflării 
îndelungate a slavilor, în special a ulicilor şi tiverţilor, în spaţiul pruto-nistrean, 
mai cu seamă pe malurile Nistrului şi în partea sudică a acestui teritoriu: v., de ex., 
M. H. TuxoMMpoB, McmopunecKue cex3u Poccuu co cnassmaMU u Bu3anmueu, 
c. 101-102; M. A. Pad>a/ioBM<i, Mondaeux u nymu paccenenun cnaesm e lOzo- 
BocmouHou Eepone, în „lOro-BocToiHafl EBpona b cpeflHMe BeKa", I, KMUiMHes, 
1972, p. 31; 14. T. XbiHKy, K eonpocy o paccenenuu mueepu,ee u ynuneu e 
IIodHecmpoebe, ibid., p. 174-175; T. B. Oeflopos, Tene3uc u pa3Bumue cp~eodanu3Ma 
u dpeenepyccKozo naceneHun flHecmpoBCKO-IIpymcKozo MeMdypeubx e XI-XII 

ee. , în „lOro-BocToiHafl EBpona b snoxy (j>eoflami3Ma", KwiuMHeB, 1973, c. 49-50. 



125 



la 971 sau în anul următor, a lui Sviatoslav de la Dunărea de Jos nu 
a însemnat şi dispariţia slavilor de aici, deoarece, dacă prin tauro- 
sciţi trebuie să înţelegem ruşi, aşa cum ar rezulta, se pare, din cele 
mai multe cercetări 353 , pe aceştia îi găsim fie ca ostaşi, după 976, 
în serviciul împăratului Vasile al II-lea, zis Bulgaroctonul 364 , fie 
ca aliaţi ai pecenegilor în incursiunile de jaf ale acestora la sud de 
Dunăre 365 . Creştinarea Rusiei kievene, în anul 988, a contribuit şi 
ea foarte mult la perpetuarea prezenţei slave în mediul românesc, 
ca urmare a faptului că a dat un impuls puternic colaborării poli- 



calificarea tiverţilor drept români nu pare să aibă nici un temei serios: 
v. Gh. Postică, Civilizaţia medievală timpurie din spaţiul pruto-nistrean (se- 
colele V-XIII), Bucureşti, 2007, p. 74-77. Şi asta în situaţia în care vechile texte 
ruseşti arată clar că aceştia erau slavi. Chiar şi unele surse bizantine, ca, de ex., 
Constantin Porfirogenetul, nu lasă nici o îndoială că ulicii, menţionaţi în croni- 
cile ruse aproape întotdeauna împreună cu tiverţii, erau slavi, ca şi alte triburi 
învecinate cu ei: tolc, re OvĂrivoq, Kal AepjiĂEVtvoiq Kal Aevţevîvoiq nai roîq 
ĂoinoTc. ZKĂăpoic,; v. două referinţe la această sursă: A. H. HacoHOB, "PyccKaa 
3eMnx" u o6pa3oeanue meppumopuu dpeenepyccKoeo zocybapcmea, CaHKT- 
IleTepâypr, 2002, c. 31; I. Kpiin'aKeBMi, TajiiiiibKO-BOJiMHCbKe KHa3ÎBCTBO, 
Khîb, 1984, c. 65. Respingerea de către I. Tentiuc a „bilingvismului" tiverţilor 
este motivată de ideea că, pe parcursul prea scurtei convieţuiuri a acestora cu 
românii, relaţiile dintre cele două grupuri etnice s-ar fi redus la schimb de valori 
materiale şi la ciocniri, acestea din urmă soldîndu-se „cu lichidarea acestui corp 
străin, pătruns în mediul localnicilor": I. Tentiuc, Populaţia din Moldova Cen- 
trală in secolele XI-XIII, Iaşi, 1996, p. 205. Sigur că „bilingvismul" tiverţilor este 
o poveste care nu are ce căuta în ştiinţă, dar experienţa istorică a convieţuirii 
românilor cu străinii aşezaţi printre ei în Evul Mediu timpuriu demonstrează 
asimilarea alogenilor, nu lichidarea lor. 

Vezi, de ex., un studiu care conţine şi o bibliografie a chestiunii: R. E. BopoBCKMii, 
Bu3anmuucKue, cmapocnaeKHCKue u cmapozpy3UHCKue ucmoHHUKU o noxode 
pyccoe e VII e. Ha U,apbzpac>, în „rjpeBHOc™ aiaBHH w Pvcm", MocKBa, 1988, 
c.114-119. 

Mnxami ITcejui, XpoH03pa^>un. TlepeBOfl m npMMetaHHH 51. H. JIio6apcKoro, 
MocKBa, 1978, (BacmiMM II) XIII. Traducere făcută după: Michel Psellos, Chro- 
nographie ou Histoire d'un siecle de Byzance (976-1077), texte etabli et traduit par 
E. Renauld, t. I II. Paris, 1926-1928. Se pare că evenimentul menţionat de Psellos 
s-ar fi putut petrece prin anul 980. 

A. A. Vasiliev, op. cit., p. 359. Aflăm însă de la Constantin Porfirogenetul că, mai 
des, aceştia erau folosiţi de împăraţii bizantini împotriva ruşilor, a bulgarilor şi a 
ungurilor: De administrando. . ., p. 48-53. 



126 



tice bizantino-ruse 366 , inclusiv cu privire la teritoriile nord-dună- 
rene şi, mai cu seamă, pentru îngrădirea influenţei catolicismului 
şi a statelor catolice în această zonă 367 . După slavi, sau, mai de- 



Vezi pe larg la Maciej Stryjkowski, op. cit., p. 128-135; şi în unele cercetări moder- 
ne: A. A. Vasiliev, op. cit., p. 323; P. Jones, N. Pennick, A history ofpagan Europe, 
London/New York, 1995, p. 185-186, 191; E. Hosch, Geschichte der Balkanlander: 
von der Fruhzeit bis zurGegenwart, Miinchen, 1988, p. 51-52. Bineînţeles, ataşarea 
religioasă a Rusiei kievene de Constantinopol era extrem de favorabilă Bizanţului, 
aflat pe atunci în grav conflict cu bulgarii şi trebuind să facă faţă exact în acel 
moment unui devastator război civil, precum şi în condiţiile în care, pornind de 
la nesfîrşita ciorovăială confesională dintre papi şi patriarhi, din a doua jumătate 
a secolului al IX-lea şi de pe tot parcursul secolului al X-lea, Imperiul se distanţase 
de Roma prea mult ca să mai fi avut o cale de împăcare: v., între altele, A. For- 
tescue, The Orthodox Eastern Church, New Jersey, 2001, în special p. 135-172; 
N. H. Baynes, Byzantium: An Introduction to East Roman Civilization, Oxford, 
1949, p. 24-26; N. Bănescu, Chipuri din istoria Bizanţului, Bucureşti, 1971, p. 127; 
v. şi J. S. C. Abbott, op. cit., p. 31& sq. 

P. R. Magocsi, op. cit., p. 69-72; J. Meyendorff, Byzantium and the Rise of Russia, 
Cambridge, 1989, p. 26 ş.a. Aşa cum a demonstrat foarte bine G. V. Vernadski, adop- 
tarea creştinismului, dincolo de semnificaţia sa imperativă pentru Rusia, a fost şi o 
profitabilă afacere politică între împăratul Vasile al Il-lea Bulgaroctonul şi marele 
cneaz Vladimir. Vezi la Mihail Psellos unele date privind legătura dintre cei doi în 
timpul războiului civil din Imperiu: Michael Psellus, The Chronographia, transl. 
E. R. A. Sewter, New Haven, 1953, I, 13; Mnxan;i IlcejiJi, XpoHozpaifua, I. 13; şi 
referinţa din nota precedentă la monografia lui N. Bănescu. Tocmai de aceea este 
îndoielnică afirmaţia lui Lev Gumiliov cum că, cu mult pînă la acea dată, „orto- 
doxismul a fost dominanta etnică a kievenilor" («npaBocnaBMe 6bmo STHMiecKoii 
flOMMHaHToii KMeBJiflH») . Nici D. Lihaciov nu era înclinat să admită că Rusia ar fi fost 
moştenitoare a culturii bizantine: Kynbmypa Pycu anoxu o6pa3oeaHun pyccKozo 
Hau,uoHanmozo zocydapcmea, MocKBa, 1946, c. 32. Din mărturisirile patriarhului 
Photius, ştim că mişcarea ruşilor spre creştinism, sub puternica influenţă a Bizan- 
ţului, a durat mai bine de un secol, poate chiar un secol şi jumătate (D. Obolensky, 
op. cit., p. 43; v. John S. C. Abbott, op. cit., p. 21), dar asta e cu totul altceva şi, de fapt, 
a fost un fenomen firesc. Cf. Th. Riha, Readings in Russian Civilization, Volume 1: 
Russia Before Peter the Creat, 900-1700, Chicago/London, 1969, p. 7-10; M. Perrie, 
D. C. B. Lieven, R. G. Suny, The Cambridge History of Russia: From early Rus' to 
1689, Cambridge, 2006, p. 63-65; N. V. Riasanovsky, Russian identities: a histo- 
rical survey, Oxford, 2005, p. 19-20. în mod paradoxal, după cucerirea, în 1204, a 
Constantinopolului de către cruciaţi, care a dus la reorientarea comerţului exterior 
rusesc spre Occident, genovezii catolici vor fi cei foarte interesaţi să descurajeze 
această orientare, deoarece, astfel, pe de o parte, ei pierduseră un mare furnizor 
de mărfuri în zona Mării Negre, iar pe de altă parte, legăturile strînse ale Rusiei cu 
lumea occidentală contribuiau la accelerarea dezvoltării economice a Rusiei şi deci 
la prejudicierea comerţului genovez în Marea Neagră. 



127 



grabă, în paralel cu ei, vor evolua aici, de pe la mijlocul secolului 
la Xl-lea, uzii şi, apoi, cumanii, aceştia din urmă luînd treptat în 
stăpînire tot spaţiul de la Dunărea de Jos, dislocîndu-i pe pecene- 
gii cu care erau înrudiţi şi forţînd, în a doua jumătate a secolului 
al XH-lea, să se retragă de aici acea parte a acestora care nu reuşise 
să se contopească cu ei sau cu băştinaşii 368 . Ca şi pecenegii şi încă 
mai mult decît ei, cumanii se vor arăta uşor adaptabili la mediul în 
care s-au stabilit, amestecîndu-se cu populaţia găsită aici, aşa încît 
aşezările de la Dunăre, ca Chilia, vor absorbi grupuri mari de noi 
veniţi 369 . Dată fiind importanţa deosebită a Dunării de Jos pentru 
securitatea Imperiului bizantin 370 şi strînsa legătură a acesteia cu 
Marea Neagră, care nu zadarnic a fost numită „fieful Constanti- 
nopolului" 371 , oraşul va continua să rămînă sub stăpînire bizanti- 
nă şi în vremea acestor mari frămîntări politico-militare şi demo- 
grafice. Dovezi în acest sens stau mai multe mărturii materiale, de 



Trebuie însă să ţinem cont de faptul că structura etnopolitică a zonei de la Dună- 
rea de Jos era, în secolele XI-XII, foarte complexă. Vezi în acest sens V. Spinei, care, 
la rîndul său, face trimitere la o consistentă bibliografie asupra acestui fenomen: 
Realităţile etnico-politice de la Dunărea de Jos din secolele XI-XII in cronica lui 
Mihail Siriacul, în „Universa Valachica. Românii în contextul politic internaţio- 
nal de la începutul mileniului al II-lea", Chişinău, 2006, p. 268-270. 
Despre stabilirea şi şederea cumanilor la Dunărea de Jos, vezi P. Diaconu, Les 
Coumans au Bas-Danube auxXIe etXIIe siecles, Bucureşti, 1978; de asemenea, 
V. Spinei, Universa Valachica, p. 273-274. Privitor la influenţa invaziilor nomade 
asupra structurii etnodemografice şi a stării aşezărilor de aici, v. ibid., p. 524. 
Vorbind despre pecenegi, Mihail Psellos spunea că aceştia locuiau „tot ţinutul 
pe care Istrul îl mărgineşte înspre împărăţia romeilor" (lorpoc. npbc, tnv twv 
'Pwuaiwv Siopi(ei r)y£.poviav): Mihail Psellos, Cronografia, în „Fontes historiae 
daco-romanae", III, Scriitori bizantini (sec. XI -XIV)", de Al. Elian şi N.-Ş Tanaşoca, 
Bucureşti, 1975, p. 48-49. în alte traduceri, formula este puţin diferită: „They live 
in all countries divided from the Roman Empire by the River Ister (Danube)": 
Michael Psellus, Chronographia, transl. E. R. A. Sewter, New Haven, 1953, VII, 67. 
Aceeaşi nuanţă exprimă şi varianta rusă: „Ohm o6HTa7iM b 3eMJiax, KOTopbie ot 
PoMeiicKOM flepjKaBM OTflenaioTca McTpoM": MuxaiM ncejin, XpoHoepacp~usi, 
VIII, 67. Vezi şi P. Magdalino, Byzantium in theyear 1000, Leiden/Boston, 2003, 
p. 109; P. Diaconu, op. cit., p. 94. 

F. Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea, I, 
Bucureşti, 1985, p. 201. Dar, preciza marele istoric, numai după ce avea să fie mai 
întîi fieful italienilor şi, în special, al genovezilor (ibid., p. 203). 



128 



exemplu, sigiliile bizantine datînd scurtă vreme după bătălia de la 
Lebunion, ca cele găsite într-o serie de localităţi din delta Dună- 
rii, cum e cel de la Isaccea cu numele unui Gheorghe, „strateg al 
vlahilor" (recopyîw, 6 arparr]ydq rcov BXâxcov) 372 , sau alte vestigii, 
încă mai vechi (din primele decenii ale secolului al Xl-lea), des- 
coperite la Şendreni, lîngă Galaţi, pe malurile Şiretului 373 , la care 
cercetările din Basarabia au adăugat numeroase altele, în special 
monede şi ceramică, din secolele XI-XIII, răspîndite în tot spa- 
ţiul acesta 374 , dar mai ales informaţiile ce atestă prezenţa milita- 
ră a Imperiului pe malul stîng al Dunării. Astfel, Ana Comnena 
povesteşte despre măsurile luate la începutul secolului al XH-lea de 
împăratul Alexios I Comnenul pentru paza provinciilor bizantine 
de la Dunăre 375 . Iar Nicetas Choniates relatează că, în ofensiva sa 
împotriva ungurilor, în 1128, împăratul Ioan al II-lea Comnenul a 
intrat cu flota din Marea Neagră în Dunăre (vfjaq rayyvavrovoac, 
rjToîftaae, koli ravraq ec Tdv'Iarpov Siă rov Tlovrov KaraKoXniaaq 



Vezi I. Barnea, Sigilii bizantine din nordul Dobrogei, în „Simpozion de numisma- 
tică dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a românilor sub Mihai Vo- 
ievod Viteazul, Chişinău, 28-30 mai 2000. Comunicări, studii şi note", Bucureşti, 
2001, p. 103-108. 

D. Gh. Teodor, Contribuţii la cunoaşterea culturii Dridu pe teritoriul Moldovei, 
în SCIV, XIX, 1968, 2, p. 240. Mai pe larg, relativ la acelaşi fenomen, v. idem, Ro- 
manitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în secolele V-XI e.n., laşi, 1981. Pentru 
perioada de pînă la secolul X inclusiv, v. M. Comşa, La ceramique de type byzantin 
de Bucov-Ploieşti, în „Actes du XlVe Congres International des Etudes Byzanti- 
nes", III, Bucureşti, 1976, p. 295-297. Despre o influenţă materială bizantină mai 
mare între Carpaţi şi Nistru, v. Gh. Postică, op. cit., p. 181-185. 
I. Tentiuc, op. cit., p. 199-200, 202; I". B. $enppoB, T. O. HeâoTapeHKO, M. C. Be;iM- 
KaHOBa, BpaHeuimcKuu MozujibHUK X-XI ee., KMUiMHeB, 1984, c. 22; I. B. Oenp- 
poB, ffpeenepyccKoe noceneuue Ha ceeepe Monbaeuu, în „AMM b 1968-1969 rr.", 
KimiMHeB, 1972, c. 150; B. A. flepraieB, O. B. JlapMHa, f. 14. I1octmk3, PacxonKU 
1980 z. na mhozocjiouhom nocenenuu Ramenu I, în „AMM b 1971-1980 rr.", Km- 
KiMHeB, 1983, c. 128; C. H. TpaBKMH, Bu3anmuucKue Monemu X-XIV ee. u hcko- 
mopue eonpocu apxeonozunecKou xpononozuu na Cpedneu u Humhcm ffuecmpe, 
în „Stratum plus", VI, 2005-2009, p. 370-379; H. fl. PycceB, A. M. MyccypoB, Knad 
Monem XIII e. c dnecmpoecKozo ocmpoea TypynnyK, ibid., p. 380-381. 
Ana Comnena, Alexiada, în „Fontes...", p. 95-97, 104-107; şi Aima KoMHMHa, 
AneKcuada. BcTynMTenbHaa CTaTba, nepeBOfl, KOMMeHTapMM A. H. JIioâapcKoro, 
MocKBa, 1965, c. 245. 



129 



vSpaloq âjAOvy 76 , asta însemnînd, bineînţeles, prin braţul Chilia, 
deci, într-un fel, şi pe la cetatea Chiliei. Tot aşa a procedat, în 
1166, împotriva aceloraşi inamici, şi Manuel I Comnenul, după 
ce aproape douăzeci de ani mai devreme la fel s-a folosit de flo- 
ta care intrase în Dunăre dinspre mare pentru a-i ataca pe cu- 
mani 377 . Dovezi la fel de sigure ale dominaţiei Constantinopolului 
asupra deltei Dunării sînt exilarea la Chilia, în 1183, a lui Alexis, 
fiul lui Manuel I Comnenul 378 , şi apoi, în 1185, refugiul, tot aici, al 
viitorului împărat Andronic I Comnenul, care, după unele surse, 
ar mai fi fost prin părţile acestea în urmă cu douăzeci de ani, în 
timpul evadării sale în Galiţia 379 . în sfîrşit, la 1241, întreg terito- 



Nichita Choniates, Istoria, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 246; şi Hm- 
KMTa XoHMaT, Mcmopua, HaHUHatouţaxcx c u,apcmeoeaHun Moauna KoMHUHa, 
tom I, în: „Bn3aHTHiicKHe hctophkh no/ţ peflaKUMeii npoij). B. M. flonorţKoro, 
C. rieTepâypr, 1860, c. 23. Este însă mai greu de admis că flota bizantină ar fi avut 
„reşedinţă" la Isaccea sau Licostomo: v. Gh. Postică, op. cit, p. 232. 
Ioan Kinnamos, Epitoma, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 233, 239. 
Drept argument convingător a fost adus acest citat din Nichita Choniates: £c 
Tfjv XnXfjv vnepopiov r'Snai- noXi%viov Si: ioriv avrn năpaXov, ăy^/orario rov 
Ilovrov oroţiaroc, KEipevov, evda kui nvpyiov eiaSi-^erai tov AXiţiov tovtov 
Svskcc SopnBiv, unde este menţionat micul oraş Chele, situat dincolo de frontieră, 
la gura Pontului, aproape de mare. întărirea poziţiilor Bizanţului la Dunărea de 
Jos şi chiar în stînga fluviului s-a datorat şi faptului că, în anii 1159-1186, cumanii 
erau absorbiţi de un conflict serios cu ruşii. Despre creşterea influenţei Bizanţului 
în nordul Dunării de Jos pe timpul împăratului Manuel I, v. Victor Spinei, The 
Romanians and the Turkic nomads north of the Danube Delta from the Tenth to 
The Mid-Thirteenth Century, Leiden, 2009, p. 132. 

Nichita Choniates, Istoria, în „Fontes. . .", p. 250-251; şi HiiKMTa XoHMaT, Mcmopux. . ., 
c. 166-167; v. şi O City of Bizantium, Annals ofNiketas Choniates, transl. by Harry 
J. Magoulias, Detroit/Michigan, 1984, p. 129-132, 348; Teodor Skutariotes, Cronică 
pe scurt, în „Fontes...", p. 412-413; v. şi N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei..., 
p. 32-33; A. Stone, Andronicus I Comnenus (A.D. 1183-1185): http://www.roman- 
emperors.org/andycomn.htm. Discuţii cu privire la acest subiect, v. P. Diaconu, op. 
cit., p. 109-111. Faptul că, aşa cum arăta istoricul Ioan Kinnamos, împăratul Manuel I 
Comnenul a dăruit, îndată după 1159, cîteva posesiuni cu titlu de feude la Dunăre, 
fiind vorba, evident, de malul stîng al fluviului, unor oameni aflaţi în serviciul său 
este încă o dovadă a aflării acestui rîu sub control bizantin (BXuSiodXafioc,. . .^dipa 
re ainâi napă rdvTorpov SeStiipnTai, f\v Sn nai BaoiĂma npuirepov râ Tewpyiov 
naiSi): Ioan Kinnamos, op. cit., p. 238; şi MoaHH KMHHaM, Kpamxoe o6o3peuue 
u,apcmeoeaHUH Moanua u Manyuna Komhuhob, în: „Bn3aHTMMCKne mctopmkm", 
nofl pefl. npotj). B. H. KapnoBa, C. rieTepâypr, 1859, c. 262. 



130 



riul de la Dunăre şi departe în nordul acestui rîu pînă în Ungaria 
a fost cucerit de tătaro-mongoli. Cumanii vor împărtăşi soarta 
pecenegilor: cei care nu reuşiseră să se asimileze cu românii şi 
nu se sedentarizaseră complet s-au retras, o parte peste munţi în 
Ungaria, iar altă parte la sud de Dunăre. Tătarii erau un popor ti- 
pic nomad, de aceea, spre deosebire de pecenegi şi cumani, chiar 
dacă şi aceştia fuseseră nomazi, ei se vor arăta complet refractari 
ademenirilor asimilatoare ale autohtonilor cuceriţi şi, de aceea, se 
vor ţine deoparte de comunităţile acestora. Totuşi, după a doua 
expediţie a lor în Europa de Est şi de Sud-Est, în anii '60-'70 ai 
sec. XIII, se va manifesta tendinţa de aşezare a tătaro-mongoli- 
lor în teritoriul cucerit pentru o perioadă îndelungată, ei optînd 
pentru spaţiile mai puţin populate, de preferinţă stepele din ves- 
tul Mării Negre. Spre sfîrşitul secolului, gurile Dunării se aflau 
sub controlul hanului Hoardei de Aur, Nogai 380 , care îşi avea 
reşedinţa la Isaccea, la vest de deltă, deci nu foarte departe de 
Chilia 381 , extinzîndu-şi însă influenţa pe un spaţiu foarte întins 
în nordul Mării Negre şi între Dunăre şi Carpaţi 382 . După relată- 
rile lui Gregoras, pe atunci, tătarii aşezaţi la Dunăre, pe care el îi 
numeşte sciţi, uneori „se revărsau în Tracia ca o mare înfuriată 
ce se arunca departe peste ţărmurile sale" {(pQâvovaiv ec năaav 
fiiKpov nepi^vQivreq rr)v ©păxrjv oi napă rbv"laipov o'iKovvreq 
ZkvOoci, KtxOânep OâXaaaa Ti\r\[i[ivpr\aaaa. xalXîav ini no\v rovq 
opovq vnepnr]Sriaaaay si , lăsînd, după retragere, pămîntul pustiit 
de oameni şi de bunuri. 



R. Grousset, The Empire ofthe Steppes: A History of Central Asia, tansl. Naomi 
Walford, New Jersey, 2002, p. 404; I. Vâsâry, op. cit., p. 160-161. 
Deci Chilia nu era cel mai vestic oraş al Hoardei de Aur, cum susţine V. L. Egorov, 
op. cit., cap. III, notal9. Dintre studiile mai noi referitoare la stăpînirea tătară la 
Dunărea de Jos, vezi V. Ciocîltan, Le Khanat de Bas Danube, gardien des Detroits 
ă la fin du XIII-e siecle, în „Historical yearbook", 111, 2006, p. 5-16. 
MnamueecKan nemonucb, în EICPJI, II, CaHKT-IIeTepâypr, 1843, c. 210-211. 
Nichifor Gregoras, Istoria romeilor, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 502; şi 
HMKMfjjop Tperopa, PuMCKax ucmopux, Hammaminasicsi co e3xmu>i KoncmaH- 
muHonona namunsmaMU e 1204, moM 1 (1204-1341), în „BH3aHTMHCKMe MCTopM- 
km", no/ţ pefl. n. IIIan(j)eeBa, C. rieTep6ypr, 1862, c. 95. 



131 



Dar reafirmarea supremaţiei tătarilor la Dunărea de Jos nu a 
însemnat stabilirea dominaţiei lor absolute asupra Chiliei şi, cu 
atît mai mult, nu s-a soldat cu pătrunderea lor masivă în oraş 384 . 
Prezenţa tătară nu a avut drept urmare stagnarea şi, cu atît mai 
mult, involuţia vieţii urbane în acest spaţiu, un exemplu în acest 
sens fiind şi Cetatea Albă, care, după un foarte lung anonimat, se 
reafirmă tocmai în această perioadă datorită susţinerii Hoardei de 
Aur 385 . Unele surse caută să demonstreze că, deşi era situată într-o 
zonă dominată de tătari, Chilia continua, de fapt, să se afle sub 
stăpînirea Imperiului bizantin. Aceasta nu putea fi totuşi decît 
o stăpînire formală, cea reală fiind exercitată de căpetenia tăta- 
ră Nogai, cel puţin pînă la înfrîngerea sa, în anul 1300, de către 
hanul Tokhta. Istoricii bizantini G. Pachymeres şi N. Gregoras, 
de exemplu, relatează că Mihail al VUI-lea Paleologul se înrudise 
de aproape cu Nogai 386 , evenimentul întîmplîndu-se, cum se ştie 
din alte surse, pe la 1272, cînd fiica naturală a împăratului, Eu- 
frosinia, devine soţie a hanului (to npbq Noyăv oîmco f\v ovvzoroc,, 
bntp \itia. ravra ini vddw dvyarpi rf) Ev(ppoovvr\ 6 Kparcbv npdq 
exeîvov e^eXXe avviaroLv)^ 1 . Astfel, acum, tot aşa ca şi mai tîrziu, 
Bizanţul urmărea folosirea tătarilor pentru promovarea intereselor 
sale în zona Mării Negre în detrimentul unor concurenţi, inclusiv 
al ruşilor. Există în istoriografie părerea, fără suficientă susţinere 
în izvoare, după care, din 1274 şi, se pare, pînă în 1282, la Chi- 



Aflarea în acel moment a tătaro-mongolilor în oraş este indiscutabilă, de vreme 
ce, în Cetatea Albă, numărul musulmanilor era pe atunci relativ mare: v. V. Spinei, 
Universa Valachica, p. 330. 
I, Chirtoagă, op. cit., p. 61. 

Georgios Pachymeres, [Fragmente], în „Fontes historiae daco-romanae", p. 444- 
445; şi TeoprHii IlaxMMep, Mcmopux o Muxaune u AndpoHUKe Tlaneonozax, în 
„Bn3aHTMHCKMe MCTopMKM", no/ţ pe/ţ. npoi}>. B. H. KapnoBa, C.-ITeTepâypr, 1962, 
c. 319; v. şi FeoprMM IlaxMMep, McmopunecKue 3anucKU, în „BH3aHTHiicKMii 
BpeMeHHHK", tom 59, MocKBa, 2000; Nichifor Gregoras, Istoria romeilor, p. 507; 
Astfel, împăratul nu doar şi-a asigurat continuitatea dominaţiei la Dunăre, dar a 
mai făcut din tătari un puternic factor de presiune asupra Ţaratului bulgar, care 
prejudicia mereu poziţia Imperiului în Peninsula Balcanică: v. şi Mcmopux..., 
c. 429-431. 

J. Meyendorff, op. cit., p. 36. 



132 



lia s-ar fi aflat exilat patriarhul IosiP 88 , pe care împăratul Mihail 
al VUI-lea Paleologul îl silise să părăsească scaunul patriarhal 389 
din cauza opoziţiei sale categorice la hotărîrea cu privire la unirea 
celor două biserici creştine, adoptată de Conciliul de la Lyon din 
primăvara anului 1274. Prezenţa bizantină în această perioadă la 
Chilia, ca şi la Cetatea Albă 390 , este confirmată şi de circulaţia în 
aceste locuri a monedelor greceşti 391 . Se înţelege însă că, pe atunci, 
nu putea fi vorba de o reală stăpînire bizantină asupra oraşelor din 



Referitor la Chilia şi la posibilitatea aflării patrarhului Iosif acolo, v. TeoprHii 
IlaxMMep, Mcmopun..., p. 387, 438. Pachymeres precizează că Chilia (Xn\r|) era 
un castel pe o insulă la marginea Mării Negre (în traducerea rusească, „cetate pe 
o insulă la malul mării Euxin"): (ppoiipiov 8'auTn Emvncnâiov npoq toîc, ăKpoic, 
Eu^elvou OaAdaanc,: Georgii Pachymeris, De Michaele et Andronico Palaeologis, 
rec. Immanuel Bekkerus, I, Bonn, 1835, p. 419, 1-5. Vezi şi N. Iorga, Studii istorice 
asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p.34. Asupra acestui subiect, cf. şi consideraţiile lui 
C. C. Giurescu (Tîrguri..., p. 216) şi V. Ciocîltan, Mongolii şi Marea Neagră în 
secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1998, p. 140-143. Referitor la discuţiile asupra acestui 
subiect, v. P. Diaconu, op. cit., p. 112-113. 

Cu privire la acest Conciliu, care a avut ecou şi în Ţările Române, vezi bine docu- 
mentata monografie a lui K. M. Setton, The Papacy and the Levant, 1204-1571: 
voi. I. The Thirteenth and Fourteenth Centuries, Philadelphia, 1976, p. 110 & 
sqq. După Gregoras, înaltul ierarh nu a fost îndepărtat cu forţa, ci ar fi renunţat 
de bunăvoie la sceptrul de patriarh, refugiindu-se nu la Chilia, ci la mănăstirea 
Arhistratiga de pe litoralul asiatic al Bosforului: HMKiwbop Tperopa, PuMctcax 
ucmopux..., c. 119. Această idee a fost preluată de o parte a istoriografiei. D. M. 
Nicol, de ex., zice: „In January 1274 the Patriarch Joseph was confined to a monas- 
tery pending the outcome of the Pope's council": The last centuries of Byzantium, 
1261-1453, Cambridge, 2002, p. 56. Toate aceste referinţe au în vedere însă cea de-a 
doua exilare a patriarhului. S. Runciman, bun cunoscător al istoriei bizantine, dă, 
ca loc de retragere a patriarhului, după primul său conflict cu împăratul, mănăs- 
tirea Peribleptos, aceasta aflîndu-se, cum se ştie, în partea sudică a Constantino- 
polului: S. Runciman, Vecerniile siciliene. O istorie a lumii mediteraneene spre 
sfîrşitul secolului al XIII-lea, Bucureşti, 1993, p. 149. 

V. Spinei, Restructurări etnice la nordul gurilor Dunării in secolele XIII-XIV, în 
„Universa Valachica", p. 324. 

O. Iliescu, L'hyperpere byzantin au Bas-Danube du Xle au XVe siecles, RESEE, 
VII, 1969, nr. 1, p. 114. în cazul de faţă e vorba, mai ales, de hiperper, o monedă 
bizantină de aur, foarte căutată pentru materialul preţios din care era făcută. Toc- 
mai de aceea, aşa cum observă Iliescu, această monedă a circulat în zona deltei şi 
în tot spaţiul românesc nu numai în anii 1360 şi 1361, cînd este atestată în actele 
notarului genovez Antonio de Podenzolo din Chilia, ci pe toată durata emiterii 



133 



delta Dunării 392 , întrucît, aşa cum am mai spus, toată zona aceas- 
ta se afla sub controlul hanilor mongoli 393 . Mult mai devreme, în 
1261, împăratul Mihail al VUI-lea Paleologul semna cu genovezii 
tratatul de la Nymphaeum, prin care aceştia obţineau monopolul 
asupra comerţului în Marea Neagră, în defavoarea marilor lor riva- 
li, veneţienii, act ce a contribuit la recucerirea, în acelaşi an, a Con- 
stantinopolului. După unii cercetători, prezenţa genoveză la Chilia 
ar putea data anume din acest moment 394 . Peste cîteva decenii, la 
începutul secolului a XlV-lea, unele hărţi, cum erau portulanele lui 
Giovanni Carignano şi Pietro Vesconte, vor consemna localitatea 
cu nume genovez, Licostomo, situată pe braţul nordic al Dunării 395 , 
de unde se vede că influenţa genovezilor în cetate, încă de pe atunci, 



ei, din secolul al Xl-lea şi pînă la 1327, şi mai bine de un secol după aceea: ibid., 
p. 110-119. Vezi, de asemenea, şi O. Iliescu, The history ofcoins in România (cea 
1500 B.C. - 2000 AD). Chronology - Bibliography - Glossary, Bucharest, 2002, 
p. 39: „c. 1245 - 1261: „Gold hyperperon (perperi) struckby the Byzantine Empire 
circulate in the lands of Dobrudja and are spread across the Romanian regions 
bordering the left-side Danube and the Carpathians; the gold hyperperon issued 
by Ioan Vatatzes (1222-1254) are the most widely spread and continue to circu- 
late in Dobrudja and left-side Danube until the mid of the next century". Despre 
monedele bizantine din secolul al XH-lea, găsite în localităţile sud-basarabene 
Găvănoasa, Vasilievka, Arciz, Cetatea Albă, Bolgrad, Ismail, Suvorovo şi Reni, 
v. P. Diaconu, op. cit., p.137; şi II. O. KapbiuiKOBCKMM, Haxodfcu no3dnepuMKUx 
u BU3aHmuucKux MOHem e Odeccxou odnacmu, MACII, Bbm. 7, Oflecca, 1971, 
c. 79-82; cf. B. B. KponoTKMH, Knadu eusaHmuucKux Monem na meppumopuu 
CCCP, în ApCCCP, CAM, Bbm. E-4-4, MocKBa, 1962, c. 9. Că aceste localităţi se 
aflau în mod efectiv în aria de influenţă bizantină, dovadă sigură este faptul că 
la Suvorovo, de ex., au fost găsite monede de la Manuel Comnenul, Andronic I 
şi Isaac al Il-lea Angelos, deci dintr-o perioadă de aproape o jumătate de secol: 
V. Spinei, Moldova, p. 125; F. Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, 
500-1250, Cambridge/New York, 1926, p. 318. Asupra acestei chestiuni, mai vezi 
şi I. Tentiuc, op. cit., p.200. 

Despre caracterul acestei stăpîniri, a se vedea şi V. Laurent, La domination byzan- 
tine aux bouches du Danube sous Michel VIII Paleologue, în RHSEE, XXXII, 
1945, p. 197-198. 

Vezi şi P. P. Bîrnea, op. cit., p. 32, 37. 
Vezi S. Iosipescu, Genois, tatars..., p.68. 

M. Popescu-Spineni, op. cit., voi. I, p. 72-74; voi. II, pl. 26; C. C. Giurescu, op. cit., 
p. 218. 



134 



era considerabilă, dacă nu chiar hotărîtoare 396 , şi tot din vremea 
aceea, populaţia ei avea o structură etnică şi confesională destul 
de amestecată, aşa cum avea să se vadă mai tîrziu pe exemplul Ce- 
tăţii Albe 397 . Dar, deşi declinul împărăţiei Bizanţului începuse, ea 
mai era încă prezentă la Dunărea de Jos, uneori această prezenţă 
fiind mai accentuată, alteori mai slabă. Convieţuirea şi, pînă la un 
punct, colaborarea tătaro-genovezo-bizantină la Chilia se pare că 
s-ar fi datorat mai cu seamă faptului că genovezii reuşiseră să rea- 
lizeze o alianţă dublă cu ceilalţi doi factori de putere şi influenţă 
de aici 398 . Constatăm, astfel, că Chilia avea deodată cîţiva stăpîni 
- tătarii, genovezii şi Imperiul bizantin -, iar asta nu putea însem- 
na altceva decît că nu avea nici un stăpîn, ci se stăpînea ea însăşi, 
adică se administra prin reprezentanţii principalelor categorii in- 
fluente ale locuitorilor săi. De aceea nu se poate vorbi despre o 
Chilie tătară, genoveză 399 sau bizantină, tot aşa cum, din aceleaşi 
motive şi din lipsă de dovezi sigure că ea ar fi putut avea alt statut 
politic, ne este imposibil să stabilim o posesiune moldovenească 
sau muntenească asupra cetăţii la sfîrşitul secolului al XlV-lea şi în 



Deci trebuie considerată depăşită de mult părerea cum că genovezii ar fi început 
să joace un rol important în cetate abia de pe la mijlocul secolului al XlV-lea sau 
chiar din anul 1381: v. N. Iorga, Studii istorice..., p. 38. Despre asta, vezi mai ales 
FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, Tratatul de Lublau (15 martie 1412) şi situaţia 
internaţională a Moldovei la începutul sec. al XV-lea, în SRI, XVII, 1964, nr.5, 
p. 1139. 

V. Spinei, Universa Valachica, p. 327-328. 
J. Meyendorff, op. cit., p. 49. 

Tocmai de aceea, nu se poate vorbi la modul foarte serios despre o stăpînire geno- 
veză la Chilia în sensul obişnuit al termenului, adică în sensul că genovezii ar fi 
pretins că aceasta era o posesiune a lor. Unii istorici susţin că genovezii ar fi putut 
stăpîni cetatea din a doua jumătate a secolului al XlV-lea, înainte de începerea 
războiului lor cu despotul Dobrotici (1370), după C. C. Giurescu (op. cit., p. 220; 
v. şi V. Eskenasy, Din istoria litoralului pontic. Dobrotici şi relaţiile sale cu Genova, 
în „Revista de istorie", XXXIV, 1981, nr. 11, p. 2051), sau de pe la 1381, cînd o vor 
cuceri de la Dobrotici, după N. Iorga (Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, 
p. 38). Totuşi nu se poate nega că genovezii au avut o prezenţă puternică la Chilia 
încă de la sfîrşitul secolului al XIIITea şi începutul secolului al XlV-lea, de vreme 
ce, pe atunci, aceasta purta un nume dat de ei, Licostomo, numai că îşi împărţeau 
autoritatea, cum am văzut, cu tătarii şi bizantinii. 



135 



primii ani ai secolului al XV-lea. Ceea ce pare să fie cit se poate de 
relevant şi merită să fie reţinut privitor la statutul real al Chiliei din 
acea perioadă este faptul că prezenţa genoveză, deşi relativ modes- 
tă, a reuşit să-i dea mai multă autonomie, aceasta fiind trăsătura 
distinctivă a tuturor coloniilor comerciale înfiinţate de genovezi 
la Pontul Euxin şi în bazinul Mării Mediterane, care au exportat 
în noile teritorii modelul republican al Genovei. M. Balard, care 
a studiat atent perioada genoveză a istoriei cetăţii, a constatat că 
genovezii sosiţi din metropolă constituiau aici o mică minoritate 
şi că oraşul avea un aparat administrativ destul de restrîns 400 . Din 
a doua jumătate a secolului al XlV-lea, ca urmare a decăderii Bi- 
zanţului sub loviturile turcilor, Chilia va rămîne scurtă vreme sub 
autoritatea dublă a tătarilor şi genovezilor, fără să fi fost însă uitată 
şi prezenţa bizantină: în anii '60-'80, cetatea emitea monede care 
aveau pe o parte crucea genoveză, iar pe altă parte tamgaua, adică 
stema tătaro-mongolă, elemente care, opinează V. Spinei, „semni- 
fică dualismul puterii politice..., bazată pe un condominiu mon- 
golo-genovez" 401 . Unii cercetători au reţinut şi un alt detaliu ce ca- 
racterizează, semnificativ şi el, aceste monede, şi anume o legendă 
în limba greacă, aceasta fiind, desigur, o mărturie a prezenţei încă 
reale, dar reduse foarte mult, a bizantinilor în oraş. Dar, dincolo 
de arealul şi însemnătatea răspîndirii monedei bizantine la nord de 
Dunăre, încă mai important este faptul că, aşa cum s-a demonstrat 
în unele studii de indiscutabilă valoare ştiinţifică, zona în care se 



M. Balard, Les Genois dans l'ouest de la mer Noire au XlVe sticle, în „Actes du 
XlVeme Congres...", II, ed. M. Berza et E. Stănescu, Bucureşti, 1975, p. 28-29. 
V. Spinei, Moldova..., p. 207. Această observaţie trebuie reconsiderată în sensul 
că, de fapt, pe atunci, controlul real asupra Chiliei îl deţineau încă mongolii şi 
foarte puţin bizantinii (probabil, doar atunci cînd exista o colaborare între cele 
două puteri), în vreme ce genovezii se îngrijeau numai de problemele comunităţii 
lor, avînd grijă de securitatea acesteia şi ocupîndu-se prioritar de comerţ. Aflăm 
de la Gregoras că, două-trei decenii mai devreme, dominaţia mongolilor la Dună- 
re şi chiar în Tracia era categorică, el menţionînd mai multe invazii pustiitoare ale 
acestora spre sud şi sud-est, pînă la Helespont: Nichifor Gregoras, Istoria romei- 
lor, p. 511-513; şi HiiKMtbop Tperopa, Mcmopux..., c. 530-531, 533-534. Se pare că, 
în anii '60 '80 ai secolului al XlV-lea, situaţia era, în fond, aceeaşi, cu deosebirea 
că, între timp, în Tracia apăruseră şi turcii. 



136 



aflau Chilia şi Cetatea Albă constituia o cale de contact a Con- 
stantinopolului cu Rusia 402 , fără să fie uitate însă şi relaţiile sale pe 
această cale cu Polonia, Lituania şi cu alte ţări şi popoare din estul 
şi nord-estul Europei. La începutul secolului al XlV-lea, influenţa 
Bizanţului la gurile Dunării va mai fi evocată doar de reprezen- 
tanţele patriarhiei constantinopolitane în această regiune: mitro- 
polia Vicinei şi castelul patriarhal din Chilia; la sud de deltă vor fi 
mai multe posesiuni de felul celei aflate pe braţul chilian al rîului. 
Există şi părerea, mai puţin răspîndită, conform căreia căderea lui 
Nogai a fost succedată de o stăpînire a gurilor Dunării şi a litora- 
lului pontic pînă la Nistru de către bulgarii lui Teodor Svetoslav 
(1300-1321), urmată de reinstalarea autorităţii mongole 403 . 

Drept urmare a faptului că, din a doua jumătate a anilor '80 ai 
secolului al XlV-lea, tătarii par să fi dispărut sau, în orice caz, să-şi 
fi redus considerabil prezenţa în spaţiul dintre cursul de jos al nu- 
rilor Prut, Dunăre şi Nistru, genovezii rămîn singura forţă vizibilă 
în Chilia. Dar, lucru extrem de important, aceasta nu era o posesiu- 
ne a Genovei, cu atît mai mult cu cît, drept urmare a îndelungatei 
dominaţii bizantine asupra cetăţii, aici locuia un număr mare de 
greci 404 . în Chilia se afla o colonie a negustorilor genovezi, care nici 
pe departe nu era identică cu cetatea, avea o administraţie proprie 
ce activa în paralel cu administraţia civilă şi militară a cetăţii şi era 
preocupată de problemele cetăţii numai în măsura în care acestea 
afectau securitatea comerţului genovez. Dintr-o referinţă ce se con- 
ţine în tratatul de pace din 1387 dintre colonia genoveză din Chilia 
şi Ivanco, fiul lui Dobrotici, ştim că membrii acestei comunităţi 
erau în afara jurisdicţiei cetăţii, chiar şi în litigiile cu localnicii, 
putînd fi judecaţi doar de consulul genovez de aici 405 . Altfel spus, 



12 J. W. Sedlar, East Central Europe in the Middle Ages (1000-1500), University of 
Washington Press, 1994, p. 113, 336. 

13 I. Vâsâry, op. cit., p. 161; v. şi S. Iosipescu, Bulgarii la Cetatea Albă, p. 699-716. 
Dacă tătarii ar mai fi putut fi pe aici în următoarele două-tei decenii, atunci ar tre- 
bui văzută o legătură între ei şi cei care se vor afla în sudul Basarabiei după bătălia 
de la Sinie Vodî, de la 1362/3. 

14 V. Spinei, Universa Valachica, p. 712. Vezi şi bibliografia menţionată de autor. 
" I. Barnea, Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 359; A. D. Xenopol, op. cit., p. 207. 



137 



colonia era un fel de cetate în cetate. Genovezii au purtat război 
împotriva lui Dobrotici, la care mă voi referi imediat mai jos, nu 
pentru a apăra Chilia ca posesiune exclusivă a lor, ci pentru a nu 
permite acestuia să exercite un control asupra comerţului genovez. 
Acelaşi a fost motivul confruntării lor la Caffa, mai devreme, cu 
tătarii şi, mult mai tîrziu, cu turcii. 

Să revenim pentru un moment la Dobrotici, de vreme ce, une- 
ori, s-a dat de înţeles, dacă nu s-a afirmat cu toată tăria, că, atunci 
cînd şi-a întins stăpînirea peste toată delta Dunării, el şi-ar fi su- 
pus şi Chilia. Pentru preocuparea studiului de faţă este important 
să dezbatem puţin acest subiect, întrucît s-a susţinut că, între pri- 
ma şi cea de-a doua cucerire a Dobrogei de către turci, adică între 
1388 şi 1393, moştenirea lui Dobrotici ar fi fost preluată de Mircea 
cel Bătrîn 406 , iar de aici ar rezulta că, în acel moment, Chilia ar 
fi devenit posesiune a Ţării Româneşti. O parte a istoriografiei 
române agreează ideea că, profitînd, pe la sfîrşitul anilor '50 şi 
începutul anilor '60 ai secolului al XlV-lea, de dezagregarea Bul- 
gariei sub loviturile otomanilor, Dobrotici ar fi reuşit să-şi supună 
pe litoralul vestic al Mării Negre un teritoriu ce se întindea de la 
gurile Dunării pînă mai jos de Varna, arogîndu-şi titlul de despot. 
S-a spus în literatura mai veche că Dobrogea s-ar fi numit de la 
numele lui 407 . La începutul anilor '70, a intrat în conflict cu geno- 
vezii 408 , motivul fiind, după unii istorici, stăpînirea gurilor Dună- 
rii 409 , părere greu de admis, ştiindu-se că, pe atunci, această zonă 
se mai afla cub controlul mongolilor. Mai degrabă, în măsura în 



Gh. Brătianu, Marea Neagră, voi. II, p. 219. 

A. A. Xenopol, op. cit., p. 75; N. Iorga, Istoria românilor, p. 192; idem, Basarabia 
noastră, p.144. Gh. Brătianu credea însă că numele acestei regiuni ar fi mai vechi 
decît cel al lui Dobrotici, părere împărtăşită ulterior şi de alţi istrorici: op. cit, 
voi. I, p. 329, 338. 

Data declanşării ostilităţilor nu a putut fi precizată, unii istorici numind anul 
1370 (C. C. Giurescu, op. cit., p.220; V. Eskenasy, op. cit., p. 2048, 2051), alţii 1373 
(N. Iorga, Basarabia noastră, p.144), în timp ce în anumite scrieri sînt menţionaţi 
anii 1374 sau 1375. Vezi şi I. Chirtoagă, Din istoria Moldovei de Sud-Est pînă în 
anii '30 ai secolului al XlX-lea, Chişinău, 1999, p. 74. 

„Numai pentru gurile Dunării puteau să poarte genovezii cu dînsul lupta...": 
N. Iorga, op. cit., p.144. 



138 



care se poate vorbi de un război real între Dobrotici şi genovezi 
- şi nu avem suficiente dovezi în acest sens -, miza confruntării a 
fost cu totul alta, şi anume lupta pentru controlul asupra comerţu- 
lui în zona litoralului vestic al Mării Negre, în special pe porţiunea 
cuprinsă între braţul Sf. Gheorghe al Dunării, la nord, şi Varna, la 
sud, ceea ce se confirmă şi prin faptul că, din partea genovezilor, 
cei mai activi inamici ai lui Dobrotici au fost coloniile din Pera 
şi Caffa, care dominau comerţul din Marea Neagră. Războiul lui 
Dobrotici cu genovezii a fost unul de uzură, mai ales pentru el, 
care nu avea puterea de a se confrunta deschis cu puternica uniu- 
ne a cetăţilor comerciale genoveze. Nu există nici un indiciu că 
el ar fi reuşit să ocupe vreun moment Chilia pe parcursul acestui 
conflict, mai ales că nu acesta era obiectivul lui principal. Dim- 
potrivă, unele evenimente care au avut loc atunci, ca, de exemplu, 
construirea unei fortăreţe la Chilia Veche 410 , care era mai apropia- 
tă de posesiunea lui Dobrotici, demonstrează întărirea capacităţii 
de rezistenţă a cetăţii Chilia împotriva unor atacuri dinspre sud. 
încheierea păcii de la Torino între genovezi şi veneţieni, în 1381, 
la capătul unei lungi şi istovitoare confruntări, a permis Caffei şi 
Perei să se implice mai activ, alături de Chilia, în lupta împotriva 
lui Dobrotici. De fapt, nu există nici o informaţie despre războiul 
lui Dobrotici şi, în general, despre activitatea sa între anii 1377- 
1382 411 ; în 1385, conflictul se stinge, probabil, odată cu moartea 
despotului dobrogean, pacea urmînd să fie încheiată cu fiul aces- 
tuia Ivanco, în 1387. Conţinutul tratatului este întru totul favora- 
bil genovezilor 412 , fapt ce demonstrează clar că despotatul Dobro- 
gei nu a cîştigat nimic din acest război. 

în 1388, după plecarea tătaro-mongolilor de la Dunăre, Do- 
brogea a fost ocupată de turci. în scurt timp însă aceştia îşi vor re- 
trage de aici trupele, care erau solicitate de marea ofensivă pe care 
Baiazid I începuse să o desfăşoare în vestul Peninsulei Balcanice. 



"" O. Iliescu, Asperi de Licostomo la 1383, în „Revista de istorie", 1974, nr, 1, p. 244; 
v. şi V. Eskenasy, op. cit., p. 2052. 

111 V. Eskenasy, op. cit., p. 2056-2058. 

112 Vezi I. Barnea, Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 359; V. Eskenasy, op. cit., p. 2061-2062. 



139 



După unii istorici, acesta a fost momentul cînd Mircea cel Bătrîn 
ar fi intrat în posesia „moştenirii lui Dobrotici", prin aceasta în- 
ţelegîndu-se Dobrogea împreună cu delta Dunării, unde se afla 
şi Chilia. Drept argument de bază au servit unele menţiuni din 
titulatura domnului muntean din anii dintre cele două cuceriri 
turceşti ale Dobrogei, din 1388 şi 1393. Este vorba de sintagma 
„spre părţile tătăreşti" şi de oraşul Dîrstor (Silistra). Este adevă- 
rat că există două documente datate cu 10 ianuarie 1390 şi 6 iulie 
1391, în care Mircea se intitulează stăpîn al Dîrstorului şi al pă- 
mînturilor (sau „ţării") lui Dobrotici 413 , dar, dincolo de faptul că 
datarea acestora nu este sigură, titulatura domnească are, cum se 
ştie, un caracter formal şi deci nu poate fi interpretată stricto sensu 
ca document istoric valabil întru totul pentru geografia istorică. 
Ar putea părea oarecum mai probabilă stăpînirea munteană asu- 
pra acestui oraş în anii 1404-1406 414 , cînd configuraţia politică a 
Dunării de Jos avea să fie cu totul alta şi cînd Mircea cel Bătrîn 
cîştigase o poziţie mult mai bună aici, dar, aşa cum am observat şi 
în capitolul precedent, nu există nici o dovadă sigură în acest sens. 
Cît priveşte expresia „spre părţile tătăreşti" (usque ad confinia 
Tartar iae), aceasta se întîlneşte într-un document al lui Mircea 
din 27 decembrie 1391 415 , dar ea nu spune absolut nimic clar des- 
pre teritoriul la care se referă, fapt ce a provocat o confuzie în is- 
toriografie, de vreme ce istoricii înţeleg şi plasează diferit „părţile 
tătăreşti"; în orice caz, după cum cunoaştem deja, nu există nici 
un temei care să susţină că această formulă ar viza sudul Moldo- 
vei, partea de miazăzi a teritoriului dintre Prut şi Nistru sau delta 
Dunării cu partea nordică a Dobrogei. Deci nu există dovezi dem- 



DRH D. Relaţii între ţările române, voi. 1, Bucureşti, 1977, p. 122, 126. 
DRH B. Ţara Românească, voi. I, p. 23, 29, 36, 40, 51, 53, 56, 59, 61, 62, 64. Este 
evident, prin urmare, că actul de alianţă cu Polonia, din 20 ianuarie 1390, invocat 
de Iorga încă la sfîrşitul secolului al XlX-lea, în care Mircea figurează cu titlul 
„despot al ţărilor lui Dobrotici şi domn al Silistrei", dacă nu e datat greşit, atunci 
este irelevant cel puţin în privinţa titlului, în afară de îndoiala pe care o trezeşte 
sintagma „ţările lui Dobrotici": N. Iorga, Studii istorice..., p. 61-62. 
DRH D, p. 127. Există discuţii privind datarea acestui document : v. N. Iorga, Isto- 
ria românilor, p. 242, nota 5 ; v. şi idem, Studii istorice..., p. 63. 



140 



ne de toată încrederea că „moştenirea lui Dobrotici" ar fi devenit, 
îndată după 1388, posesiune a Ţării Româneşti. E de la sine înţeles 
că ocupaţia turceasă din acel an lichidase „ţara lui Dobrotici", dacă 
aşa ceva va fi existat, apoi, în scurt timp, a urmat marea victorie a 
lui Baiazid I de la Kosovo, care i-a asigurat controlul necontestat 
asupra Dunării de Jos 416 . Nu avem deloc siguranţa că Dobrotici ar 
fi stăpînit vreodată delta Dunării, cum s-a susţinut uneori 417 , pose- 
siunea lui situîndu-se, după estimările unor cercetători, la sud de 
actuala Dobroge românească 418 . în plus, e aproape sigur că, pînă în 
prima jumătate a anilor '80 ai secolului al XlV-lea, Dunărea de Jos 
şi întreaga Tracie se aflau sub controlul mongolilor şi că, pornind 
de la informaţia furnizată de unele surse bizantine, cel tîrziu pe 
la jumătatea secolului, sînt semnalate primele mari razii de jaf ale 
turcilor în partea estică a Peninsulei Balcanice, „care pustiau Tra- 
cia pînă în Mizia" 419 . De aceea, reieşind din aceste date, nu putem 
să nu observăm că, interpretînd foarte larg informaţia lapidară şi 



La un moment dat, unii istorici au avansat părerea, contestată de alţii, că, din 1391, 
Ţara Românească era tributară Porţii Otomane: R. W. Seton-Watson, O istorie a 
românilor. Din perioada romană pînă la desăvîrşirea unităţii naţionale, Brăila, 
2009, p. 27; Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 116; M. Maxim, Ţările Române şi înalta 
Poartă, Bucureşti, 1993, p. 208. 

„Dobrotici a etendu son action au litoral de la mer Noire, de Mesembrie jusqu'aux 
bouches du Danube": M.-M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, La seigneurie de 
Dobrotici, fief de Byzance, în „Actes du XlVe Congres. . .", p. 20; v. şi E. Stănescu, 
op. cit., p. 426. 

Anca Ghiaţa, Aspecte ale organizării politice în Dobrogea medievală în sec. XIII- 
XIV, în „Revista de istorie", XXXIV, 1981, nr. 10, p. 1880. în opoziţie cu Xenopol, 
care, bazîndu-se pe un document datat greşit cu anul 1387, susţinea că Mircea cel 
Bătrîn era al „cetăţii Durstorului stăpînitor" {op. cit., p. 79), Iorga avea să observe 
că „Silistra era bulgară încă în 1387", deci încă pe vremea lui Dobrotici: Studii 
istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 64. Aceste aprecieri sînt susţinute într-un 
fel de acei istorici care cred (fără date doveditoare însă) că, după 1368, adică exact 
în timpul despotatului lui Dobrotici, cel puţin o parte a Dobrogei ar fi fost cuprin- 
să în posesiunea principelui tătar Dimitrie, care se întindea cu precădere în nordul 
Dunării de Jos: v. Ş. Papacostea, Geneza statului în evul mediu românesc. Studii 
critice, Cluj-Napoca, 1988, p. 109. 

HnKMd)op Tperopa, Mcmopux..., c. 543-544. Fenomenul devenise atît de „obiş- 
nuit", încît istoricul avea să consemneze: „Dar aceasta este o istorie pe care mă 
plictisesc să o tot repet mereu", ibid., p. 540. 



141 



contradictorie referitoare la despotatul lui Dobrotici, unii istorici 
au supralicitat semnificaţia acestui fenomen. 

Pe vremea lui Dobrotici, o mare parte a teritoriului din nord- 
ul gurilor Dunării era încă stăpînită de tătari. Pornind de la cî- 
teva date preluate din cronicile medievale polone, istoricii noştri 
au stabilit că, după înfrîngerea pe care tătarii au suferit-o la Sinie 
Vodî (în Podolia, pe cursul inferior al rîului Bug) în 1362 sau 1363, 
din partea oştilor cneazului lituan Olgerd 420 , unul dintre principii 
tătari, pe nume Dimitrie, s-a retras cu ceata sa la locul de unde 
plecase, în sudul Basarabiei 421 , unde ar fi stăpînit încă cel puţin 
două decenii tot teritoriul acesta împreună cu oraşele Cetatea 
Albă şi Chilia, extinzîndu-şi autoritatea, după unele estimări, pe 
ambele maluri ale Dunării de Jos, deci şi în Dobrogea 422 , ceea ce 
pare cît se poate de credibil, după ce pierduse teritoriile de la est 
de Nistru, ocupate de Marele cnezat al Lituaniei. Dar stăpînirea 
lui Dimitrie la sud de delta Dunării era posibilă numai în situaţia 
în care el ar fi avut reşedinţa în zona Isaccei, ca pe vremea lui No- 
gai, de unde ar fi putut exercita controlul asupra a două teritorii 
izolate unul de altul de deltă şi de zona lacurilor şi a mlaştinilor 
din extremitatea sudică a Basarabiei, acestea fiind spaţii destul de 
întinse şi nepracticabile în Evul Mediu. Existenţa acestei stăpîniri 



" Aceasta e data, în general, unanim acceptată în istoriografia română şi rusă. 
F. Dvornik indică anul 1368: The Slavs in European History and Civilization, 
New Jersey, 1962, p. 215. Dimpotrivă, F. M. Şabul'do demonstrează convingător 
că ar fi vorba de anul 1362: O. M. Illaâyjibflo, 3eMnu K)eo-3anadHou Pycu e co- 
cmaee BenuKozo KHxncecmea JlumoecKoao, RneB, 1987, cap. I, notele 301-308; v. şi 
Ch. J. Halperin, Russia and the Golden Horde: the Mongol impact on medieval 
Russian history, Bloomington, 1987, p. 40; I. Eremia, Unele consideraţii privind 
hotarele Ţării Moldovei în a doua jumătate a secolului alXIV-lea, în „Tyragetia", 
serie nouă, voi. IV [XIX], nr. 2, 2010, p. 82. 

'■' După toate aparenţele, pînă la bătălia de la Sinie Vodî, acest principe ar fi condus 
hoarda numeroasă a tătarilor giamboiluci amplasată pe un teritoriu foarte întins 
cuprins între Carpaţi, Dunărea de Jos şi rîul Bug: F. M. Şabul'do, op. cit., notele 
307-309; n. O. riapacKa, BHeiuHenonumunecKue ycnoeun oâpasoeaHUR Mondae- 
ckozo (peodanbHozo eocydapcmea, KninnHeB, 1981, c. 83-84, 103, v. şi nota 227. 

L2 După Iorga, ar fi vorba doar de „părţile de jos ale Moldovei, dincolo şi dincoace de 
Prut": N. Iorga, Basarabia noastră, p. 145. Despre localizarea „ţării" lui Dimitrie, 
v. şi Spinei, Moldova..., p. 326. 



142 



tătăreşti după anul 1368 are un suport serios: un act din acel an al 
regelui maghiar Ludovic de Anjou în care este pomenit Demetrius 
princeps Tartarorum în legătură cu acordarea de scutiri vamale 
negustorilor săi în Ungaria, în schimbul aceloraşi privilegii pen- 
tru negustorii braşoveni pe teritoriul stăpînit de el 423 . Astfel, adre- 
sîndu-se negustorilor braşoveni, regele zice: „nu vom pune să se ia 
tricesima pe care negustorii domnului Dumitru, principele tătă- 
rilor, sînt datori s-o plătească pentru mărfurile lor în ţara noastră, 
astfel că şi voi să puteţi trece nestingheriţi şi slobod cu lucrurile 
şi mărfurile voastre în ţara acestui domn Dumitru, fără a plăti 
tricesima" 424 . E posibil ca principatul tătăresc al lui Dimitrie să nu 
fi fost un fenomen apărut după bătălia de la Sinie Vodî, ci doar o 
manifestare a continuării dominaţiei mongole la est de Carpaţi şi 
la Dunăre în condiţiile destrămării Hoardei de Aur, dar nu trebuie 
ignorat faptul că „ciuma neagră", care, în mod sigur, a afectat cel 
puţin sudul Basarabiei pe la 1350/1 425 , poate chiar mai devreme, la 



Şt. Gorovei a reafirmat, la un moment dat, părerea fondată pe un studiu al istori- 
cului polonez O. Gorka despre Chilia şi Cetatea Albă, după care nişte scrisori ale 
lui Vicenzo Dominico, fost funcţionar al coloniei genoveze din Caffa pe vremea 
lui Ştefan cel Mare, ar induce ideea că, după 1368, litoralul pontic dintre gurile 
Dunării şi limanul Nistrului ar fi fost controlat de lituanieni (v. întemeierea Mol- 
dovei. Probleme cotroversate, Iaşi, 1997, p. 138, 153, 208). în aceste scrisori este 
utilizată sintagma „cheia Lituaniei" (clavis Litphanie) cu referinţă la un oraş cu 
numele Mancherman despre care s-a crezut că ar viza Akermanul. Anterior, o idee 
similară fusese formulată de C. Racoviţă (începuturile suzeranităţii polone asupra 
Moldovei (1387-1432), RIR, X, 1940, p. 312-314) şi V. Ciocîltan (Raporturi molăo- 
lituaniene (1420-1429), în „Românii în istoria universală", 111-1, Iaşi, 1988, p.143), 
care porneau de la aceeaşi lucrare a lui Gorka. Această aserţiune a fost combătută 
încă de Gh. Brătianu în Demetrius princeps Tartarorum, RER, IX-X, 1965, p. 45. 
Recent, s-a demonstrat că, de fapt, acele documente vizau Kievul şi deci nu poate fi 
vorba de o stăpînire lituaniană la Dunărea de Jos: v. Şt. Andreescu, Cetatea Albă - 
cheia Lituaniei?, în „Revista istorică", serie nouă, XIV 2003, 5-6, p. 113-118. 
DRH D, p. 90 ; v. şi Gh. Brătianu, Demetrius..., p.39-46, v. şi notele 227 şi 421. 
De vreme ce marea ciumă afectase serios coloniile genoveze de la Marea Neagră 
încă în 1346, iar prin 1350/1 cuprinsese toată Europa de Est, este greu de crezut că 
cel puţin sudul Basarabiei ar fi putut evita acest flagel: W. J. Duiker, J. J. Spielvogel, 
World History, voi. 1, Belmont, 2006, p. 345-346; idem, World History to 1500, 
6th ed., Boston, 2008, p. 380. Unele scrieri istorice româneşti nu exclud această 
posibilitate, deşi, din lipsa informaţiei corespunzătoare, o tratează cu destulă re- 
zervă: v. V. Spinei, Moldova, p.319. 



143 



scurt timp după semnalarea epidemiei la Caffa, în 1346, de unde a 
fost dusă în anul următor în Sicilia şi la Messina 426 - ştiindu-se că, 
pe atunci, transportul martim în Marea Neagră era unul de cabo- 
taj 427 , asta însemnînd că, în drumul lor spre metropolă, navele ge- 
noveze făceau escală la Moncastro -, pune la îndoială posibilitatea 
existenţei aici a unei stăpîniri tătare anterioare bătăliei. Pe la mij- 
locul anilor '80 ai secolului al XlV-lea, principatul tătăresc al lui 
Dimitrie, care nu este exclus să fi avut măcar o vreme reşedinţa la 
Cetatea Albă, cum susţin unii cercetători 428 (dar numai în situaţia 
în care nu s-ar fi întins şi la sud de delta Dunării), încetează să mai 
existe, în condiţii necunoscute 429 , asta însemnînd că nu sînt dovezi 
care să-1 fi îndreptăţit pe Iorga să afirme că, pe la 1389, Mircea cel 
Bătrîn „se intitula, desigur ca locţiitor al lui Dimitrie, şi nu al ge- 
novezilor, şi domn peste părţile tătăreşti, moldoveneşti" 430 . 

2. Problema stăpînirii muntene asupra Chiliei 

Astfel am ajuns la subiectul principal al studiului: stăpînirea 
munteană asupra Chiliei. Pentru istoriografia română contempo- 



N. Davies, Europe: A History, Oxford/New York, 1996, p. 409, 411. 
F. Braudel, op. cit., p. 193-197. 

N. Iorga, Istoria românilor, p. 155, 186. V. Spinei a avansat ideea că reşedinţa 
principelui Dimitrie s-ar fi putut afla la Orheiul Vechi, părere care nu poate fi 
acceptată decît cu mari rezerve, întrucît implică unele reconsiderări principiale, 
insuficient documentate, privind istoria Moldovei din a doua jumătate a secolului 
al XlV-lea: V. Spinei, Moldova..., p. 327. Tot acolo, p. 339, nota 149, se găseşte şi o 
scurtă referinţă despre discuţiile asupra persoanei principelui. 
Cel mai probabil, asta s a întîmplat în urma loviturilor pe care le primise Hoarda 
de Aur în alte părţi, în special prin victoriile din 1378 şi 1380 ale lui Dmitri Dons- 
koi împotriva lui Mamai: R. Grousset, op. cit., p. 405-406. 

N. Iorga,. Basarabia noastră, p. 146. Această concluzie se arată cu atît mai ne- 
motivată cu cît informaţia despre „ţara lui Demetrius" este extrem de săracă, sin- 
gura mărturie directă şi credibilă despre existenţa lui rămînînd actul din 1368 al 
regelui ungar Ludovic. în plus, există dovezi aproape sigure, fiind vorba în special 
de emisiunile monetare tătăreşti ale Hoardei de Aur în spaţiul pruto-nistrean, că 
stăpînirea tătaro-mongolă în zona respectivă ar fi încetat la scurt timp după anul 
1369. Aceasta nu este totuşi considerată o concluzie sigură cît timp se ştie că par- 
tea sudică a acestui teritoriu intrase sub autoritatea voievozilor moldoveni poate 
puţin mai devreme de anul 1386 : v. V. Spinei, op. cit., p. 380, 383. 



144 



rană, o astfel de stăpînire este un lucru absolut sigur, încît, aşa cum 
am menţionat de cîteva ori mai sus, istoricii care scriu despre ea nu 
se mai consideră datori să facă trimitere la documente şi alte dovezi 
care să demonstreze autenticitatea acestui fapt. Impresia generală ce 
se desprinde din consultarea literaturii preocupate de acest subiect 
este că Ţara Românească a stăpînit Chilia cu începere de pe la 1387- 
1388 şi aproximativ pînă la 1426. Găsim cîte o părere izolată care 
susţine că o astfel de posesiune ar fi existat chiar mult mai devre- 
me, după cum, tot aşa, putem constata, destul de des, că preluarea 
cetăţii în 1447 sau 1448 de către unguri este văzută de mulţi istorici 
ca o întoarcere a acesteia la Ţara Românească, care, ca vasală a Un- 
gariei, ar fi stăpînit- o pînă la cucererea ei de către Ştefan cel Mare, 
în 1465. La prima vedere, totul pare limpede, dar e suficientă doar o 
consultare sumară a scrierilor dedicate acestei chestiuni pentru a ne 
convinge că avem de a face cu un subiect foarte încurcat. 

Nu pot vedea mai bună metodă ce ar putea ajuta la descîlcirea 
firului care se cheamă afirmarea ideii despre stăpînirea muntea- 
nă asupra Chiliei decît examinarea felului cum s-a făcut această 
demonstraţie de către specialişti de mare autoritate în domeniu, 
a căror părere, odată afirmată, a devenit lege pentru toţi ceilalţi, 
aşa încît, din lipsa unei sau a unor alternative la fel de prestigioa- 
se, ea a ajuns să fie acceptată chiar şi de către unii istorici ruşi şi 
sovietici, care, evident, nu aveau cum să repete cu entuziasm o ast- 
fel de părere 431 . Primul care a făcut această demonstraţie în baza 
unui amplu studiu special cu privire la subiectul în discuţie a fost 
N. Iorga, de aceea ar fi indicat să zăbovim puţin la el, pentru că, 
deşi sub multe aspecte acest studiu este depăşit, totuşi, aşa cum 
vom vedea mai încolo, argumentaţia lui stă la baza ipotezei des- 
pre stăpînirea munteană asupra Chiliei. Este vorba de monografia 
intitulată Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, editată în 
1899, la care m-am referit de multe ori în rîndurile de mai sus. 



VeziJI. C. Bepr, Beccapaâun. Cmpana - Jlwdu - Xo3xucmeo, Chişinău, 1993, p. 12; 
JI. R. rioneBoii, Oneptcu ucmopmecKou zeozpaipuu Mondaeuu XIII-XV ee., c. 67; 
B. T. Fanac, Kunux, în „McTopMH ropo/ţoB n cea VKpaMHCKoii CCP. Oneccicaa 06- 
aacTb", KweB, 1978, c. 477. 



145 



Prima încercare de a demonstra că Chilia a fost posesiune a 
Ţării Româneşti pe timpul lui Mircea cel Bătrîn Iorga a făcut- 
o prin trimitere la un titlu domnesc al acestuia ce se credea pe 
atunci că ar fi fost de pe la 1387-1388, şi anume la formula „stăpîn 
peste ţările tătăreşti" din acel titlu. Va trebui însă să constate, pînă 
la urmă, că „din acestea nu este nici o lămurire asupra stabilirii 
muntenilor în Chilia" 432 în acei ani, cu atît mai mult că, aşa cum 
avea să constate chiar el, datarea titulaturii era greşită, de aceea a 
renunţat, căutînd alte dovezi. Au existat, după părerea lui, două 
argumente care aduc mărturia sigură a prezenţei muntenilor în 
cetate. Primul ar fi înfrîngerea sultanului Baiazid I la Angora, în 
anul 1402. Asta a făcut ca turcii să nu mai poată stăpîni o vreme 
Dunărea de Jos, în orice caz, aşa se poate presupune în baza fap- 
tului că, din acel moment, Imperiul Otoman a intrat într-o lungă 
perioadă de război civil, iar de aici Iorga deduce că, cel tîrziu în 
1403, Mircea ar fi putut intra în Chilia 433 . Aceasta este însă o sim- 
plă supoziţie ce nu se bazează pe nici un fapt înregistrat pe atunci 
care să ateste că, într-adevăr, în acel an, muntenii s-ar fi aflat aco- 
lo. O mărturie indirectă în favoarea ei putea fi un act al domnului 
muntean, datat aproximativ cu anii 1404-1406, în care el se inti- 
tulează, printre altele, stăpîn „către părţile tătăreşti" şi domn „pe 
amîndouă părţile pe toată Podunavia pînă la Marea cea Mare" 434 . 
Dar aceste două formule din titulatură, dincolo de propria lor ne- 
bulozitate, nu fac, cum vedem, nici o trimitere la Chilia sau măcar 
la teritoriul în care era ea amplasată, aşa cum se face referinţă la 
Dîrstor. Al doilea fenomen care i s-a părut lui Iorga că ar putea fi o 
dovadă neîndoielnică în favoarea aceleiaşi pledoarii a fost intenţia 
din 1408 a împăratului Sigismund de Luxemburg, rege al Unga- 
riei, de a aduna un număr de trupe la Chilia în vederea declanşării 
unei cruciate antiotomane. Nu este deloc întîmplătoare, zice el, 



N. Iorga, Studii istorice. . ., p. 63. Se înţelege că sintagma „ţările tătăreşti" era şi ea 
greşită. Ulterior va fi utilizată doar formula „părţile tătăreşti", care, desigur, nu 
sugerează nici ea ceva foarte clar. 
Ibidem, p. 68. 

DRH B. Ţara Românească, voi. I, p. 64. 



146 



„alegerea Chiliei ca loc de plecare pentru flota creştină. Cit despre 
Moldova, aceasta încă era strîns legată de poloni, şi nu dintr-un 
port moldovenesc şi-ar fi putut porni trupele Sigismund contra 
turcilor" 435 . De unde istoricul deduce, fără alte fapte decît supozi- 
ţia sa, că cetatea nu era a Moldovei, iar de aici trage altă concluzie, 
la fel de principială şi tot atît de lipsită de referinţe la date con- 
crete, că ea nu putea avea alt stăpîn decît Ţăra Românească. Or, 
este evident că din intenţia împăratului Sigismund, care fusese 
doar o intenţie ce nu se va mai transforma în faptă niciodată, de a 
porni cruciata sa antiotomană de la Chilia (el fiind preocupat pe 
atunci mai degrabă să întărească poziţiile Ungariei în spaţiul din- 
tre Dunăre şi Adriatica) nu rezultă absolut nimic sigur în ceea ce 
priveşte apartenenţa oraşului la acea vreme. De altfel, nu este clar 
de ce prezumtiva cruciată, care, de fapt, nu avea cum fi reală, nu 
ar fi putut să pornească dintr-o Chilie moldovenească, aflată sub 
protecţia Poloniei, care nu era un aliat al Turciei, în momentul în 
care relaţiile ungaro-polone încă nu se deterioraseră aşa cum avea 
să se întîmple ceva mai tîrziu 436 . Astfel, cele două argumente pe 
care se bazează mai bine de un secol convingerea cum că, în anii 
1403 şi 1408, Ţara Românească ar fi stăpînit Chilia, în mod sigur, 
sînt departe de a fi fapte cu adevărat doveditoare în acest sens. 

Tratatul de la Lublau, din 15 martie 14 1 2 437 , care fusese o ten- 
tativă de apropiere dintre Ungaria şi Polonia, după cîţiva ani de 
tensiuni periculoase mai ales pentru regatul polon, tratat prin care 
Sigismund de Luxemburg, devenit de curînd şi împărat al Sf. Im- 
periu Roman, urmărea să instaureze controlul său asupra gurilor 
Dunării, în faţa unei duble concurenţe - cea militară turcească, 
tot mai ameninţătoare, şi cea economică veneţiană - punea în di- 
ficultate părerea că muntenii ar fi fost stăpîni pe Chilia la 1408, 
întrucît ridica întrebarea cum s-a făcut că cetatea a devenit atît de 



N. Iorga, Studii istorice..., p. 72. 

Vezi asupra acestui subiect şi D. Deletant, Moldavia between Hungary and Po- 
land, 1347-1412, în SEER, voi. 64, 1986, nr. 2; D. Stone, The Polish-Lithuanian 
state, 1386-1795 , University of Washington Press, 2001, p. 16-17. 
Referitor la acest tratat, vezi FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p.1132 şi urm. 



147 



repede posesiune moldovenească 438 . De aceea, era firesc ca Iorga 
să caute răspunsul: „Avem deci o dovadă sigură că, la 1412, Chilia 
era a moldovenilor, care... a trebuit să fie luată de la Mircea, care 
trăia încă la această dată. Ceea ce e curios, e nu numai faptul că 
în Ţara Românească domnea pe atunci un principe puternic, ci şi 
acela că situaţiunea acestui principe era puternică. ...Poate nu e 
prea îndrăzneţ să se presupue existenţa încă la această dată a două 
Chilii: cea din deltă fiind încă a lui Mircea, iar cealaltă aparţinînd 
moldovenilor, deşi aşezată în «Basarabia», ale căreia limite au tre- 
buit să fie variabile" 439 . Aşadar, constatînd că un document isto- 
ric important certifcă stăpînirea Moldovei asupra Chiliei la 1412, 
Iorga nu putea totuşi admite acest adevăr pe motiv că, fiind „un 
principe puternic", Mircea nu avea cum să nu se afle şi el acolo, 
de aceea apare şi ideea celei de a doua Chilii, deşi istoricul îşi dă 
seama că aceasta este hazardată. Corect totuşi cu faptele reale şi 
cu propria sa meserie, istoricul nu face din această presupunere 
un fapt neîndoielnic, adăugind îndată: „Trebue ţinut seamă şi de 
faptul că tractatul vorbeşte de «Chilia», şi nu de «Licostomo», nu- 
mele special al Chiliei vechi, insulare" 440 . Deci, pînă la urmă, e 
vorba doar de o singură Chilie, cea menţionată în document, iar 
asta înseamnă recunoaşterea faptului că, în acel moment, cetatea 
nu făcea parte din Ţara Românească. 

De fapt, dacă urmărim cu atenţie ce scriu cronicile polone des- 
pre locul Moldovei în relaţiile polono-ungare din anul 1412, ob- 
servăm că miezul problemei îl constituia posibilitatea participă- 
rii moldovenilor în calitate de forţe auxiliare la un posibil război 
ungaro-turcesc, faţă de care însă polonii nu aveau nici un interes. 
Martin Cromer scrie: Valachi duntaxat Sigismundo cum Turcis 



Cercetările care au fost preocupate de tratatul de la Lublau, mai ales cele din afara 
spaţiului românesc, par să nu fi cunscut o problemă a Chiliei, insistînd în schimb 
asupra posibilei împărţiri a Moldovei între Ungaria şi Polonia: v. G. Pray, Com- 
mentarii historici de Bosniae, Serviae ac Bulgariae, turn Valachiae, Moldaviae ac 
Bessarabiae, cum regno Hungariae nexu, Budae, 1837, p. 126. 
N. Iorga, op. cit., p. 77. 
Ibidem. 



148 



bellum gerenti, mandato Vuladislai, ut essent auxilio, si ipsi Vu- 
ladislao & Polonis tune non militarent 441 . Nu sînt menţionate, în 
acest context, nici Chilia şi nici Cetatea Albă. Este evident că tra- 
tatul din 1412 era sortit din start să nu aibă nici o relevanţă prac- 
tică: de vreme ce Polonia, suzerana Moldovei, nu era interesată de 
relaţia Ungariei cu Turcia, prevederea din tratat, după care Ale- 
xandru cel Bun ar fi putut pierde cele două cetăţi şi, poate, chiar 
toată ţara dacă nu ar fi luptat alături de unguri împotriva turcilor, 
era, din partea polonilor, nesinceră şi deci complet neangajantă, 
fapt care avea să se confirme întru totul prin evoluţia ulterioară a 
evenimentelor. 

Un alt fapt consemnat în izvoarele vremii pe care Iorga 1-a in- 
terpretat ca pe un serios argument în favoarea stăpînirii muntene 
la Chilia vizează anul 1424. „în acest an 1424, la sfîrşitul lui oc- 
tombrie, zice el, se întoarce la Constantinopol Ioan VIII, fiul şi 
coregentul împăratului bizantin Manuil, «prin părţile de la Dună- 
re, coborîndu-se într-o localitate anume Chilia», unde vin de-1 iau 
trireme din Bizanţ". Sphrantzes, sursa care transmite această veste, 
observă istoricul, „pune Chilia în «Valahia Mare», ceea ce ar în- 
semna Ţara Românească" 442 . De fapt, din relatarea lui Sphrantzes 
rezultă niţel altceva decît susţine Iorga. „La sfîrşitul lunii octom- 
brie, anul [1424], menţionează lapidar această cronică bizantină, 
împăratul chir Ioan s-a întors la Constantinopol dinspre numi- 
ta Chilia de la rîul Dunărea, după ce au plecat într-acolo corăbii 
[după el] de la Constantinopol" (Kal eiq rd reXoq rov 'Ourcofipiov 
ţinvbq rov Xy ov erovq enccvfjXde eiq rr)v IloXiv ănb rov pipovq rov 
eiq rov Aavovfiiov norajidv KeXXiov âvopaţofievov 6 jiaoiXevq xvp 
'Iwâvvrjq, âneXdovrwv Ktxrepywv cenb rfjq TloXewq exeioe). Dar 
sursa mai adaugă că, înainte de aceasta, principele îl înştiinţase 
pe tatăl său, împăratul, printr-un curier trimis din Ungaria că 
urma să plece „spre Marea Valahie (în text, greşit: „marea Ţară 
Românească" - I. Ţ.) şi să se trimită corăbii la locul numit Chi- 



Martini Cromeri, De origine et rebus gestis polonorum, Basileae, 1568, p. 275. 
N. Iorga, op. cit., p. 84. 



149 



lia ca să-1 ia şi să-1 aducă..." (npoene^ye yăp ano rfjv Ovyyapîav 
ăvdpwnov ăXXoyXcoooov xai aXXoytvr\, rov eXdeîv 8iă rfjq orepeăq 
peră niTTCLKiov vfeiXrov... Kal âvayvovq rb^apri, ori xai vyiaîvei 
Kal anipytrai KaXtbq Kal e/c ră nepi rr)v MeyâXrjv BXa^iav xai 
vă aneXdwoiv e/c io KeXXlv 6vo\iat,6\itvov ronov Kârepya, ha 
inâptooi Kal (piptooiv avrov, E%âpr]oav /ieyâAwc) 443 . Deci Sphran- 
tzes nu „pune Chilia în Marea Valahie", deşi din ce scrie el se poate 
deduce că tocmai asta avea în vedere, însă de aici nu rezultă deloc 
cum că Marea Valahie, în viziunea lui, ar fi însemnat Ţara Româ- 
nească, cum susţine Iorga şi cum interpretează greşit traducătorul 
român, ceea ce îi va face pe unii istorici de mai tîrziu să afirme 
greşit că „drumul din 1424 al împăratului Ioan al VUI-lea pe la 



13 Georgios Sphrantzes, Memorii, anii 1401-1477, în „Fontes historiae daco-roma- 
nae/Izvoarele istoriei României, IV, Scriitori şi acte bizantine. Secolele IV-XV", de 
H. Mihăescu, R. Lăzărescu, N.-Ş. Tanaşoca, T. Teoteoi, Bucureşti, 1982, p. 438-441; 
şi TeoprHii C(j>paHfl3M, Xpomitca. ElepeBofl a npMMenaHmi E. fl. fl>KaraiinaHHH, în 
„KaBKa3 h Bn3aHTna", tom V, 1987, XIII, 1, 3. întregul episod este relatat la fel şi în 
cronica lui Macarie Melissenos, care, aşa cum s-a demonstrat (v. S. Runciman, Că- 
derea Constantinopolului: 1453, Bucureşti, 1971, p. 206), este o compilaţie a scrie- 
rii lui Sphrantzes. Iată fragmentele respective din această scriere: 'Ev Se riţ reXei rov 
'OKTWfifipiov rov ,q^jXy-"" erovc enavfjXBev eiq rfjv TloXiv Siâ rov ţiepovc rov t/c rov 
"Iorpov norapbv Karep^opevov ev xţhpa Tivi KeXXiw enovofiaţopevn o fiaiJiXevq Kvp 
Iwâvvnq, ăneXdovowv rpitjpewv ano KwvoravrivovndXewq exeioe- npoenepfe yâp 
and Ovyyapiaq âvBpwnov aXXdyXwooov tcai ăXXoyevfj rov eXdeiv Siâ ţnpăq peră 
mrraKtov VfeiXrov ... K&yw ăvayvwoaq rov ^aprnv tcai axovoavreq ori vyiaive 
nai epeXXev iXds.lv xaXwq e/ţ râ nepi rfjv MeyâXnv BXa%iav, xai onwq ăneXBwoi 
rpir\peiq e/ţ rov ronov rov enovofiaţopevov KeXXiov ăpai avrov nai (pepaioi, nepi 
oi e%ăpnoav Xiav. Macarie Melissenos, Cronica {1258-1481), în „Fontes historiae 
daco-romanae", IV, p. 442-445. D. M. Nicol povesteşte cu oarecare detalii despre 
această călătorie a tînărului împărat Ioan al VUI-lea, care încerca astfel cu dispe- 
rare să obţină sprijinul Veneţiei şi al Ungariei pentru a zădărnici lichidarea Bizan- 
ţului de către turci. El plecase pe mare la Veneţia, de acolo pe uscat în Ungaria, de 
unde se întoarse fără nici un rezultat la Constantinopol; nu se spune nimic însă 
despre trecerea lui prin Marea Valahie şi pe la Chilia, deşi Sphrantzes nu este trecut 
cu vederea: D. M. Nicol, op. cit., p. 334. De fapt, trebuie să reţinem că periplul cu 
ghinion al lui Ioan al VUI-lea este mult prea semnificativ pentru istoria relaţiilor 
internaţionale europene din prima jumătate a secolului al XV-lea şi, implicit, pen- 
tru soarta ulterioară a ţărilor române, pentru a fi considerat doar un fapt divers, 
întrucît el a pus în lumină lipsa acelor forţe care ar fi fost în stare să se opună cu 
sorţi de izbîndă ofensivei triumfale a Turciei în Europa. 



150 



Chilia trecea prin Ţara Românească, nu prin Moldova" 444 . Ulterior, 
Iorga îşi va reconsidera această apreciere pentru a susţine că în me- 
moriile lui Sphrantzes este totuşi vorba de Moldova, dar cea mai 
mare parte a istoricilor români au preluat punctul său de vedere 
mai vechi, iar asta impune sarcina de a-1 examina mai atent. De 
fapt, Georgios Sphrantzes, istoric bizantin din secolul al XV-lea, 
nu putea să înţeleagă Valahia Mare altfel de cum o înţelegeau mai 
toţi compatrioţii săi 445 şi, în general, oamenii informaţi din acea 
vreme, şi anume că aceasta era Moldova, nu Ţara Românească. El 
putea avea în vedere şi alt teritoriu, cum vom vedea mai încolo. 
Oricum, e limpede că memoriile sale nu se referă la Ţara Româ- 
nească. Cantemir, care cunoştea istoriografia bizantină, atrage de 
multe ori în scrierile sale atenţia asupra acestui lucru. Cînd grecii 
vorbesc despre Moldova, observă el în Istoria moldo -vlahică, „îi 
zic Moldovalahia, Bogdania, mulţi îi zic însă Valahia Mare" 446 . De 
la bizantini, acest nume va fi preluat de istoricii germani, italieni, 
maghiari şi poloni. Astfel, Cantemir constată că Moldova „apare 
la cei mai mulţi ca Valahia Mare - la Leunclavius 447 , Bonfinius, 
Cluverius şi alţii" 448 . Citîndu-1 pe Cluverius, el lămureşte că între 
Transilvania „şi între Dunăre s-au dzis Valahia mică, adecă Ţara 
Muntenească. între Valahie mică şi între apa Prutului, aşijderea în- 
tre Prut şi între Nistru pînă la Marea Neagră, s-au chemat Valahie 



E. Stănescu, op. cit., p. 426. 

Tocmai de aceea, Şt. Andreescu nu are cum avea dreptate cînd zice că actele ge- 
noveze din secolul al XV-lea ar fi făcut o distincţie clară între Ţara Românească 
şi Moldova în sensul că cea din urmă s-ar fi numit „Valahia Mică": Şt. Andreescu, 
Genovezii pe „drumul moldovenesc", în „In honorem Ioan Caproşu. Studii de is- 
torie", Iaşi, 2002, p. 204. 

Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, în „Opere complete", IX, tomul I, 
ed. critică, traducere, introducere, note şi indici de Dan Sluşanschi, Bucureşti, 
1983, p. 421,425. 

J. Leunclavius îşi intitula capitolul despre genealogia voievozilor moldoveni în una 
din scrierle sale istorice astfel: „Carabogdaniae, que Valachia major, et Moldavia, 
vitiato ex Moridavia nomine...": J. Leunclavius, Historiae Musulmanae Turco- 
rum, de monumentis ipsorum exscriptae, libri XVIII, Frankfurt, 1591, p. 19. 
Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 421. 



151 



mare, adecă Moldova" 449 . Cantemir arată că numele Valahia Mare 
pentru Moldova era folosit şi de Dlugosz, cu referinţă încă la anul 
1070, pe cînd, zice, valahii trăiau împreună cu pecenegii 450 ; acest 
nume se va întîlni şi la alţi cronicari poloni, de exemplu, la Wysoc- 
ki 451 , sau la unii istorici de mai tîrziu, ca Prochaska 452 , precum şi 
în numeroase alte surse 453 . în baza acestor observaţii, Cantemir va 
conchide că „prin bună înţelegere a tuturor gheografilor, deopotri- 
vă şi a istoricilor, numele de «Valahia Mare» este dat Moldovei noa- 
stre" 454 . De aici va rezulta şi propria sa părere, după care „în vremu- 
rile dinainte (adică după ce Dacia şi-a schimbat numele în Valahia, 
iar aceasta s-a despărţit în două Valahii - I.Ţ.) atît Valahia cît şi 
Moldova purtau numele de Valahia, doar cu deosebirea că Moldo- 
va era numită Valahia Mare, iar Valahia de astăzi, Valahia Mică" 455 . 



445 Idem, Hronicul..., p. 1225. O lămurire aproape identică, tot cu trimitere la Cluve- 
rius, găsim şi în altă scriere a sa: „între Transilvania şi Istru este Valahia Mică, iar 
între ea şi Hierasus (unde se adaugă astăzi şi tot ce este între Hierasus şi Tyras) este 
Valahia Mare": v. De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, voi. IX, 1, p. 47. 
După această frază urmează, în paranteze, precizarea lui Cantemir la numele Va- 
lahia Mare: „care este astăzi Moldova noastră". Iată şi fraza, cît se poate de expli- 
cită, din Cluverius: „Woloska Zemla, id est Valachia terra, et gens ipsa Wolochy. 
Dividebatur autem tota provincia in Majorem et Minorem; Major postea Moldaviae 
nomen recipit. Minori Valachiae titulus remansit": Ph. Cluverius, Introductionis in 
Vniversam Geographiam, tam Veterem quam Novam, Libri VI, Lyon, 1641, p. 243. 

450 Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis...., p. 49. 

151 P. P. Panaitescu, Călători poloni în Ţările Române, Bucureşti, 1930, p. 64. 

' 5 - N. Iorga, Studii istorice.., p. 88. Aici e citat numele „Moldova Mare", dar se ştie 
bine că, pentru Moldova, polonii foloseau şi numele de Valahia, aşa încît, pentru 
ei, Moldova Mare sau Valahia Mare erau acelaşi lucru. 

153 Vezi V. Spinei, op. cit., p. 52, 66. 

151 Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 425. Ne dăm seama cît de ridicole 
pot fi afirmaţiile categorice de genul: „Nici o fîntînă (sursă - I.Ţ.) din secolul XIV 
şi chiar XV nu numeşte pe Moldova: Valahie Mare": B. P. Hasdeu, Scrieri, voi. 8, 
Istoria critică a românilor, Chişinău, 2008, p. 107. 

455 Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis..., p. 37. Vezi şi p. 73, 115, 117, 123; şi 
Historia moldo-vlachica, p. 351, 425. Observaţia lui Cantemir, după care numele 
Valahia Mare şi Valahia Mică trimiteau mai degrabă la unitatea etnică, iar în anu- 
mite circumstanţe, şi politică a spaţiului românesc, merită toată atenţia şi pentru 
faptul că ea este confirmată, indirect, şi de realităţile etnopolitice din alte areale; 
astfel, într-o anumită etapă în trecut, pămîntul ruşilor era divizat teritorial în Ma- 
rea Rusie şi Mica Rusie (Benutcan Pycb şi Manopoccua), după cum în Occident 
existau Marea Britanie şi Mica Britanie (Greater Britain şi Lesser Britain) . 



152 



Această consemnare este confirmată de observaţiile unor călători 
prin Ţările Române sau de scrierile unor cărturari europeni care au 
cunoscut asemenea informaţii. Astfel, pentru călugărul dominican 
Ioan de Sultanieh, care fusese pe aici înainte de anul 1404, Mol- 
dova şi Ţara Românească erau o singură Valahie 456 . Cele două ţări 
erau o singură Valahie şi pentru cărturarul calabrez Gian Lorenzo 
dAnania, aşa cum se vede în Cosmografia sa editată la Veneţia în 
1596 457 , lucru ce pare greu de crezut pentru o vreme atît de tîrzie, 
dar care se explică totuşi într-un mod destul de firesc, aşa cum 
vom vedea mai încolo. Numele „valahii mari", ca alt nume al mol- 
dovenilor, este cunoscut şi cronicilor ruseşti 458 . Foarte instructivă 
se arată mai ales o relatare a călătorului Gillebert de Lannoy, care 
află de existenţa Moldovei abia după ce ajunse pe la 1421 în această 
ţară, fapt ce 1-a determinat să-1 considere pe Alexandru cel Bun 
„domn al Valahiei şi al Moldovei" 459 , de unde se vede cît se poate 
de limpede că, atunci cînd se pornise spre părţile noastre, el ştia că 
venea în Valahia. Este adevărat că, uneori, mai rar, drept urmare 
a confuziilor inevitabile la scriitori care nu aveau contact direct 
cu spaţiul românesc, Moldova era numită şi Valahia mică 460 . în 
general, „Valahia Mare" şi „Valahia Mică" erau termeni convenţio- 
nali, cel dintîi avînd în vedere un teritoru românesc mai mare, iar 
celălat unul mai mic; astfel, Gebhardi, citîndu-1 pe J. G. Stritter 461 , 



Călători străini despre Ţările Române, voi. I, p. 39. 

Călători străini despre Ţările Române, voi. IV, îngijit de M. Holban, M. M. Ale- 
xandrescu-Dresca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1972, p. 568. 
Jlemonucb no yeapoecKOMy cnucfcy, în nCPJI, XXV, MocKBa-JIeHMHrpafl, 1949, 
c. 213; Alte surse: IICPJI, IV, p.151, 152; XVIII, p. 137; XX (1910), p. 205, 206; XXI 
(1913), p. 414; XXV, p. 214; XXXIII (1977), p. 90, 131. 
Călători străini despre Ţările Române, voi. I, p. 50. 

Aceste metonimii i-au fost cunoscute şi lui Cantemir, care observa că „istoriile 
streinilor vecini nu puţină confuzie în cunoştinţa şi deosibirea numerilor (nume- 
lor - I.Ţ.) fac, un nume adecă pentru altul luînd, şi lucrurile ce s-au făcut într-o 
parte a Valahiii, le socotesc într-alta făcute, pentru carea nu puţină amestecătură 
şi greşală videm făcută şi în mapele gheograficeşti cele mai vechi, în carile pe 
Valahia mare, adecă pe Moldova o pun în locul Valahiii mici şi împotrivă pe cea 
mică, în locul cei mari": Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1229. 
J. G. Stritter, Memoriae populorum, olim ad Danubium, Pontum Euxinum..., II, 
Petropoli, 1771, p. 914. 



153 



zice că, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, ungurii numeau 
Banatul de Severin Valahia Mică 462 . Dar, în privinţa numelor Mun- 
teniei şi Moldovei, regula era cea pe care am semnalat-o, ea puţind 
fi urmărită şi în unele cronici române, aflate bineînţeles sub in- 
fluenţa istoriografiei bizantine. Stolnicul Constantin Cantacuzino, 
de exemplu, avea să observe că, după ce istoricii şi geografii vechi 
au scris despre cele două Valahii de cînd „au fost împreună şi de 
cînd s-au osebit", au început să le numească pe fiecare cu numele ei: 
„Le zic: mai mare şi mai mică; cea de sus, adecăte şi mai mare, Mol- 
dova; cea de jos şi mai mică, ţara aceasta Muntenească..." 463 . Nu se 
cunoaşte dacă stolnicul valah a avut ştire de arhiepiscopul de Sulta- 
nieh, menţionat mai sus, în observaţiile căruia asupra celor văzute 
în Ţările Române se află şi fraza „Valahia e numită cea Mare şi cea 
Mică" 464 , dar este limpede că nu avem de a face cu o coincidenţă 
întîmplătoare. Exact aşa erau numite cele două ţări în istoriografia 
europeană din secolele XVII-XVIII. Georg Pray consemna, în 1787, 
că, în documentele ungureşti, pentru Muntenia se foloseau terme- 
nii Transalpina sau Valahia mică, pe cînd, în actele regale ale Un- 
gariei şi în operele scriitorilor maghiari, Moldova era cunoscută ca 
Valahia mare (in regnum Hungariae dipomatibus Transalpina, aut 
minor Valachia... altera ad Pontum Euxinum porrecta Moldaviae 
nomen obtinuit... apud scriptores autem hungaros et in regum docu- 
mentis Comania vel Comania, vel major Vallachia apellatur) 465 . 

Istoriografia medievală a influenţat şi cartografia istorică, 
aceasta venind, bineînţeles, mult mai în urmă. Astfel, într-o hartă 
întocmită de Sebastian Miinster şi editată la Basel pe la 1545, spa- 
ţiul dintre Şiret şi Prut, adică Moldova fără Basarabia, este desem- 
nat cu numele de Valachia Magna (doar partea cuprinsă între cur- 



2 L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen 
Staaten, IV, Leipzig, 1782, p. 308; vezi şi extrasul în română: L. V. Gebhardi, Isto- 
ria politicească a Dachiei şi a neamului românesc, voi. I, ed a 2-a, trad. de Ioan 
Nemişescu, Iaşi, 2009, p.68. 

13 Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Rumâneşti, în „Cronicari munteni", voi. I, 
Bucureşti, 1961, p. 24. 

1 Călători străini..., p. 39 

•' G. Pray, op.cit., p. 107. 



154 



şurile superioare ale celor două rîuri se numea Muldavia), în timp 
ce pentru Ţara Românească este utilizat termenul Transalpina 466 , 
foarte răspîndit pe atunci desigur în lucrările care foloseau scrisul 
latin. Este de presupus că Munster s-a inspirat dintr-o hartă a Eu- 
ropei, editată în 1536 de Cristophe şi Heinrich Zeii, în care cu ho- 
ronimul Magna Valachia este desemnat tot teritoriul românesc de 
la Olt şi pînă la Nistru, în timp ce Transalpina este amplasă la vest 
de Olt, iar pentru „Molda" (Moldova) este rezervat doar spaţiul 
din nordul acestei ţări 467 . Chiar mult mai tîrziu, pe la 1700, o hartă 
a cartografului Nicolas Sanson, editată la Amsterdam, numea teri- 
toriul dintre Şiret şi Nistru (dar fără Basarabia, care şi de astă dată 
este delimitată de acest spaţiu), „Moldova sau Marea Valahie" 468 . 
De aceea nu este deloc întîmplător ca, şi în cartografia ştiinţifică 
contemporană, vechiul teritoriu din nordul Dunării inferioa- 
re, adică Moldova, să fie desemnat cu numele de Marea Valahie 
(Great Walachia), aşa cum arată o hartă a Enciclopediei Britanice, 
din 1994, ce cuprinde Imperiul bizantin împreună cu teritoriile 
din jurul său şi care vizează anul 1265. într-o hartă referitoare la 
acelaşi an din prestigiosul atlas istoric al lui W. R. Shepherd, din 
1911, acest nume vizează întreg spaţiul românesc, de la Orşova şi 
pînă în Moldova 469 . Nu sînt însă rare nici cazurile cînd, pentru tot 
teritoriul acesta, se folosea un singur nume, acela de Valahia, aşa 
cum îl găsim în portulanele lui Battista Becharius (1426), Battista 
Agnese (1544), Diego Homem (1559) şi Francesco Ghisolfi (1533- 
1560), sau Magna Valachia dintr-o hartă a lumii, numită Borgia, 
din Biblioteca Vaticanului (1436) 470 . Această imagine unitară a 
habitatului românesc în conştiinţa europeană explică de ce chiar 
şi unele dintre hărţile ce vor apărea peste 100-150 de ani nu vor 
face deosebire între numele Ţării Româneşti şi cel al Moldovei, 



Vezi I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, Descriptio Romaniae, 1, Bucureşti, 2004, 
p. 112-113. 

M. Popescu-Spineni, op. cit., voi. I, p. 127. 
Ibidem, p.174-175. 

W. R. Shepherd, Historical Atlas, New York, 1911, p. 89. 
M. Popescu-Spineni, op. cit., voi. I, p.78, 80, 100. 



155 



întreţinînd totodată - dar numai pînă la un punct, bineînţeles - şi 
o anumită confuzie privind relaţia celor doi termeni. într-o hartă 
editată în 1665 şi reeditată în 1693, cartograful N. Sanson d'Abbe- 
ville numeşte pe cea dintîi „Moldova, căreia alţii îi zic Valahia", 
iar pe cealaltă „Valahia pe care unii o numesc Moldova" 471 ; nu este 
lipsit de interes şi faptul că harta din 1700, menţionată mai sus, dă 
întregului teritoriu pe care sînt amplasate cele două ţări numele 
generic de Valahia 472 . Tot aşa a fost concepută şi o hartă editată 
mai devreme a lui Jacob von Sandrart, în care, în paralel cu de- 
semnarea întregului spaţiu românesc extracarpatic cu horonimul 
Valahia, pentru Ţara Românească se foloseşte separat termenul 
Transalpina, iar cealaltă Valahie se numeşte cu numele ei, devenit 
între timp foarte cunoscut, acela de Moldova. Această percepţie 
a cartografiei europene relativ la numele Valahia şi, respectiv, la 
relaţia horonimelor Valahia şi Moldova a fost preluată, bineînţe- 
les, din scrierile istorice din acea vreme. Spre sfîrşitul secolului 
al XV-lea, Bonfinius scria: Altera vero Valachia, cui Moldaviae 
nomen est..." 3 . Asupra acestei chestiuni se exprima cît se poate 



1 I, Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 68-69, 74-75. Despre acelaşi fenomen, 
vezi şi Tezaurul toponimic al României. Moldova, voi. I, partea a 4-a. Toponimia 
Moldovei în cartografia europeană veche (cea 1395-1739), de Dragoş Moldovanu, 
Iaşi, 2005, p. LII. 

- I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 174-175. Dar acesta nu este un caz, ci 
o regulă. Astfel, o harta mult mai veche (din 1526), pierdută însă, a polonezului 
B. Wapowski era intitulată Polonia et etiam Hungaria ac Valachia, Tartaria et Ma- 
sovia (concepţia ei va fi reluată ulterior de multe alte hărţi), unde este evident că 
horonimul Valahia se referea la tot arealul românesc. Tocmai de aceea, cu atît mai 
nepotrivite pot fi observaţiile dupa care, dacă într-o anumită hartă istorică numele 
Valahia se aşterne peste Muntenia (sau partea ei sudică), sudul Moldovei şi Basa- 
rabiei, asta ar însemna că tot acest teritoriu aparţinea la vremea respectivă Ţării 
Româneşti: v. Tezaurul toponimic al României, p. XIII, LXIX, LXXIV. Din acelaşi 
motiv, este greşit să se susţină că, de la mijlocul secolului al XV-lea, partea sudică a 
Moldovei ar fi făcut parte din Ţara Românească, ca urmare a faptului că, în unele 
hărţi, acest teritoriu era cuprins sub acelaşi nume de Valahia: ibid., p. XXVII; referi- 
tor la relaţia horonimelor Valahia, Muntenia şi Moldova, mai vezi şi p. XLIX-L. 

! Antonii Bonfinii, Rerum ungaricarum decades quatuor cum dimidia, cum brevis 
appendix per Ioannes Sambucum, Francofurti, 1581, p. 27. 



156 



de clar, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, istoricul polon 
J. I. Petrycy, într-o foarte interesantă istorie a războiului de la Ho- 
tin, din 1621: Valachia in duas nune par tes divisa est. Utraque a 
meridie Danubium, ab occidente Transylvaniam contingit. Qua 
versa in septemtrionem ad Tyram (Dniestr) fluvium, nostrarum- 
que terrarum confinia vertit, Moldavia dicitur. Fluvius Moldawa 
modicus licet, ibidemque Sossavae aquis emoriens, tamen in no- 
men terrae evaluit: majorque pars ejus Moldavia nominatur: nisi 
qua montes ab oriente procurrentes, ultra nomen hoc submovent 
veterique appellatione ibi tantum Valachia manet: quae etiam 
nune Transalpina vocatur. Nostris (Polonis) contra proprior pars 
Valachia, altera Moldavia dicitur 474 . Viziunea respectivă din afară 
asupra spaţiului românesc extracarpatic o constatăm, de aseme- 
nea, la Dlugosz 475 , J. Bielski 476 şi la alţi cronicari poloni. Şi, dacă 
este adevărat că numele Valahia Mare se putea referi uneori şi la 
Muntenia, tot aşa ca şi la teritoriul de la sud de Dunăre 477 , locuit de 



Cit. după A. Naruszewkz, Historya naroău polskiego, IX, wyd. nowe J. N. Bobro- 
wieza, Lipska, 1837, c. 213. 

Ilie Minea, Informaţiile româneşti ale cronicii lui Ian Dlugosz, Iaşi, 1926, p. 12-13. 
P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore 
Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, 1925, p. 134. 

Cînd spune că, în 1462, „sultanul a pornit împotriva Valahiei Mari, unde se pre- 
gătise ceva împotriva sa", Sphrantzes se referă, aproape sigur, la Ţara Românească, 
dar tot acolo el vorbeşte şi de o Valahie Mică, pe care o amplasează însă, după 
toate aparenţele, mult mai la sud de Dunăre: Georgios Sphrantzes, Memorii, 
p. 441; şi TeoprMM C4>paHfl3ii, XponuKa, XLII, 3, 5. G. Akropolites vorbeşte des- 
pre Marea Valahie de sub stăpînirea lui Ioan Asan al Il-lea: Georgios Akropolites, 
Istorie, în „Fontes historiae daco-romanae", III, p. 404-405; şi TeoprHii Aicpono- 
jimt, Jlemonucb, în „Bii3aHTMMCKMe mctopmkm", nofl pe^aKiiMeii M. TpoiiiiKoro, 
C. rieTepâypr, 1863, c. 50, 72; v. şi George Akropolites, The History, transl. and 
commentary by R. J. Macrides, Oxford/New York, 2007, p. 185, 232; G. Popa-Lis- 
seanu, Dacia în autorii clasici, II, Autorii greci şi bizantini, Bucureşti, 1943, p. 162. 
Cartograful italian Battista Agnese foloseşte numele Velahia pentru pămînturile 
româneşti de pe ambele maluri ale Dunării. Trimiteri la unii autori bizantini sau 
moderni despre Valahia Mare, care vizează anumite spaţii în Peninsula Balcanică, 
vezi în Al. Philippide, Originea românilor, voi. I, Ce spun izvoarele istorice, Iaşi, 
1923, p. 707-710 ş.a. în una din primele sale sinteze de istorie naţională, N. Iorga 
observa că, pentru românii din Balcani, Tesalia era „patria lor cea mare, MEydXn 
BActXLd, cum o numesc cronicarii bizantini" (Geschichte des rumănischen 



157 



români 478 , cum susţinea istoriografia germană încă în secolul al 
XVIII-lea 479 , asta încă o dată demonstrează că nu există nici un te- 



Volkes, Gotha, 1905, p. 108). Marea Valahie tesaliană era un termen vehiculat în 
istoriografia occidentală cel puţin din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: 
J. Thunmann, Uber die Geschichte und Sprache der Albaner und der Wlachen, 
Leipzig, 1774, p. 23; Acelaşi istoric vorbea de Valahia Mare şi de mai multe sta- 
te valahe în Tracia („Walachischen staats in Thracien"): idem, Untersuchungen 
liber die Geschichte der bstlichen Europăischen Vdlker, I, Leipzig, 1774, p. 344, 
357-358. Vezi şi T. F. JlMTaBpMH, Bnaxu eu3anmuucKux ucmouHUKoe X-XIII ee., 
în „K)ro-BocTO>iHaa EBpona b cpeflHMe Bena", I, KimmHeB, 1972, c. 135. Referitor 
la existenţa la sud de Dunăre, în Evul Mediu, a mai multor Valahii, mari şi mici, 
v. N. Iorga, Istoria românilor, p. 77-84. Iorga are şi lucrări aparte dedicate ches- 
tiunii respective, de ex., Istoria românilor din Peninsula Balcanică (Albania, 
Macedonia, Epir, Tesalia etc), Bucureşti, 1919. Despre acelaşi subiect, v. A. Arm- 
bruster, Terminologia politico-geografică şi etnică a ţărilor române in epoca con- 
stituirilor statale, în „Constituirea statelor feudale româneşti", Bucureşti, 1980, 
p. 257. în această lucrare însă Moldova mai poartă numele de Rosovlahia, Mol- 
dovlahia, Vlachomoldavia, Bogdania, Karabogdania, dar niciodată Valahia sau 
Valahia Mare. Despre existenţa mai multor Valahii, v. şi I. Vâsâry, Cumans and 
tatars. Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185-1365, Cambridge, 
2005, p. 141 şi, mai ales, cap. I. Vezi şi formulele „Valahii nord-dunbărene" şi „Va- 
lahii sud-dunărene" la E. Stănescu, 500 de ani de relaţii româno-bizantine, în 
„Lumea Bizanţului", Bucureşti, 1972, p. 161. 

Trebuie reţinută, în acest context, observaţia lui G. G. Litavrin, după care, în cazul 
românilor din Peninsula Balcanică, „noţiunea de «vlahi» nu cuprinde ideea unui 
teritoriu anume, riguros delimitat, şi nici pe cea a unei formaţiuni statale aparte, 
astfel ca numele etnic al majorităţii supuşilor acesteia să poată îngloba şi alte gru- 
puri etnice din cadrul ei": L. L. ilHTaspHH, Bnaxu 8U3aHmuucKux ucmouHUKoe 
X-XIII ee., c. 96. Această părere, care pare să aibă confirmare la Pachymeres şi 
Ephremius (v. G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 161, 165), fără să mai amintim cunos- 
cuta diatribă antivalahă a lui Kekaumenos (ibid., p.122-123; Fontes..., p. 38-40), 
nu este totuşi convingătoare, cel puţin în ceea ce priveşte perioada de după apari- 
ţia ţaratului vlaho-bulgar, în 1186. Totuşi el îi dă dreptate lui M. Gyoni că în cazul 
vlahilor este vorba de o etnie şi nu de o categorie socială ce ar avea un mod de viaţă 
seminomad, ca al crescătorilor de vite: v. M. Gyoni, Le nom des fi\â](oi dans l'Ale- 
xiade dAnne Comnene, în „Byzantinische Zeitschrift", 44, 1951, p. 241 sqq.; idem, 
La premiere mention historique des Valaques des Monts Balkans, în „Acta Anti- 
qua Academiae Scientiarum Hungaricae", 54, 1952, p. 500 sqq. Litavrin semnalea- 
ză totodată {ibid., p. 97), singura excepţie în acest sens, remarca Anei Comnena, 
conform căreia nomazii „în vorbire populară se numesc vlahi": Arma KoMHMHa, 
Anetccuada, c. 232 (v. despre această menţiune şi reflecţiile lui J. Thunmann, Un- 
tersuchungen uber die Geschichte..., p. 345-346). Dar ea a trăt înainte de fondarea 
statului comun vlaho-bulgar. M. Gyoni demonstrează că referinţa la vlahii din 



158 



mei ca, atunci cînd într-o anumită sursă se menţionează că Chilia 
sau Cetatea Albă se aflau în Valahia Mare, să tragem concluzia că 
aceste cetăţi ar fi făcut parte din Ţara Românească. Este normal, 
în asemenea situaţii, să ne gîndim că, de fapt, e vorba de Moldo- 
va 480 . In acest context, merită toată atenţia relatarea cărturarului 



vorbirea populară sugerează că aceştia erau un popor foarte cunoscut în Imperiul 
bizantin: Le nom..„ p. 241. Să mai reţinem că unii autori bizantini, ca, de ex., 
Ioan Cantacuzino, folosesc în scrierile lor expresii de genul „cetăţi şi regiuni (ţări) 
ale vlahilor": twv Kăarpoiv nai )(0>pG>v BXa^iac (G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 167). 
Astăzi, ideea că valahii ar fi fost doar păstori este respinsă chiar şi de unele scrieri 
istorice maghiare: Histoire de la Transylvanie, par Gâbor Barta, Istvan Bona, Bela 
Kopeczi, Lăszlo Makkai, Ambrus Miskolczy, Andras Mocsy, Katalin Peter, Zoltân 
Szăsz, Endre Toth, Zsolt Trocsânyi, Agnes R, Vărkonyi, Gâbor Vekony, Budapest, 
1992, p.185. Pe de altă parte, trebuie să observăm că, în viziunea bizantinilor, va- 
lahii erau barbari: v., de ex., HHKHTa XoHMaT, Mcmopun..., tom 11, „Bn3aHTiiM- 
CKHe mctopmkh", nofl peflaiciiMeii npocb. H. B. HenbiioBa, C. rieTep6ypr, 1862, 
c. 100-103, 164, 169, 213-214, 223, 225, 247. Această atitudine era justificată de ast- 
fel de acţiuni ca sălbăticiile la care aceştia se dedaseră în zilele de Paşti ale anului 
1206, împreună cu cumanii, faţă de populaţia paşnică din provinciile nord- vestice 
ale Imperiului bizantin după cucerirea Constaninopolului de către cruciaţi: ibid., 
p. 401-404, 408-410; şiFontes historiae daco-romanae, voi. III, p. 331.-333. Numai 
că, iarăşi, trebuie să ţinem cont şi de „caracterul aprig al vieţii" de atunci, cum 
s a exprimat foarte inspirat (şi documentat) Johan Huizinga (v. Amurgul evului 
medu, Bucureşti, 1993), dar şi de faptul că, pentru bizantini, barbari erau, practic, 
toţi cei din afara imperiului lor, de ex., perşii, germanii, francezii, ungurii, sici- 
lienii etc. Mereu aroganţi faţă de restul lumii, observă D. MacGillivray Nicol, bi- 
zantinii „făceau puţină deosebire dintre normani şi veneţieni, francezi şi germani. 
Cei din Vest erau apreciaţi colectiv şi dispreţuiţi fără deosebire prin numele «la- 
tini»": D. M. Nicol, op. cit., p. 5. Foarte bine a exprimat această atitudine istoricul 
Choniates, care spunea: „între noi şi ei se află o prăpastie, avem vederi diferite şi 
sîntem diametral opuşi" (ovrco [ieoov f]^iâ)v nai avrwv yaaţia Siafopăc; iorrjpiKrat 
fiiyiorov Kai ralq yv(buaic ăavvafEiq eofiev Kai icară Siăfierpov a<peort]Ka^ev): 
Nicetae Choniatae, Historia (=XpoviKf] Siiîynaic;), ed. J. van Dieten, Berlin, 1975, 
p. 350. Vezi şi A. E. Laiou, R. P. Mottahedeh, The Crusadesfrom the perspective of 
Byzantium and the Muslim world, Washington, 2001, p. 88. 
Vezi, de ex., J. Ch. Engel, Geschichte des ungrischen Reichs und seiner Neberlan- 
der, I, Halle, 1797, s. 408. 

în sinteza istorică pe care o va edita mult mai tîrziu, lorga avea să observe: „Chilia 
e arătată aflîndu-se în «Valahia Mare». Moldova ajunsese deci, prin valoarea cla- 
sei militare şi prin întinderea teritoriului, să se înalţe mai sus de ţara cea veche": 
N. Iorga, Istoria românilor, voi. IV, p. 11. în istoriografia românească mai veche se 
înfiripase părerea după care Cantemir ar fi afirmat cum că, în momentul cînd se 



159 



italian Francesco Filelfo, care, trecînd prin 1423-1424 pe la Chilia 
şi Cetatea Albă, după o lungă şedere la Constantinopol, spune că 
aceste oraşe se aflau în „Moldova la Euxin" 481 . Prin urmare, ceea 
ce credea Iorga în 1899 că ar fi o dovadă sigură a aflării Chiliei, 
la 1424, în componenţa Munteniei se prezintă, în mod cert, ca un 
argument împotrivă 482 . 

Deci, recapitulînd cele consemnate pînă aici, vedem că nu 
există nici un temei pentru a susţine ideea unei stăpîniri munte- 
ne asupra Chiliei pînă în anul 1424. După acest an, lucrurile sînt 



afla la Chilia, împăratul bizantin s-ar fi întîlnit cu Alexandru cel Bun. Despre aşa 
ceva nu vorbeşte nici G. Sphrantzes şi, ceea ce e încă mai instructiv, nici Francesco 
Filelfo, diplomat în serviciul lui Ioan al VUI-lea, care se afla la Cetatea Albă în 
momentul cînd împăratul a trecut pe acolo şi care 1-a însoţit pe acesta în drumul 
său de întoarcere la Constantinopol (v. Ş. Papacostea, Un umanist italian, am- 
basador în slujba Bizanţului prin Moldova lui Alexandru cel Bun, în: Ş. Papa- 
costea, Studii de istorie românească (secolele XIII-XVIII), Brăila, 2009, p. 38-39). 
Cei care vorbesc despre întîlnirea dintre Alexandru cel Bun şi Ioan al VUI-lea 
fac, de regulă, trimitere la Descriptio Moldaviae, Bucureşti, 1973, p. 125: v., de 
ex., N. Grigoraş, Ţara Românească a Moldovei de la întemeierea statului pînă 
la Ştefan cel Mare (1359-1457), în: N. Grigoraş, Moldova lui Ştefan cel Mare, ed. 
a 2-a, Chişinău, 1992, p. 87; Şt. Gorovei, Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 45. Or, în 
această carte nu e vorba de o întîlnire dintre cei doi, ci doar este evocată relaţia 
indirectă dintre ei, manifestată în cadrul Conciliului de la Ferrara/Florenţa din 
1438-1439; făcînd trimitere la Pandectele lui Leunclavius, Cantemir spune clar că 
Alexandru a trimis acolo „mitropolitul moldovean şi soli" (Is illefuit, qui... misso 
ad concilium Florentinum Moldaviae Metropolita et Legatis, defensaque firmiter 
orthodoxia, meruit, ut a Iohanne Palaeologo Constantinopoleos Imperatore non 
solum Despotae nomine, sed et regio diademate ornaretur: Descriptio Moldaviae, 
Bucureşti, 1872, p. 40-41, vezi şi p. 36). Nu se spune însă nimic în acestă operă des- 
pre faptul că Alexandru ar fi primit de la Ioan al VUI-lea şi legile bizantine, cum 
s a susţinut uneori; este adevărat că se vorbeşte - eronat, evident - despre o pre- 
luare a acestor legi de la bizantini, fără să se precizeze de la cine anume: ibidem, 
p. 100. în timpurilemai vechi, povestearespectivăfusesepropagatăşideB.P.Hasdeu, 
care trimitea la Uricarul lui Th. Codrescu (B. P. Hasdeu, Scrieri, voi. 4, Chişinău, 
2009, p. 404). Relativ la unele aspecte ale acestei legende, vezi şi Al. Elian, Moldova 
şi Bizanţul în secolul al XV-lea, în „Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan 
cel Mare", volum îngrijit de M. Berza, Bucureşti, 1964, p. 120, 125. 
Vezi Ş. Papacostea, Un umanist italian..., p. 37-38, 40-42, 45. 
împărtăşind vechiul punct de vedere greşit al lui Iorga referitor la evenimentul 
de la Chilia, din 1424, Gh. Brătianu nu-şi poate explica cum ajunsese la acea dată 
cetatea în mîinile muntenilor: Gh. Brătianu, op. cit., voi. II, p. 254. 



160 



şi mai tulburi în această privinţă. în baza cîtorva acte diploma- 
tice, Iorga încearcă să demonstreze că, pînă la 1426, Chilia ar fi 
aparţinut Ţării Româneşti, iar în acel an, Moldova ar fi răpit-o. 
Să urmărim atent cum decurge această demonstraţie. Consta- 
tînd într-o scrisoare din 1426, trimisă în acelaşi timp regelui po- 
lon Vladislav şi marelui duce lituanian Vitold (= Vitautas), că, 
în acel an, domnul muntean Dan al II-lea, vasalul său, fusese 
îndepărtat de la domnie de Radu Prasnaglava, susţinut de turci, 
împăratul Sigismund atrăgea, totodată, atenţia celor doi monar- 
hi la faptul că Alexandru cel Bun nu-1 ajutase în lupta sa împo- 
triva turcilor, de aceea îi sugera lui Vladislav, suzeranul acestuia, 
să-1 înlăture din scaun, propunere susţinută de Vitold, dar lăsată 
fără răspuns din partea lui Vladislav 483 . Făcînd apoi trimitere 
mai ales la istoricul polon A. Prochaska, Iorga relatează despre 
un lucru extrem de interesant, şi anume că, bazîndu-se pe trata- 
tul din 1412, care, teoretic, îl făcuse stăpîn pe Chilia, Sigismund 
va conveni, în 1427, cu cavalerii teutoni, vechii săi aliaţi împo- 
triva Poloniei, ca aceştia să-i vină în ajutor în lupta împotriva 
turcilor, fapt pentru care trebuia să le fie date unele aşezări la 
Dunăre, împreună cu Chilia, astfel ca regele ungur să poată stă- 
pîni prin ei „Dunărea pînă la Mare" 484 . Oferta a fost repetată în 
anul următor, iar la întîlnirea de la Luck, din 23 ianuarie 1429, 
a celor trei aliaţi - Sigismund, Vladislav şi Vitold - chestiunea a 
fost pusă pe ordinea de zi, la insistenţa împăratului, dar fără sus- 
ţinerea regelui polon 485 ; la propunerea lui Sigismund şi a lui Vi- 
told, pe care împăratul şi-1 cîştigase, dar fără acordul lui Vladi- 
slav 486 , s-a specificat că, pentru aceasta, era nevoie ca cetatea să-i 
fie luată lui Alexandru, în care scop, în ziua de Sf. Gheorghe, o 
comisie urma să apară în Moldova pentru a cerceta chestiunea 487 . 



N. Iorga, Studii istorice..., p. 86. 

Ibidem, p. 86-87; v. şi Gh. Brătianu, op. cit., voi. II, p. 254-255. 
I. Minea, Informaţiile româneşti..., p. 18 

Vezi şi Ş. Papacostea, Kilia et la politique orientale de Sigismond de Luxemburg, 

în RRH, 1976, nr. 3, p. 430. 

N. Iorga, Studii istorice..., p. 86. 



161 



La 17 aprilie 1429, Sigismund îi scria lui Paul de Russdorf, marele 
maestru al Ordinului teutonic, vorbindu-i de înţelegerea avută 
la Luck „în privinţa lui Alexandru-Vodă din Moldova, aşa în- 
cît solia noastră şi a Marelui Principe (Vitold - I.Ţ.) să fie de Sf. 
Gheorghe în Moldova, pentru lucrurile despre care am vorbit 
la Luck şi, mai ales, pentru ca Chilia să ne fie încredinţată. De 
aceea, ni se pare că trebue să-ţi găteşti fraţii şi soldaţii, ca să nu 
zăbovească, dacă Chilia ne va fi dată..." 488 . 

Din aceste relatări se vede cît se poate de clar că Chilia era 
pretinsă de unguri 489 , care aveau nevoie de ea pentru a putea re- 
zista în faţa puternicei ofensive otomane, dar, cum am mai spus, 
şi pentru a realiza în zona Mării Negre o puternică concurenţă 
comercială veneţienilor, cu care se confuntau pe coasta dalmată a 
Adriaticii 490 . în acest scop, erau prevăzute tratative cu Alexandru 
cel Bun, pentru a-1 determina să o cedeze, nu se ştie în ce condiţii, 
nefiind exclusă nici chiar înlăturarea sa de la domnie, în caz că nu 
ar fi acceptat propunerea. Pentru a-1 face pe domnul moldovean 
mai conciliant, Sigismund, care „manifesta un interes excepţio- 
nal pentru Chilia" 491 , provoacă un fals conflict de frontieră între 
acesta şi Dan 492 , readus de el între timp la domnie. „Sigismund, 
constată Iorga, va fi aţîţat poate şi el pe voevodul, care găsea prea 
înguste hotarele, cu care, în ultimii ani ai vieţii sale, se mulţumi- 
se Mircea-cel-Mare. Sigur este că, în 1429 încă, el trecu graniţa, 
cu munteni şi cîţiva turci, şi începu a prăda teritoriul Chiliei; în 
curînd, împărţită în patru, oastea lui Dan îşi urmă prădăciuni- 
le" 493 . De unde se vede limpede că nu era vorba de un conflict de 



Ibidem, p. 87. Vezi şi idem, Istoria românilor, voi. IV, p. 20-21. 

"La Lublau şi Luck şi după aceea acest obiectiv a fost una din permanenţele majore 

ale politicii orientale a lui Sigismund": Ş. Papacostea, op. cit., p. 431. 

Vezi asupra acestui subiect şi P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, Bucureşti, 1944, 

p. 15. 

Ibidem, p. 423. 

Vezi şi ibidem, p.431. 

N. Iorga, Studii istorice..., p. 88. 



162 



frontieră, aşa cum caută să-1 prezinte Iorga (neconvingător, deoa- 
rece sursele la care apelează îl contrazic) şi cum se va afirma în 
istoriografia de după el ca un fapt absolut sigur, ci de acţiuni de 
hărţuire şi intimidare a lui Alexandru cel Bun pentru a-1 forţa să 
cedeze cetatea ungurilor. Dan nu atacă Chilia pentru a o recuceri, 
cum ar fi fost normal, dacă ar fi pretins-o ca posesiune legitimă, 
ci realizează doar o razie de jaf în posesiunile lui Alexandru din 
apropierea cetăţii (istoricul citează: bona ipsius [Alexandri] que 
sunt circa castram Kylia). Iorga povesteşte, în continuare, că Ale- 
xandru 1-a atacat şi izgonit pe Dan, după care s-a adresat cu o 
plîngere către Sigismund şi Vladislav, la care împăratul nu a răs- 
puns. Regele polon, în schimb, care era suzeranul lui Alexandru, 
i-a adresat aliatului său ungur o scrisoare în care îi reproşează 
învinuirile şi pretenţiile neîntemeiate faţă de domnul moldovean, 
amintindu-i, între altele, că moldovenii se prezentaseră la întreve- 
derea ce fusese fixată pentru ziua de Sf. Gheorghe avînd dovezile 
de stăpînire a Chiliei, pe cînd Sigismund nu trimisese pe nimeni. 
De aceea, marele principe Vitold, ca arbitru în conflict, deşi ţinea 
partea lui Sigismund, care îi oferise coroana regală în acelaşi an, 
1429 494 , a fost totuşi nevoit să conchidă că, deocamdată, „domnul 
Moldovei ar trebui să fie în stăpînirea pacinică şi liniştită a zisului 
castel Chilia şi a pămînturilor stăpînite, cum s-a zis, de dînsul" 495 . 
La sfîrşit, Vladislav, chiar dacă era foarte interesat să-şi păstreze 
prietenia lui Sigismund, pentru a-1 determina să nu-i mai aţîţe pe 
teutoni împotriva sa 496 , îl numeşte totuşi pe acesta patron al pro- 
vocatorului Dan, care atacase aceste pămînturi. Totodată, el refuză 



D. Stone, op. cit., p. 11. 

N. Iorga, op. cit., p. 89. Este greu de crezut că, aşa cum susţin unele scrieri ruseşti, 
mai devreme, în 1418, ar fi fost constrută, din ordinul lui Vitold, o cetate la gura 
Nistrului: H. M. IleTpoB, Tlodonua.. McmopuuecKoe onucanue, C.-ileTepâypr, 
1891, c. 39. 

F. Dvornik, The Slavs in European History and Civilization, New Jersey, 1962, 
p. 226-227. 



163 



de a mai recunoaşte lui Vitold 497 , care se arătase foarte părtinitor în 
favoarea regelui maghiar, calitatea de arbitru în chestiunea Chiliei, 
ceea ce va genera o deteriorare a relaţiilor polono-lituaniene 498 . îm- 
păratul lăsă însă fără răspuns şi această scrisoare. Nici nu avea de 
ce să răspundă, de vreme ce, chiar în acel an, a fost încheiată pacea 
între Ungaria şi Turcia, ceea ce a făcut ca Sigismund să nu mai aibă 
interesul de altădată faţă de Chilia; mai mult decît atît, se va înre- 
gistra chiar o îmbunătăţire a relaţiilor moldo-ungare. Şi cum, pînă 
atunci, nu existase nici un motiv serios pentru un conflict moldo- 
muntean legat de această cetate, era firesc ca Iorga să constate: „cînd 
Alexandru muri, afacerea Chiliei era cu totul uitată" 499 . Şi va fi uita- 
tă pentru multă vreme. Uitaseră muntenii că cetatea le aparţinea? 

Este evident, prin urmare, că nu poate fi vorba de o stăpînire 
munteană la Chilia nici în 1426, din care cauză nu au putut exista 
motive de revendicare a acestei cetăţi din partea Ţării Româneşti; 
scurtul şi irelevantul conflict moldo-muntean „de frontieră" din 
1429 nu fusese mai mult decît o manevră a diplomaţiei lui Sigis- 
mund de Luxemburg, care dorea să pună mîna pe acest important 
punct strategic în încercarea de a stăvili înaintarea Imperiului 
Otoman spre posesiunile sale şi de a institui, totodată, un con- 
trol asupra comerţului la Dunărea de Jos. De fapt, aşa cum bine 
a observat D. Stone, regele maghiar încerca să revigoreze vechea 
politică expansionistă a Ungariei la est de Carpaţi, căutînd să se 
substituie Poloniei în Moldova şi chiar în Galiţia 500 . între timp 



Despre relaţiile acestuia cu cei trei aliaţi ai săi, v. G. Mickunaite, Making a great 
ruler: Grand Duke Vytautas of Lithuania, Budapest, 2006, p. 31-33, 65-68 ş.a. 
Să reţinem că nicăieri în această carte nu se vorbeşte despre chestiunea Chiliei; 
întîlnirea de la Luck este menţionată în mai multe rînduri, dar despre tratatul de 
la Lublau nu se spune nimic. Nici cronicile polone, care povestesc despre relaţiile 
lui Vitautas cu Sigismund şi Vladislav, nu par să fi fost interesate de acest subiect: 
v., de ex., Alexandro Gwagnino, Rerum polonicarum, III, Francofurti, 1584, 
p. 370-372. Fenomenele acestea sînt, în fond, trecute cu vederea şi în importanta 
operă istorică a lui Bonfinius, scrisă în acelaşi secol cu respectivele întîmplări, şi, 
în orice caz, nu se spune nimic despre vreun conflict în problema Chiliei. 
Ş. Papacostea, op. cit., p. 431. 
N. Iorga, op. cit., p. 90. 
D. Stone, op. cit., p. 16. 



164 



însă Turcia se instalase din nou la Dunărea de Jos. Cum se ştie, 
puţin mai devreme, în 1420, Sigismund trebuise să facă faţă unui 
atac al turcilor în Transilvania 501 , bineînţeles via Valahia, aşa încît 
afacerea Chiliei nu mai era de actualitate. 

Renunţarea lui Sigismund la Chilia - am văzut că tocmai pre- 
tenţiile sale asupra acestei cetăţi constituiseră esenţa inexistentu- 
lui diferend moldo-muntean în această problemă - şi, în general, 
soarta ei, odată cu viitorul politic al Moldovei, nu aveau cum să 
fie decise în cadrul tratativelor ungaro -polono -lituaniene din anii 
1412-1429, îndelungate, anemice, lipsite de o agendă precisă şi cla- 
ră şi fără finalitate, rămînînd a fi soluţionate prin concursul altor 
factori şi în cu totul alt context politic. Pentru a pătrunde în sub- 
stanţa acestui aspect al chestiunii, este suficient să ne întoarcem 
la episodul 1424, menţionat mai sus, dar văzut dintr-o perspectivă 
complet diferită. Bizanţul, care, de peste două sute de ani, căuta 
să facă faţă presiunii tot mai puternice a turcilor, ajunsese la în- 
ceputul secolului al XV-lea într-o situaţie disperată: cercul în care 
îl strînseseră aceştia ameninţa să-1 sugrume. Disperat de presiu- 
nea tot mai puternică a otomanilor asupra a ceea ce rămăsese din 
falnicul Imperiu bizantin de altădată, împăratul Manuel al II-lea 
Paleologul a întreprins, în anii 1400-1402, o lungă şi zadarnică că- 
lătorie în Apus - în Italia, Franţa şi Anglia - cu speranţa de a ob- 
ţine susţinerea occidentalilor pentru a preîntîmpina dezastrul ce 
ameninţa cetatea Sfintei Fecioare de pe cele două maluri ale Bosfo- 
rului 502 , dar, în vara anului următor, a revenit acasă complet dez- 
amăgit: nimeni nu intenţiona în mod serios să-1 ajute 503 . Nu i-a ră- 



G. Dâvid, P. Fodor, Ransom slavery along the Ottoman borders (early fifteenth- 
early eighteenth centuries), Leiden, 2007, p. 4. 

Referitor la călătoria împăratului Manuel în Occident, v. şi lucrarea menţionată 
mai sus a lui K. M. Setton, care conţine şi o bibliografie a chestiunii, p. 371-376. 
S. Runciman, Căderea Constantinopolului, p. 25-26. Cronologia acestui periplu 
nu este sigură; unii cercetători, inclusiv S. Runciman şi D. M. Nicol, susţin că, în 
timpul bătăliei de la Ankara, împăratul se afla la Paris, în ţară revenind în acelaşi 
an, deci foarte repede, pe cînd alţii (Paul Gautier, de ex.) demonstrează că acesta 
s-ar fi întors abia în vara anului 1403. K. M. Setton numeşte şi o dată precisă, 
9 iunie 1403: op. cit., p. 384. 



165 



mas decît să încerce a cîştiga bunăvoinţa noului sultan, Mehmed I, 
care, fiind constrîns şi de grave probleme interne 504 , i-a acordat-o 
îndată şi necondiţionat. Dar împăratul ştia că aceasta nu era o so- 
luţie de durată, de aceea, după mai bine de un deceniu, s-a adresat 
din nou Veneţiei după ajutor, care însă i-a răspuns că nu poate 
face nimic fără susţinerea altor ţări creştine. „Altele" însemna, în- 
tîi de toate, Ungaria, cu care Veneţia se afla într-un conflict acut 
de mai mulţi ani pentru motivele menţionate mai sus. Manuel a 
încercat să le împace, fără să fie luat în seamă; acestea, dincolo 
de confruntarea pe care nu se puteau hotărî să o depăşească, erau 
ele însele ameninţate de turci. între altele, Mehmed recucerise 
Dobrogea, îşi reafirmase suzeranitatea asupra Valahiei şi atacase 
repetat Transilvania şi Ungaria 505 . Veneţia nu avea nici un interes 
să-1 irite pe sultan, pentru a nu-şi periclita coloniile din Grecia 
şi Marea Egee 506 . Genovezii erau aproape în aceeaşi situaţie 507 , cu 
deosebirea că cea mai mare parte a coloniilor lor se aflau în Marea 
Neagră. în plus, vechea concurenţă veneţiano-genoveză era de- 
parte de a se fi stins. Deşi nu credea în aceşti aliaţi, împăratul Ma- 
nuel nu avea de ales: trebuia să încerce din nou să-i atragă în lupta 
împotriva inamicului comun. A reuşit, mai întîi, să-i facă pe ve- 
neţieni şi pe unguri să încheie pace, în 1420. Apoi, încoronîndu-şi 
la începutul anului 1421 fiul mai mare, Ioan al VUI-lea, în calita- 
te de coregent, 1-a căsătorit cu o italiancă, Sofia de Monferrat 508 . 
Doar trei luni mai tîrziu, murea sultanul Mehmed. Urmaşul său, 



D. Goffman, The Ottoman Empire and early modern Europe, Cambridge, 2002, 
p. 39. 

S. J. Shaw, History ofthe Ottoman Empire and modern Turkey, voi. I, 1288-1918, 
Cambridge, 1976, p. 42. 

Asupra relaţiilor otomano-veneţiene din această perioadă, v. S. Carboni, Venice 
and the Islamic world, 828-1797, Paris, 2007, p. 37-44. 

M. Ballard, The Genoese in Aegean (1204-1566), in: B. Arbel, B. Hamilton, 
D. Jacoby, Latins and Greeks in the Eastern Mediterranean after 1204, London, 
1989, p. 158-175; W. Miller, The Genoese colonies, in: W. Miller, The Latin Orient, 
Cambridge 1921, p. 50-56. 

D. M. Nicol, Byzantium and Venice: A Study in Diplomatic and Cultural Rela- 
tions, Cambridge/New York/New Larochelle, 1988, p. 357. 



166 



Murad, s-a arătat dispus să pună stăpînire fără întîrziere pe Con- 
stantinopol 509 . în noiembrie 1423, tînărul împărat Ioan a plecat la 
Veneţia pentru a relua tratativele eşuate în urmă cu două decenii. 
A fost tratat cu respect reţinut, fără să obţină vreun angajament al 
gazdelor în cauza pe care o urmărea. în ianuarie 1424 a plecat de 
acolo spre Ungaria prin Milano, unde, din cauza piedicilor puse 
de italieni, a ajuns abia vara. Nici Sigismund, angajat în acel mo- 
ment în grele hărţuieli cu husiţii din Boemia 510 , nu i-a putut spune 
nimic concret, în afară de sfatul de a se angaja în efortul de a uni 
cele două biserici, asta însemnînd, bineînţeles, recunoaşterea su- 
premaţiei papei, ceea ce nu ar fi fost o problemă insolubilă dacă 
în fărîma ce mai rămăsese din imperiul ortodox nu ar fi existat o 
puternică atitudine anticatolică, împinsă pînă la paroxism de mi- 
tropolitul de Efes, Markos Eugenikos, care credea sincer că statul 
putea fi depus jertfă pe altarul credinţei. La începutul lunii no- 
iembrie, după ce trecuse prin Marea Valahie şi pe la Chilia, Ioan 
ajunse la Constantinopol 511 la capătul unei lungi călătorii complet 
infructuoase. Cunoscînd rezultatul din timp, bătrînul Manuel în- 
cheiase încă în februarie un tratat cu sultanul, prin care acesta îi 
arenda fosta capitală imperială, împreună cu coroana de împărat, 
în schimbul a 100 000 de ducaţi 512 . în acelaşi timp, Murad a impus 
tratate de suzeranitate Serbiei, Valahiei şi Ungariei 513 , după ce în- 
văţase foarte bine de la bizantini, ca şi alţi sultani, arta de a băga 
discordia între statele din Balcani şi din Occident 514 . Ioan al VIII- 
lea a mai întreprins numeroase alte încercări de a obţine susţine- 
rea occidentalulor pentru a-şi salva stăpînirea, dar, pînă la urmă, 



C. W. C. Oman, The Story ofthe Nations - The Byzantine Empire, 2d ed., Oxford/ 
London, 2009, p. 337. 

Antonii Bonfini, op. cit., p. 392-396; C. W. C. Oman, op. cit., p. 337; J. W. Sedlar, 
op. cit., p. 132. 

D. M. Nicol, The last centuries of Byzantium, p. 334. Vezi şi nota 443. 
Idem, Byzantium..., p. 366. 

S. J. Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 47; v. şi D. Goffman, op. cit., p. 46. 
J. V. A. Fine, The Late Medieval Balkans: A Criticai Survey from the Late Twelfth 
Century, Michigan, 1994, p. 607. 



167 



rezultatul lor a fost dezastruos 515 , atît pentru el, cît şi pentru aliaţii 
săi. Aceste fapte arată foarte clar că, în anii '20 ai secolului al XV- 
lea, toate deciziile privind geopolitica Dunării de Jos se aflau deja 
în mîinile sultanului; totodată, ele explică confuzia şi lipsa de vi- 
goare a pertractărilor ungaro-polono-lituaniene din acea vreme, 
atitudinea indecisă a regelui Sigismund în această chestiune şi, în 
final, resemnarea lui cu statutul de învins. 

O altă mare autoritate în cercetarea discutabilei posesiunii asu- 
pra Chiliei în secolele XIV-XV este P. P. Panaitescu. într-o mono- 
grafie foarte interesantă referitoare la Mircea cel Bătrîn, editată 
în 1944, el avea să afirme următoarele: „Nici un domn muntean 
înainte de Mircea nu a stăpînit sudul Basarabiei. Numai de la el şi 
de la urmaşii lui care au stăpînit cu întreruperi Chilia pînă la 1465, 
acest ţinut poartă numele de Basarabia. înainte de Mircea şi pînă 
la 1404 Chilia a fost a genovezilor şi Cetatea Albă de asemenea 
pînă la 1392, deci nu încape loc pentru o stăpînire munteană într-o 
regiune de stepă ale cărei puncte de sprijin erau în mîini strei- 
ne. Titlul de stăpînitor «spre părţile tătăreşti» îl are Mircea şi nu 
predecesorii săi, el nu înseamnă regiunea din Covurlui (adică nu 
toată partea sudică a Moldovei, cum susţineau unii istorici - 1.71), 
ci numai Chilia şi hinterlandul ei" 516 . Numai că aceste afirmaţii, 
pe cît de serioase, pe atît de categorice, nu se sprijineau pe nici o 
dovadă istorică. Probabil, tocmai pentru a suplini acest neajuns, 
savantul avea să revină în 1958 la acest subiect, căutînd să invoce 
nişte mărturii documentare 517 . De data aceasta, în afară de faptul 
că repetă argumentul invocat de Iorga cu referinţă la anul 1424, în 
încercarea de a demonstra că pe atunci cetatea s-ar fi aflat sub stă- 



Şi fratele său, Demetrios Paleologul, a întreprins două călătorii zadarnice în Unga- 
ria, trecînd prin sudul Moldovei, în 1423 (sau 1422) şi 1434, dar se pare că acestea 
au avut mai degrabă un caracter personal decît politic şi diplomatic: v. Sylvestros 
Syropoulos, Memorii, în „Fontes...", IV, p. 368-369; v. şi Al. Elian, Români des- 
pre bizantini, bizantini despre români, în „Lumea Bizanţului", Bucureşti, 1972, 
p. 149; E. Stănescu, op. cit., p. 426. 
P. P. Panaitescu, Mircea cei Bătrîn, p. 277. 
Idem, Legăturile moldo-polone în secolul XV. .., passim. 



168 



pînirea Ţării Româneşti, argument care am văzut că, de fapt, este 
un contraargument, el insistă mai ales asupra evenimentelor din 
1412, 1426 şi 1429. Cel mai interesant detaliu în toată demonstra- 
ţia lui este interpretarea pe care o dă tratatului ungaro -polon de la 
Lublau, din 15 martie 1412, care se arată cit se poate de curioasă. 
Textul tratatului 518 conţine, cum se ştie, şi prevederea după care, 
dacă, în caz de atac al turcilor împotriva Ungariei, Alexandru cel 
Bun nu ar fi trecut de partea regelui maghiar, ţara sa urma să fie 
împărţită între Polonia şi Ungaria 519 , celei dintîi revenindu-i ju- 
mătatea estică, cuprinzînd, în sudul Basarabiei, Cetatea Albă, iar 
celei de-a doua cealaltă parte, în care se afla şi Chilia (Bialograd 
cum aequali medietate pro supra dicto Domino Vladislavo Rege 
Poloniae etc. et Kilia cum alia aequali medietate pro Nobis Sigis- 
mund Rege et Coronae Hungariae maneant taliter dimiditate et di- 
visae) 520 . O astfel de prezumtivă atitudine a domnului moldovean 
Panaitescu o numeşte trădare. Iată ce spune el referitor la locul 
Chiliei în acest document: „Tratatul nu spune precis dacă oraşul 
Chilia făcea parte din Moldova; de altfel, este foarte posibil ca în 
caz de război al celor doi regi cu Imperiul Otoman ei să se fi gîn- 
dit la cuprinderea acestui punct de sprijin din Ţara Românească, 
de vreme ce Mircea cel Bătrîn era la acea dată aliatul turcilor, al 
sultanului Musa, ridicat în scaun cu ajutorul lui". Şi încă o dată: 
„Tratatul nu este însă o dovadă pentru stăpînirea, la acea dată, a 
Chiliei de căre Moldova" 521 . Avem de a face cu un straniu proce- 
deu de interpretare a documentului istoric: în timp ce „tratatul 
care urmărea să lege simultan Moldova de Ungaria şi Polonia" 522 , 
mai bine zis, să o lege şi de Ungaria, deoarece de Polonia era deja 



515 Se pare că textul tratatului a fost publicat pentru prima dată de Georg Pray în 
Dissertationes istorico-criticae in annales hunnorum, avarum et hungarorum, 
Vindobone, 1775, p. 146-147. 

519 14. TyHMaHH, KpMMCKoe xancmeo, nepesofl 1936 r. H. Jl. 3pHCT w C. Jl. BensBctcoii, 
CiiMipeponojib, 1991, c 56. 

5211 G. Pray, op. cit., p. 146; Hurmuzaki, voi. I, partea a 2-a, Bucureşti, 1890, p. 486. 

521 P. P. Panaitescu, Legăturile moldo-polone..., p. 99. 

522 Ş. Papacostea, op. cit., p. 422. 



169 



legată prin tratatul de vasalitate, spune clar că, dacă Alexandru cel 
Bun s-ar fi eschivat de la alianţa antiotomană ungaro-polonă, el 
ar fi pierdut ţara împreună cu Chilia (asupra acesteia, documentul 
insistă în mod expres, întrucît, aşa cum am văzut, Ungaria avea 
un interes special pentru ea), Panaitescu susţine că, în acel mo- 
ment, cetatea nu s-ar fi aflat în stăpînirea Moldovei. De unde apa- 
re întrebarea firească: cum putea pierde domnul moldovean ceea 
ce nu-i aparţinea? Referinţei precise din document că Alexandru 
era stăpîn pe Chilia, de vreme ce se spune că trebuia să-i fie luată, 
istoricul îi opune părerea sa că oraşul se afla, de fapt, în posesia lui 
Mircea, pentru că acesta era... aliatul turcilor (!?). Astfel, vedem 
cum o demonstraţie defectuoasă îl poate pune în situaţie incomo- 
dă chiar şi pe un mare istoric. Dîndu-şi seama totuşi că aceasta 
este o construcţie şubredă, Panaitescu caută să o întărească cu alte 
argumente, care însă, din păcate, sînt tot atît de nesigure. Apar- 
tenenţa pe atunci a Chiliei la Ţara Românească este dovedită, zice 
el, de faptul că nu este nici un izvor istoric care să arate cum a 
cucerit Alexandru oraşul de la Mircea. Este adevărat că nu există 
un astfel de izvor şi nici nu poate să existe cît timp nu se află nici 
o dovadă sigură a stăpînirii muntene asupra acelei aşezări. Am 
observat că, în relatarea de mai sus a lui Cromer asupra locului 
Moldovei în relaţiile ungaro-polone din 1412, Chilia nici măcar 
nu este menţionată, ceea ce ar fi fost imposibil dacă ea ar fi avut 
vreo semnificaţie pentru aceste relaţii. Mai adaug că încă scrierile 
istorice germane şi ungare din secolul al XVIII-lea, de obicei bine 
documentate, care scriu despre înţelegerea ungaro-polonă din 
1412, nu fac nici o referinţă la o posibilă concurenţă moldo-valahă 
pentru cetatea Chiliei 523 . 

Panaitescu crede că aduce încă o dovadă neîndoielnică a stă- 
pînirii muntene asupra Chiliei repetînd observaţia lui Iorga refe- 
ritoare la evenimentul din 1424, adică aflarea lui Ioan al VUI-lea 
Paleologul în „Valahia Mare", care însă am văzut că demonstrează 
foarte bine tocmai contrariul. în general, aşa cum arată şi o notă 



Vezi, de ex., G. Pray, op. cit., p. 126. 



170 



din studiul lui Iorga asupra celor două cetăţi din sudul Basara- 
biei 524 , cei care veneau de la Constantinopol în Moldova numeau 
această ţară Valahia, cunoscînd însă, cel puţin unii dintre ei, că 
se mai numea şi Moldova 525 . Cînd citim în cronica lui Sphrantzes 
că sultanul s-a întors în septembrie 1476 din Valahia „mai de- 
grabă învins decît învingător (exouc, £TT£0"Tp£\|/£ ttaeov viKnGeic, i\ 
viKiîaac,)" 526 , ştim în mod sigur că aici este vorba de confruntarea 
dintre Mehmed al II-lea şi Ştefan cel Mare. Am mai văzut însă că, 
pentru istoriografia şi cartografia medievală, numele de Valahia 
însemna întreg spaţiul românesc, de aceea raportarea lui doar la 
Ţara Românească, aşa cum se face de obicei în scrierile istorice 
româneşti actuale, nu este deloc îndreptăţită 527 . Şi tot atît de bine 
cunoscut e şi faptul că prin Valahia Mare din nordul Dunării s-a 
înţeles, de cele mai multe ori, Moldova, aşa cum se constată în 



21 N. Iorga, Studii istorice., p. 90, nota 6: „în 1427, Schiltberger trecu, venind din 
Constantinopole, prin un castel, care se cheamă Chilia şi «chiar acolo se varsă Du- 
nărea în mare (sic) », apoi prin «oraşul ce se cheamă în nemţeşte Weisseztadt (Ceta- 
tea-Albă), care e în Valachia». Vezi toată bucata respectivă de text a lui Johann 
Schiltberger în Călători străini despre Ţările Române, voi. I, p. 31. De fapt, numele 
Valahia, pentru Moldova, era obişnuit în epocă, întîlnindu-se mai des la poloni 
şi în actele cancelariei papale; cum am mai spus, polonii îl utilizau, de regulă, 
în paralel cu acela de Moldova: v. 1. Minea, op. cit., p. 12; V. Spinei, Moldova..., 
p. 51-52, 54-55; idem, Terminologia politică a spaţiului est-carpatic, în „Universa 
Valachica", p. 301-302. Vezi şi referinţe la hărţi cu numele de Valahia pentru Mol- 
dova: M. Popescu-Spineni, op. cit., voi. I, p. 80, 95, 100 ş.a. 

î2: ' Umanistul italian Francesco Filelfo, care făcea pe atunci servicii diplomatice îm- 
păratului bizantin Ioan al VlII-lea Paleologul, spunea că Asprocastron, prin care 
el a trecut de două ori în anii 1423-1424, „e aşezat în Moldova la Euxin" (Id enim 
oppidi in Moldavia est positum ad Euxinum): v. Ş. Papacostea, Un umanist ita- 
lian..., p. 45. Despre Moldova ştiau, bineînţeles, şi alţi istorici bizantini, după cum 
arată Cantemir în repetate rînduri. 

526 Georgios Sphrantzes, Memorii, p. 442-443; şi Teoprim Cd)paHfl3M, Xponutca, 
XLVII, 6. 

1 Astfel, comentînd fragmentul menţionat mai sus din G. Sphrantzes, care conţine 
numele MEYCtAn BAo^ia, Ş. Papacostea construieşte formula „Marea Ţară Româ- 
nească (Megali Vlahia)", de unde ar reieşi că Valahia poate însemna doar Ţara 
Românească: Ş. Papacostea, Un umanist italian..., p. 41. Aceeaşi expresie şi la 
C. Rezachevici, Istoria popoarelor vecine şi neamul românesc în Evul Mediu, 
Bucureşti, 1998, p. 42. 



171 



scrierile bizantine şi de altă origine din acea vreme, ca şi în hăr- 
ţile care vor apărea mai apoi pe parcursul veacurilor. Unele studii 
recente de topografie istorică au putut constata: „Impresia unor 
istorici (ref. la B. P. Hasdeu, N. Iorga, Şt. Gorovei, Ş. Papacostea - 
I.Ţ.), după care «Valahia Mare» ar fi desemnat de la început doar 
Ţara Românească, iar cea «Mică» doar Moldova este infirmată de 
nenumărate atestări ale situaţiei inverse" 528 . 

Dar, întrucît era stabilit fără putinţă de tăgadă că, la sfîrşitul 
domniei lui Alexandru cel Bun, Chilia era cuprinsă în hotarele 
Moldovei, Panaitescu este pus în situaţia de a demonstra cum a 
ajuns domnul moldovean în posesia ei. „împrejurările în care, zice 
el, Moldova a cucerit Chilia de la munteni sînt totuşi clare, numai 
că istoricii care urmăresc anume hipoteze n-au vrut să ţie seamă 
de spusa limpede a izvoarelor" 529 . în realitate, el nu poate cita nici 
un izvor cît de cît explicit în această privinţă, invocînd în schimb 
drept argument în favoarea părerii sale lupta pentru putere din 
Ţara Românească de la 1426 dintre Dan al II-lea şi Radu Prasna- 
glava, în care erau implicaţi ungurii şi turcii, după care istoricul 
trage concluzia de rigoare: „Este evident că domnul Moldovei se 
folosise de luptele pentru tron în ţara vecină, de intervenţia tur- 
cilor, pentru a pune mîna pe Chilia", afirmaţie care se înţelege că 
nu poate dovedi nimic. Situaţia reală era mult mai simplă decît 
construcţiile artificiale referitoare la anii 1424 şi 1426: dacă, în 
1429, Moldova stăpînea în mod sigur Chilia, asta se datora nu cu- 
ceririi ei în 1426 de la munteni, ceea ce, s-a văzut, este imposibil 
de dovedit, ci faptului că rămăsese în posesia Moldovei din 1412 şi 
din 1408, aşa cum demonstrează foarte clar documentele istorice, 
şi poate chiar mai dinainte, după cum arată unele cercetări mai 
noi 530 . în sfîrşit, Panaitescu zăboveşte şi asupra pertractărilor din 
anul 1429 prin prisma legăturii lor cu problema Chiliei. El zice că, 
la Luck, cei trei monarhi „hotărăsc ca oraşul Chilia să fie restituit 



Tezaurul toponimic al României, p. XXV. 

P. P. Panaitescu, op. cit., p. 100. 

FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p. 1139. 



172 



Ţării Româneşti de către moldoveni" 531 . Or, Iorga demonstrase 
prin referinţe generoase la surse că acolo se decisese cu totul alt- 
ceva, şi anume ca cetatea să fie dată Ungariei, aşa cum vor arăta 
şi unele cercetări mult mai apropiate de zilele noastre 532 . Deci, ca 
şi în cazul tratatului din 1412, Panaitescu atribuie documentului 
istoric cu totul alt conţinut decît avea acesta de fapt. Şi iarăşi, spre 
deosebire de Iorga, care arătase cit se poate de convingător şi, de 
data aceasta, prin trimitere la surse că, în 1429, domnul muntean 
Dan întreprinsese o razie de jaf în sudul Moldovei, inclusiv în 
apropiere de Chilia (circa castrum Kylia), fără să încerce a cuceri 
cetatea, Panaitescu evită să vorbească de „prădăciuni", ţinînd în 
schimb să sublinieze că „Dan II atacă atunci Chilia" 533 , chiar dacă, 
în altă parte, tot el susţine cu tărie că, pe vremea lui Mircea, între 
Moldova şi Ţara Românească „n-au fost rivalităţi teritoriale" 534 . 

Astfel, toată demonstraţia lui Panaitescu în favoarea stăpînirii 
muntene asupra Chiliei se arată complet lipsită de credibilitate. 

Cei mai mulţi istorici care au scris în ultimii 50-60 de ani des- 
pre cetatea aceasta de la Dunăre ca posesiune a Ţării Româneşti 
s-au bazat în cea mai mare parte pe faptele invocate de Iorga şi de 
Panaitescu şi pe interpretările lor 535 , tocmai de aceea examinarea 
atentă a părerii celor doi mari istorici face superflue referinţele la 
cei care îi repetă. Doar cîteva detalii ar mai putea fi adăugate, care 



P. P. Panaitescu, op. cit., p. 100. 

FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p. 1129-1140; Ş. Papacostea, op. cit., 
p. 422-423. 

P. P. Panaitescu, op. cit., p. 101. 
Idem, Mircea cel Bătrîn, p. 224. 

Vezi doar cîteva luări de atitudine în această chestiune: C. Cihodaru, op. cit., 
p. 211, 214-216; Gh. Brătianu, op. cit., p. 254; Şt. Gorovei, op. cit., p. 46; CC. Giu- 
rescu, op. cit., p. 221; Şt. Ştefănescu, Ţara Românească de la Basarab I „înte- 
meietorul" pînă la Mihai Viteazul, Bucureşti, 1970, p. 54-55; N. Constantinescu, 
Mircea cel Bătrîn, Bucureşti, 1981, p. 86, 140-141, 151; R. Şt. Vergatti, Dobro- 
gea lui Mircea cel Mare, în „Mircea cel Mare, scutul Europei", Bucureşti, 2009, 
p. 634; n.O. riapacKa, Bneumnn nonumuKa Mondaeuu e nepeou mpemu XV e., 
în: „OiepKH BHeumenoJiMTMHecKoii HCTopHM MojiflaBCKoro KHjmecTBa (nocnefl- 
hhh TpeTb XIV - Haiano XIX b.)", Chişinău, 1987, p. 45; I. Chirtoagă, Tîrguri.., 
p. 68; idem, Evoluţia semnificaţiei teritoriale a noţiunii Basarabia, în RIM, V, 
1994, 2(18), p. 9etc, etc. 



173 



însă, vom vedea, nu pot schimba cu nimic concluzia că toate în- 
cercările care s-au făcut pentru demonstrarea stăpînirii muntene 
asupra Chiliei au fost zadarnice. Astfel, de exemplu, Ş. Papacostea 
va încerca să explice şi el cum se făcuse că, spre finele domniei lui 
Alexandru cel Bun, Chilia se afla tot în posesia acestuia. Faţă de 
Panaitescu, care afirmase mult mai devreme că domnul moldo- 
vean ar fi cucerit cetatea de la munteni în 1426, Papacostea zice că 
asta s-a întîmplat în 1428, dar, ca şi cel cu care este doar pe jumăta- 
te de acord, nu poate aduce nici el vreo dovadă că ar fi fost tocmai 
aşa, mulţumindu-se să spună, lucru normal cînd nu sînt argumen- 
te, că asta a avut loc „în împrejurări pe care nu le cunoaştem" 536 . 
La sfîrşit, voi aduce un exemplu foarte instructiv cum se încearcă 
uneori a scoate din izvoarele istorice informaţia pe care ele nu o 
au. Astfel, simplul fapt că printre membrii sfatului domnesc al lui 
Mircea cel Bătrîn figura un anume „Iarcîn namestnic" a fost inter- 
pretat la un moment dat ca dovadă că acest „namestnic" ar fi fost 
un fel de guvernator al Dunării de Jos, de unde concluzia că această 
regiune, împreună cu Chilia, făceau parte din Ţara Românească 537 . 
Este vorba de un hrisov din 11 mai 1409, prin care domnul „scuteşte 
satul Pulcouţi, al mănăstirii Strugalea, de slujbe şi dăjdii, în afară 
de oastea cea mare", după care, aşa cum se obişnuia la alcătuirea 
şi aprobarea unor astfel de documente, sînt menţionaţi, în ordine, 
cei prezenţi atunci în sfatul domnesc: „Radul ban, jupan Dragota, 
Stanciul, fiul lui Barbul, Radul, fiul lui Stan, Şerban vistier, Iarcîn 
namestnic, Costel cel Negru şi jupan Bealota şi Manciul vistier şi 
Baldovin logofăt" 538 . Nimic altceva nu se spune în hrisov despre 
namestnicul Iarcîn. I-o fi sugerat ceva special istoricului numele 
aparent neromânesc Iarcîn, presupus poate ca fiind tătăresc (dacă 
nu va fi fost, mai degrabă, ortografiat greşit)? Oricum, este clar că 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 429. 

C. C. Giurescu, Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România, I, Bucureşti, 
1964, p. 90-94. 

DRH, B, I, p. 77. Nu se cunoaşte nimic concret nici despre acest sat şi nici despre 
mănăstire. Predomină părerea că mănăstirea s-ar fi aflat cîndva pe locul actualei 
mănăstiri Glavacioc din judeţul Argeş. 



174 



avem de a face cu un caz regretabil de interpretare excesiv de liberă 
şi complet nejustificată a documentului istoric. 

Totuşi trebuie să reţinem că istoriografia contemporană nu 
este cvasiunanimă în susţinerea ideii că, la începutul secolului al 
XV-lea, Chilia ar fi făcut parte din Ţara Românească. Astfel, stu- 
diul bine documentat al lui FI. Constantiniu şi Ş. Papacostea de- 
monstrează că „în 1412, ca şi în 1411, Chilia apaţinea... Moldo- 
vei . 

Ultimul episod al discuţiei privind stăpînirea munteană a Chi- 
liei este legat de evenimentele petrecute în Moldova şi de relaţiile 
moldo-ungare în anii 1447-1448, mai ales cu referinţă la locul lui 
Iancu de Hunedoara în aceste relaţii. Atît în timpurile mai vechi 
cît şi în zilele noastre, s-au manifestat două interpretări ale acestui 
moment istoric. Istoricii care nu au putut vedea niciodată Chilia 
secolului al XV-lea în afara Ţării Româneşti au susţinut că, atunci, 
cetatea ar fi fost reîntoarsă muntenilor. Şi asta sfidînd sursele isto- 
rice care arată limpede că, atunci, cetatea fusese luată de unguri: 
dade Ilempib Kenew zpad YzpoM, se spune în Cronica slavo-mol- 
dovenească de pînă la 1504 (aşa-zisa Voskresenskaia); Uempv mc 
eoeeoda... nprbdade Kujiuk zpad YzpoM, citim în Prima cronică de 
la Putna; M dade oh Kenuw zpad YzpoM, aflăm în sfîrşit din cea de-a 
doua Cronică de la Putna 540 . Cei pe care, dimpotrivă, patriotismul 
nu i-a împiedicat să încerce o abordare detaşată a problemei, por- 
nind de la datele sigure ale surselor istorice, au demonstrat că, de 
fapt, la acea vreme, Chilia a intrat sub stăpînirea Ungariei, chiar 
dacă acolo s-au putut afla uneori şi trimişi ai domniei muntene, 
lucru firesc de vreme ce aceasta era vasală a coroanei ungare. Iorga, 
de exemplu, scria, în urmă cu o sută de ani, că „prin cedarea de că- 
tre Petru Vodă, . . . Chilia intră în stăpînirea ungurilor lui Ioan Hu- 
niady, al cărui sprijin sau a cărui îngăduinţă erau de nevoie pentru 



FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p. 1139. 

CnaeRHO-MondaecKue nemonucu XV-XVI ee., MocKBa, 1976, c. 59, 62, 68. Tocmai 
aceste referinţe îl vor face mult mai tîrziu pe Nicolae Costin să consemneze: „Iară 
Pătru vodă, după ce au dat cetatea Chiliei ungurilor, cum scrie Letopisăţul ţărîi 
noastre...": Nicolae Costin, Scrieri, I, Chişinău, 1990, p. 128. 



175 



ca să poată domni cineva în Moldova" 541 . Mai devreme, Xenopol 
constatase: „Pentru a mulţumi lui Huniade despre aşezarea lui în 
domnia Moldovei, Petru dă cetatea Chilia ungurilor", constatare 
a cărei amărăciune o va îndulci adăugind că „Huniade o dădu- 
se rudeniei sale Dan al III-lea, domnul Munteniei" 542 . Cercetările 
mai noi au ignorat astfel de sentimentalisme, demonstrînd că, de 
fapt, trecerea Chiliei din posesia Moldovei în cea a Ungariei a fost 
determinată de două dorinţe care au venit una în întîmpinarea ce- 
leilalte: pe de o parte, nevoia voievodului moldovean Petru al II- 
lea 543 de a obţine sprijinul lui Iancu de Hunedoara, conducătorul 
de atunci al Ungariei, pentru a cîştiga domnia, împotriva atitudinii 
Poloniei, care avea un alt pretendent, iar de altă parte, tendinţa 
mult mai veche a statului ungar de a ţine sub stăpînire Dunărea 
de Jos, inclusiv efortul de a-şi asigura accesul spre Marea Neagră 
prin această cetate 544 , în condiţiile în care puterea domnească în 
Moldova era foarte slabă, iar Turcia tindea să aservească şi aceas- 
tă ţară, după ce Muntenia fusese forţată să-i plătească tribut. încă 
Bonfinius relata pe larg despre lupta disperată a regatului ungar 
în anii '40 ai secolului al XV-lea pentru a-şi asigura dominaţia în 
nordul Peninsulei Balcanice 545 , ceea ce demonstrează că ocuparea 
Chiliei de către Iancu de Hunedoara nu era decît una din măsurile 
chemate să asigure succesul acestei politici militare. „La începu- 
tul anului 1448, scrie Ş. Papacostea despre atitudinea lui Iancu în 



N. lorga, Basarabia noastră, p. 154. 
A. D. Xenopol, op. cit., p. 141, 253. 

Cedarea lui Petru al Il-lea îi era cunoscută şi lui J. Thunmann, care consemnează: 
„în 1448, Petru a predat Chilia ungurilor": op. cit., p. 56. Această scriere, extrem 
de preţioasă în unele locuri, conţine însă numeroase inadvertenţe privind istoria 
Basarabiei, astfel find afirmaţia lipsită de suport documentar cum că, în 1396, re- 
gele Ungariei, Vladislav, ar fi dăruit toată această provincie dintre Prut şi Nistru 
domnului muntean Vlad, apoi altele privind relaţiile ungaro-moldo-polone în 1412, 
evenimentele din 1434 (1435) din Moldova, referinţa la stăpînirea Basarabiei de că- 
tre „Dracula" în anii 1469-1474 şi predarea ei în 1474 lui Mehmed al Il-lea etc. 
Vezi despre aceasta şi un studiu mai vechi: Gh. Brătianu, op. cit., p.237 şi, mai ales, 
271, unde precizează că „cetatea făcea parte din sistemul de apărare dunărean 
destinat să protejeze Ungaria de invazie" - bineînţeles, otomană. 
Antonii Bonfinii, op. cit., p. 468-480. 



176 



această chestiune, după ce a întreprins o expediţie în Valahia, unde 
a instalat un voievod favorabil politicii sale, el a extins această ac- 
ţiune în Moldova, unde 1-a ajutat pe pretendentul Petru să obţină 
demnitatea supremă; ca preţ pentru acest ajutor, voievodul moldo- 
vean a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, care a instalat acolo o 
garnizoană" 546 . Această explicaţie este confirmată de Cromer, care 
zice astfel: Stephano & Elie fratribus palatinis uita defunctis, huic 
quidem Romanus, Mi uero Petrusfilii in dominatu successerant: ex 
his Petrus Ioannis Huniadis, qui Vngariam pro Ladislao regeguber- 
nabat, opefretus Romanum eiecit. Erat autem Romanus consobri- 
nus Cazimiri regis. Eiectus in Podoliam profugit 54,7 . Cînd, peste doi 
ani, Bogdan al II-lea îşi va revendica dreptul la tronul Moldovei, 
împotriva concurentului Petru Aron, va solicita şi el susţinerea 
conducătorului Ungariei, depunînd jurămînt de credinţă şi anga- 
jîndu-se să nu pretindă Chilia. în sfîrşit, cînd, în 1465, Ştefan cel 
Mare va recuceri cetatea, el o va lua de la unguri 548 , fapt care a avut 
drept consecinţă expediţia din 1467 a lui Matei Corvin în Moldova 
ce urmărea recuperarea cetăţii şi pedepsirea făptaşului, pe care, 
în virtutea relaţiilor moldo-ungare anterioare 549 , regele maghiar 
şi-1 considera vasal, ceea ce însă nu s-a putut întîmpla din cauza 



Ş. Papacostea, op. cit., p. 433; v. şi OnepKU BHeuiHenonumuuecKou ucmopuu 
MondaecKozo KHHMecmea (nocnednan mpemb XIV - nanano XIX e.), KMiuMHes, 
1987, c. 62-63. Şi Al. Elian observă în treacăt că Petru „dăduse ungurilor Chilia": 
notă în S. Runciman, Căderea Constantinopolului, p. 98. A se vedea şi Fr. Pali, 
Stăpînirea lui Iancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării Bizan- 
ţului, în SRI, XVIII, 1965, p. 619-638. 
Martini Cromeri, op. cit., p. 333. 

Menţiunea lui Chalcocondylas cum că, la 1462, cînd Ştefan cel Mare încercase să 
recucerească cetatea KeXXiov, aceasta ar fi aparţinut lui Vlad Ţepeş, este imposibil 
de admis, întrucît sursa respectivă leagă evenimentul de un război inexistent în- 
tre cei doi domni, conţinînd totodată şi alte inexactităţi, ca, de ex., relatarea după 
care domnul moldovean ar fi trimis o solie la sultanul Mehmed cu invitaţia de a-1 
ataca pe Vlad: Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, Bucureşti, 1958, p. 286. 
Deşi susţine şi el ideea unui diferend, deci nu chiar război, între cei doi domni în 
1462, Iorga spune clar, chiar repetat, că atunci Ştefan a luptat, de fapt, împotriva 
ungurilor: N. Iorga, Studii asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, p. 126-127; idem, Istoria 
românilor, voi. IV, p. 99. 

Despre aceste relaţii, vezi şi L. Şimanschi, O cumpănă a copilăriei lui Ştefan cel 
Mare: Reuseni, 15 octombrie 1451, în AIIA(X), 1982, p. 191-198. 



177 



rezistenţei moldovenilor 550 , pe care invadatorul nu o luase în cal- 
cul. Există o informaţie documentară foarte interesantă din 1448 
care se referă indirect şi la chestiunea Chiliei. în acel an, Iancu 
de Hunedoara, odată cu luarea în stăpînire a Chiliei, şi-a însuşit 
şi posesiunile muntene Făgăraş şi Amlaş, ceea ce 1-a determinat 
pe Vlad Ţepeş să protesteze astfel: „Căci nu-i ajunge gubernatoria 
ţării ungureşti ci trimite să-mi ia ocina mea adevărată şi ţărişoara 
mea Făgăraşul şi Amlaşul şi se munceşte cu rău asupra mea" 551 . Nu 
există însă nici măcar o aluzie de nemulţumire faţă de ocuparea 
maghiară a Chiliei, ceea ce arată limpede că muntenii nu aveau 
nici un fel de pretenţii asupra acestui oraş 552 . 

Episodul 1447-1448 se înscrie în mod firesc în tradiţia orientală 
a politicii externe a Ungariei, care datează încă din secolele XI-XII 
şi care a avut mai multe momente de expansiune, ca cele din prima 
jumătate a secolului al XlII-lea, cînd, odată cu afirmarea prezenţei 
militare la sud şi la est de Carpaţi, a fost încercată şi o catolicizare a 
populaţiei de aici, apoi, peste un secol, campania dusă din iniţiativă 
proprie sau împreună cu polonii pentru îndepărtarea tătarilor din 
aceste teritorii 553 , determinată şi de dorinţa de a lua sub control pri- 



Antonii Bonfinii, op. cit., p. 546-547. 

I. Bogdan, Documente şi regeşte privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul 
în secolele XV şi XVI, Bucureşti, 1902, p. 60. 

Nu este deloc lipsit de interes faptul că istoriografia maghiară din secolul al 
XVIII-lea, şi odată cu ea cea germană, arată că, pînă în momentul cînd Ştefan 
cel Mare a reîntors Chilia la Moldova, aceasta aparţinea Munteniei. Citîndu-1 pe 
G. Pray (Dissertationes. . ., p. 141), L. A. Gebhardi susţine greşit cum că cetatea ar 
fi fost cucerită de la moldoveni de Vlad Ţepeş: L. A. Gebhardi, op. cit., p. 326; v. şi 
trad. rom., p. 80. Aceste afirmaţii reamintesc mirarea lui Cantemir că unele hărţi 
ungureşti includeau Chilia în Muntenia. Dacă este adevărat, cum zice Gebhardi, 
că istoricii care relatează acest fapt l-ar fi luat din cronicile valahe, asta ar însemna 
că au existat astfel de cronici, care însă au dispărut. Locurile respective din Anale- 
le lui Pray nu conţin însă nimic altceva decît referinţe la Cantemir. 
Ş. Papacostea, Geneza statului..., p. 39, 70-71; idem, Triumful luptei pentru ne- 
atîrnare: întemeierea Moldovei şi consolidarea statelor feudale româneşti, în 
„Constituirea statelor feudale româneşti", p. 170-172. Aceste incursiuni s-au pro- 
dus în cadrul mult mai larg al relaţiilor politice din Europa de Est, în care erau 
antrenate Ungaria, Polonia, Lituania, Hoarda de Aur şi papalitatea: v. V. Spinei, 
Moldova.., p. 307-310 şi urm. 



178 



mele formaţiuni statale din acest spaţiu 554 . Nereuşind să-şi asigure 
suzeranitatea asupra tînărului stat moldovenesc în primele decenii 
ale existenţei acestuia, Ungaria nu va renunţa totuşi la această in- 
tenţie, căutînd totodată să-şi extindă influenţa şi la Dunărea de 
Jos. Astfel, în 1358, Ludovic de Anjou îi va încuraja pe negustorii 
braşoveni să facă negoţ liberi şi nestingheriţi în locul unde Şiretul 
se varsă în Dunăre (ubifluvius Zereth nominatus similiter in ipsum 
Danobium cadunt, transire possitis libere et secure) 555 şi, bineîn- 
ţeles, mai departe spre delta rîului 556 , iar în 1374 avea să încerce 
să aservească politic Moldova, cam pe atunci efectuînd o campa- 
nie similară şi în Ţara Românească 557 . în 1368, el va înnoi şi lărgi 
considerabil privilegiul din 1358 prin colaborarea cu principatul 
tătăresc al lui Dimitrie din nordul gurilor Dunării 558 . Privilegiul 
comercial pe care Ludovic îl acordase genovezilor în 1379, pentru 
ca aceştia să poată pătrunde liber pînă la Orşova şi de acolo, pe 
uscat, pînă la Timişoara şi Buda 559 , arată că, de fapt, în acel mo- 
ment, Ungaria controla tot cursul inferior al Dunării. în 1395, Si- 
gismund exercita o ofensivă dublă la est de Carpaţi, una economi- 
că pentru confirmarea privilegiului din 1358 560 şi alta militară ce 
urmărea transformarea Moldovei în vasală a coroanei ungare 561 ; în 
aceeaşi perioadă va întreprinde o expediţie şi în Ţara Românească. 



Vezi, de ex., R. Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XlV-lea, Bucureşti, 1970, 
p. 240-242; şi V. Spinei, op. cit., p.314-315, 321-322, 359-360. 
Hurmuzaki, I, partea 2, p. 58; v. şi Al. Gonţa, Legăturile economice dintre Moldo- 
va şi Transilvania in secolele XIII-XVII. Ediţie, prefaţă, bibliografie şi indice de 
Ioan Caproşu, Bucureşti, 1989, p. 53. 

A se vedea mai pe larg relativ la relaţiile româno-ungare din această perioadă şi 
mai ales despre problema stăpînirii asupra drumului Brăilei, M. Holban, Din cro- 
nica relaţiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1981, p. 148-154. 
După unele observaţii, Ludovic ar fi invadat Moldova cel puţin de patru ori şi 
Valahia de şapte ori: P. F. Sugar, P. Hanâk.T. Frank, A history of Hungary, Bloo- 
mington, 1994, p. 40. 
Al. Gonţa, op. cit., p. 39, 54. 
V. Eskenasy, op. cit., p. 2057. 

Hurmuzaki, p. 366, 369, 372; v. şi Al. Gonţa, op. cit..., p. 39. 
N. Grigoraş, op. cit., p. 55-57. Despre relaţiile Ungariei cu Moldova la sfîrşitul 
secolului al XlV-lea, v. şi scrierea mai veche a lui J. G. Mailaith, Geschichte der 
Magyaren, I, [reprint 2008], p. 116-117. 



179 



Desfăşurarea paralelă a unor astfel de acţiuni avea o motivare logi- 
că, întrucît, ca şi în cazul privilegiilor acordate negustorilor lioveni 
(bineînţeles, la insistenţa Poloniei) de către Alexandru cel Bun şi 
reînnoite apoi de cîteva ori pe parcursul secolului al XV-lea, încu- 
rajarea comercianţilor braşoveni şi, în genere, a tuturor supuşilor 
unguri care aveau interese de acest gen în Ţara Românească şi în 
Moldova urmărea asigurarea cel puţin a influenţei, dacă nu chiar 
totdeauna a suzeranităţii, coroanei maghiare în spaţiul românes- 
c 562 . Dacă, pe timpul lui Alexandru cel Bun, în pofida unor eforturi 
repetate şi foarte insistente, cum a fost tratatul de la Lublau, care 
fusese, de fapt, o „încercare de a restaura suzeranitatea ungară asu- 
pra Moldovei" 563 , Sigismund nu a reuşit să pună stăpînire măcar 
pe o parte a acestei ţări şi, în cel mai rău caz, pe Chilia, mai tîrziu, 
ca urmare a luptelor pentru putere dintre urmaşii lui Alexandru, 
această cetate va deveni posesiune maghiară, odată cu intrarea ţă- 
rii sub suzeranitatea Ungariei. în general, se pare că influenţa Un- 
gariei la Dunărea de Jos, atunci cînd această zonă nu era controlată 
de forţe pe care ea nu le putea domina, a fost mai mare decît se 
vede în literatura noastră istorică, deşi este adevărat că nu au lipsit 
cu totul observaţiile pertinente că orientarea în direcţia Mării Ne- 
gre a fost o constantă a politicii Ungariei în secolele XIV-XV 564 . 
Este semnificativ, în acest sens, faptul că, la începutul anului 1418, 
atunci cînd pe tronul Moldovei se afla un domn care nu era dispus 
nici o clipă să recunoască pretenţiile Ungariei asupra Chiliei, re- 
prezentanţii Chiliei şi Cetăţii Albe la conciliul de la Konstanz erau 
consideraţi ca fiind membri ai delegaţiei regelui ungar 565 . 



R. C. Frucht, Eastern Europe: an introduction to the people, lands and culture, 
Santa Barbara, 2005, p. 746. Aceste relaţii „cu marile puteri din Europa Centrală şi 
de Est, conchide autorul, au contribuit la consolidarea principatelor şi perpetua- 
rea existenţei lor ca ţări aparte cu interesele lor proprii, chiar dacă aveau aceeaşi 
populaţie şi un sistem bizantin al bisericii şi al statului". 
FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p. 1132. 

Ş. Papacostea, Ungaria şi Marea Neagră în secolul al XlII-lea, în: Ş. Papacostea, 
Studii de istorie românească.., p. 11. 

Hurmuzaki, p. 497. între altele, în cronica lui Ulrich von Richental, scrisă pe la 
1420-1430 şi care relatează despre Conciliul de la Konstanz, Moldova este numită 
„die grosse Walachei": v. Tezaurul toponimic al României, p. XXIX. 



180 



în general, nu trebuie uitată nici o clipă influenţa reală a Un- 
gariei la Dunăre, ca şi a Turciei cu începere de la 1389, atunci cînd 
în discuţie se află capacitatea ţărilor române de a se manifesta aici. 
Uşor explicabil, istioriografia română s-a lăsat atrasă mereu de pre- 
dispoziţia de a supralicita rolul lor, şi în special al Ţării Româneşti, 
la Dunărea de Jos. între altele, s-a observat dorinţa istoricilor de a 
minimaliza sau chiar de a ignora faptul aflării Munteniei sub suze- 
ranitate ungară. Or, regatul arpadian este prezent în afara arcului 
carpatic şi la Dunăre încă în secolul al Xl-lea, iar primele incursi- 
uni ale ungurilor pînă în Balcani au avut loc, aşa cum notarul ano- 
nim al regelui Bela relatează cu destule amănunte, încă la sfîrşitul 
secolului al IX-lea 566 . Pe cea mai mare durată a secolului a XH-lea 
şi în primele decenii ale secolului al XlII-lea, apoi mai tîrziu, după 
retragerea treptată a tătarilor, teritoriul sud-carpatic s-a aflat sub 
controlul regilor unguri. încă de la mijlocul secolului al XH-lea, ei 
ţinteau mult mai departe, la sud de Dunăre, aşa încît împăraţii bi- 
zantini trebuiau mereu să ia măsuri pentru descurajarea ofensivei 
maghiare în această direcţie, între care şi atacuri masive împotriva 
ungurilor pe malul stîng al fluviului, relatate în repetate rînduri de 
sursele bizantine 567 . Afirmarea prezenţei Ungariei la sud de Car- 
paţi, dar mai ales dorinţa de expansiune spre sud-est, la Dunărea 
de Jos şi la Marea Neagră, s-au datorat, în mare măsură, cruciadei 
a patra 568 , care, deviind, a avut drept principal rezultat cucerirea 
Constantinopolului (1204). Această situaţie a favorizat, la rîndul 
ei, succesele obţinute de regele Andrei al II-lea, cu ajutorul cavale- 



Fontes historiae daco-romanorum/Izvoarele istoriei românilor, voi. I, Gesta hun- 
garorum/Faptele ungurilor, trad. de G. Popa-Lisseanu, Bucureşti, 1934, p. 104-112. 
Aceste incursiuni la sud de Dunăre sînt menţionate şi în alte surse ungureşti, ca, 
de ex., în cronica lui Simon de Keza: G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei români- 
lor, voi. IV, Cronica ungurilor de Simon de Keza, Bucureşti, 1935, p. 39, 87, 92. 
De ex., Fontes historiae daco-romanae, III, p. 236-241, 246-247, 411; Htucma 
XoHHaT, Mcmopufi..., tom I, c. 22-23, 117-118, 127-128, 159-163, 168-169, 193-201; 
John Kinnamos, The Deeds of John and Manuel Comnenus, transl. by Ch. M. 
Brand, New York, 1976, p. 76-78; G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 158-159; v. şi 
P. Diaconu, Les Coumans au Bas-Danube. . ., p. 94, 102-103; F. Curta, Southeastern 
Europe in the Middle Ages, 500-1250, Cambridge/New York, 2006, p. 314-317. 
Ş. Papacostea, op. cit., p.ll. 



181 



rilor teutoni, în lupta împotriva cumanilor în anii 1211-1225 569 , ac- 
ţiune reluată, în cu totul alt context (vizînd de data aceasta şi nevoia 
îndepărtării pericolului mongol), de Bela al IV-lea, cu concursul 
cavalerilor ioaniţi, în 1247 şi 1254 570 , astfel Ungaria asigurîndu-şi 
accesul la Dunărea inferioară şi la Marea Neagră 571 . Chiar dacă re- 
luarea ofensivei tătaro-mongole, după 1260, dublată de o incursiune 
a bulgarilor la nordul Dunării, a determinat retragerea temporară 
a ungurilor de pe cursul de jos al fluviului, totuşi ei au rămas pre- 
zenţi în dreapta Oltului şi în Ţara Severinului, ca şi pe cele două 
maluri ale Dunării, de la Vidin pînă la vărsarea Moravei în Dunăre 
şi chiar mai departe pînă dincolo de Sirmium. De altfel, la scurt 
timp după această repliere, ei vor întreprinde unele acţiuni pen- 
tru recîştigarea poziţiilor pierdute la Dunărea de Jos. Cu excepţia 
unor momente rare şi de foarte scurtă durată, ca cel din 1330, de 
altminteri învăluit în legendă (ca şi în cazul bătăliei de la Rovine, 
nu se cunoaşte nici măcar locul consumării evenimentului), în se- 
colul al XlV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea, statutul 
feudo-vasalic al Ţării Româneşti faţă de Ungaria a fost un fenomen 
permanent. Este foarte instructivă în acest sens observaţia lui Can- 
temir, pe care am menţionat-o în capitolul precedent, referitoare la 
hărţile medievale ungureşti care includeau Cetatea Albă şi Chilia 
în cadrul Munteniei, iar aceasta, ca vasală a coroanei maghiare, era 
cuprinsă, bineînţeles, în frontierele Ungariei 572 . Este evident că, în 



' Vezi J. Ch. Engel, Geschichte des ungrischen Reichs, I, Wien, 1834, p. 314-317; 
M. Holban, Despre aria de întindere a cavalerilor teutoni din Ţara Bîrsei, în: 
M. Holban, Din cronica relaţiilor româno-ungare in secolele XIII-XIV, p. 9-48; Cf. 
V. Spinei, The Romanians and the Turkic nomads north ofthe Danube Delta from 
the Tenth to The Mid-Thirteenth Century, Leiden, 2009, p. 146-147; Histoire de la 
Transylvanie, p.181, 188. 

° P. F. Sugar, P. Hanâk.T. Frank, op. cit, p. 28. Se pare însă că, judecind după unul 
din ultimele stiudii asupra acestei chestiuni, acordul ungaro-ospitalier din 1247 
nu a mai ajuns să fie pus în practică: I.-A. Pop, Noi comentarii asupra Diplomei 
cavalerilor ioaniţi (1247) şi a contextului emiterii sale, în „Românii în Europa 
medievală...", p. 242. 

1 Ş. Papacostea, Românii in secolul al XIII-lea. Intre cruciată şi Imperiul mongol, 

Bucureşti, 1993, p. 31-34, 66, 138, 140-141. 
; Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, partea I, Bucureşti, 1876, p. 177. 



182 



asemenea situaţie, iniţiativele politice ale domnilor munteni în afa- 
ra ţării erau serios îngrădite. Şi, dimpotrivă, cînd regii maghiari au 
dorit să pună stăpînire pe Moldova sau pe o parte a ei, de exemplu, 
pe Chilia, niciodată nu şi-au pus problema să ceară şi asentimentul 
domnilor munteni pentru realizarea unor astfel de intenţii. 

Există încă un lucru foarte important şi care, tocmai de aceea, 
merită să fie examinat atunci cînd discutăm chestiunea stăpînirii 
muntene - sau, mai degrabă, a lipsei acesteia - asupra Chiliei. Este 
vorba de reprezentarea sudului Basarabiei în cartografia istorică. 
Lăsînd la o parte, poate, două-trei excepţii, cu totul nesemnifica- 
tive, fiind vorba de informaţii lapidare şi confuze, hărţile istorice 
europene apărute în Evul Mediu românesc nu arată că extremitatea 
sudică a spaţiului pruto-nistrean ar fi făcut parte din Ţara Româ- 
nească 573 , în general, această percepţie este caracteristică pentru 
întreaga cartografie istorică, deci şi pentru hărţile de mai tîrziu, cu 
excepţia unor construcţii indigene, ca expresie a preluării necritice 
a informaţiei derutante din acea parte a istoriografiei care susţine 
ideea unei astfel de stăpîniri. în plus, de regulă, pe hărţile care cu- 
prind şi partea de jos a spaţiului dintre Prut şi Nistru, regiunea pe 
care ele o desemnează cu numele de Basarabia este amplasată în 



Tocmai de aceea, e complet greşit să se mai susţină şi astăzi - evident, doar în baza 
unei atitudini necritice faţă de scrierile dedicate acestui subiect - că „apartenenţa 
sudului Moldovei la Ţara Românească a fost o realitate istorică, înregistrată de 
hărţi...": Tezaurul toponimic al României, p. LXIX. Aparent, ca o excepţie de la 
regula după care cartografia istorică nu plasează sudul sau sud-estul Moldovei în 
cadrul Munteniei, se înfăţişează o hartă a lui Alain Manesson Mallet din secolul 
al XVI-lea ( v. I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 120-121), dar, dincolo 
de faptul că întreaga informaţie cartografică a acestei surse este prea sumară şi 
de aceea confuză, însuşi faptul că spaţiul sudic al teritoriului pruto-nistrean este 
desemnat în acelaşi timp cu trei horonime - Basarabia, Moldova şi Valahia - de- 
monstrează clar că ea nu poate fi luată în calcul. Ideea că Valahia s-ar fi întins pînă 
în stînga locului de vărsare a Prutului în Dunăre este vag exprimată şi într-o hartă 
din 1603 a lui Arnoldo di Arnoldi, ceea ce nu poate însă impune nici o concluzie 
principială, cu atît mai mult cu cit, se ştie prea bine, la acea dată, teritoriul respec- 
tiv nu avea cum să facă parte din Valahia. Şi, în sfîrşit, chiar dacă ar exista vreo 
hartă care ar arăta clar că, pînă la anul 1400 sau după acea dată, sudul Basarabiei 
era parte a Ţării Româneşti, ea nu ar dovedi nimic, cît timp nu există nici un do- 
cument istoric, nici o relatare sigură din acea vreme că tocmai aşa a fost. 



183 



colţul sud-estic al acestui teritoriu, fiind astfel despărţită de Ţara 
Românească de o fîşie întinsă pe malul sting al Dunării, de la Şi- 
ret şi pînă la delta dunăreană. Este de la sine înţeles că, dacă ar fi 
existat vreodată o posesiune munteană în sudul Basarabiei, aceasta 
trebuia să înceapă din locul vărsării Prutului în Dunăre şi să se fi 
întins de aici măcar spre răsărit, dacă nu şi spre apus. 

Astfel, examinînd toate pledoariile în favoarea ideii unei stăpî- 
niri muntene asupra Chiliei, fie că acestea încearcă să se întemeie- 
ze pe referinţe la izvoare istorice, fie că, dimpotrivă, au, mai degra- 
bă, un caracter declarativ, pledoarii care vizează o perioadă de un 
veac, din a doua jumătate a secolului al XlV-lea şi pînă la mijlocul 
secolului al XV-lea, am putut constata că nu există nici o dovadă 
sigură că ar fi existat vreodată o astfel de stăpînire. Asta înseamnă 
că numele de Basarabia cu referinţă la teritoriul pruto-nistrean nu 
a apărut de la dinastia Basarabilor din Ţara Românească. 

De aici nu decurge însă, ca alternativă, convingerea că, în toată 
perioada aceasta de un secol, Chilia ar fi fost posesiune moldove- 
nească. Bineînţeles că nu avem o serioasă motivare documentară 
pentru convingerea că întreaga regiune de la nordul gurilor Du- 
nării s-ar fi aflat sub autoritatea domnilor moldoveni încă de pe 
la 1378-1380 574 şi nici în ce priveşte aflarea Chiliei sub stăpînirea 



Vezi V. Spinei, Universa Valachica, p. 334; idem, Moldova..., p. 384. în cea de-a 
doua lucrare (p. 380, 385), autorul susţine clar că toată extremitatea sudică a Ba- 
sarabiei, deci şi Chilia, făcea parte din Moldova îndată după 1369, cînd în spaţiul 
dintre Prut şi Nistru încetase emiterea monedelor tătăreşti. într-un fel sau altul, 
părerea aceasta fusese exprimată mult mai devreme în istoriografia sovietică şi 
fusese apoi confirmată în unele cercetări numismatice din spaţiul ex-sovietic: 
v. A. A. HyflenbMaH, Monemu U3 pacKonou u câopoe 1972-1973 în AHM (1972 
r.), KHiuHHeB, 1974; Jl. Jl, IToneBOM, K monozpacp~uu Knadoe u HaxodoK Monem, 
o6pau4,aemuxcsi na meppumopuu Mondaeuu e Konu,e XIII-XIV ee., în MMcD, 
4(31), 1956; E. HMKonae, M. HoKaHy, Knad cepe6psmux Monem 3onomou Opdbt, 
o6HapyMeHHUu e Mecmne (OpxeeecKuu pauon, P. Mondoea), în „Stratum plus", 
VI, 2005 -2009, p. 318. Să reţinem însă că din prezenţa unei anumite monede într-un 
anume loc nu rezultă numaidecît nici o concluzie relativ la statutul politic al 
acestui loc. De altfel, cercetările mai recente demonstrează că monedele tătăreşti 
au circulat şi mult mai tîrziu în diferite locuri din Basarabia şi la sud de delta 
Dunării: E. Nicolae, Gh. Postică, Cîteva monede descoperite la Orheiul Vechi, în 
„Simpozion de numismatică...", p. 136-138. Pe parcursul aşa-zisei „perioade fără 



184 



lui Petru Muşat în anii 1374-1391, cînd în cetate circulau mone- 
de moldoveneşti bătute în timpul acestei domnii 575 , după cum, tot 
aşa, nu putem îmbrăţişa părerea că Moldova ar fi stăpînit gurile 
Dunării la 1399 doar în temeiul faptului că, în acel moment, aici 
nu se putea afla oaste maghiară sau muntenească 575 . Cuprinde- 
rea Chiliei în frontiera Moldovei la 1403 577 şi la 1408 578 pare mai 
credibilă, din cauza că, pe atunci, alţi factori de putere interesaţi 
de zona gurilor Dunării fie că dispăruseră, fie că se retrăseseră 
sau, din variate motive, nu se puteau manifesta aici. Şi totuşi nu 
există certitudine nici în această privinţă. Mai multă atenţie me- 
rită următoarea observaţie a lui FI. Constantiniu şi Ş. Papacostea, 
păstrînd însă rezerva faţă de conceptul de stăpînire genoveză la 
Chilia: „Este probabil că stăpînirea genoveză asupra Chiliei s-a 
prelungit pînă cel mai tîrziu în anul 1411 şi că episodul stăpînirii 
muntene asupra acestui oraş după 1403 şi anterior instaurării stă- 
pînirii moldovene trebuie eliminat. Trecerea directă de sub auto- 
ritatea genoveză sub cea moldoveană s-a făcut, probabil, în urma 
unei acţiuni a lui Alexandru întreprinse în anii 1410-1411 în legă- 
tură cu declanşarea ostilităţilor polono-ungare, domnul Moldo- 
vei lovind astfel în aliaţii genovezi ai regelui Sigismund" 579 . Totuşi 



monedă", în spaţiul pruto-nistrean au circulat monede vechi din emisiunile Sărai 
al-Djedid şi Azac, în paralel cu unele de dată recentă venite din afară, cu precădere 
de la Tohtamîş (E. Nicolae, M. Ciocanu, op. cit., p. 314-318; cf. V. Spinei, Moldova, 
p. 327-328, 338-nota 134). în plus, părerea că dominaţia tătărească în sudul Ba- 
sarabiei ar fi încetat îndată după 1369 nu rezistă în faţa faptului arhicunoscut că, 
numai un an mai devreme, acest teritoriu intrase în componenţa principatului tă- 
tăresc al lui Dimitrie (=Demetrius). La această etapă a cercetării e mai cuminte să 
ţinem cont de faptul stabilit cu oarecare siguranţă de istoriografia contemporană 
conform căruia, după 1368 sau 1369, tătaro-mongolii au ţinut sub stăpînire acest 
teritoriu încă aproape un deceniu şi jumătate. 
I. Chirtoagă, Din istoria Moldovei..., p. 73. 
Ibidem, p. 74; V. Eskenasy, op. cit., p. 2052. 

I. Chirtoagă, op. cit. p. 74. Acest autor face trimitere la B. Cîmpina (Scrieri istorice, 

voi. I, Bucureşti, 1973, p. 264, 322,324), care însă, dimpotrivă, susţine că, în acel 

moment, Chilia se afla în componenţa Munteniei: v. şi p. 325. 

C. Cihodaru, op. cit., p. 112. 

FI. Constantiniu, Ş. Papacostea, op. cit., p. 1139. 



185 



singurele momente despre care putem spune că, atunci, Chilia se 
afla cu siguranţă în posesia Moldovei sînt anii 1412, 1424, 1429, 
1435 şi 1447-1448, despre care am vorbit în rîndurile de mai sus, 
apoi, bineînţeles, şi anii 1465-1484. Şi întrucît nu cunoaştem date 
precise care să arate că, între 1412 şi 1447, cetatea ar fi aparţinut 
altcuiva, este normal să se admită că, în toată perioada aceasta, ea 
s-a aflat în componenţa Moldovei. în orice caz, nu sînt temeiuri 
care să poată contesta convingător această concluzie. 

Nu rezultă însă din aceste constatări nici o sugestie privind 
originea sigură a numelui Basarabia, iar asta înseamnă că elucida- 
rea acestei chestiuni trebuie să se facă într-o altă perspectivă şi cu 
totul alte date decît cele cu care am operat pînă acum. 



Capitolul III 



în căutarea originii numelui Basarabia 

Peste zece ani, dacă drumurile deschise de lucra- 
rea noastră vor fi reluate şi cercetate cu folos, capi- 
tolul de faţă va trebui să fie rescris in întregime. 

Fernand Braudel 

1. Spaţiul pruto-nistrean în literatura istorică 
medievală şi în materialele cartografice 
din Evul Mediu 

Analiza acelei informaţii istorice după care numele de Basarabia 
ar fi provenit de la tribul antic al besilor sau de la dinastia Basara- 
bilor din Ţara Românească arată foarte clar că aceste păreri nu sînt 
fondate pe suportul faptelor reale. Pe de altă parte, acest nume exista 
încă în medievalitatea timpurie românească, dar nu în mărturiile şi 
în scrierile proprii, româneşti, pentru că acestea încă nu existau, ci 
în cele din afara spaţiului românesc. Astfel, descriind, pe la mijlo- 
cul secolului al XVI-lea sau ceva mai devreme, situaţia politică din 
Moldova de la 1436, cronicarul polon Martin Cromer menţionează 
„partea de jos, de lîngă mare, care se cheamă Bessarabia, unde sînt 
cetăţile Bialogrod şi Chilia" (inferior & maritima ora, quam Bessara- 
biam uocant, in qua Bialogrodum arx est, & Kilia) 5S0 . Cam în aceeaşi 
vreme, istoricul german Joachim Cureus, citat de Dimitrie Cante- 
mir, fără să-1 fi cunoscut însă direct, spunea că „Basarabia. . . iaste 



Martini Cromeri, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1568, p. 312. 



187 



olatul cel mai de laturi a ţării Moldovii, pînă la Marea Neagră, în 
care olat să cuprinde Chiliia şi Moncastrul (adecă Cetatea Albă)" 581 . 
Deosebit de interesantă este viziunea geografului Martin Behaim 
asupra spaţiului românesc, de vreme ce globul pămîntesc pe care îl 
realizase în 1492 reprezenta Basarabia aparte, alături de Moldova, 
Transilvania (numită Siebenbiirgen) şi Ţara Românească 582 . Numele 
Basarabiei şi amplasarea ei l-au interesat mult şi pe N. Iorga, încă 
la începutul activităţii sale ştiinţifice. Iată un număr de referinţe 
de acest gen în una din lucrările sale mai timpurii: „în secolul al 
XVI-lea - luînd exemplele la întîmplare - călătorul Botero arată că 
o parte a Moldovei se cheamă Basarabia, «spre Marea Neagră, unde 
e Cetatea-Albă». Sarnicki defineşte Basarabia «ţara aşezată la malul 
Mării Negre între guri» (sensul cel mai special poate şi mai vechiu al 
numelui). Chytraeus, în Saxonia, tipărită la 1611, spune că din Mol- 
dova face parte şi Basarabia «lîngă Marea Negră», unde e Chilia sau 
Achillea. în 1690, un raport veneţian din Constantinopole dă echi- 
valenţa «Bugeac, adecă Basarabia». Alte izvoare din sec. al XVII-lea 
înşiră «Moldova, Muntenia şi Basarabia». Timon în veacul următor 
arată că Basarabia e «extrema pars Moldaviae», cu Cetatea-Albă. în 
Peyssonel cetim iarăşi «Basarabia sau Bugeacul», ca şi într-un raport 
francez din Principate la 1798 şi la Hase, în studiul său asupra lui 
Amiras. Cronicarii fac în secolul al XVIII-lea încă deosebirea: Dio- 
nisie Eclesiarhul scrie «Ţara Românească, şi Ţara Moldovei, şi Basa- 
rabia»" 583 . Nu este însă nici o siguranţă că toate sursele invocate de 
Iorga se referă la acelaşi lucru. Cînd Peyssonel zice: „Basarabia sau 
Bugeacul", ştim sigur că este vizat sudul teritoriului pruto-nistrean, 
dar nu mai putem avea aceeaşi siguranţă atunci cînd vedem că cele 
mai multe din aceste surse arată că Basarabia era situată „spre Marea 
Neagră, unde e Cetatea Albă" sau e numită „extrema pars Molda- 
viae" în care se afla acest oraş. 



Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano -moldo -vlahilor, în „Opere", 
Bucureşti, 2003, p. 1421-1422. 

M. Popescu-Spineni, România in istoria cartografiei ţină la 1600, voi. I, Bucureşti, 
1938, p. 107. 

N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 75-75. 



188 



Aparte numeşte cele trei teritorii şi Dimitrie Cantemir 584 , el 
însă stăruie asupra faptului că Basarabia nu este totuna cu Bugea- 
cul 585 , citind şi Pandectele lui Leunclavius, care arată că Basarabia 
„este anume ţinutul acela de la marginea Moldovei, aşezat la Ma- 
rea Neagră, care cuprinde Chilia şi Kierman (sic), sau Moncastro, 
numită fiind astfel după tracii bessi" 586 . Vom vedea însă îndată 
că viziunea lui Cantemir asupra Basarabiei ca termen geografic 
şi istoric nu se limita la această expresie. Separat vorbesc despre 
Basarabia şi basarabeni, în a doua jumătate a secolului al XVIII- 
lea, abatele ungur Georg Pray 587 , istoricii germani F. J. Sulzer 588 , 
L. A. Gebhardi 589 şi J. E. Thunmann 590 , această viziune regăsindu-se 



Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, în „Opere complete", IX, tomul I, 
ed. critică, traducere, introducere, note şi indici de Dan Sluşanschi, Bucureşti, 
1983, p. 421. 

Idem, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, în „Opere complete", IX, tomul I, 
p. 33, 143; idem, Hronicul..., p. 945; idem, Descrierea Moldovei, Chişinău, 1992, p. 29; 
idem, Istoria Imperiului Otoman (trad. I. Hodoş), I, Bucureşti, 1876, p. 62, 187, 273. 
Idem, Historia moldo-vlachica, p. 423. 

G. Pray, Dissertationes historico-criticae in annales hunnorum, avarum et hunga- 
rorum, Vindobone, 1775, p. 142. Pray vorbeşte despre Basarabia din vremea regilor 
unguri Robert şi Ludovic I de Anjou. Vezi de acelaşi autor Commentarii historici de 
Bosniae, Serviae ac Bulgariae, turn Valachiae, Moldaviae ac Bessarabiae, cum regno 
Hungariae nexu, Budae, 1837, p. 44, 117. Cînd însă foloseşte fraza extremus angulus 
inter ostia Danubii, etfl. Niester conclusus Bessarabiae nomen habet, autorul nu mai 
vizează Basarabia din secolul al XlII-lea, ci teritoriul aflat la acea vreme sub stăpînire 
otomană: p. 107. Evident, formula este greşită, întrucît Nistrul şi Dunărea nu formea- 
ză un unghi, fiind despărţite de o întindere mare a litoralului Mării Negre. 
F. J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, das ist: der Walachen, Mol- 
dau und Bessarabiens, I-III, Wien, 1781-1782. 

L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staa- 
ten, IV, Leipzig, 1782, p. 320, 526 & sqq. 

M. TyHMaHH, KpumcKoe xancmeo, nepeBO/ţ 1936 r. H. Jl. 3pHCT m C. 7L BenflBCKoii, 
CiiMcbeponojib, 1991, c. 55. (vezi şi http://www.vostlit.info/Texts/rus5/Tunmann/fra- 
metext.htm). Din păcate, cunoaştem prea puţine despre sursele folosite aici de Thun- 
mann. Această situaţie se lămureşte prin faptul că studiul său a fost gîndit ca parte 
componentă a unei opere de mari proporţii, aşa cum se obişnuia în Veacul Luminilor, 
mai ales în Franţa şi Germania, realizată de astă dată din iniţiativa lui Anton Friedrich 
Biisching şi cunoscută cu titlul popular „Marea descriere a pămîntului a lui Biisching". 
Se pare că lucrarea lui Thunmann a fost publicată pentru prima dată în volumul Neuer 
Erdbeschreibung dritten Theils, dritter Band. .., editat la Hamburg în 1771. în 1774, a 
apărut la Liepzig într-o ediţie aparte. Traducerea rusă din 1936 s a făcut după ediţia 
din 1784, revăzută şi completată de autor înainte de moartea sa (1778). 



189 



şi în scrierile geografice din acea vreme, dar, bineînţeles, şi în cele 
apărute după anexarea acestui teritoriu la Rusia 591 . Ceea ce poate 
mira este faptul că pînă şi Gh. Şincai menţionează Basarabia ală- 
turi de Moldova şi Valahia cînd relatează evenimente din secolul 
al Xll-lea şi de la începutul secolului al XlII-lea, viziune ce pare 
să-i fi fost sugerată mai curînd de istoricii europeni din Evul Me- 
diu şi din epoca modernă, pe care i-a consultat, decît de autorii 
bizantini la care face trimitere 592 . 

Reţinem că toate datele acestea susţin că, în Evul Mediu tîrziu 
(românesc), adică în secolele XVI-XVIII, Basarabia însemna toată 
partea de răsărit a Moldovei, în timp ce alte surse, în special cele 
care identifică Basarabia cu Bugeacul, sugerează clar extremitatea 
sud-estică. Observăm, de asemenea, că toate sursele acestea datea- 
ză din perioade diferite, dar, în general, toate sînt foarte tîrzii, din 
vremea cînd cel puţin în mediul românesc şi în ţările învecinate 
se ştia foarte bine că numele Basarabia desemna, în acea vreme, 
partea sudică a teritoriului dintre Prut şi Nistru. Asta înseamnă că 
mărturiile străinilor care relatează că Basarabia era toată partea 
estică a Moldovei medievale fie că sînt greşite, fie, mai degrabă, 
aşa cum vom vedea mai încolo, pornesc de la realităţi mult mai 
vechi şi de la informaţii la fel de vechi, altfel spus, de la tradiţia 
prezentării pe parcursul veacurilor a acestui ţinut în cronicile, 
descrierile geografice sau în impresiile din călătorii apărute în 
afara spaţiului românesc. 

Sînt relativ numeroase referinţele la Basarabia şi în hărţile is- 
torice, mai cu seamă începînd cu secolul al XVI-lea 593 . Cu excepţii 



D. Obradowich, Geographie von Bessarabien, der Moldau, Wallachey, Bulgarien, 
Serbien, Bosnien..., Wien, 1822; V. Grafen (?), Beytrage zur Europăischen Lander- 
kunde die Moldau, Wallahey, Bessarabien und Bukowina, Wien, 1818. Trebuie să 
reţinem însă că, cel puţin în unele din operele de acest gen, viziunea asupra Ba- 
sarabiei ca entitate teritorial-politică aparte nu venea neapărat de la ideea istoriei 
separate a acestei bucăţi de ţară, ci, mai degrabă, de la faptul că, pe atunci, adică 
pînă la 1812, numele respectiv desemna partea sudică a spaţiului pruto-nistrean, 
aflată sub administrarea directă a Turciei. 

Gh. Şincai, Opere, I, Hronica românilor, tom 1, Bucureşti, 1967, p. 340, 381, 396, 405. 
Vezi şi I. Ţurcanu, în căutarea originii numelui Basarabia, Chişinău, 2010, p. 72 
şi urm. 



190 



foarte rare, cum este în special o hartă a lui Georg Reichersdorffer, 
reeditată în 1595 594 , în care acest nume este plasat în colţul format 
de cursul inferior al Prutului şi Dunării, Basarabia este situată în 
conformitate cu indicaţiile acelor surse scrise, care o amplasau în 
partea sud-estică a spaţiului pruto-nistrean, aproape totdeauna în- 
tre cursul de jos al Nistrului, litoralul Mării Negre şi braţul Chilia 
al Dunării. Anume aceasta este regula pentru hărţile alcătuite în 
secolele XVI-XVIII de Willem Blaeu, Giacomo Gastaldi, Frederic 
de Wit, Gerhard Mercator şi Jan Jansson, Giacomo Cantelli, Gio- 
vanni Battista Nicolosi, Guglielmo De L'Isle, Henricus Hondius, 
Nicolas Sanson d'Abbeville, Jacob von Sandrart, Jean Covens şi 
Corneille Mortier, Johannis Baptista Homann, Pieter van der Aa, 
Gerardus şi Leonardus Valck, Justus Danckerts, Nicolas Visscher, 
Matteus Seutter, Petrus Schenk, Jan Elwe, John Senex ş.a. O astfel 
de reprezentare a Basarabiei este, fără îndoială, reflecţia situaţiei 
în care numele respectiv era atribuit teritoriului stăpînit de turci 
în extremitatea sud-estică a Moldovei şi, de fapt, separat complet 
de această ţară, după cucerirea otomană a Chiliei şi Cetăţii Albe, 
în 1484, şi mai ales în urma transformării ţinutului Tighina, la 
1538, în raia turcească. 

Nu lipsesc însă, deşi sînt mai rare, nici hărţile în care nume- 
le Basarabia se referă la toată întinderea dintre cele două rîuri, 
fenomen foarte interesant la care voi reveni pentru a-1 examina 
cu toată atenţia în rîndurile de mai jos. Deocamdată, trebuie să 
reţinem principalele concluzii pe care le impune informaţia is- 
torică şi geografică de care dispunem cu privire la fenomenul 
medieval Basarabia, ca nume şi ca teritioriu. Observăm, mai în- 
tîi, că horonimul Basarabia este consemnat chiar din momentul 
apariţiei primelor hărţi în care intră şi spaţiul românesc, ceea ce 



Detalii privind această hartă, v. Tezaurul toponimic al României. Moldova, voi. 
I, partea a 4-a, Toponimia Moldovei în cartografia veche europeană (cea 1395- 
1789), de Dragoş Moldovanu, Iaşi, 2005, p. CLX. Date referitoare la celelalte hărţi 
semnalate în continuare, v. la p. CXLII-CLXIX. Toate hărţile menţionate în acest 
text vizează un teritoriu mult mai mare, care înglobează tot spaţiul românesc sau 
porţiuni din el. 



191 



sugerează că acest nume exista cu mult mai devreme. în al doilea 
rînd, de cele mai multe ori, teritoriul desemnat cu acest nume este 
plasat în extremitatea sud-estică a interfluviului pruto-nistrean; 
această observaţie vizează, practic fără excepţie, hărţile din seco- 
lele XVII-XVIII şi mult mai puţin pe cele din secolul al XVI-lea. 
Evident, apare întrebarea prin ce se explică această deosebire, de 
vreme ce este vorba nu doar de o hartă sau două, ci de gupuri în- 
tregi de hărţi. Voi încerca în altă parte o analiză ceva mai detalia- 
tă a acestor hărţi, pentru ca aici să mă opresc doar la elementele 
cele mai interesante ale hărţilor din secolul al XVI-lea. Din hărţile 
acestei perioade pe care le-am putut examina, doar în două, teri- 
toriul dintre Prut şi Nistru este arătat ca parte a Moldovei. Este 
vorba de cea de-a doua ediţie a hărţii pe care am mai menţio- 
nat-o a lui Reichersdorffer şi de o hartă a Rusiei cu pămînturile 
învecinate, atribuită lui G. Mercator. Ambele hărţi au apărut însă 
în 1595, după moartea autorilor (în primul caz, distanţa dintre 
cele două date este de cîteva decenii), ceea ce ar putea presupune 
reajustări în corespundere cu reprezentările modificate între timp 
asupra spaţiului românesc. Cît priveşte majoritatea celorlalte hărţi 
din secolul al XVI-lea, în ele, Basarabia este prezentată aparte faţă 
de Moldova. Aşa este o hartă a lui S. Miinster, tipărită la Basel în 
1545, în care Moldova şi Basarabia sînt despărţite de rîul Prut 595 , 
tot aşa fiind concepute, în fond, şi alte două hărţi ale aceluiaşi 
autor, apărute cîţiva ani mai tîrziu în acelaşi loc 596 . Este adevărat 
că, în acestea din urmă, ca şi într-o hartă a lui I. Honterus, din 
Rudimenta Cosmographica, editată la Braşov în 1541 şi reeditată 
la Anvers în 1548, teritoriul pruto-nistrean nu este desemnat cu 
numele Basarabia, adică nu este numit în nici un fel 597 , dar este 
separat foarte clar de Moldova de la vest de Prut. în schimb, într-o 
hartă de la 1559 a lui G. Gastaldi, ce reprezintă un vast teritoriu pe 
ambele părţi ale Dunării, Basarabia este arătată separat la est de 



I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, Descriptio Romaniae, I, Bucureşti, 2004, p. 112-113. 
Ibidem, p. 116417. 

Vezi şi Tezaurul toponimic al României, p. CLI. 



192 



Prut 598 . Pe la 1584, vedea lumina tiparului la Anvers harta lui A. 
Ortelius, un geograf foarte documentat 599 , intitulată România, în 
care Moldova este cuprinsă între rîurile Prut şi Şiret, iar Basara- 
bia între Prut şi Nistru 500 . Această viziune va influenţa alte tipări- 
turi ale genului, cu largă destinaţie, care vor apărea mai tîrziu sub 
aceeaşi semnătură, aşa cum avea să fie atlasul de la Amsterdam 
de pe la 1595 601 , precum şi o hartă a Mării Negre, alcătuită după 
datele mai vechi ale lui G. Gastaldi. 

La prima vedere, pare curios că, în majoritatea hărţilor din 
secolul al XVI-lea, teritoriul statului moldovenesc este împărţit 
în două părţi distincte, avînd fiecare numele ei, Moldova şi Ba- 
sarabia, ceea ce ar putea induce ideea greşită că, pe atunci, aces- 
tea erau două entităţi politice diferite. Este această reprezentare 
o simplă întîmplare sau doar o formulă cartografică inadecvată, 
care, odată exprimată, a fost preluată apoi şi repetată de mai mul- 
te ori, sfidînd realitatea istorică pe parcursul unui întreg secol? 
Raportarea hărţilor din secolul al XVI-lea, menţionate mai sus, 
la alte date din acea vreme sau vizînd într-un fel sau altul acel 
interval de timp demonstrează convingător că nu este vorba nici 
de una, nici de alta. 

Date foarte interesante vizînd acest subiect găsim la Cantemir. 
Cercetarea atentă a scrierilor sale arată că, în viziunea sa, Basara- 
bia, ca nume şi ca spaţiu istorico-geografic, avea sensuri diferite. 
Una era Basarabia aşa cum este ea definită în Descrierea Moldovei, 
ca parte a statului moldovenesc din vremea sa şi din cele două 
veacuri premergătoare de dominaţie turcească, şi cu totul alta era 
Basarabia aşa cum o semnala el în percepţiile vecinilor pînă la 
constituirea Ţării Moldovei şi chiar, o vreme, după acea dată. Stu- 
dierea multor izvoare, mai cu seamă a scrierilor istoricilor bizan- 
tini din primele secole ale mileniului II (Kekaumenos, Kinnamos, 



Titlul complet al hărţii v. tot acolo, p. CXLVIII, nr.18. 
Vezi M. Popescu-Spineni, op. cit. p. 140-145. 
I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 128-129. 
Ibidem, p. 132-133. 



193 



Chalcocondylas, Choniates, Kedrenos, Zonaras, Ioan Cantacuzi- 
no, Sphrantzes ş.a.), dar şi a multor autori poloni, germani, italieni 
sau unguri (Leunclavius, Cluverius, Bonfinius, Dlugosz, Sarnic- 
ki, Iohannes Buno, Cureus etc.) 1-a îndemnat să facă următoarea 
constatare: „După mărturia experienţei, aflăm că întregul neam 
româno-valah se găseşte astăzi împrăştiat în şase ţinuturi: în 
Moldova, Muntenia, Basarabia, Transilvania, Mysia şi Epirul din 
Grecia" 602 . De unde se vede că, în istoriografia medievală străină 
timpurie, Basarabia era percepută ca un teritoriu distinct; să reţi- 
nem că, în acest citat, „astăzi" nu înseamnă vremea în care trăia 
Cantemir, ci un timp mult mai larg şi, mai ales, mult mai vechi, de 
vreme ce toţi autorii consultaţi şi citaţi de el au trăit cu mult mai 
devreme, unii chiar în primele secole ale mileniului II. 

însă anumiţi autori studiaţi de Cantemir, ca, de exemplu, 
Chalcocondylas, Sphrantzes sau Dlugosz, ştiau prea bine că fosta 
Dacie antică era împărţită în vremea lor în trei state diferite, Tran- 
silvania, Muntenia şi Moldova, şi, cu toate acestea, ei continuau 
să vorbească despre Basarabia ca şi cînd aceasta ar fi fost o regiu- 
ne istorică aparte. Mai mult decît atît, Reichersdorffer, menţionat 
mai sus, fost secretar şi consilier al lui Ferdinand I de Habsburg, 
aflîndu-se de două ori (în 1527 şi 1535) ca ambasador al Ungariei 
la curtea lui Petru Rareş, a publicat în 1541 o hărta a Moldovei ca 
anexă la tratatul său Chorografia Moldovei, care atestă limpede că 
Basarabia era parte a statului moldovenesc 603 . Dar acest fapt nu 
a adus nici o schimbare în ceea ce se ştia din timpuri mai vechi 
în ţările învecinate despre Basarabia. Comentînd sursele de care 
s-a folosit pentru a-şi realiza operele sale istorice, Cantemir avea 
să menţioneze repetat că teritoriul dintre Tyras şi Hierassus din 
primele secole de după anul 1000 constituia o subdiviziune isto- 
rico-geografică cu un specific determinat pe atunci mai ales de 



12 Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 421. 

13 M. Popescu-Spineni, op. cit. p. 120, 129. în această lucrare sînt menţionate două 
date ale editării acestei hărţi, 1541 şi 1550. Harta menţionată mai sus a lui G. Mer- 
cator, din 1595, care se aseamănă cu cea editată în 1541 sau 1550, trebuie să se fi 
inspirat din informaţia culeasă de Reichersdorffer în Moldova. 



194 



prezenţa cumanilor 604 . Este adevărat că aceste comentarii nu oferă 
o poziţie univocă şi explicită: uneori, el desemnează acest teritoriu 
cu numele de Basarabia, alteori nu; în unele cazuri se referă la tot 
spaţiul dintre cele două rîuri, iar în altele doar la partea sudică. 
Cu toate acestea, ideea unei Basarabii anterioare apariţiei statu- 
lui moldovenesc, una care cuprindea întregul interfluviu pruto- 
nistrean, transpare cu oarecare claritate din opera sa istorică. De 
exemplu, din felul cum interpretează el unele referinţe ale croni- 
carului polon Sarnicki la spaţiul respectiv reiese limpede că acest 
spaţiu se numea Basarabia încă din antichitate 605 , idee care nu este 
nici pe departe întîmplătoare, de vreme ce ştim că se va regăsi şi 
în Descrierea Moldovei 606 . 

întrucît, aşa cum spuneam, referinţele lui Cantemir la Basara- 
bia presupun o anumită ambiguitate, ca urmare a faptului că, în 
funcţie de contextul istoric, acest termen poate avea conţinuturi 
diferite, chiar dacă adevărate şi perfect explicabile, voi aduce, în 
continuare, două mărturii care nu lasă nici o îndoială că, multă 
vreme, în lucrările istorice şi geografice europene din Evul Mediu 
care se arătau interesate de acest spaţiu, Basarabia era prezentată 
ca un teritoriu separat de Moldova. Astfel, în Sistemul universal 
al lumii sau cosmografia, operă de mare valoare ştiinţifică a teo- 
logului şi cosmografului calabrez Gian Lorenzo d'Anania, editată 
pentru prima dată la Napoli în 1573 şi reeditată la Veneţia în 1596, 
despre Valahia se spune: „Se împarte în două părţi: una, care e 
situată lîngă Transilvania, e numită Valahia superioară şi Transal- 
pina, şi cealaltă, care se află în mare parte spre mare, ei (evident, 
mai degrabă vecinii decît localnicii - I.Ţ.) o numesc Valahia infe- 
rioară şi Moldova, cu care se hotărăşte Basarabia..." 607 . Mai răspi- 
cat nu se poate: că „Valahia superioară sau Transalpina" nu poate 
fi altceva decît Ţara Românească, este tot atît de clar după cum la 



Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 362, 399, 421. 
Ibidem, p. 277. 

Idem, Descrierea Moldovei, p. 29. 

Călători străini despre Ţările Române, voi. I, îngrijit de Măria Holban, Bucureşti, 
1968, p. 569. 



195 



fel de limpede se vede că cealaltă Valahie însemna Moldova. Toto- 
dată, este exclusă orice îndoială în privinţa amplasării celor două 
Valahii, astfel ca cititorul să înţeleagă că Moldova este aşezată în 
vecinătatea mării, iar Ţara Românească în partea opusă, lîngă 
Transilvania. între altele, ştiindu-se că această descriere porneşte 
de la realităţi istorice mult mai vechi, este evident ca ea exclude 
ideea că Ţara Românească ar fi stăpînit sudul Moldovei în acele 
vremuri, adică în secolul al XV-lea sau mai devreme. Dar pentru 
subiectul de faţă mult mai importantă este expresia „Moldova se 
hotărăşte cu Basarabia", ceea ce susţine explicit că informaţia de 
care s-a folosit cărturarul italian - aceasta venind, indiscutabil, 
din timpuri îndepărtate - atestă faptul că, în acele vremuri, spa- 
ţiul dintre Prut şi Nistru era perceput de către observatorii din jur 
ca un teritoriu aparte, cu un specific anume şi mai mult sau mai 
puţin separat de rest. 

2. Reflecţii pe marginea referinţelor 
unei cronici polone la Basarabia 

Şi mai instructivă în acest sens este Cronica Moldovei de la 
Cracovia, o scriere istorică a unui autor anonim polon de la în- 
ceputul secolului al XVII-lea. Relevanţa informaţiei acestei sur- 
se pentru tema Basarabiei istorice constă în faptul că ea reflectă, 
într-o anumită măsură, percepţia întregii istoriografii medievale 
polone asupra subiectului în discuţie, de vreme ce face trimitere 
mereu la scrieri istorice mai vechi de mare autoritate, ca, de exem- 
plu, cronica lui Martin Cromer. Asta înseamnă că, cu cît accesul 
la operele lui Cromer, Dlugosz, Bielski, Sarnicki şi ale altor istorici 
poloni din epoca medievală, care conţin date cît de cît relevante 
cu privire la români şi, în special, la Basarabia, este mai limitat, cu 
atît valoarea Cronicii cracoviene pentru subiectul de faţă este mai 
mare. Iată un pasaj ce caracterizează foarte bine această scriere is- 
torică din punctul de vedere al importanţei sale pentru istoria Ba- 
sarabiei: „Moldova, deopotrivă cu Ţara Românească, este un rest 
al vechii Dacii, îndeosebi al Cumaniei. Această ţară avea încă în 



196 



secolele XII şi XIII propriii săi principi, care adesea erau duşmanii 
ungurilor. Tătarii făcînd apoi numeroase năvăliri în această ţară, 
îndeosebi în 1233 şi 1236, bieţii locuitori aflaţi în cea mai mare ne- 
voie fură în cele din urmă nevoiţi să se supună în parte învingăto- 
rului, îndeosebi cei din partea Basarabiei moderne, în parte şi cei 
din Apus, unde Moldova modernă este (sic!) sub protecţia regelui 
Ungariei" 608 . în acelaşi loc şi în conexiune cu conţinutul acestui 
fragment sînt menţionaţi regele Ungariei, Bela al IV-lea (1235- 
1270), şi hanul cuman Kuthen, care, în anii menţionaţi în text, 
stăpînea întinse teritorii la est şi sud-est de Carpaţi, desemnate 
de obicei în sursele din secolele XII-XIII, în special în cele ungare 
şi polone, dar şi în cele papale, cu numele de Cumania sau, mai 
rar, Cumania Neagră 609 , spre deosebire de Cumania Albă (Dest-i 
Qipceaq), situată mai la est, în nordul Mării Negre. Această bucată 
de text conţine o informaţie pe cît de condensată, pe atît de sem- 
nificativă pentru istoria medievală timpurie a teritoriului dintre 
Prut şi Nistru şi, în special, pentru elucidarea chestiunii privind 
originea numelui Basarabia. Să încercăm o analiză a acestuia. 

Se cer mai întîi semnalate două elemente care sînt cumva în di- 
sonanţă cu informaţia istorică din acest text 610 . Este vorba, într-un 
caz, de anii 1233 şi 1236, menţionaţi în cronică drept date ale in- 



Cronica Moldovei de la Cracovia (secolul XIII - începutul secolului XVII) . Textul 
inedit al unui autor polon anonim. Studiu introductiv, ediţie, note şi bibliografie 
de Constantin Rezachevici, Bucureşti, 2006, p. 129. 

V. Spinei, Moldova in secolele XI-XIV. ed a 2-a, Chişinău, 1992, p. 45; I. Vâsâry, 
Cumans and tatars. Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185-1365, 
Cambridge, 2005, p. 139. De fapt, V. Spinei menţionează două conţinuturi ale nu- 
melui Cumania Neagră, unul vizînd teritoriul dintre Nipru şi Carpaţi, iar altul 
referitor doar la Moldova, despre care vorbeşte şi 1. Vâsâry, trimiţînd la cronicile 
ungureşti ale lui Simon de Keza, din secolul al XlII-lea (Scriptores rerum Hunga- 
ricarum, ed. I. G. Schwandtner, voi. I, Vindobone, 1746, 1, p. 148; în continuare: 
SRH), şi Thuroczy, din secolul al XV-lea („In nigram Cumaniam, quaenunc Mol- 
davia forte ereditar devenerunt": SRH, I, p. 70). Pornind de la afirmaţia şovăitoare 
a lui Thuroczy, dar mai ales de la numele turcesc Kara Bogdania, I. Vâsâry crede că 
Moldova nu poate fi identificată cu Cumania Neagră: op. cit., p. 140. 
Unele referinţe anterioare la această chestiune v. în I. Ţurcanu, op. cit., p. 78 şi 
urm. 



197 



vaziilor tătăreşti 611 , fenomen care, aşa cum se ştie, avea să se în- 
tîmple mai tîrziu; în esenţă însă, această inadvertenţă nu alterează 
cu nimic fondul faptic al textului, întrucît anii respectivi ţin de 
cadrul istoric general relevat de sursă: lupta Ungariei de a-şi pă- 
stra controlul la est de Carpaţi, după ce, în urmă cu treizeci şi ceva 
de ani, reuşise să-şi impună autoritatea în acest teritoriu, odată cu 
ocuparea în 1205 a Galiţiei de sud-vest de către Andrei al II-lea 612 ; 
rezistenţa principilor locali la această expansiune, importantă cu 
adevărat fiind mai ales lupta lui Daniil Romanovici pentru rea- 
firmarea cnezatului Halici-Volînia 613 ; menţionarea regelui Bela şi 
a hanului Kuthen ş.a. în general, trebuie să observăm că, după 
anexarea polonă a Galiţiei şi Volîniei, în anii '40 ai secolului al 
XIV-lea 614 , spaţiul românesc de la est de Carpaţi devine un subiect 
de interes tot mai mare pentru cărturarii poloni, iar asta a făcut ca 
scrierile polone medievale să fie o sursă extrem de preţioasă pen- 
tru istoria Moldovei. Ceea ce subliniază faptul că autorul Cronicii 
era foarte bine informat asupra realităţilor din spaţiul românesc 
sînt nu doar referinţele sale la o serie de fapte concrete şi reale - 
date, nume, locuri, întîmplări - ci, mai ales, faptul că el ştia precis 



Această viziune asupra momentului pătrunderii tătaro-mongolilor în spaţiul româ- 
nesc trebuie să fi fost foarte răspîndită în Evul Mediu, de vreme ce mai tîrziu se 
va regăsi şi la Dimitrie Cantemir, care-şi fondează opera sa istorică pe istoriografia 
medievală, deşi, pe de altă parte, el ştia că aceştia atacaseră Polonia şi Ungaria în anii 
1240-1241: v. Hronicul..., p. 1399, 1420 ; idem, Historia moldo-vlachica, p. 401. 
P. F. Sugar, P. Hanâk,T. Frank, A history ofHungary, Bloomington, 1994, p. 24-26; 
F. Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250, Cambridge/New 
York, 2006, p. 317; F. Dvornik, The Slavs in European History and Civilization, 
New Jersey, 1962, p. 214. 

I. KpMn'aKeBMM, rajmirbKO-BOJiMHCbKe khh3Îbctbo, Kiiîb, 1984, c. 92-115; M. C. 
rpyiueBCbKMM, XpoHonbofin nodiu TanuupKO-eonuHCbKoi mmonucu, în „3annc- 
km HayKOBoro TOBapucTBa iMem IHeBieHKa", JlbBiB, 1901, 41, c. 1-2; F. Dvornik, 
op. cit., 215; A. B. Mauopoe, 143 ucmopuu eneumeu nonumuKU Tanuu,KO-EonuH- 
ckou Pycu epeMen Pomana Mcmucnaeuna, ,,/LpeBHaa Pycb. Bonpocbi Me^neBH- 
ctmkm", 2008, Ne 4 (34), c. 78-96; Si. Icaeeun, Knsi3b i tcoponb ffaHuno ma uozo 
cnabnoeMUf, in «fl3eptcano muMHK», 2001, JV& 48 (372). 

A.M. AHflpMaiueB, OnepK ucmopuu Bojiuhckuu seMnu do KOHU,a XIV cmonemun, 
KMeB, 1887, c. 209-211; O. M. Illaâynbflo, 3eunu lOzo Sanadnou Pycu e cocmaee 
BenuKozo KHXMecmea JlumoecKozo, KiieB, 1987, cap. I, notele 155-158; v. şi http:// 
www.tuad.nsk.ru/~history/Author/Russ/SH/ShabuldoFM/VKL/index.html. 



198 



că Moldova şi Ţara Românească aveau origine şi teritoriu comune, 
tot aşa cum era informat corect şi în privinţa faptului că Basarabia 
era parte a Moldovei. Dar tocmai cunoaşterea istoriei mai vechi 
a teritoriului dintre Prut şi Nistru, din timpurile pe care le evocă 
el în această bucată de text, îl face să detaşeze, în anumite cazuri, 
acest teritoriu de restul Moldovei. 

Ceea ce trezeşte, poate, cele mai mari semne de întrebare în 
acest text este sintagma „Basarabia modernă". Editorul în româ- 
nă al Cronicii de la Cracovia, C. Rezachevici, specialist de primă 
mărime în istoria evului mediu românesc, încearcă să explice 
cum trebuie înţeleasă această expresie. Mai întîi, el face urmă- 
toarea remarcă: „Numele de Basarabia provine de la faptul că, 
înaintea întemeierii statului moldovenesc, partea de sud a acestui 
teritoriu a fost stăpînită de domnul muntean Basarab I", preci- 
zînd în altă parte că Basarabia este „Bugeacul cu Chilia şi Ceta- 
tea Albă" 615 . Abia după aceasta va căuta să lămurească şi sensul 
sintagmei menţionate: „Bessarabie moderne (textul a fost tradus 
după o copie franceză a originalului în latină, necunoscut- I. Ţ.) 
este în concepţia autorului cronicii, care era loc comun la auto- 
rii străini din secolele XVII-XVIII, partea de sud-est a Moldovei 
(cu cetăţile Chiliei şi Cetatea Albă, cum o arată de altfel textul de 
faţă în chip explicit, şi cu Bugeacul)" 616 . în realitate, e suficientă o 
citire atentă a textului pentru a vedea că explicaţia nu este deloc 
convingătoare. în primul rînd, vorbind despre Basarabia invadată 
de tătari, autorul Cronicii se referă, în mod cert, la toată partea 
răsăriteană a Moldovei, care a fost afectată, observă el, mai mult 
decît restul spaţiului românesc, nu doar extremitatea sud- estică, 
care, după părerea (lipsită de dovezi serioase) a unor istorici, ar 
fi fost stăpînită de unii domni munteni din dinastia Basarabilor. 
în al doilea rînd, cronicarul menţionează Basarabia în contextul 
istoric în care Moldova era vasală a Ungariei, asta însemnînd, aşa 
cum arată foarte clar anii numiţi în text, un timp cu mult ante- 



Cronica Moldovei, p. 82. 
Ibidem, p. 163. 



199 



rior formării statelor româneşti. Pentru a- şi consolida părerea că 
Basarabia nu poate însemna altceva decît controversata posesiu- 
ne munteană din sud- estul Moldovei, editorul susţine că expresia 
„Basarabia modernă" din Cronică trebuie înţeleasă ca „Basarabia 
prezentă", adică Basarabia din momentul scrierii acestei lucrări 
istorice, adică de la începutul secolului a XVII-lea. Dar, prin atare 
afirmaţie, punctul său de vedere nu s-a consolidat cu nimic, ba 
dimpotrivă, pentru că, pe atunci, Basarabia era cu totul altceva, 
de vreme ce însemna aproape toată jumătatea sudică a spaţiului 
pruto-nistrean, faţă de mica porţiune de pămînt de pe malul stîng 
al braţului Chiliei (deci fără Cetatea Albă şi, bineînţeles, fără Bu- 
geac), ce ar fi aparţinut cîndva Ţării Româneşti. Apoi am văzut 
că fragmentul de text reprodus mai sus conţine fraza „Moldova 
modernă este (mai corect: era, fusese sau se afla - I. Ţ.) sub pro- 
tecţia regelui Ungariei", ceea ce înseamnă o perioadă cu circa trei 
secole mai veche faţă de vremea zămislirii Cronicii, fapt care arată 
foarte clar că expresia „Basarabia modernă", menţionată în acelaşi 
context temporal şi spaţial, vizează partea răsăriteană a Moldo- 
vei, aşa cum este aceasta percepută ca teritoriu în zilele noastre, 
dar înţeleasă ca realitate geopolitică anterioară momentului în- 
temeierii Ţării Moldovei. Această constatare este confirmată şi de 
faptul că autorul Cronicii foloseşte expresiile „Moldova modernă" 
şi „Basarabia modernă" (termenul modern, vom observa îndată, 
este nepotrivit cu conţinutul textului) şi atunci cînd se referă la 
evenimente din anii '30-'40 ai secolului al XV-lea 617 . 

în general însă, examinată în conţinutul său intrinsec, expre- 
sia „Basarabia modernă" este în flagrantă disonanţă cu acea parte 
a Cronicii care se referă la interfluviul pruto-nistrean, pentru că, 
deşi vizează în mod sigur realităţile din secolele XII-XV, totuşi, 
ca formulă, ea este respinsă de aceste realităţi. Cele mai presti- 
gioase enciclopedii contemporane ale limbilor europene arată că 
„modern" înseamnă ceea ce e mai nou, se raportează la timpul 



Ibidem, p. 137. 



200 



cel mai recent, la momentul de faţă 618 . Prin urmare, în Cronica de 
la Cracovia, sintagma „Basarabia modernă" este un anacronism, 
care a apărut în urma traducerii inadecvate a textului din latină în 
franceză. E mai mult decît probabil că, atunci cînd vorbea despre 
fapte pe care dorea să le detaşeze de antichitate, adică de vremea 
cînd statul polonez încă nu exista, autorul acestei scrieri a căutat 
să folosescă termeni care să sugereze ideea unui timp nu foarte 
îndepărtat de vremea sa, mai bine zis, ideea contextului istoric 
comun în care s-a format şi a evoluat societatea feudală poloneză, 
împreună cu statele şi popoarele din jur. Un astfel de termen era 
pentru latină cuvîntul hodie (hodiernus), aşa cum observăm la alţi 
autori din Evul Mediu. în tratatul lui Reichersdorffer, de exemplu, 
menţionat mai sus, întîlnim formula „Tyras fiu hodie Nijester", 
adică „riul Tyras, astăzi Nistrul" 619 . Bineînţeles, Nistrul se numea 
aşa nu doar în anii '20-'30 ai secolului al XVI-lea, cînd a călătorit 
autorul tratatului prin Moldova, ci cu mai multe veacuri în urmă. 
Acest termen nu se mai foloseşte însă cu referinţă la antichitate: 
de exemplu, harta pe care Reichersdorffer a editat-o în 1541 era 
intitulată Moldaviae, quae olim Daciae pars Chorographia 620 , titlu 
care precizează că, mai demult (cîndva, în alte vremuri), Moldova 
a fost parte a Daciei, această observaţie fiind valabilă şi pentru 
formula utilizată într-un titlu de carte de J. Benko: Transilvania... 
olim Dacia Mediterranea dictus 621 . în literatura ştiinţifică, anto- 
nimul lui hodiernus nu putea fi olim, care vizează înţelesuri mai 
largi şi oarecum mai vagi, ci antiquus sau veteris, care sînt mai 
precise. Avem o foarte bună demonstraţie a unei astfel de înţe- 
legeri a relaţiei dintre aceşti termeni la Cantemir. Titlul complet 
al principalei sale scrieri istorice este Descriptio antiqui et hodi- 



„Qui est des derniers temps": Emile Littre, Dictionnaire de la langue franţaise; 
tome 5, Gallimard/Hachette, 1957, p. 314; „Qui est de temps de celui qui parle": Le 
Robert. Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue franţaise. Les mots 
et les associations d'idees, tome 4, Paris, 1973, p. 447. 
M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 123. 
Ibidem, p. 120. 

J. Benko, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, olim Dacia Medi- 
terranea dictus..., Viena, 1781. 



201 



erni status Moldaviae şi, în ea, sintagmele hodiernis Moldaviae 
nominibus sau hodiernis limitibus vizează, indiscutabil, realităţi 
de după întemeierea statului moldovenesc, nu din vremea scrierii 
acestei opere, chiar dacă traducătorul român foloseşte pentru ho- 
diernis corespondentul românesc de acum 622 . O altă scriere istori- 
că a sa, care a anticipat Descrierea Moldovei şi a stat la baza ei, se 
numeşte De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, tradusă 
de Dan Sluşanschi foarte bine Despre numele antice şi de astăzi 
ale Moldovei. Tema celor două categorii de nume, „antice şi de 
astăzi", pentru Moldova şi, în paralel, pentru tot spaţiul românesc 
a constituit o preocupare prioritară a aproape tuturor scrierilor 
sale istorice, mai puţin pentru Istoria Imperiului Otoman. Relaţia 
dintre numele antice şi cele „de astăzi" şi trecerea de la cele din- 
ţii la cele mai de pe urmă cărturarul o arată pe exemplul Ţărilor 
Române astfel: „După schimbarea sau mai adevărată tălmăcirea 
numelui Dachiii în Volohia, multă vreme toate trei ţările (Transil- 
vania, Muntenia şi Moldova - I.Ţ.) pomenite cu un nume (Valahia 
- I.Ţ.) s-au numit, pănă adecă cînd domnia, dintr-una în două, 
s-au despărţit, pre care vreme partea Valahiii cea mai mare, de pe 
apa Moldova, numele a toată ţara mutînd, s-au numit Moldova, 
singură Ţara Muntenească, cu numele Valahiii rămînînd" 623 . Din 
categoria numelor antice fac parte, în scrierile sale, Roma, Tra- 
cia, Dacia, Tyras, Hierasus, Danubius (Istros), Pont, daci, geţi, besi 
etc, pe cînd hodiernis nominibus, adică „nume de astăzi", erau 
Valahia, Moldova, Moldovlahia, Bogdania, Muntenia, Ungrovla- 
hia, Transilvania, Dunăre, Nistru, Prut, Marea Neagră, valahi (ro- 
mâni), moldoveni, munteni, pecenegi, cumani, slavi, tătari, ruteni 
ş.a. Este evident, prin urmare, că, în viziunea lui Cantemir, „vre- 
murile de astăzi" nu înseamnă timpul modern, adică timpul din 
ultima vreme, ci toată epoca istorică medievală care a succedat 
antichităţii. Această percepţie este caracteristică, în general, pen- 
tru viziunea medievală asupra istoriei, regăsindu-se, bineînţeles, şi 



" 2; Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 12-16. 
623 Idem, Hronicul..., p. 1225. 



202 



în scrieri istorice din epoca modernă. Astfel, ne putem da seama 
că, atunci cînd zice illis forte fortuna hodiernos Valachos exortos 
esse suspicatur 624 , prin sintagma „hodiernos Valachos", G. Pray nu 
avea în vedere românii din vremea sa, adică din a doua jumătate 
a secolului a XVIII-lea, ci pe cei din momentul apariţiei lor ca po- 
por, în altă parte, învăţatul abate foloseşte fraza hodie Moldaviam, 
Bessarabiam, Valachiam, Transilvaniam cu referinţă la secolul al 
IX-lea 625 . Aceeaşi viziune largă cu adîncă pătrundere în trecut are 
sintagma hodierna Valachia şi la J. C. Engel atunci cînd vorbeşte 
despre Olt, Argeş şi despre vechile aşezări Islaz, Rîmnic, Cozia, 
Nicopole ş.a. 626 Omul contemporan nu-şi poate lămuri cum reuşea 
istoricul din secolele XV-XVI şi chiar cel din veacul următor să 
raporteze la vremea sa nume şi noţiuni caracteristice pentru un 
cadru istoric ce existase cu cîteva secole mai devreme. Lucrurile 
însă încep să se limpezească pe măsură ce facem cunoştinţă cu 
viziunea omului medieval asupra timpului. Aşa cum arăta foarte 
bine Philippe Arries, lumea Evului Mediu, ca şi cea antică, era o 
„lume întoarsă către trecut", de vreme ce „nici o societate umană 
nu şi-a raportat în asemenea măsură condiţia prezentă la ideea pe 
care şi-o făcea despre trecut" 627 . Epoca antică şi cea a scriitorului 
de istorie erau inseparabile, aşa încît Marc Bloch va putea spune 
că „solidaritatea între «odinioară» şi «astăzi», concepută cu prea 
multă forţă, masca contrastele, înlăturînd chiar nevoia de a le per- 
cepe" 628 . Din această cauză, omul medieval nu cunoştea noţiunea 
de secol; aceasta începe să se înfiripe abia pe la sfîrşitul veacului al 
XVI-lea, deci cam în vremea Cronicii de la Cracovia, afirmîndu-se 
complet mult mai tîrziu. De aceea, pe atunci se opera cu noţiuni 
temporale foarte largi, cu epoci ce cuprindeau de la cîteva secole 
pînă la un mileniu, cum vedem foarte bine pe exemplul scrierilor 



G. Pray, Dissertationes historico-criticae..., p. 158. 
Idem, Commentarii historici..., p. 44. 

J. C. Engel, Commentario de expeditionibus Trajani ad Danubium, Vindobonae, 
1794, p. 217-219, 221. 

Philippe Aries, Timpul istoriei, trad. R. Junescu, Bucureşti, 1997, p. 104. 
Ibidem, p. 110. 



203 



istorice ale lui Cantemir. Astfel putem înţelege de ce istoricii din 
Evul Mediu foloseau adeseori pentru vremea lor o terminologie 
istorică şi geografică proprie antichităţii. în istoriografia contem- 
porană, această tendinţă a fost numită arhaizare. 

în vremea alcătuirii Cronicii de la Cracovia şi a hărţilor europe- 
ne din secolul al XVI-lea la care m-am referit mai sus, numele Ba- 
sarabia nu se întîlnea ca realitate prezentă nici în mediul românesc 
şi nici în străinătate, de aceea este evident că era adus în actualitate 
din timpuri mai vechi. El este mult mai vechi decît vremea apariţi- 
ei şi afirmării cronografiei medievale româneşti, deoarece aceasta 
nu-1 menţionează, deşi porneşte de la o tradiţie a memoriei colec- 
tive, dar în lipsa unei tradiţii a scrisului. Se întîlneşte, în schimb, 
cum am văzut, în unele scrieri istorice şi geografice din anumite 
ţări europene şi în cartografia europeană din secolele XVI-XVIII, 
tocmai ca urmare a preluării acestui nume din timpuri de mult 
dispărute şi a transmiterii lui, în scris, din veac în veac. 

Aceste observaţii demonstrează cît se poate de limpede că sin- 
tagma „Basarabia modernă" (sensul vizat de autor fiind, de fapt, 
„Basarabia de astăzi") din Cronica de la Cracovia nu se limitează 
la realităţi din vremea scrierii acestui text, ci se referă mai degrabă 
la un timp istoric pe care autorul acestei lucrări îl proiectează cu 
multe secole înapoi, inclusiv, aşa cum am văzut, la vremurile care 
au precedat cu mai bine de un veac formarea statului la români. 
Şi invers, expresia respectivă sau numai numele Basarabia sînt ra- 
portate la vremuri şi situaţii mai tîrzii. De exemplu, atunci cînd 
menţionează ocuparea cetăţii Chilia de către unguri la 1448, isto- 
ricul anonim polon scrie că Ioan Huniade „pătrunse în Moldova 
răsăriteană sau Basarabia" 629 . Deci acest autor, ca exponent al is- 
toriografiei medievale polone, susţine că partea estică a Moldovei 
se numea la mijlocul secolului al XV-lea, ca şi în vremea sa, Basa- 
rabia. Am văzut deja că acelaşi punct de vedere împărtăşea, spre 
sfîrşitul secolului al XVI-lea, umanistul italian d Anania, impresie 
ce domina şi cartografia europeană din vremea aceea. 



Cronica Moldovei.. .,p. 137. 



204 



Clarificarea sensului numelui Basarabia, aşa cum se arată el 
în cele mai multe hărţi din secolul al XVI-lea şi în unele scrieri 
istorice şi geografice europene din secolele XVI-XVII, ne ajută să 
înţelegem mai bine anumite referinţe principiale din aceeaşi pe- 
rioadă la acest nume, care, la prima vedere, pot părea echivoce. 
Astfel, ne putem da seama că, atunci cînd Joachim Cureus, citat de 
Cantemir, zicea că „Basarabia. . .iaste olatul cel mai de laturi a ţărîi 
Moldovii, pînă la Marea Neagră, în care olat să cuprinde Chiliia şi 
Moncastrul (adecă Cetatea Albă)" sau cînd Boterro, citat de Iorga, 
afirma că Basarabia se întindea „spre Marea Neagră, unde e Ce- 
tatea-Albă" 630 , aceştia aveau în vedere nu extremitatea sud-estică a 
Moldovei, cum s-a crezut aproape întotdeauna, ci întreg teritoriul 
cuprins între Prut şi Nistru; menţionarea doar a Chiliei şi a Cetă- 
ţii Albe se explică prin faptul că acestea erau singurele oraşe din 
acest spaţiu. Aşadar, pentru istoriografia europeană medievală 
era un lucru cert că Basarabia se prezenta ca o regiune care, într-o 
perioadă mai veche, a avut propria ei istorie, deosebită într-o 
oarecare măsură, dar nu foarte mult, bineînţeles, de istoria teri- 
torului românesc de le vest de Prut. Faptul că, după întemeierea 
Ţării Moldovei, în aceleaşi opere istorice şi geografice europene, 
ea apare ca parte inseparabilă a acestei ţări nu vine în contradicţie 
cu ceea ce fusese anterior, acesta fiind unul din rezultatele fireşti 
ale procesului de unire politică a românilor. Mai puţin clar este 
de unde a apărut ideea că Basarabia şi Moldova au fost regiuni 
istorice aparte. Un prim fapt care ar fi fost în stare să inducă ideea 
deosebirii şi a existenţei provizorii separate a celor două teritorii 
ar fi putut să rezulte din constatarea că Basarabia s-a aflat în afara 
influenţei romane directe, realitate ce transpare cu oarecare cla- 
ritate din scrierile istorice şi geografice medievale; pentru nişte 
istorici formaţi la şcoala culturii latine, un fapt ca acesta era destul 
de convingător pentru a impune concluzia deosebirii dintre cele 
două teritorii. în orice caz, o astfel de impresie pare să sugereze 
examinarea referinţelor la Moldova şi Basarabia ale cronicarilor 



Ibidem, notele 2 şi 4. 



205 



poloni 631 . Cred că în aceeaşi logică se înscrie şi faptul că, menţio- 
nînd uneori cele două teritorii ca provincii istorice aparte, Cante- 
mir repetă mereu că Moldova fusese parte a Daciei, dar niciodată 
nu spune acelaşi lucru şi despre Basarabia 632 , pe care o prezintă, 
cum am văzut, ca pe „olatul cel mai de laturi a ţărîi Moldovii" 633 . 
Un răspuns mai clar la întrebarea în ce circumstanţe s-a impus 
ideea unei Basarabii distincte faţă de restul spaţiului românesc şi, 
totodată, de unde a apărut acest nume îl poate da studierea istoriei 
ei din ajunul formării statelor medievale româneşti, mai precis, 
din primele secole ale mileniului II. 

3. Structuri social-politice în perioada 
dominaţiei cumane în Moldova 

Fragmentul de text, citat mai sus, din Cronica de la Cracovia, 
în traducere românească, începe cu fraza „Moldova deopotrivă cu 
Ţara Românească este un rest al vechii Dacii, îndeosebi al Cuma- 
niei". Cantemir avea să observe în repetate rînduri că, în scrierea 
sa Istoria ungurească, neapolitanul Michele Ritius susţinea, pe la 
începutul secolului al XVI-lea, că Cumania Neagră „se numeşte 
acum Moldova" 634 . Reţinem, aşadar, că istoriografia medievală 
europeană avea ştire de faptul că, sub aspectul succesiunii în timp, 
între Moldova şi Cumania a existat o legătură foarte strînsă, idee 
ce sugerează două concluzii: prima, că statul moldovenesc a luat 
naştere pe teritoriul stăpînit de cumani, şi al doilea, că românii 
şi cumanii au convieţuit multă vreme, influenţîndu-se reciproc, 



P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore 
Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, 1925, p. 37, 134. Chestiunea este însă depar- 
te de a fi fost elucidată măcar satisfăcător; mai este necesară o examinare foarte 
atentă sub acest aspect a istoriografiei medievale polone, ca şi a scrierilor istorice 
germane, ungureşti şi italiene. 

Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 421; idem, De antiquis et hodier- 
nis Moldaviae nominibus, p. 143; idem, Hronicul vechimei..., p. 1487. 
Idem, Hronicul..., p. 1422. 

Ibidem, p. 1496; idem, Historia moldo-vlachica, p. 363, 421. Acest punct de vedere 
se va regăsi şi în unele studii contemporane: v. V. Spinei, op. cit., p. 45. 



206 



pînă la momentul apariţiei statului. Ştiinţa istorică a demonstrat 
de mult influenţa considerabilă a cumanilor, în secolele XII-XIII, 
asupra societăţii româneşti, deşi cercetarea acestei chestiuni mai 
solicită încă multe eforturi pînă să ajungă la rezultate întru totul 
satisfăcătoare. Voi reveni mai încolo la acest fenomen pentru a-1 
prezenta măcar într-o imagine sumară, cît timp semnificaţia lui 
pentru istoria Basarabiei nu poate fi neglijată. Acum însă voi apela 
iar la bucata de text de mai sus pentru a reproduce următoarea 
frază: „Această ţară (Moldova - I. Ţ.) avea încă în secolele XII şi 
XIII propriii săi principi, care adesea erau duşmanii ungurilor". 
Constatare perfect valabilă pentru tot teritoriul locuit pe atunci de 
români, de vreme ce un martor ocular, călugărul italian Rogerius, 
observa că, în momentul invadării Transilvaniei, în 1241, tătarii îi 
desemnau pe judecătorii locali cu termenul canesii 635 , adică cneji. 
Cnezatele româneşti de la sud de Carpaţi sînt menţionate în di- 
ploma regelui Ungariei, Bela al IV-lea, dată în 1247 cavalerilor ioa- 
niţi, zişi şi ospitalieri 535 . în prima jumătate a secolului al XlII-lea, 



Rogerius, Carmen Mizerabile/Cîntecul de jale, în: G. Popa-Lisseanu, Izvoarele isto- 
riei românilor, voi. V, Bucureşti, 1935, p. 49. Această informaţie este într-o anumită 
consonanţă cu consemnarea din opera anonimă Descriptio Europae Orientalis, 
din 1308, despre cei „zece regi puternici", găsiţi de unguri în momentul apariţiei 
lor în Panonia; evident, din aceştia, cel puţin cîţiva trebuie să se fi aflat în Tran- 
silvania, fapt ce se pune de acord cu relatările Notarului Anonim: Panoni autem 
qui inhabitabant tune panoniam, omnes erant pastores romanorum, et habebant 
superse decern reges potentes in tota messia et panonia, deficiente autem imperio 
romanorum egressi sunt vngari de sycia prouincia et regno magno, quod est ultra 
meotidas paludes et pugnauerunt in campo magno, quod est inter sicambriam 
et albam regalem cum X regibus dictus et obtinuerunt eos et in signum uictorie 
perpetuum erexerunt vbi lapidem marmoreum permaximum, vbi est scripta pre- 
faţa uictoria...: G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, voi. II, Descrierea 
Europei Orientale de Geograful Anonim, Bucureşti, 1934, p. 29. 
Referinţele la acest fenomen sînt numeroase; v., de ex., J. Thunmann, Untersu- 
chungen uber die Geschichte der bstlichen europăischen Volker, Leipzig, I, 1774, 
p. 364; Gir. Şincai, op. cit., p. 413; A. D. Xenopol, Istoria românilor, voi. I, ed. a IV, 
Bucureşti, 1985, p. 333-336; N. Iorga, Istoria românilor, voi. III, Ctitorii, ed. a Il-a 
îngrijită de V. Spinei, Bucureşti, 1993, p. 104-105; Gh. I. Brătianu, Tradiţia istorică 
despre întemeierea statelor româneşti, Bucureşti, 1980, p. 172; Şt. Ştefănescu, Ţara 
Românească de la Basarab I „Întemeietorul" pînă la Mihai Viteazul, Bucureşti, 
1970, p. 24-28; v şi I. Vâsăry, op. cit., 141. Foarte instructivă pentru tema apariţiei 



207 



cronicile ruseşti îi menţionează pe „cnejii bolohoveni", adică ro- 
mâni, din stingă cursului superior al Nistrului, în Podolia (anul 
1235: Ilpudoiua Fanunane na KaMeueu^ u ecu Bonoxoebcu,uu 
KHA3U c humu u noeoeeavua no XoMopoy u noudoiua ko KaMemt,w 
63eMiuu nonom eenuK'b noudoiua e mo Me epeMA) 637 . Cercetările 
istorice din ultimele decenii au dat la iveală şi alte mărturii în 
acest sens 538 . Astfel, Cronica de la Cracovia evocă un alt fapt bine 
stabilit de istoriografie. într-adevăr, pe vremea aceea, în societatea 
românească existau primele formaţiuni statale primitive, conduse 
de cneji locali şi aflate în stadiul contopirii în cadrul statelor feu- 
dale centralizate, proces care a fost însă zădărnicit şi amînat de 
invazia mongolă şi apoi de îndelungata lor ocupaţie; aceste forma- 
ţiuni incipiente se confruntau cu tendinţele Ungariei de a include 
pămînturile de la sud şi est de Carpaţi în sfera sa de dominaţie po- 
litică 639 . Fenomenul existenţei voievozilor în spaţiul românesc îna- 
intea întemeierii Moldovei şi a Ţării Româneşti este evocat într-o 
serie de surse medievale, regăsindu-se şi la unii istorici bizantini, 
citaţi de mai multe ori, în acest context, de scrierile lui Cante- 
mir 640 . Aflarea formaţiunilor prestatale între Carpaţi, Dunăre şi 
Marea Neagră, în primele secole ale mileniului II, este confirmată, 
între altele, şi de implicarea unor cete războinice 641 din această 



cnezatelor este monografia lui Radu Popa, La începuturile evului mediu româ- 
nesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988, mai ales cap. VII; Histoire de la Transyl- 
vanie, par Gâbor Barta, Istvân Bona, Bela Kopeczi, Laszlo Makkai, Ambrus Mis- 
kolczy, Andras Mocsy, Katalin Peter, Zoltân Szâsz, Endre Toth, Zsolt Trocsânyi, 
Âgnes R, Vârkonyi, Gâbor Vekony, Budapest, 1992, p. 194-196. 
nCPJI, tom 2, C.-lIeTepâypr, 1908, c. 529-530. Şi în altă parte, aceeaşi sursă, p. 541: Poc- 
mucnaet co6pa KHA3n> EonoxoebCKue u wcmanoKt Tanmam npude ko BaKomrb. 
Vezi, de ex., V. Spinei, Moldova, p. 275. 

Ş. Papacostea, Românii in secolul al XIII-lea. Intre cruciată şi Imperiul mongol, 
Bucureşti, 1993, p. 134; v. şi I. Vâsâry, op. cit., 146-148. 
Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1436-1440. 

Despre „cetele înarmate", ca argument în favoarea existenţei în Moldova, în se- 
colele X-XI, a unei stratificări sociale şi a unei organizări politice relativ evoluate, 
v. V. Spinei, Moldova, p. 129-130; I. Tentiuc, Populaţia din Moldova Centrală 
în secolele XI-XIII, Iaşi, 1996, p. 195-197. Cred totuşi că faţă de acest argument 
trebuie să avem destule rezerve, măcar din simplul motiv că „cete înarmate" au 
existat şi în timpuri mult mai vechi; acest fapt poate avea putere de dovadă numai 
în conexiune cu alte date, mai convingătoare. 



208 



zonă în numeroase confruntări militare din teritoriile şi ţările 
învecinate, ca, de exemplu, participarea românilor împreună cu 
pecenegii, pe la 1018-1019, la luptele pentru tronul kievean dintre 
Iaroslav cel înţelept şi rivalul său, principele Sviatopolk 642 , dar mai 
ales numeroasele incursiuni comune ale românilor şi cumanilor la 
sud de Dunăre în sprijinul răscoalei antibizantine a Asăneştilor, 
din 1185-1186, şi apoi în luptele îndelungate dintre ţaratul româ- 
no -bulgar şi Imperiul bizantin 643 . Este relevant faptul, reţinut şi de 
Gh. Şincai 644 , care mai observă că acelaşi lucru era semnalat şi de 
multe alte scrieri istorice moderne, că istoricii bizantini nu făceau 
deosebire între românii şi cumanii din nordul fluviului, desem- 
nîndu-i laolaltă cu numele de sciţi, adică cumani 645 , fapt ce atestă 
şi el dominaţia acestora din urmă la nord de Dunăre. 

Generalizarea numelui cumanilor pentru teritoriul de la est de 
Carpaţi nu poate însemna altceva decît afirmarea dominaţiei lor 
politice, sau, mai degrabă, militar-politice, în această zonă şi pe 
ambele maluri ale Nistrului, de pe cursul său superior şi din Po- 
dolia pînă la Marea Neagră. S-a demonstrat cu destule argumente 
că, exceptînd unele spaţiii relativ restrînse, ca cele ocupate de ulici 
şi tiverţi 646 în anumite părţi ale Basarabiei şi în stînga cursului de 



V. Spinei, Formaţiuni prestatale la răsărit de Carpaţii Orientali, în: V. Spinei, 
Universa Valachica. Românii în contextul politic internaţional de la Începutul mi- 
leniului al II-lea, Chişinău, 2006, p. 408-409. 

Vezi, între altele, P. Diaconu, Les Coumans au Bas-Danube auxXIe etXIIe siecles, 
Bucureşti, 1978, p. 59-61, 114-119, 130-133; V. Spinei, Moldova..., p. 167-168; idem, 
Universa Valachica, p. 525; şi Ş. Papacostea, op. cit., p. 19-21. 
Gh. Şincai, op. cit., p. 40, 350, 360, 380-381, 429. 

Ana Comnena, Alexiada, în: „Fontes historiae daco-romanae/Izvoarele istoriei 
României, III. Scriitori bizantini (sec. XI-XIV)", de Al. Elian şi N.-Ş. Tanaşoca, 
Bucureşti, 1975, p. 113-119; Ioan Zonaras, Cronica: ibid., p. 229; Nichita Chonia- 
tes, Istoria: ibid., p. 254-257, 266-269, 290-293, 308-309, 312-313, 322-327, 343; 
Georgios Acropolites, Istorie: ibid., p. 398-405. 

Chestiunea ulicilor şi tiverţilor este dezbătută în contradictoriu în mediile 
ştiinţifice, mai ales între istoricii ruşi şi români, cei dinţii susţinînd fără ezi- 
tare că aceştia ar fi fost slavi şi că ar fi avut o prezenţă masivă în Basarabia - 
după unii, din Galiţia şi pînă la Dunăre - precum şi pe cele două maluri ale Nis- 
trului (M. H. TnxoMnpoB, McmopunecKue cex3u Poccuu co cnaesmaiAU u Bu- 
3anmueu, MocKBa, 1969, c. 101-102; VI. A. ParbanoBim, Mondaeux u nymu pac- 
cenenuK cnaexH e K)eo-BocmoHHOu Eepone, în „lOro-BocTOMHaa Espona b 



209 



mijloc, parţial şi a celui superior, ale acestui fluviu, pămînturile res- 
pective erau populate mai mult sau mai puţin compact de români, 
şi, cu toate acestea, ele sînt întrunite, în sursele medievale, sub nu- 



cpeflHMe Beica", I, KnuiHHeB, 1972, p. 31; T. I. JlMTaBpMH, Bnaxu eu3aHmuucKux 
ucmoHHUKoe X-XIII e., în „rOro-BocTOHHaa EBpona...", p. 103; T. B. OeflopoB, 
Tene3uc u pa3eumue cp~eodanu3Ma u dpeenepyccKoeo Hacenenun JJnecmpoe- 
CKO-TlpymcKozo MexcdypenbH e XI-XII ee., în „tOro-BocTOHHafl EBpona b 3no- 
xy <beo/rajra3Ma", KnniMHeB, 1973, c. 49-50; idem, Tueepupi, în BflM, 1952, Ns 2, 
c. 250-259; Idcmopun MondaecKou CCP c dpeeHeuuiux epeMen do nauiux dneu, 
KnniMHeB, 1984, c. 33.34; B. A. PbiâaKOB, Ynuuu, în KCMI4MK, Na 35, 1950, 
c.5-14), pe cînd ceilalţi au căutat să demonstreze contrariul, minimalizînd slavis- 
mul tiverţilor sau chiar negîndu-1 cu totul, reducînd totodată şi aria de răspîndire 
a celor două grupuri etnice în Moldova (V. Spinei, Moldova..., p. 73-74; idem, 
Realităţi etnice şi politice în Moldova meridională în secolele X-XIII. Români şi 
turanici, Iaşi, 1985, p. 58-60; idem, The Romanians and the Turkic nomads north 
of the Danube Delta from the Tenth to The Mid-Thirteenth Century, Leiden, 
2009, p. 83-84, 86-88, 258; I. Hîncu, Cine sînt strămoşii moldovenilor 7 ., Chişinău, 
1990, p. 23 şi urm.; Gh. Postică, Civilizaţia medievală timpurie din spaţiul pru- 
to-nistrean (secolele V-XIII), Bucureşti, 2007, p. 74-77). Singurul punct în care 
cele două atitudini se apropie este admiterea amplasării tiverţilor între Nistru şi 
Răut şi răspindirea lor spre nord pînă pe cursul superior al Prutului şi Nistrului, 
unde se învecinau cu croaţii: V. Spinei, Moldova..., p. 74; idem, Realităţi etnice. . ., 
p. 66. Să observăm însă că principala sursă asupra acestui subiect, cronica rusă 
Povestea vremurilor de demult a lui Nestor, din secolul al XH-lea, relatează că 
„ulicii şi tiverţii sălăşluit-au de-a lungul Nistrului şi spre părţile Dunării, fost-au 
ei mulţi la număr; şi fiind aşezaţi pe Nistru, ajungeau pînă la mare, unde se află 
oraşele lor pînă astăzi" (ynunu u mueepbu,u crbdnxy no JItHncmpy, npucrbdxxy 
kî> JJynaeeu, u 6n> MHOMbcmeo uxtj, cndaxy 6o no flmbcmpy u do Mopn, u cymb 
zpabu uxt u do cezo bbHe...): Tloeecmb epeMeHHbix nem, nofl pe^. fl. C. Jluxaie- 
Ba, tom I, MocKBa-JIeHMHrpafl, 1950, c. 14. Referitor la ulici, părerile sînt şi mai 
împărţite, chiar între istoricii români; V. Spinei, de ex., susţine că aceştia ar fi 
locuit la est de Nistru (Moldova..., p. 74; Realităţi etnice..., p. 59-60, 138), în timp 
ce Hîncu crede că lor le-ar fi aparţinut aşezările întărite cu val de pămînt şi pa- 
lisadă de lemn din dreapta cursului de mijloc al Nistrului, relativ bine studiate 
din punct de vedere arheologic: M. T. Xmhkv, K eonpocy o paccenenuu mueep- 
u,ee u ynuneu e Tlodnecmpoabe, în „rOro-BocToiHaa EBpona b cpe^Hiie BeKa", I, 
c. 174-175. Şi dacă ipoteza, împărtăşită şi de cei doi istorici, după care tiverţii ar 
fi fost o etnie amestecată, slavo-română (I. Hîncu, Cine sînt strămoşii..., p. 23; 
V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 59; idem, The Romanians..., p. 84-85), este mai 
greu de admis, din lipsă de dovezi sigure (singurul „argument" este fraza confuză 
din prima cronică rusească mueepu,u, XMe cymb monKoeuHbi, din care au fost 
trase concluzii îndoielnice, ca aceasta: „The name tolkoviny that suggests the Ti- 
vertsians' bilingualism might be due to the existence of mixed ethnic elements in 
the area ocupied by them, those elements possibly containing an older Daco-Ro- 
man to which an east-Slavic component was added": V. Spinei, The Romanians. . ., 
p. 85), atunci ideea care a plecat de aici şi a ajuns să susţină că aceştia ar fi fost pur 



210 



mele comun de Cumania 647 . Este evident că, în teritoriul cu acest 
nume, puterea politică se afla în mîinile căpeteniilor cumane. 

Dar, pînă a da măcar unele detalii asupra caracterului domi- 
naţiei cumane în spaţiul românesc, este necesar să zăbovim cîteva 
momente la un fenomen foarte important care a premers acestei 
stăpîniri, şi anume că tot aşa ca şi pecenegii care i-au precedat pe 
cumani, aceştia din urmă au găsit aici nişte structuri parastata- 
le de origine slavă, dovadă fiind termenii voievod şi cneaz ce îi 
desemna pe conducătorii comunităţilor locale şi ai primelor for- 
maţiuni teritorial-politice regionale, aşa-zisele „ţări" din tradiţia 
populară românească, denumire, ce-i drept, mai puţin răspîndită 
la est de Carpaţi 648 . Chiar dacă riscă să pară puţin exaltat-patrio- 



şi simplu români este complet hazardată: v. Gh. Postică, op. cit., p. 75. Ceea ce 
urmează e şi mai rău: ajustarea materialului arheologic astfel ca să susţină această 
idee. Despre pericolele unor atare ajustări, v. Gh. A. Niculescu, Naţionalism and the 
representation of society in Romanian archaeology, in „Nation and naţional ideo- 
logy. Past, present and prospects", Bucharest, 2002, p. 209-234. Se pare însă că ideea 
apartenenţei româneşti a tiverţilor a fost preluată de la Al. Boldur, deşi aceasta este 
de obicei trecută sub tăcere; soluţia sa era foarte simplă, bazîndu-se pe jocul de cu- 
vinte „tolcovinî"=„bolhovinî", „adică, zice el, blahi sau volohi, români": Al. Boldur, 
Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1992, p. 127. E adevărat că Boldur se încurcă în prio- 
pria demonstraţie, căutînd să arate, pentru a fi mai convingător, că numele tiverţi 
ar proveni de la numele tribului dacic al teuriscilor. Bineînţeles, demonstraţia este 
departe de a putea convinge. A. Sacerdoţeanu avea, bineînţeles, dreptate cînd reco- 
manda o anumită circumspecţie faţă de felul cum interpreta Boldur izvoarele: v. în 
Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, voi. II, Bucureşti, 1968, p. 391. Despre ulici şi tiver- 
ţi, v. şi P. R. Magocsi, A history ofUkraine, Toronto/Buffalo/London, 1996, p.46, 59 
(harta), 62, care, în fond, împărtăşeşte punctul de vedere al ruşilor, de vreme ce s a 
folosit, bineînţeles, de literatura rusă. Să observăm că, din aceleaşi motive, atitu- 
dinea lui P. R. Magocsi nu este singulară în istoriografia occidentală, v. şi nota 767. 
P. Diaconu, op. cit., p. 22-25 ş.a.; V. Spinei, Moldova..., p. 43-45, 58, 87, 179; idem, 
Realităţi etnice..., p. 82-83. 

Relativ la acest subiect, cu referinţă la Moldova, v. V. Spinei, Universa Valachica, 
p. 311, 406-407, 409-410, 412-413, 662-665; idem, Formaţiuni prestatale la răsărit 
de Carpaţii Orientali, în „Aspecte ale civilizaţiei româneşti în secolele XIII-XVII. 
Culegere de studii", red. coord. Ioan Emandi, Suceava, 1986, p. 45-53. Comentînd 
o informaţie a călătorului franciscan Wilhelm de Rubruck la mongoli, pe la 1253, 
în care se spunea că, printre cei ce aduceau daruri marelui han al acestora, se 
aflau şi valahi, Spinei conchide cu bun-simţ că acest fapt atestă existenţa unor 
formaţiuni politice româneşti în perioada anterioară invaziei mongole în Europa: 
V. Spinei, Realităţi etnice. . ., p. 89. Evident, nu putea fi vorba de trimiterea de da- 
ruri de la membrii de rînd ai comunităţilor rurale. 



211 



tică, părerea că pe acest teritoriu au existat „încă din secolul al 
IX-lea voievodate slavo -române, ai căror şefi îşi luau, în funcţie 
de importanţa lor, numele de voievozi sau de cneji" 549 este cît se 
poate de credibilă, întrucît exprimă realităţi istorice care nu pot fi 
puse la îndoială. Ridicîndu-şi cetăţi întărite, „principatele româ- 
no-slave încercau astfel să se apere împotriva atacurilor ungurilor, 
pecenegilor (sec. 9-11) şi ale cumanilor (sec. 11-13)" 650 . în prima 
jumătate a secolului al XlII-lea, adică exact în momentul evocat 
de Cronica de la Cracovia pe care l-am semnalat mai sus, comu- 
nităţi şi formaţiuni parastatale ale românilor, cu participarea tot 
mai redusă a unei componente slave, sînt menţionate în documen- 
te foarte cunoscute, ca scrisoarea din 14 noiembrie 1234 a papei 
Grigore al IX-lea 651 şi diploma din 1247, menţionată puţin mai în 
urmă, a regelui Ungariei Bela al IV-lea 652 . Aceste structuri au avut 
o perioadă de gestaţie incredibil de lungă, de peste o jumătate de 
mileniu, dacă se ţine cont de vremea apariţiei slavilor în spaţiul 
carpato-nistrean şi, totodată, de momentul formării statului la 
slavii de răsărit şi la celelalte popoare vecine, deşi se ştie că, şi aici, 



Gh. Brătianu, O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, ediţie îngrijită, pre- 
faţă, studiu şi note de Stelian Brezeanu; trad. de Marina Rădulescu, Bucureşti, 
1988, p. 144. 

A. Vauchez, R. B. Dobson, A. Walford, M. Lapidge, Encyclopedia of the Middle 
Ages, voi. 2, Cambridge/Chkago, 2000, p. 965. Nu se poate susţine însă, cum se 
încearcă în această lucrare, ideea existenţei unor dinastii, în sensul propriu al ter- 
menului, în astfel de voievodate şi cnezate. 

DRH, D. I, nr. 9; v. şi cîteva referinţe istoriografice: J. Thunmann, op. cit., p. 364; 
F. J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens..., III, 1782, p. 595; Gh. Şincai, 
op. cit., p. 396-397; V. Spinei, Moldova, p. 103; idem, Realităţi etnice..., p. 86; 
Ş. Papacostea, op. cit., p.61; idem, Geneza statului în evul medu românesc, Cluj-Na- 
poca, 1988, p. 25; Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 22; Histoire de la Transylvanie, p. 192. 
DRH, B, I, p.3-11; G. Pray, Annales regum Hungariae anno ab Christi CMXCVII 
ad annum MDLXIV, I-II, Vindobonae, 1764-1765, p. 134-137; L. A. Gebhardi, 
Geschichte des Reichs Hungarn..., 1, Leipzig, 1778, p. 577, 579; F. J. Sulzer, Ge- 
schichte des transalpinischen Daciens..., II, Wien, 1781, p. 26; v. şi unele aprecieri 
istoriografice: Ş. Papacostea, Românii in secolul al XlII-lea, p. 80; idem, Gene- 
za statului..., p. 25, 113; I.-A. Pop, Noi comentarii asupra diplomei cavalerilor 
ioaniţi (1247) şi a contextului emiterii sale, în „Românii în Europa medievală, 
între Orientul bizantin şi Occidentul latin. Studii în onoarea profesorului Victor 
Spinei", volum îngrijit de Dumitru Ţeicu şi Ionel Cândea, Brăila, 2008, p. 225-242; 
Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 24-25, R. Popa, op. cit., p. 254. 



212 



aristocraţia feudală apare destul de tîrziu, comparativ cu situa- 
ţia din ţările occidentale 653 . Dar, pe de altă parte, gestaţia aceasta 
extrem de prelungită şi fără finalitate, ţinînd seama de reducerea 
esenţială a ponderii elementului slav în structura etnodemografi- 
că şi în viaţa publică, are o explicaţie firească, fiind determinată 
de o succesiune de mari deplasări de populaţie prin acest spaţiu 
pe parcursul secolelor VI-XI, în care cele mai importante mase de 
migratori au urmat la scurt timp unele după altele: avarii, bulgarii, 
ungurii, pecenegii, uzii. Şi, după cum slavii cuceritori îşi impuse- 
seră, spre sfîrşitul secolului al V-lea şi în secolul al VI-lea 654 , domi- 
naţia asupra populaţiei localnice daco-romane, tot aşa şi cumanii, 
sosind dincoace de Nistru în a doua jumătate a secolului al Xl-lea 
şi alungîndu-i de aici pe pecenegi (o parte a acestora rămînînd 
totuşi să trăiască împreună cu noii stăpîni şi cu autohtonii 655 ), 
s-au afirmat ca putere stăpînitoare peste români şi peste slavii mai 
mult sau mai puţin absorbiţi de populaţia mai veche. Astfel, ierar- 
hia etnopolitică a acestei perioade era constituită din trei straturi 
bine cunoscute, dar greu cuantificabile: jos, o masă numeroasă 
de români şi de slavi românizaţi plus unele mici grupuri etni- 
ce sedentarizate aici în ultimele veacuri 656 , peste ei o minoritate 



Vezi, de ex., F. Dvornik, op. cit., p. 121 & sq. 

Vezi Mcmopun PCC MondoeeHemmb, boji. I, KnmnH3y, 1988, n. 210-212. De fapt, 
volumul respectiv insistă mai mult pe vremea şi amploarea aşezării slavilor în spa- 
ţiul pruto-nistrean, pe cînd etapele iniţiale ale procesului de constituire a statului 
sînt, în fond, trecute cu vederea. 

Fenomenul statornicirii unei părţi a populaţiei pecenege la răsărit de Carpaţi şi al 
contopirii ei în mediul românilor a constituit obiectul unei atenţii sporite din par- 
tea unor cercetători: v., de ex., N. Iorga, op. cit., 23-24, 29; P. Diaconu, Les Petche- 
negues au Bas-Danube, Bucarest, 1970, p. 38; R. Popa, op. cit., p. 75; N. Djuvara, 
Thocomerius - Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Ţării 
Româneşti, Bucureşti, 2007, p. 76; S. Oţa, Populaţii nomade de stepă din Banat 
(secolele XI-XIV) I. Pecenegii şi cumanii, în „Prinos lui Petre Diaconu la 80 de 
ani", volum îngrijit de Ionel Cândea, Valeriu Sîrbu şi Marian Neagu, Brăila, 2004, 
p. 494. Vezi şi notele 740, 821, 823, 824, 826 şi 827. 

Indiscutabil, raportul etnic era, de o parte, o majoritate de români, iar de altă par- 
te, o minoritate din cîteva grupuri etnice, nu un conglomerat dintr-o multitudine 
de etnii, cum se susţine chiar în unele opere istorice apărute în centre ştiinţifice 
occidentale de mare prestigiu: v., de ex., A. Vauchez, R. B. Dobson, A. Walford, 
M. Lapidge, op. cit., p. 965. 



213 



puternic marcată de tradiţia slavă de organizare a comunităţilor 
locale, în principal obşti săteşti 557 , dar şi a celor regionale, repre- 
zentate, în primul caz, de cneji 658 , în cel de-al doilea de voievozi 659 , 
iar deasupra lor, căpeteniile cumane, care îşi exercitau autoritatea 
asupra întregului teritoriu desemnat cu numele de Cumania. în 
aceste condiţii, procesul aglutinării formaţiunilor parastatale şi al 
formării statului de origine slavo -română este din nou amînat cu 
cîteva secole, puterea supremă în teritoriul cucerit fiind adjudeca- 
tă de noii stăpînitori. Nu dispunem de informaţia necesară care ar 
arăta cum s-a produs substituirea acestor autorităţi, dar cel puţin 
investigaţiile arheologice ale unor aşezări ale tiverţilor, distruse 
în secolele X-XII de pecenegi şi cumani 660 , demonstrează că noua 
putere s-a impus în mod categoric. Nu trebuie însă să se deducă 
de aici că instaurarea dominaţiei noilor cuceritori ar fi însemnat 
şi dispariţia slavilor din Basarabia; dimpotrivă, unii istorici bi- 
zantini arată univoc că, în secolul al XH-lea, taurosciţii, cum sînt 
desemnaţi slavii ruşi în aceste surse, numiţi uneori de bizantini 
şi sciţi hiperborei (ZKvdaq'Ynepjiopsovc;) 6 '' 1 , erau prezenţi în acest 



R. Popa, op. cit., p. 145-156; Gh. Postică, op. cit., p. 219-223. 

Despre statutul cnejilor şi caracterul „cnezatelor săteşti", v. R. Popa, op. cit., 
p. 156-157 şi urm.; v. şi Mcmopux PCC MondoeeHeutmb, p. 295-298. Vezi asupra 
acestei chestiuni şi studilul mai vechi al lui I. Bogdan: Despre cnejii români, în 
AARMSI, XXVI, 1903, nr. 2, p. 13-44. 

Dovadă că instituţia voievodatului era răspîndită în tot spaţiul românesc stau 
multe documente transilvănene din secolele XII-XIII, în care se întîlneşte terme- 
nul voievod: L. Makkai, A. Mocsy, Z. Szâsz, G. Barta, History of Transylvania, 
voi. I, From the Beginnings to 1606, New York, 2001, cap. III, 1 (Place-names and 
Ethnicity): http://mek.niif.hu/03400/03407 /html/64.html. 

V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 100; Mcmopun PCC Monboeeuevumb, p. 262. Vezi 
despre acest fenomen şi într-o lucrare mai veche de popularizare a istoriei ro- 
mânilor în Occident: J. Samuelson, Roumania Past ană Present, London, 1882 
(reprint, 2006), p. 195-197. 

Citim, de ex., la Choniates: eon Se fj Taknt,a fila rcbv napa role 'Ptbq ronapxiăv, 
ove, Ktxi ZKvdac 'YnepBopeovq (paoiv, în Nicetae Choniatae, Historia (XpoviKtj 
Sirjynoiq...), pars prior, ed. J. van Dieten, Berlin, 1975, p. 120. Iată şi două tra- 
duceri: „Galitza îs one of the districts of the Rhos who are called Hiperborean 
Scythians": O City of Bizantinum, Anales ofNiketas Choniates, transl. by Harry 
J. Magoulias, Detroit/Michigan, 1984, p. 75; Şi în varianta rusă: „Ianinia - 
3to oflHa M3 TonapxMM, npMHafljie>KamMX poccaM, KOTopbix Ha3MBaioT TaK>Ke 



214 



teritoriu. Şi cercetările arheologice atestă prezenţa slavilor în Mol- 
dova pînă în ultimele decenii ale secolului al Xll-lea, mai ales în 
partea nordică şi centrală, pe ambele maluri ale Prutului 662 . 

4. Români şi cumani între Dunărea de Jos 
şi Taurosciţia 

Chestiunea privind prezenţa slavilor în Moldova în primele se- 
cole ale mii. II cere o examinare aparte, însă, date fiind complexi- 
tatea şi amploarea temei, o astfel de cercetare nu poate fi făcută în 
cadrul studiului de faţă. Neputînd totuşi fi ocolită, mai ales că ea 
este inseparabilă de prezenţa cumanilor în Moldova în acea vre- 
me şi de relaţia acestora cu românii, mă voi mulţumi să reproduc 
doar cîteva referinţe din surse bizantine referitoate la Taurosciţia, 
care par destul de relevante pentru acest subiect. Dar, înainte de a 
invoca aceste mărturii, să reţinem un fapt cunoscut de mai multă 
vreme, şi anume că, în secolul al Xll-lea, statul bizantin şi-a făcut 
o prioritate din grija pentru controlul asupra cursului inferior al 
Dunării, din cauza incursiunilor de jaf ale cumanilor în Peninsula 
Balcanică şi, mai ales, a tendinţelor expansioniste ale Ungariei, 
care făceau mereu disputabilă această linie de apărare 663 . Voi re- 
produce în continuare cîteva frinturi dintr-o relatare mai amplă 
a lui Ioan Kinnamos despre riposta pe care oastea bizantină con- 
dusă de împăratul Manuel I Comnenul a dat-o în 1148 cumanilor 
care trecuseră la sud de Dunăre, unde „prădaseră ţara romeilor". 
Istoricul spune, între altele, că, pornind împotriva invadatorilor, 



nnep6opeiicKMMii CKmj>aMM": HwiaiTa XoHwaT, Mcmopua, Hammammastcn c 
îţapcmeoeaHUH Moauna Komhuhu, în „Bn3aHTniicKMe hctopmkm", tom I, nofl pefl. 
npo(j>. B. VI. flojioiiKoro, C.-rieTep6ypr, 1860, c. 164. Numele de hiperboreeni pare 
să fi fost preluat de la Pliniu: v., de ex., J.-B. Bourguignon d'Anville, Geographie 
ancienne abregee, I, Paris, 1792, p. 333-334; idem, Compendium of ancient geo- 
graphy, transl. with a preface from John Horsley, voi. I, New York, 1814, p. 274. 
Vezi R Curta, op. cit., p. 315-316. 

Ibidem, p. 314; P. Diaconu, op. cit., p. 102; V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 76-77; 
R. Browning, The Byzantine Empire, 2d ed., CUA Press, 1992, p. 172; John F. Hal- 
don, Byzantium at war, AD 600-1453, Oxford, 2003, p. 32. 



215 



„împăratul luă drumul către Istru, după ce poruncise să fie adu- 
se corăbii de la Bizanţ către Istru, pe la Anhialos". Apoi „a lăsat 
restul oştirii, tăbărîtă pe malurile fluviului, iar el - deoarece, cum 
spuneam, nu sosiseră încă corăbiile -, legînd şi aşezînd bărcile 
una lîngă alta, trecu Istrul cu cinci sute din soldaţii săi. Trebuind 
să înainteze, a dat peste alte două rîuri navigabile. Cum aici nu se 
vedea deloc vreo barcă de care să se poată folosi cineva pentru tre- 
cerea <rîurilor>, a poruncit alor săi ca, legînd bărcile de pe Istru 
de cozile cailor, să le aducă la rîurile amintite. Ceea ce făcîndu-se, 
a trecut fără osteneală şi, străbătînd apoi un ţinut întins, ajunse- 
ră pînă la muntele Tenuormon (în original: rivov oppov - I.Ţ.), 
care înaintează pînă la hotarele Taurosciţiei (ini opoc, rivov opţiov 
f\Xdov onep ăy^ov rtbv TavpoaKvdiKfjq opicov kviyzi). Acolo, gă- 
sind tabăra sciţilor (ZKu0cu=cumanilor - LŢ.) cu totul deşartă de 
oameni (plecaseră cu puţin mai devreme), şi-au continuat înainta- 
rea. Şi, fiindcă era acum pe la amiază şi nu se arăta nicicum vreun 
duşman, împăratul, luîndu-i pe sciţii care luptau alături de romei, 
i-a dat hypostrategului Giphardos", care „dădu peste duşmani mai 
departe şi, fiindcă nu îndrăznea să-i atace (căci i se părea că bar- 
barii sînt mai numeroşi), trimise vorbă împăratului să vie cît mai 
repede". Bătălia care a urmat, adaugă Kinnamos, a fost „de amîn- 
două părţile tumultuoasă şi violentă" (ţvfijioXf] iiccnipcodev avv 
cbdiofiâ) Kal fila eyîveTo) 664 . 

Această relatare a lui Kinnamos, completată succint de Cho- 
niates 665 , a trezit interesul multor cercetători ai istoriei medievale 
a Europei de Sud-Est 666 , mai curioşi faţă de acest subiect fiind, bi- 



'Itodvvnc; Kîvvauoq, 'laiopmv fiiţsXîa Z [Epitome rerum ab Ioanne et Alexi Comne- 
nis gestarum] , în „Corpus scriptorum historiae byzantinae", XXVI, Editio emen- 
datior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii, Bonnae, MDCCCXXXIX, p. 93-94; v. 
şi Ioan Kinnamos, Epitoma, în „Fontes historiae daco-romanae", p. 232-235. 
fierâ /Spahii Se Kal pamĂevq aiirdq iţeioi ueră rfjc, orpanăc,. £(poSov 8c tovc, 
ZKvBaq Siadpot]aa<;, oi rbv'larpov Sia^avrcc, ră nepi rov Aîfiov ialvovro: Nicetae 
Choniatae, Historia..., p. 82; v. şi Fontes..., p. 248-249. 

N. Iorga, op. cit., p. 46; P. Ş. Năsturel, Valaques, Coumans et Byzantins sous le 
regne de Manuel Comnene, în „Byzantina", 1, 1969, p. 170-175; F. Curta, op. cit., 
p. 314; Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 18. Despre sfîrşitul acestei campanii, v. P. Magda- 
lino, The Empire of Manuel I Komnenos, 1143-1180, Cambridge, 1993, p. 53-54. 



216 



neînţeles, istoricii români. Cele mai fructuoase dezbateri au pro- 
vocat termenul tevov bp\iov şi chestiunea localizării Taurosciţiei; 
în contextul studiului de faţă, importante sînt însă şi alte cîteva 
detalii ce se întîlnesc în această bucată de text, la care însă voi re- 
veni mai tîrziu. în ceea ce priveşte termenul tevov bp\iov, se pare 
că Gebhardi este cel care 1-a transformat pentru prima dată în Te- 
nuormon (am Fufie des Berges Tenuormon), presupunînd că sursa 
bizantină ar fi avut în vedere ţinutul Teleorman 667 din Muntenia. 
Asta presupune că tocmai de aici, sau, mai degrabă, de la cei care 
l-au repetat 668 , au pornit traducătorii români care au îmbinat cele 
două cuvinte din greacă cu conţinut confuz pentru a obţine un 
nou nume propriu, Tenuormon (variante: Tenu ormon, Tenu Or- 
mon), astfel încît unor istorici nu le-a rămas decît să repete ideea 
lui Gebhardi că Kinnamos s-ar fi referit tocmai la Teleorman 669 . 
Părerea aceasta a fost pusă la îndoială chiar de faptul că în zona 
Teleormanului nu sînt munţi 670 . în al doilea rînd, sursa arată lim- 
pede că ofensiva bizantină s-a desfăşurat dinspre mare, aşa cum a 
fost în aproape toate luptele de acest fel date de bizantini în secolul 
al XH-lea în nordul Dunării inferioare şi, de fapt, altfel nici nu se 
putea. Această strategie prevedea ca forţele terestre să aibă susţi- 
nerea şi colaborarea flotei imperiale de pe Dunăre care pătrundea 
în apele fluviului dinspre mare prin braţul Chilia. O dovadă în 
acest sens este şi faptul că sursa menţionează două rîuri naviga- 



L. A. Gebhardi, op. cit., p. 266. 

Ideea se va regăsi peste o 100 de ani la W. Tomaschek, în „Zeitschrift fur die os- 
terreichischer Gymnasien", 1872, p. 149. Mai tîrziu o constatăm la Al. Philippide, 
care susţine greşit că aşa ar fi scris Kinnamos: Originea românilor, voi. 1, Iaşi, 
1923, p. 727. 

P. Ş. Năsturel, A propos du Tenou Ormon (Teleorman), în „Geografica Byzanti- 
na", ed. by H. Ahrweiller, Paris, 1981, p. 81-91; P. Diaconu, op. cit., p. 97. Pornind 
de la premisa greşită că bizantinii au luptat atunci cu pecenegii, Al. Philippide sus- 
ţine că numele Teleorman (evident, de la tevov opfiov) ar fi de origine pecenegă: 
Al. Philippide, op. cit., p. 727. 

V. Spinei, op. cit., p. 76; F. Curta, op. cit., p. 314. Acest fapt îl semnalase încă Al. Phi- 
lippide, numai că el credea că Tenuormon s-ar fi aflat pe undeva pe lîngă Galiţia, 
ceea ce e la fel de greşit, de vreme ce sursa arată clar că trupele bizantine nu ajunsese- 
ră tocmai pînă acolo şi, de fapt, nici nu aveau ce căuta în acea zonă: op. cit., p. 728. 



217 



bile, pe care oastea bizantină a trebuit să le treacă cu bărcile, pe 
cînd în cîmpia Teleormanului nu sînt astfel de cursuri de apă. Nu 
mai puţin important este un alt aspect al chestiunii, şi anume că, 
în scrierea lui Kinnamos, tevov bp\iov nu este ortografiat ca nume 
propriu, cum procedează de obicei sursele bizantine în cazul to- 
ponimelor, de unde am putea deduce că termenul respectiv ar fi 
apărut mai degrabă în urma coruperii, pe parcursul copierilor 
succesive ale scrierii, a altor cuvinte, ca, de exemplu, teAoc bpţiG), 
care s-ar potrivi mai bine în context. Ideea că unele cuvinte, toc- 
mai din această parte a textului, ar fi în disonanţă cu contextul a 
mai fost formulată, e adevărat, cu multă precauţie, ca atunci cînd 
s-a propus înlocuirea termenului to opoq (= munte, înălţime) cu 
o opoq (= margine, teritoriu) 671 , propunere care însă nu lămureşte 
cu nimic chestiunea termenului confuz din scrierea istorică a lui 
Kinnamos. Tocmai pentru că au fost conştienţi de această confu- 
zie, editorii germani ai corpusului de texte istorice bizantine au 
evitat să-1 traducă 672 . Cît priveşte însă conţinutul acestui fragment 
de text, el nu lasă nici o îndoială că muntele menţionat nu poate 
fi altul decît versantul sud- estic al Carpaţilor. Este limpede, prin 
urmare, că ideea identificării termenului necunoscut tevov opţiov 
cu Teleormanul trebuie părăsită pentru totdeauna. 

Cît priveşte localizarea Taurosciţiei, de vreme ce istoricul bi- 
zantin nu o plasează, cum am văzut, în Muntenia, ci o va evoca 
abia după ce va spune că oastea împăratului ajunsese „la mun- 
tele... care înaintează pînă la hotarele Taurosciţiei", trebuie să 
observăm că e vorba de un teritoriu care nu se afla în imediata 
vecinătate a arcului carpatic şi a Dunării de Jos, dovadă fiind şi 
faptul că Kinnamos nu menţionează acest nume îndată ce armata 
trece Dunărea şi, apoi, alte două rîuri navigabile, cel mai probabil 
Prutul şi Şiretul 673 . Clarificarea acestei chestiuni este cu atît mai 
necesară cu cît, prin Taurosciţia, unii istorici înţeleg cnezatul hali- 



P. Ş. Năsturel, op. cit., p. 89-90; v. şi V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 77. 
Textul în traducere latină conţine formula ad montem usque (tevov op[iov): Cor- 
pus scriptorum historiae byzantinae, XXVI, p. 94. 
V. Spinei, Moldova..., p. 76. 



218 



cian, indiferent dacă susţin că acesta s-ar fi întins pînă la Dunăre, 
cum cred mai ales istoricii ruşi, sau că s-ar fi limitat la ceea ce se 
înţelege de obicei prin Galiţia 674 , adică teritoriul de pe cursul su- 
perior al rîurilor Nistru şi San, în sudul Poloniei şi la extremitatea 
nord-vestică a Ruteniei. Această părere nu are confirmare în sur- 
sele bizantine, pentru care taurosciţii erau toţi slavii ruşi, deci nu 
doar halicienii 675 . Acelaşi Kinnamos, de exemplu, face deosebire 
netă între taurosciţi, ca nume generic pentru toţi slavii ruşi, şi ha- 
licieni, ca nume particular al acestora, cînd arată că Manuel, tri- 
misul împăratului la căpetenia taurosciţilor (este vorba, probabil, 
de tratativele bizantino-ruse de la Kiev din 1165) 676 , îi reproşează 
acestuia prietenia cu Iaroslav, cneazul Haliciului, care îl adăpos- 
tise pe răzvrătitul Andronic, vărul împăratului Manuel I Comne- 
nul (se pare că sursa face o confuzie relativ la raportul dintre cele 
două nume Manuel) 677 . Un argument în plus sînt referinţele lui 
Kinnamos la cnejii taurosciţi Primislav, Rodoslav ş.a. din Rusia 
propriu-zisă 678 , spre deosebire de Rusia Mica {jiipoq rf\q (iiKpăq 



Pentru o documentare mai amplă asupra istoriei timpurii a cnezatului halician, 
v. studiul temeinic al lui Paul R. Magocsi, Calicia: a historical survey and biblio- 
graphic guide, Toronto/Buffalo/London, 1983 [reprint: 1985, 1990], mai ales cap. 3. 
Vezi şi P. Diaconu, op. cit., p. 97. 

Despre relaţiile lui Manuel Comnenul, în anii '50-'60 ai secolului al XH-lea, cu 
ruşii - în contextul mai general al conjuncturii politice din Europa Centrală şi 
de Sud-Est - vezi şi J. C. Engel, Geschichte des ungrischen Reichs, I, Wien, 1834, 
p. 340 & sqq. 

rai 6f] Mavouf)X uiv, oţ ic, Kouvevouc, xo yivoc, dvicpepsv, de, to râv TaupoaKUTCov 
dcpÎKETO eOvoc,, ouoXoyitbv tov âpxovxa acpiîiv dvauvrjatov, de. âiiouoxouc, fjSr) râ 
PaaiXeî £8£TO,rip6c,6£raiT^vr[poc,'l£p6a9Xa|3ovT6vraAiT(r|(;r|Y£uov£i3ovTa(piXiav 
aura SiovEiSîaurv. lEpoaOXapoc, yap ~za te dXXa iţ 'Ptouaîouc, napacrnovârjacec, 
£TU)(£, rai 8f] rai ÂvSpoviKov, oi noXuv r\8t] inoinadu£9a Xoyov, Tf}q iv naXcmu) 
cppoupăc, dnoâpdvxa, £v9a £vva£Tr|c oîuccl ra0£ÎpKTO, npoaiovxa aurâ eSiţaio rai 
cpiXocppoauvnc; r|i;îu)crev:'Iu)dvvr|C, Kivvauoc., laropiiov (itfiXia Z, p. 232. 
Iată cum descrie Kinnamos aceste tratative: Tcov £ipr|uiviov te evekci o Mavour|X 
rcapd npi|iia9Xa(îov fjX9£ rai orecoc; x £ 'P a ekeîOev auuuavov ini 'Pcouaiouc, dţr). 
irtiaxaXTO yap aiirâ rai 'PcoaiaOXdpu) tiî> rai aiirâ im TaupoaKu9iKf|c, dpvovTi 
nepi auuuaxiaq 8i£iXi)(9a[. rai |iivTOL rai TEtu^nKE Toi) raxd aKorcov. im£p<puă>c, 
ydp r|a9ivT£c, oti 5r| TnXiKouxu) ic, autoue; 6 PacuXEiic, ixprjacnro npeapeuTfi, 
i)Ttia)(0VT0 imTEXfj rcdvTa norfjaeiv oaa tiî> paaiXeî PouXouivu) fjaav. ou (if|v 
ou5i'l£p6a9XaPov 8id xauxa paaiXeuc, TteptelSe- un^avaTc, 8i Kai toutov itipaic, 



219 



Pcooiaq), cum era numită uneori Galiţia în sursele bizantine. De 
aceea au dreptate istoricii care insistă, tocmai în baza acestor măr- 
turii, asupra deosebirii categorice dintre horonimele Taurosciţia 
şi Galiţia 679 , demonstrînd totodată convingător că prezenţa tau- 



Kcrrâ Execpdvovj £^£7roX£|icooev (...): Ibid., p. 235. Vezi şi MoaHH KMHHaM, 
KpamKoe o6o3peHue u,apcmeoeaHun MoaHHa u Mcmyuna Komhuhob, în: 
„Bn3aHTMMCKne MCTopMKH", no/ţ pe/ţ. npoij). B. H. KapnoBa, C.-LIeTep6ypr, 
1859, c. 257, 260. Din text nu este destul de clar dacă menţionarea numelui 
Manuel ca fiind trimisul împăratului, tot Manuel, la taurosciţi nu este cumva o 
confuzie; în comentariu, prof. B. H. Karpov opinează că delegaţia bizantină la 
Kiev a fost condusă de Alexios, probabil, rudă apropiată a împăratului, aşa cum 
reiese din text; numai că în locurile respective din cronică (V, 10, 12) lipseşte 
un astfel de nume. Kinnamos nu menţionează numele cneazului kievean care 
a discutat cu trimisul împăratului. Karpov crede că istoricul bizantin îl avea 
în vedere pe Iziaslav, dar, întrucît acest eveniment este legat de vremea află- 
rii lui Andronic în Galiţia, aceasta fiind în anii 1164-1165, atunci ştim că cel 
care discutase atunci cu bizantinii nu putuse fi altul decît cneazul Rostislav. Nu 
cunoaştem nimic precis despre „cnejii taurosciţi Primislav, Rodoslav", menţio- 
naţi de Kinnamos; neaflîndu-se în lista marilor cneji kieveni, probabil că fuse- 
seră nişte cneji locali. După părerea lui N. M. Karamzin, Rodoslav ar fi numele 
cneazului Smolenskului care stăpînise o vreme şi la Kiev: H. M. KapaM3iiH, 
Mcmopun zocydapcmea Poccuuckozo, b 12 TOMax, tom 2, rnaBa 16. Acest 
nume nu se găseşte însă în marile sinteze ale lui S. M. Soloviov (CoHunenun 
e eoceMHadiţamu Knuzax, Knuza I, Mcmopun Poccuu c dpeeHeutuux epeMen, 
TOMa 1-2, MocKBa, 1988) şi V. O. Kliucevski (CoHUHenun e deenmu moinax, I, 
Kypc pyccKou ucmopuu, lacTb I, MocKBa, 1987), ceea ce sugerează concluzia că 
istoricul Karamzin îl confundă cu Rostislav Mstislavici, primul cneaz al Smo- 
lenskului şi mare cneaz al Kievului pînă în anul 1167. 

De acest lucru trebuie să ţinem seama şi atunci cînd examinăm unele surse din 
epocă, aşa cum este scrierea geografică anonimă de la începutul secolului al XIV- 
lea Descriptio Europae Orientalis, în care prin Rutenia, despre care această sursă 
spune că se întindea pînă la Dunăre, trebuie să înţelegem Taurosciţia bizantinilor, 
şi nu Galiţia, aşa cum comentează G. Popa-Lisseanu, care, de fapt, îl repetă pe 
Olgierd Gorka, descoperitorul acestei lucrări, pentru că, în acea etapă, Rutenia 
(cu sensul de Galiţia) nu poate fi concepută aparte de Rusia: v. G. Popa-Lisseanu, 
op. cit., p. 54. Aceeaşi concluzie rezultă şi din fraza călugărulri Ricardus „Magna 
Laudomeria, que est terra Ruthenorum", aceasta însemnînd, bineînţeles, mult 
mai mult decît Galiţia, de vreme ce Lodomeria este identificată, cel puţin în unele 
situaţii, cu cnezatul rusesc Vladimir din primele decenii ale secolului al XlV-lea: 
v. G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, voi. VI, Ricardi De inventa Unga- 
ria Magna/Descoperiree Ungariei Mari, de Ricardus, Bucureşti, 1935, p. 15. im- 
presie similară pare să sugereze şi jurnalul de călătorie prin teritorul imens stăpînit 
de tătaripe la mijlocul secolului aXIII-lea al călugărului franciscan Wilhelm de Ru- 
bruck: Thejournal offrier William de Rubruquis, a French man ofthe order ofthe 



220 



rosciţilor la nordul Dunării nu înseamnă şi răspîndirea autorităţii 
statului halician pînă în acest spaţiu 680 . De altfel, nici referinţele 
relativ numeroase din Gesta Hungarorum (sec. XII) la Galiţia, ca 
şi unele din alte surse ale aceleiaşi epoci, nu sugerează nimic în 



minoritefriers, vnto the East parts of the worlde. An. Dom. 1253, cap. XX: http:// 
ebooks.adelaide.edu.au/h/hakluyt/voyages/rubruquis/english.html (în varianta 
engleză, numele rutenis este tradus prin russians). Un alt călător prin aceleaşi 
locuri, Pian di Carpine (Plano Carpini), pentru pămînturile ruseşti foloseşte 
două nume, Rutenia şi Rusia. Aşa va face mai tîrziu şi A. Bonfinius, care va zice 
„Russia, quae Rutenia nune dicitur": A. Bonfinii, Rerutn ungaricarum decades 
quatuor cum dimidia, cum brevis appendix per Ioannes Sambucum, Franco- 
furti, 1581, p. 6. Unii cercetători identifică Lodomeria cu Volînia: F. Dvornik, 
op. cit., p. 214; P. R. Magocsi, A history of Ukraine, Toronto/Buffalo/London, 
1996, p. 117. După D. Stone, Rutenia este numele medieval al Rusiei kievene, ceea 
ce pare cumva confuz, de vreme ce şi cel de al doilea nume este unul medieval 
(D. Stone, The Polish-Lithuanian state, 1386-1795, Washington, 2001, p. 4); bi- 
neînţeles că e vorba de numele latin, nu medieval, al Rusiei kievene. Nu ştim însă 
dacă R. C. Frucht are în vedere acelaşi lucru cînd zice că Galiţia şi Volînia erau 
cnezate rutene: R. C. Frucht, Eastern Europe: An Introduction to the People, 
Lands, and Culture, Santa Barbara, 2005, p. 10. Ceea ce pare a fi sigur e faptul că 
mărturiile din secolele XII-XIII, în general, nu fac o distincţie între horonime- 
le Rutenia şi Rusia şi, respectiv, etnonimele ruteni şi ruşi. Astfel, un document 
de la mănăstirea benedictină din Erfurt îl numea pe cneazul halician Roman 
Mstislavici „Romanus, rex Ruthenorum": B. T. IlamyTO, OnepKU no ucmopuu 
ranuu,KO-BonbiHCKOu 3eMnu, MocKBa, 1950, c. 172. Tot aşa era numit şi fiul său, 
Daniil Romanovici, în bulele papale din 1246-1248: S. Plokhy, The Origins of the 
Slavic Nations: Premodern Identities in Russia, Ukraine, and Belarus. Cam- 
bridge, 2006, p. 61. Vezi discuţiile asupra acestei chestiuni în A. Wilson, Unex- 
pected Nation, New Haven/London, 2000. Astăzi, prin Rutenia se înţelege doar 
teritoriul din Transcarpatia ucraineană, zis şi Zakarpatia, aflat în vecinătate cu 
frontierele Poloniei, Slovaciei, Ungariei şi României şi avînd o suprafaţă ceva mai 
mare de 12,6 mii km p.: v. Ch. J. Hokky, Ruthenia, Spearhead toward the West, 
în „Problems Behind the Iron Curtain Series", Trenton/Florida, 1966, No. 2.: 
http://www.hungarian-history.hu/lib/ruth/ ruth02. htm. Referitor la rutenii din 
secolul al XlII-lea, v. lucr. mai recentă A. Selart, Livland und die Rus' im 13. 
Jahrhundert, Koln, 2007, s. 176 sqq. 

P. Diaconu, op. cit., p. 96-98. Acest istoric are dreptate cînd zice că, în viziunea 
lui Kinnamos, Galiţia era doar o parte a Taurosciţiei, dar esenţa disputei în ceea 
ce priveşte prezenţa slavilor la nord de Dunăre nu se schimbă cînd acesta susţine 
că sursa bizantină afirmă că Taurosciţia ar fi cuprins „tot spaţiul nord-dunărean 
şi nord-pontic de la sud şi est de Carpaţi" (p. 97), deoarece, dincolo de faptul că 
această supoziţie are nevoie de dovezi mai sigure, ea pune la îndoială dominaţia 
cumană în spaţiul respectiv, care este un fapt mult prea cunoscut pentru a l putea 
pune sub semnul întrebării. 



221 



sensul că aceasta s-ar fi întins pînă la Dunăre 681 . Şi tocmai luarea 
în calcul a dovezilor de acest fel a făcut ca, în unele cercetări is- 
torice realizate în Occident, horonimul Taurosciţia să fie înlocuit 
cu cel de Rusia 682 . Ideea se regăseşte şi în anumite studii editate în 
România. V. Spinei, de exemplu, observă că prin Taurosciţia „erau 
desemnate ţările ruseşti" 683 . Această concluzie a fost sugerată şi 
de faptul că motivul ei se întîlneşte şi în cronicile ruseşti, întîi de 
toate în Povestea vremurilor de demult, care menţionează repetat 
că spaţiul foarte întins din nordul Dunării şi al Mării Negre, lo- 
cuit de slavi, era numit de greci Marea Sciţie {cx 3oexxy om FprbK'b 
BenuKax ocyţjfib) 684 . 

Pentru a ne lămuri mai bine relativ la această chestiune, ur- 
mărind totodată care era percepţia bizantinilor asupra teritoriului 
din nordul Dunării de Jos, voi reproduce un fragment dintr-o evo- 
care a lui Kinnamos despre un atac întreprins în 1166 de o oaste 
bizantină sub conducerea împăratului Manuel I Comnenul 685 pe 
malul stîng al acestui fluviu împotriva hunilor, adică a ungurilor: 
fiaoiXevq Si iofăSaţe \iiv Siă ravra kou rjdeXev avroc, kou nâXiv 
ini OvvviKfjc ievou . . . Aeovra Si riva BarâT^rjv iniKXrjoiv iripcodsv 
orpârev^a enayd^evov âXXo re ox^vov kou Si) kou BXâ%cov noXvv 
ojiiXov, oi rwv iţ 'IraXiaq &ttoikoi nâXai elvai Xiyovrai, in tcov 



" Fontes historiae daco-romanorum/Izvoarele istoriei românilor, voi. I, Gesta hun- 
garorum/Faptele ungurilor, trad. de G. Popa-Lisseanu, Bucureşti, 1934, p. 80-84; 
v. şi Descriptio Europae Orientalis şi De inventa Ungaria Magna, menţionate la 
nota 98. 

2 F. Curta, op. cit., p. 314. Cele două mari campanii bizantine anticumane 
desfăşurate pe malul stîng al Dunării, în 1114 şi 1148, nu au fost însă la fel, cum 
crede acest autor, pentru că cea dintîi a fost orientată din Oltenia spre Moldova, pe 
cînd cealaltă a avut o direcţie inversă, pornind de la gurile Dunării şi consumîn- 
du-se în sudul Moldovei, poate şi în extremitatea estică a Munteniei, precum şi pe 
versantul estic-sud-estic al Carpaţilor. 

13 V. Spinei, Moldova..., p. 76. 

" ncpji, t. i, c. 7. 

15 Aceasta nu era o acţiune izolată, cu atît mai puţin întîmplătoare, întrucît făcea 
parte dintr-un amplu program politic, militar şi diplomatic, orientat spre vest şi 
nord-vest, dar avînd conexiuni şi în lumea slavă, după cum se poate vedea şi în 
text: v. P. Magdalino, op. cit., p. 92. De fapt, monografia lui P. Magdalino este 
dedicată aproape numai acestui subiect. 



222 



npbq rw Evţeîvu) KaXovţiivw novru) ^ixipiuiv i\i$aXziv ixiXevev eiq 
rr)v OvvviKr\v, odev ovSeiq ovSinore rov navroq altbvoq iniSpcxpe 
rovroiq. 'AXiţioq piv oiv nai rd ăXXo 'Pw^iaiwv arpârev^a ini 
Tov"Iarpov yeyovoreq Stoc, vnirsivov Ovvvoiq wq ixeldev avrÎKa 
nspaiwaoiievoi... o Si koli Sevripav imdeîvai ocpim diXwv nXrjyrjv 
arpârev^a kou nâXiv in' avrovq ineiifev iniareîXaq ăvcodiv no- 
dsv iq Tovq npoaoiKovvraq ttjv TavpooKvdiKtjv iţiftaXelv Ovvvovq 
(„Iar împăratul fierbea din această pricină şi voia să pornească 
din nou el însuşi asupra ţării hunilor. . . iar lui Leon, numit şi Va- 
tatzes, care aducea altă oaste numeroasă din altă parte, ba chiar şi 
o mare mulţime de valahi, despre care se spune că sînt colonii de 
demult ai celor din Italia, îi poruncea să năvălească în ţara huni- 
lor dinspre ţinuturile de lîngă Pontul zis Euxin, de unde nimeni 
niciodată nu a năvălit asupra lor. Alexios şi cealaltă armată a ro- 
meilor, ajungînd deci la Istru, stîrneau groaza hunilor, făcîndu-i 
să creadă că-1 vor trece în curînd. Iar acesta (nu e clar dacă e vorba 
de împărat sau de Vatatzes; după conţinut, pare a fi vizat cel dintîi 
- I.Ţ.), dorind să le dea <hunilor> şi o a doua lovitură, a mai trimis 
împotriva lor încă o armată, poruncindu-i să atace de undeva de 
sus pe hunii care locuiau în vecinătatea Taurosciţiei") 586 . 

Acest fenomen a suscitat cele mai numeroase şi mai generoa- 
se comentarii dintre toate cele referitoare la impactul Bizanţului 
asupra teritoriilor din nordul Dunării 687 , interesul deosebit pen- 



'koctvvr|(; Kivva|ioc;, 'Iaropiaiv j3t/3\iaZ, p. 260-261; v. şi Ioan Kinnamos, op. cit. în 
„Fontes...", p. 238-241; şi MoaHH KMHHaM, KpaniKoe o6o3peHue..., c. 289. 
Vezi, de ex., L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Hungarn..., I, p. 526-528; IV, 
1782, p. 520-521; J. Ch. Engel, op. cit., p. 254; P. Stephenson, Byzantium's Balkan 
Frontier. A Politicul Study of the Northern Balkans, 900-1204, Cambridge, 2000, 
p. 259-261; A. R. Lewis, The Danube Route and Byzantium 802-1195, în „Actes 
du XlVe Congres International des Etudes Byzantines, Bucarest, 6-12 septembre 
1971", II, ed. M. Berza et E. Stănescu, Bucureşti, 1975, p. 366; A. D. Xenopol, Isto- 
ria românilor din Dacia traiană, voi. II, ed a IV-a, Bucureşti, 1986, p. 242; N. Ior- 
ga, op. cit., p. 67-68 (şi p. 73, nota 3 de V. Spinei); Gh. Brătianu, Marea Neagră de la 
origni ptnă la cucerirea otomană, voi. I, Bucureşti, 1988, p. 330-33; Ş. Papacostea, 
op. cit., p. 179; F. Curta, op. cit., p. 314. Curios pare faptul că A. Bonfinius, deşi 
povesteşte despre relaţiile bizantino-ungare din acea vreme, totuşi se limitează, în 
fond, doar la confruntările dintre cele două puteri în partea vestică a Peninsulei 
Balcanice: Antonii Bonfinii, op. cit., p. 267-269. 



223 



tru el fiind explicat, ce-i drept, nu de acest impact, ci de faptul 
că victoria asupra Ungariei a întărit mult poziţiile imperiului 
la Dunăre şi în partea vestică a Peninsulei Balcanice 688 , în si- 
tuaţia în care posesiunile vestice bizantine şi chiar titlul im- 
perial al lui Manuel Comnenul erau ameninţate nu numai de 
unguri, ci şi de Frederic I Barbarossa, împăratul Sfîntului Im- 
periu Roman 689 , şi cînd Ungaria era puntea de legătură dintre 
Germania şi Constantinopol şi calea urmată de cruciaţi 690 . Trec 
peste speculaţiile care s-au făcut în istoriografie relativ la pă- 
surile prin care bizantinii ar fi pătruns în Transilvania, întru- 
cît Kinnamos nu face nici o aluzie la aşa ceva, îndreptîndu-mi 
atenţia spre subiectul Taurosciţiei. Trebuie să semnalez însă, 
pentru început, greşeala pe care o face sursa, repetată de unii 
istorici 691 , cum că, tocmai în acest moment, ungurii ar fi fost 
atacaţi dinspre Pontul Euxin pentru prima dată, de vreme ce 
chiar Kinnamos şi Choniates arată foarte clar că ofensive simi- 
lare avuseseră loc în anii 112 8 692 şi 1156, atunci cînd, din ordinul 
împăraţilor din acea vreme, Ioan al II-lea Comnenul şi Manuel I 
Comnenul, o importantă parte a efectivelor militare a pornit îm- 



18 Despre rezultatele acestui război, v. C. W. C. Oman, The Story ofthe Nations - The 
Byzantine Empire, Oxford/London, 2009, p. 271; J. V. A. Fine, The Late Medieval 
Balkans: A Criticai Survey from the Late Twelfth Century, Michigan, 1994, p. 3; 
R. Browning, op. cit., p. 175. R. Browning a avansat ipoteza că împăratul Manuel ar 
fi intenţionat, în urma acestei victorii, să cuprindă Ungaria în cadrul Bizanţului, 
ceea ce pare puţin probabil, cunoscute fiind marile eforturi solicitate de nevoia 
asigurării unităţii imperiului şi a securităţii frontierelor sale, acestea fiind serios 
ameninţate dinspre vest de normanzi, care aveau susţinerea şi îndemnul Sfîntului 
Imperiu Roman, iar dinspre est de turci, şi asta dincolo de marea provocare de or- 
din economic din partea Veneţiei: v. W. T. Treadgold, A History of the Byzantine 
State and Society, Stanford,1997, p. 639 & sqq.; J. Meyendorff, Byzantium and the 
Rise ofRussia, 1989, p. 30-31. 

" R Stephenson, op. cit., p. 253. Manuel, ca şi alţi împăraţi bizantini, dimpotrivă, îşi 
dorea doar pentru el titlul de împărat al Imperiului Roman, sperînd să poată fi în- 
coronat şi la Roma: K. N. Ciggaar, Western travellers to Constantinople: the West 
and Byzantium, 962-1204, Leiden/New York/Koln, 1996, p. 233-235 & sqq. 

10 R Magdalino, op. cit., p. 82. 

" R Diaconu, op. cit., p. 102; V. Spinei, Moldova..., p. 77. 
12 R. Browning, op. cit., p. 167. 



224 



potriva ungurilor înaintînd pe Dunăre dinspre mare 693 . Las la 
o parte şi participarea vlahilor la această expediţie, urmînd să 
revin la ea mai încolo, dar nu pot trece peste presupunerea lui 
V. Spinei că la atacul antimaghiar din 116 6 694 ar fi participat şi 
cumanii 695 , ceea ce nu poate fi adevărat, deoarece izvoarele nu-i 
menţionează nici de o parte şi nici de alta 696 , ca în alte confrun- 
tări; în genere, despre cumani nu se spune nimic, întrucît, în 
acel moment, ei erau antrenaţi de cîtăva vreme într-un război 
greu cu ruşii, fapt semnalat de unii autori bizantini şi repovestit 
repetat de istoricii contemporani 697 . în plus, Choniates atenţio- 
nează asupra faptului că împăratul Manuel se temea că imperiul 
putea fi atacat chiar atunci de detaşamente cumane, instigate de 
vărul său Andronic Comnenos 698 , refugiat la curtea cneazului 
halician Iaroslav Osmomîsl. De aceea, el a făcut ca fugarul să se 
întoarcă la Constantinopol 699 tocmai pentru că Bizanţul se afla 
în acel moment în conflict cu ungurii: 6 l3aaiXevq MavovrjX, nai 
aXXwq Si ifoptbftevoq rd rovrov ini nXelarov ănoSrjftov, inei Koti 
fjdero naXeveiv ţivpiav ZtcvOiSa '(nnov, tbq iq rk 'Pioţiaicov opta 



Ioan Kinnamos, op. cit., 237; Nichita Choniates, Istoria, în „Fontes...", p. 247. 
Dintre lucrările moderne care semnalează acest fapt, v. Gh. Brătianu, op. cit., 
p. 330-331.; F. Curta, op. cit., p. 314. Relativ la relaţiile bizantino-ungare din a 
doua jumătate a secolului al XH-lea, vezi cîteva referinţe sumare în studiul lui 
L. Makkai, The foundation of the hungarian christian state, 950-1196, in: P. F. 
Sugar, P. Hanăk,T. Frank, A History ofHungary, p. 19-22. 

De fapt, se pare că, în anul 1166, au avut loc două expediţii bizantine antima- 
ghiare, de vreme ce Choniates povesteşte că, în acel an, armata bizantină condu- 
să de Mihail Gabras şi Mihail Branas a obţinut o altă victorie asupra ungurilor: 
Ev^/iaXdvTeq Se tcai roic, orparnyoic, tw te TaBpă Mi^arjĂ icai tiţ Epavă MiftanĂ, 
Katix Kpâroc, tovtovc. itpeyavTO nai Ăeiav oti nXeimrjv ijĂaoav: Nicetae Chonia- 
tae, Historia..., p. 125; v. şi Fontes historiae daco-romanae, p. 252-253. 
V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 79; v. şi Universa Valachica, p. 524. 
Asupra acestui fapt atrage atenţia şi F. Curta, op. cit., p. 314. 
G. Popa-Lisseanu, Dacia în autorii clasici, II, Autorii greci şi bizantini, Bucureşti, 
1943, p. 159, 162; Vezi şi N. Iorga, op. cit., p. 67-68; P. Ş. Năsturel, Valaques, Cou- 
mans..., p. 184; P. Diaconu, op. cit., p. 96. 

Despre politica lui Manuel în raport cu ruşii şi despre rivalul său Andronicos, 
v. şi la M. Bielski, Kronika polska, II [Zbior pisarzow polskich. Czşsc czwarta, 
tom XII], Warszawie, 1830, c. 37-38. 
Vezi şi Victor Spinei, The Romanians...,p. 133. 



225 



ea^ăXrj, epyov, o (paai, rîdrjaiv âoypXiac, âvcbrepov enaveXdeîv 
AvSpoviKov. ovkovv [iera.ne\imov exeldev noielrai, nîareiq Sovq 
nai Xa/icbv, nai rov nXăvov rovrov evayKaXîţerou, kocO' ov, o>c 
ecprjv, Kaipov oi Ilaioveq rac, anovSăq âdeTr]aavTeq rr)v Tlapi- 
arpiov 'Pwjiaitov Karerpe^ov IniKpâreiav 700 . Faptul semnalat de 
Choniates este extrem de important, inclusiv în ceea ce priveşte 
statutul real al teritoriului nord- dunărean în contextul relaţiilor 
bizantino-ungare şi, mai ales, bizantino-ruse din acea vreme, 
deoarece, între timp, relaţiile Bizanţului cu ruşii, nu numai cu 
Rostislav, care respinsese propunerea împăratului pentru func- 
ţia de mitropolit al Kievului 701 , dar şi cu Iaroslav al Haliciului, 
care îl primise foarte bine pe Andronic, rivalul lui Manuel, de- 
veniseră destul de încordate. Este şi acesta unul din numeroasele 
exemple care arată cum diplomaţia bizantină reuşea să obţină 
victorii mai mari decît cele cîştigate pe cîmpurile de luptă. 

Revenind la războiul antimaghiar din 1166, trebuie reţinute, 
deocamdată, mai ales două lucruri mai importante din fragmen- 
tul de cronică a lui Kinnamos, citat mai sus. Primul, că, tot aşa 
ca în timpul campaniei antimaghiare şi antipecenege din 1059 a 
lui Isaac Comnenul 702 şi la fel ca în expediţiile din 1128 703 şi 1156, 



Nicetae Choniatae, Historia..., p. 122; v. şi Fontes..., p. 253; HHKMTa XoHMaT, 
Mcmopun..., I, c. 168-169. 

A. Stone, Manuel I Comnenus (A.D. 1143-1180): http://www.roman-emperors. 
org/mannycom.htm. întoarcerea lui Andronic a avut loc înaintea războiului din 
1166, întrucît el a participat la asediul cetăţii Zeugminon, în 1165: Nicetae Cho- 
niatae, Historia..., p. 126; Hmkht3 Xohm3t, Mcmopun..., I, c. 170-172; A. Stone, 
Andronicus I Comnenus (A.D. 1183-1185): http://www.roman-emperors.org/ 
andycomn.htm. 

Ioan Zonaras, op. cit., p. 222-223. întrucît după bătălie împăratul îşi stabilise ta- 
băra la Lovitzos, în nordul Bulgariei, şi deoarece pecenegii nu puteau fi atacaţi 
decît în nordul Dunării de Jos, unde era concentrată masa lor, este evident că ope- 
raţiunea s a desfăşurat din sudul Basarabiei pînă în Muntenia, ceea ce corespunde 
obiectivului urmărit permanent de imperiali de a asigura securitatea frontierei pe 
acest fluviu. 

Despe acest război, v. T. Zivkovic, Forging Unity. The south slavs between Fast 
ană West: 550-1150: http://www.scribd. com/doc/18757181/Tibor-Zivkovic-For- 
ging-Unity, p. 324-326. După T. Jivkovic, războiul at fi început în 1127 împotriva 
sîrbilor şi s-ar fi încheiet cu un tratat de pace bizantino-maghiar în 1129. 



226 



grosul armatei bizantine a înaintat şi de data aceasta dinspre ma- 
re 704 , urmînd, prin sudul Basarabiei, sudul Moldovei de la vest de 
Prut, mai puţin sau deloc prin extremitatea estică a Munteniei, 
spre curbura Carpaţilor, dar sigur fără să treacă dincolo de ea, de 
vreme ce, aşa cum am constatat deja, principalul izvor referitor 
la acest fenomen nu conţine nici o aluzie la faptul că ungurii ar fi 
fost atacaţi în Transilvania 705 . Al doilea, că, în timp ce armata lui 
Vatatzes dădea lovitura dinspre sud-est, iar cea a lui Alexios din- 
spre sud - după ce aceasta din urmă, evident, trecuse Dunărea 706 -, 
împăratul trimisese o a treia armată, condusă de Ioan Ducas 707 , 
„poruncindu-i să atace de undeva de sus pe hunii care locuiau în 
vecinătatea Taurosciţiei". Ne putem da uşor seama că doar cea de-a 
treia armată a pătruns în munţi, probabil, fără să treacă dincolo 
de arcul carpatic, deoarece nu era nevoie de aşa ceva pentru a-i 
ataca din spate pe ungurii aflaţi dincoace de munţi, Taurosci- 
ţia neputînd fi decît la est de Carpaţi. O astfel de interpretare a 
desfăşurării acelei expediţii este confirmată de înţelegerile avute 
de Manuel I Comnenul cu ruşii de la Kiev, dar şi cu Iaroslav Os- 
momîsl 708 , pentru eliminarea prezenţei maghiare la est de Carpaţi. 



F. Curta, op. cit., p. 314; vezi şi Gh. Brătianu, op. cit., p. 330. Nu interesele dinastice 
erau cele care au motivat cel mai mult acest război al împăratului Manuel împo- 
triva ungurilor, cum credea Brătianu, deşi nici ele nu erau ignorate. 
După unii autori, acest atac ar fi fost orientat direct împotriva Transilvaniei: 
v. Histoire de la Transylvanie, p. 182, 191. 

Este imposibil de admis că Alexios ar fi activat în Banat şi Crişana, cum susţine 
E. Stănescu, deoarece asta ar fi însemnat o linie de atac extrem de lungă şi com- 
plet nemotivată, din Ungaria şi pînă la Marea Neagră, după cum, tot aşa, trecerea 
trupelor lui Ducas pe la Vidin nu avea nici un rost, cînd lovitura urma să se dea, 
aşa cum arată limpede Kinnamos, în vecinătatea estică-sud-estică a Carpaţilor: 
E. Stănescu, Byzance et Ies Pays roumains aux IX-XV siecles, în „Actes du XlVe 
Congres...", I, ed. M. Berza et E. Stănescu, Bucureşti, 1974, p. 467; v. şi G. Morav- 
csik, Studia Byzantina, Budapest, 1967, p. 297-299. 

După Andrew Stone, expediţia condusă de Ducas ar fi avut loc altă dată, la 
scurt timp după cea descrisă de Kinnamos, părere care tocmai de acea nu poate 
fi luată în calcul: v. A. Stone, op. cit.: http://www.roman-emperors. org/manny- 
com.htm. 

V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 79; idem, Moldova..., p. 76-77. 



227 



Kinnamos povesteşte că „Manuel a plecat 709 la Primislav 710 pentru a 
lua de acolo o oaste în ajutorul romeilor; trimisul său a fost, de ase- 
menea, şi la Rostislav, care conducea pe atunci Taurosciţia, pentru 
a purta cu el tratative cu privire la un război comun, reuşind să-şi 
atingă scopul. Fiind extrem de mulţumiţi că împăratul a trimis la 
ei un sol atît de vestit, ei au promis că vor face tot ce doreşte împă- 
ratul. Nu a fost trecut cu vederea nici chiar Iaroslav, numai că pe 
el împăratul 1-a pregătit împotriva lui Ştefan (regele ungur - l. Ţ.) 
prin alte mijloace", convingîndu-1 să renunţe a-i da acestuia fiica 
în căsătorie 711 . Avem tot temeiul să credem că anume la această 
situaţie se referă acel verset din „Cîntec despre oastea lui Igor" care 
îi atribuie lui Iaroslav Osmomîsl meritul de a fi încălecat crestele 
Carpaţilor, îngrădind calea regelui (nodnepi* zopu YzopcKuu ceou 
M£wi)3HbiMU nm>K.u, zacmynue'b Koponeeu nymb) 712 . 

Deci şi atunci cînd povestesc despre războiul de la 1166 îm- 
potriva ungurilor, sursele bizantine arată clar că, în viziunea lor, 
Taurosciţia se găsea la răsărit de Carpaţi şi la nord de Dunăre, fără 
să fie identificată însă cu posesiunile knezatului halician, chiar 
dacă poemul vechi slav, menţionat mai sus, susţine că Iaroslav Os- 
momîsl ar fi avut „cheile de la Dunăre", adică şi-ar fi întins stăpî- 
nirea pînă pe acest fluviu, fapt uşor de înţeles, de vreme ce avem 
de a face cu un panegiric istoric: Tcmuhku OeMOMuenrb Rpocnaeel 
Bucoko cndutuu na ceoewb 3namoK06aHHn>M-b cmonn..., 3ameo- 
puet flyuaw eopoma, Atena epeMemt Hpes'b oânaKU, cydupxdx do 
ffyHax 713 . Mult mai credibil, Kinnamos vorbeşte că, pe la 1164 sau 
1165, un oarecare „Vladislav, unul dintre dinastii din Taurosci- 
ţia, s-a refugiat împreună cu copiii, cu soţia şi cu toată oastea lui 



Din sursă ar reieşi că solul bizantin trimis la Kiev se numea tot aşa ca împăratul, 
Manuel, după părerea unor cercetători, o rudă a acestuia (A. Stone, op. cit.). Refe- 
rinţele din text nu sînt totuşi suficient de clare, fapt ce poate presupune o confuzie 
privind legătura acestui nume cu tratativele avute în acel moment cu ruşii. Proba- 
bil, în loc de „Manuel a plecat", trebuie înţeles „Manuel a trimis". Vezi şi nota 676. 
Relativ la numele Primislav şi Rostislav, v. nota 678. 
MoaHH KMHHaM, KpamKoe o6o3peHue..., c. 260. 

Cnoeo o nonxy Mzopeee, M3/i. 2-e, fl. C. /IiixaneBa, MocKBa-HeHMHrpafl, 1954, c. 86. 
Ibidem. 



228 



la romei şi i s-a dăruit un ţinut lingă Istru, pe care împăratul îl 
dăduse mai înainte lui Vasilko, fiul lui Gheorghe, care avea întîie- 
tatea între ceilalţi cîrmuitori din Taurosciţia, atunci cînd venise 
la el" (nară tov cxvtov xpovov kou BXctStodXcxfioc, elq cov tcov ev 
TavpoaKvdiKfj Svvaarcov, avv naiai re xai yvvaiKi rfj avrov Svvâ- 
\iei re Tfj naor\ avrâjioXoq ec 'Pco^aîovq f/Xde, %copa re avrco napă 
rov'îorpov SeScbprjrai, f/v Sr) xai BocoiXîkoc npcbrepov rco Fecopyîov 
naiSi, oc ră npea/ieîa rcov ev TavpooKvdiKfj fvXăpftcov efye, npoa 
eXQovri fiaaiXevc; eScoKe) 714 . Avînd în vedere că, în acest moment, 
cumanii se retrăseseră provizoriu de aici (fără să ne închipuim, 
bineînţeles, o curăţare a teritoriului de toată populaţia cumană), 
fiind absorbiţi, cum am văzut, de apriga lor confruntare cu slavii 
din est 715 , apoi mai ţinînd cont şi de dorinţa bizantinilor de a nu 
admite întărirea poziţiilor Ungariei la Dunăre, trebuie considera- 
tă ca fiind complet justificată părerea după care pămînturile date 
principilor ruşi, cu care împăratul avea în această perioadă relaţii 
bune, se aflau pe malul stîng al Dunării 716 , mai curînd în sudul 
Basarabiei 717 . Astfel, constatăm că spaţiul carpato-nistrean, pe 



" Tojâvvijţ Ktvvafioq, 'IoTopîwv [iiflĂîa Z, p. 236; v. şi Ioan Kinnamos, op. cit., 238-239; 
şi MoaHH KMHHaM, KpaniKoe oâoipenue. . ., c. 262. Deşi e sigur că aceşti „dinaşti" 
nu au fost principi galiţieni, cum susţin comentatorii volumului „Fontes. . .", totuşi 
nu se ştie nimic precis de unde veneau ei, chiar dacă sursa arată clar că nu erau 
mari cneji, dînd de înţeles că mai degrabă ar fi fost principi din familia domnitoa- 
re de la Kiev, urmaşi ai lui Iuri Dolgoruki şi Vladimir Monomah, aşa cum opina la 
vremea sa şi Karamzin, op. cit., cap. 8. 

15 Asupra acestui fapt atenţionează şi Eustathios al Tesalonicului, contemporan 
cu evenimentul, zicînd: „Astfel sciţii culcau la pămînt pe sciţi, iar noi stăteam 
neclintiţi în picioare..." (Ovrw ZkvBoci ZkvOccc. eiq yfjv KarEorpwvvvov, tcai rifizic, 
opdwi...): Fontes..., p.177. 

"' N. Bănescu, La domination bizantine sur Ies regions du Bas-Danube, în ARBSH, 
XIII, 1927, p. 21; P. Ş. Năsturel, Valaques..., p. 184; P. Diaconu, op. cit., p. 98. 

17 Dacă este adevărat, cum au susţinut o parte a istoricilor (de ex., N. Iorga, Studii 
istorice asupra Chiliei..., p. 32-33; P. Diaconu, op. cit., p. 112), că, în timpul fugii 
sale din Constantinopol, în anul 1185, Andronic I Comnenul ar fi trecut pe la Chi- 
lia, atunci constatăm că regiunea din nordul Dunării de Jos, învecinată cu fluviul, 
se afla sub stăpînirea Bizanţului, de vreme ce Choniates spune că, pentru a nu fi 
prins de oamenii împăratului care îl urmăreau, fugarul a plecat în grabă de aici 
la taurosciţi: ânoSiSpâoKwv u<piKvenai e/ţ XnĂfjv oĂiyovq râv npb Tijţ (iaotXetaq 
vnnperâv ovveno^evovi; ex wv etxvrco tcai raq Siio yvvatKaq inayo^Evoc;. iSovreq 



229 



care scriitorii bizantini îl prezintă ca parte a Taurosciţiei, nu se 
afla sub dominaţia politică a slavilor, de aceea nu putem găsi altă 
explicaţie pentru proiectarea acestei denumiri asupra teritoriului 
respectiv decît că sursele bizantine o înţelegeau în spiritul tradiţiei 
care crease imaginea unui pămînt populat (şi) de slavi, după ce, în 
timpuri mai vechi, aceştia îl dominaseră. 

Am văzut însă că vechile scrieri istorice ruseşti, din contra, nu 
au pregetat să susţină că ruşii, de foarte timpuriu, ar fi „încălecat 
Carpaţii" şi ar fi „închis porţile Dunării", astfel încît, avea să ob- 
serve bătrînul cronicar Nestor, pămînturile de lîngă Carpaţi ar fi 
fost locuite la început de slavi, iar volohii ar fi apărut aici mai tîrziu, 
înlocuindu-i pe aceştia: „Crbdnxy 60 my npewe cnoeene, u eonoxoee 
nepemua 3eMnw BonuHbCKyw" 71 *. Drept urmare, chiar lucrările 
unor istorici ruşi de mare calibru înşiră toate aceste menţiuni ca 
mărturii sigure ale unui trecut slav glorios 719 . Cercetările mai noi, 



OÎ)V (XVTOV Oi £K£tO~£ firjSiv T£Kţlt]piOV n£piK£Î[i£VOV iGlV KpOCTOVVTWV, ăXX wq 

cpvyâSa tîjv ini rovq TavpooKvBac, SianĂwîoiv imonip^ovra Kai (p£vyovra 
ţir]S£vbc, Siwkovtoc;, ov\\af$£iv fiiv ovt£ idâppt]oav, ovt£ bmooovv iSiKaiiooav (rdv 
yap Bfjpa Kai yv/jvov ovSiv iXarrov iS£Si£aav Kai npoq \ibvr]v rfjv £K£ivov diav 
Karimnijoov), vfja Si ijioiuăoavro Kai AvSpbviKoq ţi£ta twv vn' avrbv iy.fiifit]K£v 
£/'ţ a\)Tt]v: Nicetae Choniatae, Historia..., p. 350; v. şi HMKina XormaT, Mcmopun..., 
I, c. 439; O City of Byzantium, Anales ofNiketas Choniates, p. 348 (XnXr|v este re- 
dat în engleză Chele, fapt ce se pronunţă în favoarea părerii că, prin Xn\f|v, Chonia- 
tes ar fi avut în vedere anume Chilia). In consemnarea acestui eveniment de către 
A. Stone citim: „Andronicus arrived at Chele, from which he intended to take ship 
for Russia": A. Stone, op. cit.: http://www.roman-emperors.org/andycomn.htm. 
riCPJI, t. I, c. 14. 

Iată doar un citat dintr-o astfel de carte: „Haiore pyccKMeToproBbie jianbM nnasanM 
OTycTbfl flHecTpaKflyHaio b ropofl Tartan; (Majibiii Tanan) w flpyrMe «noflyHaiicKMe 
ropofla». TaK, HanpMMep, b 1159 r. KHH3b MBaH PocTHCJiaBHH «EepnaflHMK», 
oâocHOBaBiuMiicfl 3/ţecb, 3axBaTn;i MopcKHe cy/ia, npMHafljie>KaBmiie, BepoaTHO, 
caMOMy KH33K) iîpocnaBy OcMOMbicny: «H36n flBe Kyâape («Ky6apb» — MopcKoe 
cyflHO, c KOToporo TOBapbi b /lanbHeMineM neperpyaca;mcb Ha jianbM) m b3h 
TOBapa MHoro». UInpoKaa pyccKaa KonoHM3aijMa npn6pe>KMM peK flHecTpa, 
IIpyTa h CepeTa (c BHXojţoM k ycTbio flyHaa m b HepHoe Mope) co3flana TyT 
MHorHe pyccKMe ropo/ia": V. T. Paşuto, op. cit., c. 168. Referitor la unele chestiuni 
discutabile privind acest subiect, v. A. A. IIIaxMaTOB, Pa.3MCKa.Husi o dpeeHeumux 
nemonucHux ceodax, C.-IIeTepâypr, 1908; B. A. PbiâaKOB, flpeeHfw Pycb: CKa3a- 
hum, 6unuHU, nemonucu, MocKBa, 1963; M. fl. IIpMcejiKOB, Mcmopux pyccKozo 
nemonucanun XI - XV se., C. IleTepâypr, 1996. 



230 



chiar unele ruseşti, nu mai trec peste faptul că Povestea vremurilor 
de demult aşază în centrul istoriei pe slavi şi, în special, pe ruşi şi că 
în această cronică, de multe ori, locul faptelor reale îl ţin legendele 
şi istorisirile fantastice 720 , în timp ce specialişti de primă mînă în 
domeniu din Occident demonstrează că „reconstrucţia istoriei tim- 
purii în cronicile ruseşti se bazează în mare măsură pe ipoteze", de 
vreme ce cronicarul „adaptează cu succes tradiţiile scrisului istoric 
bizantin la scopurile sale personale" 721 . Tot aşa ca şi în cazul altor 
cronici medievale timpurii, ca, de exemplu, cea a lui Gallus Anoni- 
mus, în cazul polonezilor, sau Gesta Hungarorum, aceste ajustări şi 
reajustări nu veneau, bineînţeles, din impulsurile conştiinţei etno- 
politice, ci din pornirea, încurajată de cele mai multe ori de anumiţi 
factori interesaţi, de a proslăvi faptele înaintaşilor, întîi de toate, şi, 
mai ales, pe cele ale capetelor încoronate. 

în secolul al XH-lea şi, mai cu seamă, în cel care a urmat, pre- 
zenţa slavă între Carpaţi şi Nistru s-a diminuat mult, slavii seden- 
tarizaţi fiind, în mare parte, asimilaţi, pe cînd cei de curînd sosiţi 
aici şi rămaşi o vreme în cursul confruntărilor pe care le-au avut 
în veacurile X-XI cu Bizanţul, cu ungurii, cu pecenegii şi, mai tîr- 
ziu, cu cumanii s-au retras spre nord şi răsărit 722 . Principalele mase 



720 E. B. riienoB, PmpuKoeuuu: 1000 nem odnozo poda: ucmopua duHacmuu, 
MocKBa, 2001, c. 22 şi urm. 

721 S. Plokhy, op. cit., p. 15. 

722 întrucît, în secolul al XH-lea, tot teritoriul din nordul Dunării, de la est de Carpaţi 
şi de pe ambele maluri ale Nistrului, era stăpînit de cumani, poate cu excepţia 
perioadei cuprinse între anii 1159 şi 1186, este greu de închipuit cum ar fi fost cu 
putinţă ca pescarii halicieni să pescuiască în apele fluviului, aşa cum susţin unele 
cronici ruseşti: u tuedt c IIonoeu,u u cma e zopodext IJodyHaucKtixb u 113611 den> 
Kyâaprb u 83A moeapa Mnoza e nem u natcocmAuie pT>i6onoeoMT> FanuHbCK'biMt u 
npudoiua k neuy Ylonoeu,u MH03U u EepnadnuKa oy nezo uctcynucA: MnaTiieBCKaa 
jieTonMCb - nCPJI, 2, c. 342. Cît priveşte principele halician Ivan Berladnic, men- 
ţionat în acest fragment de cronică şi despre care s-a spus, în baza falsei „diplome 
bîrlădene", că ar fi domnit la Bîrlad pe la 1134, v. I. Bogdan, Diploma bîrlădea- 
nă din 1134 şi principatul Birladului, în AARMSI, ser. II, XI, 1888-1889, p. 65 şi 
urm.; A. M. Co6ojieBCKMM, Tpamoma kh. MeaHKa EepnadnuKa 1134 2., în „TpyflM 
VlII-ro ApxeonorMtecKoro CT>e3fla", tom II, MocKBa, 1895, c. 173.174. Vezi dis- 
cuţiile mai noi asupra acestui fenomen curios, care încearcă să redea credibilitate 
buclucaşului fals al lui B. P. Hasdeu, în: H. TenbHOB, B. CrenaHOB, H. PycceB, 
P. Pa6nHOBMH, «... M pa30wnucb cnaesme no 3eMne». 143 ucmopuu Kapnamo- 



231 



etnice care dominau demografic acest teritoriu erau românii şi cu- 
manii. Cu excepţia scurtei perioade din anii 1159-1186, cînd au fost 
atraşi într-un război de uzură cu ruşii, cumanii au fost mereu sem- 
nalaţi de sursele bizantine în nordul Dunării de Jos. Am observat 
în rîndurile de mai sus că, în unele cazuri, ostile împărăteşti erau 
forţate să treacă fluviul pentru a purta lupte grele cu aceştia, care 
erau foarte numeroşi, cum am văzut pe exemplul campaniei anti- 
cumane din 1148, alteori se foloseau de serviciile lor în expediţiile 
desfăşurate, tot la nord de Dunăre, împotriva ungurilor. Prezenţa 
cumanilor în această zonă era atît de supărătoare, încît diploma- 
ţia bizantină a trebuit să facă permanent eforturi stăruitoare, fie 
pentru a şi-i face aliaţi, fie, dimpotrivă, pentru a-i determina pe 
ruşi să-i atace dinspre nord şi est, fapt ce a dus la mai multe con- 
fruntări cumano-slave, ca cea foarte îndelungată, menţionată mai 
sus, dar şi unele din perioadele de pînă la 1159 şi de după 118 6 723 , 
aşa fiind, de exemplu, expediţiile anticumane ale cneazului hali- 
cian Roman Mstislavici din anii 1201/2 şi 1203/4 724 . De fapt, rela- 
tarea lui Choniates despre aceste expediţii mai degrabă subliniază 
prezenţa masivă a cumanilor în nordul Dunării, de vreme ce zice 
că, prin atacurile anticumane, cneazul halician „le-a dăruit romei- 
lor... uşurare de nenorociri" 725 . în realitate, după războiul din anii 



ffHecmpoecKux 3eMenb VI-X1U ne., KHiiiHHeB, 2002, m. IV. Dar nici chiar aceşti 
autori nu sînt siguri de autenticitatea acestui „document", de vreme ce îl tratează 
cu aprecieri de genul „ecjm CMMTaTb flocTOBepHhiMM CBefleHMH rpaMOTH 1134 r. . ."; 
dar, fără să-i nege autenticitatea, ei avansează ipoteza că Bîrladul lui Ivan Rosti- 
slavici Berladnic - evident, acceptat de ei doar ca parte componentă a Haliciului, 
- s-ar fi aflat în Dobrogea, ceea ce caută să demonstreze, în pofida lipsei orică- 
rei informaţii documentare credibile, că posesisunile ruseşti ce cuprindeau şi tot 
spaţiul est-carpatic cu ambele maluri ale Nistrului se întindeau pînă la sud de 
Dunăre. Evident, istoriografia română, inclusiv cea din Basarabia, a răspuns la 
astfel de pretenţii teritoriale: v., de ex., monografia relativ recentă a lui I. Tentiuc, 
menţionată mai sus, care conţine mai multe referinţe la polemicile asupra acestei 
probleme: I. Tentiuc, op. cit., p. 203-213. 
723 V. Spinei, Realităţi etnice. .., p. 81; idem, Moldova.. ., p. 177, 180. 

21 Nichita Choniates, op. cit., în „Fontes...", III, p. 308-309; şi HMKMTa XoHMaT, 
McmopuH..., c. 247; v. şi F. Curta, op. cit., p. 317. 

2 ...rac twv Kofiâvwv itpoSovc eorrjOE tcai role, ăvrjKEora năo^ovoi 'Pcoţiaioiq 
ăvaKW)[i]v ijipăfievoE roi) kixkov: Nichita Choniates, op. cit., p.308. 



232 



1159-1186, cumanii vor deveni forţa dominantă la Dunărea de Jos, 
jucînd un rol covîrşitor în marea răscoală din 1185-1186 a vlahilor 
şi bulgarilor împotriva Bizanţului şi contribuind, astfel, în mod 
direct la formarea ţaratului româno-bulgar. După înfrîngerea în 
bătălia de la Kalka, din 1223, pe care aceştia au suferit-o, împreună 
cu numeroşi aliaţi din rîndul alanilor, ruşilor, brodnicilor, de la 
mongoli, masa cumanilor a fost împinsă spre vest, staţionînd, în cea 
mai mare parte, în Moldova 726 . Aceste fapte arată de ce mărturiile 
din acele vremuri desemnează cu numele Cumania pămînturile 
din nordul Dunării de Jos şi de la est de Carpaţi. Astfel, în diploma 
papei Grigore al IX-lea, adresată la 31 iulie 1227 arhiepiscopului de 
Esztergom (= Strigoniu), se vede clar că prin Cumania se înţelegea 
Moldova şi partea estică a Munteniei 727 . Carmen miserabile, preţi- 
oasele mărturii ale lui Rogerius, de la mijlocul secolului al XH-lea, 
sînt şi mai explicite cînd spun că, înainte de a ajunge la Rodna, în 
Transilvania, tătarii care veneau din Rusia au trecut prin Cuma- 
nia 728 , adică prin Moldova, informaţie completată prin relatarea 
aceleiaşi surse, după care, trecînd Şiretul, oastea mongolă condu- 
să de Bochetor „a intrat în ţara episcopului cumanilor" (Bochetor 
cum aliis regibus fluvium, qui Zerech dicitur, transeuntes pervene- 
runt ad terram episcopi Comanorum) 729 . Bonfinius redă acest epi- 
sod puţin mai nuanţat, cunoscînd poate mai multe surse: Bochetor 
cum caeteris Tartarorum Regibus, traiecto Zerecho amne ad Cu- 
manorum Episcopi regionem peruenit, quam fuso fugatoque mox 
colono, occupauit, incendique 730 . La retragerea din Ungaria înapoi 



72 " J. C. Engel, op. cit., p. 318. 

727 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, voi. I, partea 1, Bucureşti, 
1887, p. 102 (în continuare: Hurmuzaki). Vezi şi J. C. Engel, op. cit., p. 318. 

72s Rogerius, p. 33, 72; şi SRH, II, 1746, p. 564. Iată şi conţinutul acestei mărturii: 
Rex Cadan inter Rusciam et Cumaniam per silvas trium dierum habens iter sive 
viam pervenit ad divitem Rudanam inter magnos montem positam Theutonico- 
rum villam regis argentifodinam, in qua morabatur innumera populi multitudo. 

7; " Rogerius, p. 33, 72; SRH, II, p, 564; J. C. Engel, op. cit., p. 349. Referitor la au- 
tenticitatea numelui Bochetor, v. V. Spinei, Moldova..., p. 201; I. Văsăry, op. cit., 
p. 138. Vorbind de relaţia acestuia cu Batîi, Bonfinius zice „cui Bochetor erat mili- 
tiae prefectus": A. Bonfinii, op. cit., p. 293. 

7Î " Antonii Bonfinii, op. cit., p. 293. 



233 



spre răsărit, tătaro-mongolii vor trece din nou prin Cumania 731 , 
deci prin Moldova. Prezenţa masivă şi îndelungată a cumanilor în- 
tre Carpaţi şi Nistru a avut drept urmare faptul că acest teritoriu se 
va numi Cumania şi mult mai tîrziu, după încetarea stăpînirii lor 
aici. Referinţe explicite la Cumania, cu sens prioritar de Moldova, 
se întîlnesc, de exemplu, în scrisorile din anii 1347 şi 1348 ale pa- 
pei Clement al Vl-lea şi în cele din 1404 şi 1410 ale papei Grigore 
al XII-lea 732 . G. Pray aduce dovada unei atitudini şi mai univoce 
cînd spune că, în secolul al XlV-lea, nu numai în operele auto- 
rilor unguri, ci chiar şi în actele oficiale ale coroanei ungare, Mol- 
dova era desemnată cu termenii Comania sau Cumania 733 . Şi am 
văzut că memoria istorică poloneză mai semnala acest nume chiar 
şi la începutul secolului al XVII-lea, cînd Cronica de la Cracovia, 
despre care am vorbit mai sus, menţiona că „Moldova... este un 
rest... al Cumaniei" 734 . A fost şi firesc, de aceea, ca anumite scrieri 
istorice din secolul al XVIII-lea 735 şi chiar unele din marile sinte- 
ze de istorie medievală realizate în Occident în secolul al XlX-lea 
să menţioneze că, în momentul trecerii tătarilor spre Ungaria prin 
Moldova, aceasta „se numea pe atunci Cumania" 736 , constatare re- 
luată repetat pînă la cercetările cele mai noi 737 . 

Stăpînirea de aproape două sute de ani a cumanilor peste ve- 
trele populaţiei autohtone din nordul Dunării şi mai ales influenţa 
lor militar-politică în acest spaţiu explică de ce izvoarele istorice 
din secolele XII-XIII îi menţionează mult mai des pe ei decît pe 



SRH, II, p, 586; v. şi L. A. Gebhardi, op. cit., p. 528-530. 
Hurmuzaki, II, 1890, p. 4, 7-8, 453, 467. 
G. Pray, Commentarii historici..., p. 107, 109. 
Cronica Moldovei de la Cracovia, p. 129. 

Ad Pontum Euxinum porrecta Moldaviae nomen obţinut,... apud scriptores au- 
tem hungaros et in regum documentis Comania vel Cumania, vel major Valachia 
apellatur: G. Pray, Commentarii historici..., p. 107. 

C. M. d'Ohsson, Histoire des Mongols, depuis Tchinguiz-Khan jusqu ă Timour 
Bey ou Tamerlan, tome II, La Haye et Amsterdam, 1834, p. 138. 
I. Vâsâry, op. cit., p. 138. Totuşi istoriografia nu are o părere unanimă asupra aces- 
tui subiect. O sinteză relativ recentă a istoriei ungare identifică Cumania cu terito- 
riul viitoarelor state Moldova şi Valahia: „Cumania (later known as Moldavia and 
Walachia)": P. F. Sugar, P. Hanâk,T. Frank, op. cit., p. 40. 



234 



românii de aici. Dorind să redreseze cumva tabloul istoric în fa- 
voarea românilor, unii istorici au încercat să demonstreze că, de 
fapt, în această perioadă, teritoriul din nordul Dunării „se afla 
mai degrabă sub dominaţie bizantină decît cumană" 738 , ceea ce nu 
poate fi adevărat în principiu, fiindu-ne bine cunoscut faptul că 
sursele bizantine nu conţin nici un indiciu că imperiul ar fi pre- 
tins vreodată toată regiunea nord-dunăreană 739 , mulţumindu-se 
să-şi asigure controlul asupra cursului inferior al acestui fluviu. 
Din a doua jumătate a secolului al Xl-lea şi pînă la invazia tăta- 
ră, cumanii nu au încetat să stăpînească acest spaţiu decît, poate, 
în anii marii confruntări cu ruşii, pe care am evocat-o de cîteva 
ori mai sus. Unele informaţii, atît izvoare scrise, cît şi date arheo- 
logice, care atestă o slabă densitate a populaţiei cumane în zona 
respectivă 740 , nu sînt destul de relevante în acest sens, deoarece 
aceasta este o chestiune care nu ţine de numărul real al cumanilor 
care s-au aflat aici, ci de modul lor specific de viaţă care nu le per- 
mitea să se stabilească definitiv într-un anumit loc, şi asta dincolo 



P. Diaconu, op. cit., p. 100 (v. şi pagina anterioară). 

Influenţa Bizanţului la nord de Dunăre, şi în special între Prut şi Nistru, în seco- 
lele XI-XIII, nu poate fi pusă la îndoială, dovadă sigură fiind mai multe mostre de 
ceramică greacă găsite de arheologi la Hansca, Moleşti, Lucaşeuca, Pohorniceni- 
Petruha, Brăneşti, Durleşti Valea Babei şi în alte locuri (I. Tentiuc, op. cit., p. 199), 
dar aceste materiale în nici un caz nu pot atesta dominaţia politică bizanzină în 
acest teritoriu. 

V. Spinei, Moldova.. ., p. 175; idem, Universa Valachica,p. 321; A. Ioniţă, Mormin- 
te de călăreţi la nordul Dunării de Jos in sec. X-XIII, în „Prinos lui Petre Diaconu 
la 80 de ani", volum îngijit de Ionel Cândea, Valeriu Sîrbu şi Marian Neagu, Brăila, 
2004, p. 461-468; S. Oţa, Populaţii nomade de stepă din Banat (secolele XI-XIV). 
Pecenegi şi cumani, ibid., p. 501-502, 504; F. Curta, op. cit., p. 318. In cazul popoa- 
relor nomade, principalul material referitor la evoluţiile demografice, care poate 
fi studiat arheologic, sînt mormintele; în întreaga Moldovă şi mai ales în Basa- 
rabia, numărul mormintelor cumane descoperite este destul de redus (în plus, e 
foarte greu să se facă o distincţie netă între mormintele cumane şi cele pecenege 
şi, în general, ale altor nomazi), iar din acestea, numărul celor studiate şi datate 
este mult mai mic, în jur de o treime, dacă ne am referi, de ex., doar la cele de la 
Hansca: I. Tentiuc, op. cit., p. 35. Tema aceasta este mult prea largă pentru a-mi 
putea propune să schiţez în acest studiu măcar elementele ei esenţiale. Ea poate fi 
cunoscută foarte bine consultînd lucrări speciale, ca, de ex., monografia lui I. Va- 
sâry, menţionată în notele de mai sus, sau cartea cercetătoarei ruse S. A. Pletniova 
(C. A. rineTHeBa, TIonoBUfii, MocKBa, 1990). 



235 



de faptul că mai trebuie să ţinem seama şi de nivelul pînă la care 
au reuşit să ajungă în această privinţă cercetările arheologice. Nu 
au reuşit să-i scoată de aici nici împăraţii Bizanţului, în secolul 
al XH-lea, cînd imperiul lor mai era încă destul de puternic, şi 
nici regii unguri, aşa cum încercase în anii 1211-1225 Andrei al 
II-lea cu ajutorul cavalerilor ioaniţi, pe care tocmai în acest scop 
îi instalase în Ţara Bîrsei 741 . Din ultimele decenii ale secolului al 
XH-lea, cînd Imperiul bizantin intră într-o profundă criză poli- 
tică ce va duce la căderea în 1204 a „reginei cetăţilor", cum a fost 
supranumit Constantinopolul, sub loviturile cruciaţilor, şi pînă la 
invazia mongolilor, în 1241, Ungaria rămăsese singura putere care 
mai stînjenea cumva dominaţia cumanilor între Carpaţi, Nistru şi 
Marea Neagră, fără să fi fost însă în stare să o pună sub semnul 
întrebării. 

Este adevărat că mărturiile datînd din secolele XI-XII despre 
românii (valahii) din acest teritoriu sînt mai sărace decît cele refe- 
ritoare la cumani şi la vlahii din Peninsula Balcanică, şi totuşi ele 
conţin date destul de relevante privind acest fenomen. Cunoaştem 
cîteva referinţe la valahii nord- dunăreni - mai întîi de toate şi mai 
cu seamă la cei din Moldova, de fapt, aproape întotdeauna la cei 
dintre Prut şi Nistru - ce se găsesc în surse de diferită origine, cele 
mai importante fiind scrierile istorice bizantine. înainte însă de 
a vorbi despre menţiunile din aceste scrieri, ar trebui, mai întîi, 
să evoc două referinţe de altă sorginte, care pretind a fi cele mai 
vechi menţiuni documentare despre românii din acest teritoriu. 
Una din ele este o relatare a lui Dlugosz, semnalată şi comenta- 
tă de Cantemir 742 şi întîlnită, din cînd în cînd, în studiile isto- 
rice moderne 743 , după care, în anul 1070, valahii ar fi luptat pe 
teritoriul Moldovei împreună cu rutenii şi pecenegii în armata lui 
Viaceslav împotriva lui Boleslav, viitorul rege al Poloniei. Şi dacă 



Ş. Papacostea, Românii în secolul al XlII-lea, p. 31. 

Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus, p. 49. 

A. Du Nay, The origins of the Rumanians: the early history of the Rumanian 

language, Toronto/Buffalo, 1996, cap. VI, 5: v. http://www.hungarianhistory. 

com/lib/dunay/ 



236 



veridicitatea acestei informaţii este pusă la îndoială de unii istori- 
ci 744 , în urma examinării comparate a manuscriselor cronicii căr- 
turarului polon, atunci relatarea istoricului armean Vardan, din 
secolul al XlII-lea, în care se spune că valahii ar fi fost prezenţi 
la est de Carpaţi şi în nordul Dunării de Jos în a doua jumătate a 
secolului al XI-lea 745 pare să nu fi fost infirmată de nimeni. Am 
văzut că, povestind despre campania antimaghiară din 1166, Kin- 
namos menţionează că la ea a participat „o mare mulţime de va- 
lahi", cărora împăratul „le poruncise să năvălească în ţara hunilor 
dinspre ţinuturile de lîngă Pontul zis Euxin" (xai Sf] Ktxi BXâ%cov 
noXvv dfiiXov, oi rwv e^'îraXiaq ănoiKoi nâXai elvai Xeyovrai, ek 
tu>v npdq tu> Evţeivu) KaXovţievw novrto fttopitov kţifiaXelv eKeXevev 
£('c ttjv OvvviKr\v. . .) 746 '. Chestiunea a fost discutată cu anumită pa- 
siune de către istoricii care au studiat acest fenomen, atitudinea 
lor împărţindu-se în două opinii 747 : una care admite că ar fi vorba 
de românii din nordul Dunării şi alta care susţine că ar fi vizaţi 
vlahii de la sud de acest fluviu, eventual cei din Dobrogea, de vre- 
me ce sursa spune clar că aceştia veneau din „ţinuturile de lîngă 
Pontul Euxin". Printre motivaţiile oarecum mai convingătoare ale 
celei de-a doua opinii este cea formulată de P. Ş. Năsturel 748 şi sus- 
ţinută de V. Spinei 749 , L. L. Litavrin 750 ş.a., după care, pornind la un 
război greu, Manuel Comnenul nu şi-ar fi putut permite să înrole- 
ze din mers detaşamente de valahi nord-dunăreni, fapt care, cred 
aceşti istorici, 1-a determinat pe împărat să apeleze mai degrabă la 
vlahii din imperiu (din Paristrion, opinează Spinei), aceştia pu- 
ţind fi instruiţi îndeajuns înainte de începerea campaniei. Părerea 
aceasta poate fi însă uşor combătută cu trei argumente, luate din 
realitatea de atunci, nu din speculaţii: întîi, că armata bizantină 



V. Spinei, Moldova, p. 103-104. 
A. Du Nay, op. cit., cap. VI, 5. 

Ioan Kinnamos, Epitoma, în „Fontes. p. 238-239; şi MoaHH KHHHaM, KpamKoe 
o6o3penue..., c. 289. 

Vezi bibliografia acestei chestiuni la P. Diaconu, op. cit., p. 104. 
P. Ş. Năsturel, Vaiaques, Coumans..., p. 179. 
V. Spinei, Moldova, p. 77. 
G. G. Litavrin, op. cit., p. 102. 



237 



era mult mai pregătită şi mai puternică decît cea a ungurilor, fapt 
dovedit în numeroase bătălii în care acestea s-au confruntat, mai 
cu seamă în spaţiul de la Dunăre dintre Vidin şi gura rîului Sava, 
aşa încît participarea valahilor în expediţia din 1166 nu putea avea 
un rol deosebit; al doilea, în numeroasele lor războaie, bizantinii 
au apelat frecvent la serviciile multor armate din afara imperiului, 
fără să se fi pus vreodată problema gradului de instruire a acestor 
trupe. în al treilea rînd, să nu uităm că, în aceeaşi vreme, sursele 
bizantine semnalează aflarea sigură a românilor la nord de Du- 
năre. Dacă, dintr-o necesară atitudine critică, nu avem siguranţa 
deplină că la expediţia din acel an au participat anume românii 
din nordul Dunării, încă mai puţin îndreptăţiţi am fi să nu ad- 
mitem o astfel de posibilitate. Sursa spune clar că, atunci, valahii 
veniseră din ţinuturile de lîngă mare, deci nu e vorba de cei din 
interiorul Peninsulei Balcanice. Şi, de vreme ce este aşa, nu putem 
avea nici un temei să credem că ei plecaseră doar din Paristrion, 
nu şi din nordul Dunării, punct de vedere care, de altfel, a mai 
fost exprimat în istoriografie 751 . Nu se ştie ce rol au jucat valahii în 
acea expediţie, ceea ce nu are nici o importanţă în logica acestei 
demonstraţii; e suficient că sursa istorică îi semnalează, şi din ce 
relatează ea înţelegem că aceşti valahi (nu e vorba de toată popu- 
laţia românească din imperiu şi din afara lui) trăiau în ţinuturile 
de lîngă mare, de o parte şi de alta a Dunării de Jos 752 , în situaţia 
în care, aşa cum s-a observat pe bună dreptate, pe atunci, fluviul 
nu era în mai mare măsură obstacol decît zonă de contact 753 , asta 
fiind cu atît mai valabil pentru comunităţile de aceeaşi origine 
etnică. De altfel, în istoriografia europeană, ideea că relatarea lui 
Kinnamos, coroborată cu alte surse, în special cu Choniates 754 , îi 



E. Stănescu, op. cit., p. 408. 

Lucru uşor de înţeles, pentru istoricii unguri, aceşti valahi puteau fi numai de 
la sud de Dunăre, fiind „trăitori în Imperiul roman de răsărit": Histoire de la 
Transylvanie, p. 183. 

D. Obolensky, Byzantine Frontier Zones and Cultural Exchange, în „Actes du 
XlVe Congres...", p. 306-307; v. şi E. Stănescu, op. cit., p. 403-405. 
Vezi şi E. Stănescu, Les «BĂâ)(wi» de Kinnamos et de Choniates etla presence mili- 
taire byzantine au nord du Danube sous les Comnenes, RESEE, IX, 1971, 3, p. 587. 



238 



avea în vedere anume pe valahii din Moldova, idenitificată pen- 
tru acea perioadă cu Cumania, a fost acreditată încă în secolul 
al XVIII-lea 755 , pentru ca, în secolul al XlX-lea, să o întîlnim, de 
exemplu, într-o mare sinteză de istorie a Poloniei 756 . 

în general, relaţiile Bizanţului cu populaţia din nordul Du- 
nării de Jos au fost mult prea complexe pentru a putea fi judeca- 
te doar în temeiul interpretărilor directe şi univoce ale surselor 
scrise. Se ştie că, de obicei, în scrierile istoricilor bizantini, acest 
teritoriu era numit Sciţia, iar locuitorii de aici, indiferent de ori- 
ginea şi apartenenţa lor etnică, erau numiţi sciţi; deci numele 
de sciţi îl purtau şi pecenegii, şi cumanii, şi slavii, şi românii, şi 
tătarii etc. care s-au aflat aici. Era şi firesc, prin urmare, ca în 
aceste scrieri, numele de cumani să-1 fi avut nu numai cumanii 
propriu-zişi, ci şi cei care trăiau împreună cu ei, de exemplu, 
românii. Tradiţional, numeroasele referinţe ale acestor surse la 
lupta Bizanţului împotriva incursiunilor comune ale cumanilor 
şi valahilor la sud de Dunăre 757 vorbesc despre o confruntare bi- 
zantino-cumană; de cele mai multe ori, masa aceasta mixtă de 
adversari ai Imperiului era desemnată cu numele de sciţi, alte- 
ori aceştia sînt numiţi cu un alt nume generic, acela de cumani. 
Pornind de la sursele bizantine, dar trimiţînd şi la o consistentă 
bibliografie central- şi vest-europeană, care, de fapt, s-a bazat, 
sub acest aspect, tot pe acele surse, Gh. Şincai avea să observe de 



J. Thunmann, op. cit., p. 344, 364. De fapt, istoricul german leagă acest fapt de re- 
ferinţele bizantine la fuga lui Andronic Comnenos în Galiţia, în 1164, cînd aflarea 
valahilor în Moldova era în afara oricărei îndoieli. 

A. Naruszewicz, Historya narodu polskiego, IX, wyd. nowe J. N. Bobrowicza, 
Lipska, 1837, s. 214. 

Iată doar cîteva referinţe la acest fenomen: AHHa KoMHHHa, AneKcuada. Bctv- 
nMTenbHaa CTaTba, nepersofl, KOMMeHTapMH H. H. JIioâapcKoro, MocKBa, 1965, 
c. 203, 268, 507; HMKMTa XoHHaT, Mcmopux..., c. 19-21, 119; tom II, noflpefl. npod). 
H. B. HejibiioBa, C.rieTep6ypr, 1862, c. 25, 128-130, 161, 213, 246-7, 401, 408; Mo- 
aHH KMHHaM, KpamKoe o6o3peHue..., c. 76; HnKiMpop Tperopa, Pumckuh ucmo- 
pua, HcmuHawmaxcx co esHmun KoHcmaHtnuHonojix namunsmaMU e 1204, moM 
I (1204-1341), în „BH3aHTMMCKne HCTopHKH", nofl pefl. II. IIIancpeeBa, C.-IIeTep- 
6ypr, 1862, c. 14, 16; Georgios Acropolites, Istorie, în „Fontes...", 111 p. 394-401; 
G. Popa-Lisseanu, Dacia..., 140-151, 161-163 ş.a. 



239 



multe ori că românii din Moldova din acea vreme se numeau cu- 
mani 758 . Ulterior, acest nume va deveni unul comun pentru toată 
populaţia de la est de Carpaţi şi din nordul Dunării. De aceea 
e normal să admitem că expediţia anticumană din 1148 a fost, 
într-o anumită măsură, şi una antivalahă. Kinnamos spune că 
împăratul i-a folosit în această luptă şi pe „sciţii care luptau ală- 
turi de romei" (Zicvdaq rovq daoi 'Pwpaioiq ţvveorpârevov...) 759 . 
Este greu să ne închipuim că aceşti „sciţi" ar fi putut fi cumani, 
deşi, strict teoretic, nu poate fi exclus; mai degrabă este vorba, 
şi de data aceasta, de valahi înrolaţi în ţinuturile de lîngă mare, 
de vreme ce mişcarea trupelor a urmat traseul obişnuit, adică 
dinspre gurile Dunării către Carpaţi. 

Există mărturii privind prezenţa românilor la nord de Dunăre, 
şi anume la răsărit de Carpaţi, mult mai sigure decît aceste refe- 
rinţe ale lui Kinnamos. Cea mai preţioasă din ele se conţine în 
relatarea lui Choniates despre fuga în 1164 a lui Andronic Com- 
nenos la halicieni, de unde se vede că, exact în momentul în care 
ajunsese la pămîntul acestora, fugarul a fost prins de nişte valahi, 
care l-au predat oamenilor împăratului: "Ore koci AvdpoviKoq nâXiv 
ănodpăq K<xi napayevd^evoq eiq râXirţav exeiBev enaveţevq'ev. lari 
dl f] râXirţa \iia rwv napă roîq 'Pwq ronapxiwv, oue xai Zxiidaq 
'Ynep/iopeovq (paoiv... AXX' ore rov Sei^aîveiv ănel^ev AvSpovncoq 
wq r\8r\ rac %eipoiq rwv SicoKovrcov Xadwv kcci rwv rfjq raXîrţrjq 
bpiwv Xafioţievoq, npdq f/v wq siq aw(ov Kprjapuyerov &p\ir\ro, rort 
drjpevrwv e^nînrei ralq ăpxvai- avXXrjfdelq yăp napă BXâxwv, olq 
f] f^T] rfjv avrov (pdâaaaa fvyfjv vfrjyr/aaro, eq rovnîaw npdq 



Gh. Şincai, op. cit., p. 340, 343, 350, 361, 380, 381, 395-397, 405, 418, 428, 434, 
437. Uneori, pe românii din acea perioadă, el îi numeşte sciţi (schythe), ceea ce 
însemna tot cumani, explicînd că aceştia se numeau aşa „ca să se osebească de 
vlahii cei ce sînt de-a dreapta Dunărei" (p. 340), argument pe care istoriografia 
contemporană bineînţeles că nu l poate agrea. 
Ioan Kinnamos, Eptoma, în „Fontes...", I, p. 234-235. 



240 



PaoiXea năXiv ănt)y£T0 76a . Nu intru în discuţiile, în general sterile, 
privind locul unde a fost prins Andronic 761 . Pornind de la men- 
ţiunea lui Choniates că, în momentul în care a fost prins, fuga- 
rul era la hotarele Galiţiei {rtbv rfjq raXirH,r\q opiwv), istoricii ruşi 
susţin că asta s-ar fi întîmplat în sudul Basarabiei, la Dunăre 762 , 
de unde aceştia trag concluzia că teritoriul de la nord de acest rîu 
s-ar fi aflat în componenţa cnezatului halician. Istoricii români, 
dimpotrivă, afirmă că incidentul s-a produs în nordul Moldovei, 
întrucît nu există dovezi sigure că Galiţia s-ar fi întins pînă în sud- 
ul acestui teritoriu. Pentru studiul de faţă, discuţia 763 nu prezintă 
nici un interes, important este că, din ceea ce spune Choniates, 
confirmat de Kinnamos, se vede clar că incidentul s-a petrecut 



Nicetae Choniatae, Historia..., p. 350; v. şi traducerile în engleză şi rusă: Annales 
ofNiketas Choniates, p. 75; HmciiTa XoHMaT, Mcmopux..., c. 164. Fenomenul este 
relatat pe larg şi de Kinnamos, dar fără menţionarea valahilor: :'Icocrvvnc, Kivvauoc,, 
laropiwv SiBXia Z, p. 232, 234; v. şi MoaHH KMHHaM, KpaniKoe o6o3penue..., 
c. 257-260. Mai succint se regăseşte şi în cronicile ruseşti Ipatievskaia şi Voskre- 
senskaia, dar acestea nu spun nimic despre prinderea lui Andronic de către valahi: 
„ripii6e)Ke mc Lţaparopofla 6paTaH uapeB Kiop (iciip - I.Ţ.) AHflpoHMK k ilpoaiaBy 
y Taimn w npna h ilpocnaB c BeJiMKoii jno6oBhio, n fla eMy ilpocnaB HeiconMKO 
ropoflOB Ha yTemeHMe": nCPJl, t. VII, C- IleTepâypr, 1859, c. 78. 
în istoriografia modernă şi contemporană sînt numeroase referinţe la acest mo- 
ment, ca de ex.: J. Ch. Engel, op. cit., p. 253; Gh. Şincai, op. cit., p. 340; Victor 
Spinei, The Romanians..., p. 132, 133; idem, Moldova, p. 78; idem, Universa, 
p. 425; P. Diaconu, op. cit., p. 103; R. Browning, op. cit., p. 181-182; J. Thunmann, 
op. cit., p. 344, 364; A. A. BacmibeB, Mcmopun Bu3aHmuucKou uunepuu, moM 
2. Om Kpecmoebix noxodoe do nadenun KoHcmamnuHononsi (Komhuhm u ux 
euevuHRK nonumuKa): http://lib.aldebaran.ru/author/vasilev_aleksandr_istori- 
ya_vizantiiskoi_imperii_t2_0.html; F. Curta, op. cit., 316. A. Stone, Andronicus I 
Comnenus (A.D. 1183-1185): http://www.roman-emperors.org/andycomn.htm; 
T. T. JlMTaBpMH, Bnaxu eu3aHtnuucKux ucmoHHUKoe X-XIII e., c. 103; E. Stănes- 
cu, Byzance et Ies Pays roumains..., p. 408; idem, 500 de ani de relaţii romăno- 
bizantine, în „Lumea Bizanţului", Bucureşti, 1972, p. 161. 

Vezi, de ex., B. A. PwâaKOB, Ytiuhu, c.5-14; T. B. OeflopoB, Tueepu,bi, BJ\W, 1952, 
Na 2; B. T. IlaiuyTO, op. cit., c. 168-169, 271; F. F. /iMTaspMH, op. cit., p.103. 
Vezi asupra acestei discuţii P. Diaconu, op. cit., p. 100-101. 



241 



la nord de Dunăre, deci sursa istorică îi semnalează pe români 
anume în acest spaţiu 764 . 

Cu numele de volohi, românii din zona Carpaţilor şi de la 
Dunăre sînt semnalaţi şi de Povestea vremurilor de demult; nu 
are importanţă principială faptul că, aşa cum am mai observat, 
această sursă susţine că românii locuiau aici împreună cu slavii 
sau chiar că aceştia din urmă ar fi fost primii care ar fi locuit 
teritoriul respectiv, iar volohii ar fi venit peste ei. Astfel, relatînd 
despre sosirea ungurilor în Carpaţi, pe la anul 898 765 , cronica rusă 
precizează că ei îi găsiseră aici pe volohi şi pe slavi. întîlnim în alte 
locuri ale acestei Poveşti fraze de genul „BonoxoM'b 60 uauieduiuM 
na cnoeeHU na dyuaucKue, u cn>buiuMb e huxi> u HacunxwuţuMb 
UMb" şi „Crbdxxy 60 my npeMe cnoeeue, u eonoxoee nepenuia 
3eM/iw BonuHbCKyw" 766 , sintagma de la urmă {3eMnx BonuHbCKan) 
avînd în cronică sensul de „pămînt slav". Aşadar, chiar primele 
cronici ruseşti, care aveau interesul să afirme dreptul slavilor asu- 
pra pămînturilor din nordul Dunării şi să susţină prezenţa lor ve- 
che şi masivă aici, menţionează mereu aflarea românilor în acest 
spaţiu încă din momentul semnalării celor dintîi fapte istorice au- 
tentice pe care aceste surse istorice le-au cunoscut. 

Şi unele izvoare europene semnalează prezenţa românilor în 
acest spaţiu. Călătorul franciscan, Wilhelm de Rubruck, trimis în 
1253 de regele Franţei, Ludovic al IX-lea, la aceeaşi reşedinţă de pe 
Volga a lui Batîi, îi menţionează pe români printre cei care duceau 
daruri hanilor: Ipse enim est in itinere Christianorum, scilicet Ru- 



in istoriografia europeană, referinţele surselor bizantine la românii din nordul 
Dunării sînt cunoscute de mult: v., de ex., J. Thunmann, op. cit., p. 344, 364. Nici 
pentru cercetările româneşti informaţia aceasta nu este de dată recentă, după cum 
se poate vedea din prestigioasa lucrare a lui Al. Philippide Originea românilor, 
voi. II, Iaşi, 1927, p. 358-359. Şi scrierile istorice maghiare sînt puse în situaţia de 
a admite cumva că, în acel moment, românii, într-adevăr, trăiau la nord de Du- 
năre, dar că imigraseră aici de curînd: „îl est possible que des Roumains etaient 
deja installes sur Ies pentes sud et est des Carpates des avânt 1200": v. Histoire de 
Transylvanie, p. 183. 

Se ştie, istoriografia contemporană consideră că asta s-a întîmplat cîţiva ani mai 
devreme: P. F. Sugar, P. Hanâk,T. Frank, op. cit., p. 11. 
riCPJI, t. I, c. 5, 14. 



242 



tenorum, Blacorum, Bulgarorum minoris Bulgarice, Soldainorum, 
Kerkisorum, Alanorum: qui omnes transeunt per eum quum va- 
dunt ad curiam patris sui deferre ei munera, unde magis amplec- 
titur eos 767 . Evident, aşa cum s-a mai observat pe bună dreptate 768 , 
această menţiune referitoare la valahi trimite la realităţi cu mult 
anterioare datei respective şi, bineînţeles, are în vedere mase com- 
pacte de români din teritoriul carpato-nistrean. 

Dispunem, apoi, de o sumă relativ consistentă de date arheologi- 
ce, începînd de la vestigiile culturii Dridu sau Răducăneni 769 şi ter- 
minînd cu descoperirile posterioare invaziei mongole din 1241, care 
atestă şi ele existenţa neîntreruptă la nord de Dunăre a unei popu- 



The journal offrier William de Rubruquis. . ., cap. XX. Vechea variantă în engleză a 
acestui pasaj conţine nişte nuanţe puţin diferite de textul latin: He lieth in the way of 
the Christians, as namely of the Russians, the Valachians, the Bulgarians of Bulga- 
ria the lesser, the Soldaianes, the Kerkis, and the Alanians: who all ofthem passe by 
him, as they are goingto the Court of his father Baatu, to carie gifts: whereupon he 
is more in league with them. Despre călătoriile celor doi emisari la hanul Batîi, v. şi P. 
Jackson, The Mongols and the West, 1221-1410, Edinburgh, 2005, p. 3, 35, 47, 71-73, 
87-93, 95-98, 103, 106-108, 114, 135 ş.a. în istoriografia română este încă vehiculată 
părerea după care călugărul franciscan Pian di Carpine, trimisul papei Inocenţiu al 
IV-lea la hanul Batîi, în drumul său de întoarcere, în 1247, ar fi întîlnit un principe 
cu numele Olaha, nume care este interpretat ca o expresie ungurească a numelui de 
vlah: V. Spinei, Moldova, p. 230; idem, The Romanians..., p. 163. în realitate, nu- 
mele adevărat vizat în această sursă nu este Olaha, ci Aloha, despre care Carpini 
spune că era cneaz rus: vezi The journey of William ofRubruck to the eastern parts 
of the world, 1253-55 with two accounts about earlier journey of John of Pian de 
Carpine, London, 1900, p. 31; IoaHHT, fle Urzho KapnMHM, Mcmopux Momanoet; 
BMJihrejibMi, fle Py6pyKi>, Tlymeuiecmeue e BocmoHHUx cmpanu, BBe/ţeHMe, 
nepeBOflii m npMMeiamfl A. I. ManeMHa, C.-neTep6yprh, 1911, c. 61-62; ed. a 2- 
a: fl>KMOBaHHM flenb ITnaHO KapnMHM, Mcmopux Momanoe; TMJibOM fle PyâpyK. 
Tlymeuiecmeue e BocmoHHue cmpanu, MocKBa, 1957, p. 82, v. şi nota 648. 
V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 89. 

Victor Spinei, The Romanians..., p. 191-193, 213-215; idem, Moldova, p. 73, 74, 
107-101, 114-17, 120, 128, 130, 134, 144, 176; idem, Realităţi etnice..., p. 51-53, 
63-64, 98-99, 103, 122, 131, 147, 156; D. Gh. Teodor, Spaţiul carpato-dunăreano- 
pontic în mileniul marilor migraţii, Buzău, 2003, p. 13-21; idem, Realităţi etni- 
ce, demografice şi culturale la est de Carpaţi in evul mediu timpuriu (secolele 
VIII-XII), în „Românii în Europa medievală (între Orientul bizantin şi Occiden- 
tul latin). Studii în onoarea profesorului Victor Spinei", Brăila, 2008, p. 165-168; 
Gh. Postică, op. cit., p. 62-63; I. Chirtoagă, Din istoria Moldovei de Sud-Est ptnă 
în anii '30 ai secolului al XlX-lea, Chişinău, 1999, p. 32, 35. 



243 



laţii româneşti la sfîrşitul mileniului I şi în primele secole ale mile- 
niului II. S-a constatat că, deşi marile invazii, ca cele ale pecenegilor, 
uzilor, cumanilor şi, mai ales, cea mongolă, au provocat o anumită 
reducere a numărului autohtonilor - dar, bineînţeles, nu o dispariţie 
fizică a acestora din zona respectivă, ci o deplasare, sub presiunea in- 
vadatorilor, spre Carpaţi sau peste Dunăre - totuşi mase importante 
de români (şi de slavi asimilaţi) au continuat să vieţuiască împreună 
cu nomazii, dovezi sigure în această privinţă fiind atît vestigiile ma- 
teriale caracteristice modului de viaţă al românilor 770 , cît şi cele co- 
mune pentru ei şi pentru nomazi 771 . Se constată, pe de o parte, per- 
sistenţa localnicilor în vechile lor vetre, deşi temporar împuţinate 772 , 
iar, pe de altă parte, o sedentarizare a nomazilor, inclusiv amestecul 
lor cu românii 773 , şi chiar o fuzionare pe acest teritoriu a diferitor 
grupuri de nomazi 774 . Este adevărat că, mai cu seamă în cazul pece- 
negilor şi al cumanilor, este extrem de greu să se facă o departajare 
clară pe grupuri etnice aparte a materialelor descoperite 775 . 

5. Bolohovenii 

O populaţie relativ numeroasă de români, cu numele de bo- 
lohoveni, se afla la est de Nistru, în Podolia, numită în cronicile 



" D. Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi în secolele 
VI-XI e. n. Aşezările din secolele VI-XI e.n.de la Dodeşti-Vaslui, Iaşi, 1984; idem, 
Realităţi etnice, demografice..., p. 166-168; idem, Aspecte etno- demografice ale 
continuităţii la est de Carpaţi în secolele V-XI e.n., în AARMSI, ser. IV, 1. 12, 1987, 
p. 173-178; V. Spinei, The Romanians..., p. 194-195; idem, Moldova, 162; idem, 
Universa Valachica, 322, 425, 522; Gh. Postică, op. cit., p. 72-73. 

1 V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 156; Gh. Postică, op. cit., p. 231; D. Gh. Teodor, 
Autohtoni şi migratori la est de Carpaţi în secolele VI-X e.n., în „Arheologia Mol- 
dovei", X, 1985, p. 50-73; idem, Spaţiul..., p. 475 şi urm. 

2 P. Diaconu, Les Petchenegues au Bas-Danube, Bucarest, 1970, p. 38; V. Spinei, 
Moldova, p. 175; idem, Universa Valachica, p. 321, 523. 

5 V. Spinei, Universa Valachica, p. 273, 275; Ş. Papacostea, Geneza statului în evul 

mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 132-3; P. Diaconu, Les Coumans..., p. 22; 

D. Gh. Teodor, Realităţi etnice..., p. 170-172. 
'" V. Spinei, Universa Valachica, p. 525; cf. S. Oţa, op. cit., 507. 

A. Ioniţă, Morminte de călăreţi..., p. 467-468, 481; cf. S. Oţa, op. cit., p.500; v. şi 

Al. Philippide, op. cit., p. 352. Cf. nota 738. 



244 



polone Rusia inferioară 776 . Fenomenul acesta nu este elucidat pînă 
la capăt, deşi are o bibliografie oarecum consistentă, alcătuită, bi- 
neînţeles, mai cu seamă din scrieri ruseşti şi româneşti 777 . Prime- 
le cercetări sistematice ale istoriei bolohovenilor datează din anii 
'70-'80 ai secolului al XlX-lea, fiind vorba mai ales de scrierile lui 
N. P. Daşkevici 778 , apoi de cele ale lui A. S. Petruşevici 779 , N. V. Mol- 
cianovski 780 , D. I. Zubriţki, A. M. Andriaşev ş.a. Numele boloho- 
venilor pare să fie legat de o aşezare ce a căpătat numele de la ei, 
probabil, centrul lor politic-administrativ, Bolohov, despre care 
însă nu se cunoaşte aproape nimic sigur. Pornind de la relatarea 
cronicii ruseşti Ipatievskaia, după care, în anul 1150, cneazul hali- 
cian Vladimirko ar fi plecat din Halici spre Kiev, trecînd prin Bo- 
lohov, apoi pe lîngă Munarev şi urmînd spre Volodarev (u npude 



Martini Cromeri, op. cit., p. 209, 279 (Russiam inferiorem, quae Podolia dicitur; 
inferioris Russiae sive Podoliae). 

Dintre scrierile româneşti, ar trebui menţionate mai ales B. P. Hasdeu, Etymo- 
logicum Magnum Romaniae, IV, Bucureşti, 1898, p. LIX; A. D. Xenopol, Isto- 
ria românilor, voi. I, p. 383; D. Onciul, Opere complete, I, ed. A. Sacerdoţeanu, 
Bucureşti, 1946, p. 63-64, 289-290, 292 ş.a.; idem, Instituţii politice romane păs- 
trate de români, în: D. Onciul, Miscelaneu. Studii, cuvintări, prelegeri, p. 171; 
N. Iorga, Istoria românilor, voi. III, p. 72, 76, 117, 171; idem, Românii de peste 
Nistru. Lămuriri pentru a-i ajuta in lupta lor, Slatina, 1990; Al. Boldur, Istoria 
Basarabiei, p. 106-110; idem, Românii şi strămoşii lor în istoria Transnistriei, 
Iaşi, 1943, p. 15-36; V. Spinei, Moldova, p. 50, 101-103, 105, 113-114, 130, 138, 200, 
229, 276, 329; idem, Realităţi etnice..., p. 89; idem, The Romanians..., p. 161-162; 
Th. Holban, Contribuţii la problema originii şi localizării bolohovenilor, în SRI, 
XXI, 1968, 1; P. Parasca, Continuitatea populaţiei româneşti din Podolia în sec. 
XIII-XV, în RIM, VI, 1995, 2, p. 46-51; idem, Moîdovlahica. Studii, Chişinău, 2009, 
p. 349-366. Interesante sînt şi două lucrări ale lui T. Burada, chiar dacă acestea se 
arată preocupate mai mult de aspectul etnografic al aşezărilor româneşti de din- 
colo de Nistru: O călătorie în satele moldoveneşti din gubernia Herson (Rusia), 
Iaşi, 1893; O călătorie la românii din gubernia Kamenitz-Podolsk, Iaşi, 1906. 
H. II. flauiKeBM4, KnsiMeHue ffanuuna Tanuv^Kozo no pyccKUM u unocmpaunuM 
u3eecmuKM, KiieB, 1873, c. 51-54; idem, BonoxoecKax 3eMnn u ee 3HaneHue e pyc- 
ckou ucmopuu: snu3ob U3 ucmopuu K)mhou Pycu e XIII u XIV cmonn>munx, în 
„Tpyflbi IlI-ro ApxeonorimecKoro CT>e3fla", tom II, Kwers, 1878; idem, Hoeeuuiue 
doMucnu o Bonoxoee u Bonoxoeu,ax, în ,,KneBCKMe yHMBepcHTeTCKMe H3BecTMa", 
1884, Ns 6. 

A. C. rieTpyiueBMi, Kmo 6unu BonoxoecKue KHK3bnl, JIbBOB, 1877. 

H. B. MojmaHOBCKMM, OnepK U3eecmuu o nodonbCKOu 3eMne do 1434 eoda (npe- 

UMyu^ecmeeHHO no nemonucxM), KMeB, 1885, c. 226 şi urm. 



245 



]A3Acnaeoy erbcmb coxce BonoduMup'b nepeuient Bonoxoeo udemb 
mumo MyHapeet k Bonodapeey)™, istoricii ruşi au estimat că oraşul 
pare să fi fost amplasat în sudul Volîniei, la hotarul dintre pămîn- 
turile Podoliei şi ale Kievului, mai sigur între Mejibojie, la vest, şi 
Poteterevie, la est 782 . Altfel spus, Bolohov era aşezat undeva în spa- 
ţiul relativ restrîns dintre cursurile superioare ale rîurilor Bugul de 
Sud şi Sluci. El mai este menţionat de două ori în această croni- 
că, cu referinţă la anii 1172 şi 1257 sau 1258 783 . Ţara bolohovenilor 
(BonoxoecKdH 3eMnx) mai avea şi alte oraşe. Şapte din ele, şi anume 
Bakota, Derevici, Gubino, Cobud, Cudin, Gorodeţ, Bojsk şi Dead- 
kov, sînt menţionate în cronici în legătură cu o expediţie a cnea- 
zului halician Daniil Romanovici împotriva lor, în 1241, motivată 
de relaţiile prieteneşti pe care cnejii bolohoveni le aveau cu tătarii, 
dar, probabil, mai curînd din dorinţa de a-şi afirma stăpînirea asu- 
pra oraşului-cetate Bakota de pe malul stîng al Nistrului: cn'biuiae'b 
Me ffaHum npu xob'b Pocmucnaenb co KHA3U BonoxoebCKUMU Ha 
BaKomoy a6be oycmpemucA na nn> zpadu ux'b wzueeu npedacmb . u 
zpeânA ux'bpacKona... flamcm Me eo3bMa nnn>m mhozk epamucA u 
nouma zpadu ux^ffepeeuHb royâum u Koâoydt Koydum zopodrbu,b 
BoMbCKbiu p,AdbK06T> 1M . Ruinele unora din aceste oraşe mai puteau 
fi văzute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea 785 . în afară de 
acestea şi de Bolohov, în cronici se mai întîlnesc numele a încă cel 
puţin vreo zece aşezări ceva mai mari, între care cinci-şase oraşe, 
din ele cel mai important fiind Mejibojie, situat chiar în centrul 
„ţării bolohovenilor", urmat de Vozveaghel, Kolodeajen, Polonnoie, 
Beloberejie, Simoţ, Cerneatin, Mikulin, Munarev, Priluk 785 . 



IICPJI, II, c. 275-276. 

H. II. flauiKeBMH, EonoxoecKax 3eM/ix, c. 19; A. M. AHflpMfliueB, Onepu ucmopuu 
Bojiuhckou 3eunu, c. 188. 

IICPJI, II, c. 377, 572; v. şi N. Iorga, op. cit., p. 71 Astăzi se vorbeşte cu oarecare 
siguranţă că oraşul s-ar fi situat pe rîul Sluci, afluent al Pripiatiului, unde se află 
actuala aşezare Liubar (de la numele kneazului lituanian Lubart, fost stăpîn al 
acelor locuri), la o distanţă de 24 de km de staţia de cale ferată Pecianovka. 
Ibidem, p. 541. 

A. M. AHflpMameB, op. cit., p. 189. 

I. KpMn'aKeBMH, ranimbKO-BonMHCbKe KH33iBCTBO, c. 17. Cf. http://litopys.org. 
ualkrypgvo\lkrypgv04.htm. 



246 



S-a discutat şi se mai discută în contradictoriu relativ la aparte- 
nenţa etnică a bolohovenilor, dar, dincolo de numele lor care arată 
clar că e vorba de volohi şi în afară de faptul că populaţia româ- 
nească din Podolia a supravieţuit pînă în zilele noastre - între timp 
împuţinată mult, ce-i drept, şi în mare parte asimilată -, trebuie 
reţinut faptul că ei au fost recunoscuţi ca români chiar şi de o parte 
a istoricilor ruşi, ca A. S. Petruşevici, F. Micloşici ş.a. (în timp ce 
încă mai mulţi susţin că aceştia ar fi fost slavi 787 ). Menţionarea în 
cronicile vremii a oraşelor stăpînite de cnejii bolohoveni permite a 
avea o anumită idee despre configuraţia „ţării bolohovenilor", deşi 
este evident că aceste date sînt mult prea departe de a putea oferi o 
imagine adecvată a spaţului respectiv, ceea ce face imposibilă o de- 
limitare riguroasă a acestui teritoriu de pămînturile din jur. După 
aprecierile lui N. P. Daşkevici, această „ţară" era situată pe cursul 
superior al Bugului de Sud şi pe afluenţii săi de pe ambele părţi, 
pînă la cotitura rîului spre sud, pe cursul superior al rîului Sluci 
pînă la vărsarea lui în Homor şi, de asemenea, pe cursul superior al 
Teterevului şi al afluenţilor săi, dar nu mai departe de Gnilomet 788 . 
Trebuie însă să reţinem că, aşa cum arată foarte clar CRONI- 
CA HALICI-VOLÎNIANĂ, cnejii bolohoveni considerau că lor le 
aparţinea şi oraşul Bakota de pe malul stîng al Nistrului de mij- 
loc. Toate aceste date au fost folosite pentru alcătuirea unor hărţi 
ale „ţării bolohovenilor". Se pare că prima imagine cartografică a 
acestui teritoriu este cea cuprinsă într-o hartă mai mare a lui M. 
S. Gruşevski, care se ghidează după datele din cronici privind cele 
şase oraşe bolohovene, fără Bakota şi, bineînţeles, fără Bolohov 789 . 
N. P. Daşkevici demonstrase importanţa oraşului fortificat Bakota 
pentru bolohoveni, dar nu mai puţin pentru cnezatul Halici, deoa- 



De ex., H. A. Moxob, Oneptcu ucmopuu ipopMupoeaHUH monbaecKozo Hapoda, 
KMUiMHeB, 1978, c. 51-52; idem, npuemenue Kanums de sxKypb, KiiniMHay, 1983, 
n. 34. 

H. n. flauiKeBMM, BonoxoBCKax 3eM7iR, c. 17-21. 

Vezi V. Boldur, Românii şi strămoşii lor..., p. 24-25. Trebuie însă să reamintesc 
avertizarea întemeiată a lui A. Sacerdoţeanu privind necesitatea unei atitudini 
critice faţă de maniera lui Boldur de utilizare a izvoarelor, inclusiv în chestiunea 
bolohovenilor: v. în Dimitrie Onciul, op. cit., p. 391. Vezi şi nota 646. 



247 



rece constituia principalul punct de apărare al acestuia dinspre sud- 
790 '. Mai aproape totuşi de conţinutul şi de spiritul surselor istorice 
se arată două hărţi alcătuite de V. Boldur, după care pămînturile 
bolohovene s-ar fi întins, dinspre sud-vest, de la Soroca şi Movilău 
pînă dincolo de Berdicev şi Polonnoie, la nord-est, şi de la Cioban 
şi Tatarisca, la nord-vest, pînă la Bosoi Brod, spre sud-est 791 . 

Judecind după cele cîteva informaţii lapidare oferite de cronici, 
comunitatea bolohovenilor, ca manifestare politico-administrati- 
vă, a existat, cu cîteva întreruperi, peste trei sute de ani; prima şi 
cea mai importantă perioadă a durat mai bine de două secole, de pe 
la 1050, cînd în izvoare se întîlneşte prima dată oraşul Bolohov, şi 
pînă la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIII-lea 792 . 
După cum susţin unele scrieri ruseşti, într-un important segment 
al acestei perioade, şi anume în secolul al XH-lea, cursurile supe- 
rioare ale Bugului de Sud şi Nistrului, cu oraşele Bujsk, Mejibojie 
şi Cotelniţa, s-ar fi aflat în componenţa statului rus 793 . în istorio- 
grafia română pare să se fi afirmat părerea că, după expediţia din 



N. P. Daşkevici, op. cit., p. 12; v. şi nCPJI, tom 2, c. 566. în timpul atacului tătăresc 
din 1258 (sau mai degrabă 1259), castelul-cetate al oraşului a fost distrus şi se pare 
că, din acest moment, localitatea îşi pierde caracterul de aşezare urbană. în 1981, 
satul care mai purta încă acest nume a dispărut sub apele hidrocentralei construi- 
te în acel loc. 

V. Boldur, Românii şi strămoşii lor..., p. 16-17; idem, Istoria Basarabiei, p. 114-115. 
Caracterul lapidar al informaţiei asupra acestui subiect, care se opreşte la 1257 sau 
1258, i a sugerat lui Daşkevici observaţia că interesul faţă de bolohoveni se limi- 
tează la domnia cneazului Daniil Romanovici al Haliciului {op. cit., p. 57), ceea 
nu e corect nu numai prin prisma întregii istorii a acestei comunităţi, dar chiar şi 
pentru faptul că „ţara" medievală a bolohovenilor nu a dispărut în acel moment; 
limitele cunoaşterii unui fenomen istoric nu pot fi relevante pentru acel fenomen. 
H. M. IleTpoB, IJodonua. McmopunecKoe onucanue, C.-IieTep6ypr, 1891, c. 10-11. 
(Pe foaia de titlu a cărţii, numele autorului nu figurează, în schimb se află cel al 
editorului P. N. Batiuşkov, ceea ce a făcut ca, din neatenţie, lucrarea să-i fie atri- 
buită acestuia. De fapt, ca reprezentant al cercurilor funcţionăreşti şi intelectuale 
din preajma tronului imperial al Rusiei, Batiuşkov a iniţiat, spre sfîrşitul anilor '80 
ai secolului al XlX-lea, editarea mai multor monografii despre guberniile ruseşti 
din partea de apus a ţării, care îl făcuseră să creadă, aşa cum susţinea chiar el în 
prefaţa la interesanta carte a prof. Petrov de la Academia teologică din Kiev, rea- 
lizată însă în spiritul naţionalismului militant rus, că astfel a creat „opera întregii 
graniţe vestice a Imperiului, «de la mare pînă la mare»".) 



248 



1257 a lui Daniil împotriva oraşelor bolohovene, această comuni- 
tate ar fi dispărut 794 . De fapt, se ştia încă în urmă cu aproape un 
veac şi jumătate că, după raziile devastatoare de la începutul ani- 
lor '60 ai secolului al XlII-lea ale hoardei mongole a lui Burundai 
în Volînia şi în Halici 795 , cnejii bolohoveni, menţionaţi în cronici 
pentru prima dată la 123 1 796 , au reuşit să afirme din nou autono- 
mia teritoriului lor 797 în cadrul Marelui ducat al Lituaniei, care, pe 
timpul marelui duce Mindaugas 798 şi al urmaşilor săi, s-a extins 
mult spre sud şi, parţial, spre vest, fără să putem cunoaşte precis, 
din cauza tăcerii cronicilor, cît a mai durat această situaţie. Putem 
numai presupune că, în cadrul Lituaniei, ai căror aliaţi şi slujitori 
fideli au fost, comunitatea bolohovenilor a putut să se dezvolte ne- 
stingherit multă vreme. 

Aspectul cel mai interesant al istoriei bolohovenilor este lupta 
lor permanentă pentru independenţă. Neputînd avea, din cauza 
teritoriului şi a mijloacelor reduse, un conducător unic la fel de 
puternic, cum erau la mijlocul acelui secol Daniil al Haliciului, 
Rostislav Mihailovici al Cernigovului sau Alexandr Nevski, ei au 
putut rezista totuşi multă vreme tendinţelor acaparatoare, mani- 
festate şi dintr-o parte şi din cealaltă. A. M. Andriaşev explică 
acest fenomen prin faptul că „ţara bolohovenilor" se afla la margi- 
nea cnezatelor Halici, Volînia şi Kiev, ceea ce le oferea posiblitatea 
să fie mai puţin afectate de autoritatea marilor centre politice şi, 
totodată, să exploateze lupta dintre aceste centre în propriul lor 
interes 799 . Bineînţeles că, pînă la un punct, acesta este un argu- 
ment convingător, de vreme ce ştim că cnejii Cernigovului, Mi- 



7,1 V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 89; idem, Moldova..., p. 101-102. 
7 " 5 IICPJI, II, c. 558-582. 

7 "" Ibidem, p. 525; v. şi Al. Philippide, op. cit., p. 358. 

797 A. M. AHflpMauieB, op. cit., p. 191. Despre „pămînturile cnejilor bolohoveni", v. şi 
V. T. Paşuto, op. cit., p. 79, 137, 151. 

7 " s Alexandro Gwagnino, Rervm Polonicarvm, I, Frankofurti, 1584, p. 297, 302-304; 
A. Naruszewicz, Historya narodu Polskiego, IV, wyd. K. J. Turowskigo, Krakow, 
1860, s. 11-16 & sqq.; W. R. Morfill, The Story of Poland, Hallandalle, 1893 [re- 
prim 1972], p. 48-49. 

789 A. M. AHflpMameB, op. cit., p. 191. 



249 



hail şi Rostislav, au împiedicat aservirea completă a comunităţii 
bolohovene de către Daniil Romanovici al Haliciului, dar avem 
această siguranţă numai pînă în momentul în care ne întrebăm de 
ce pe parcursul unui timp foarte îndelungat nimeni dintre cnejii 
bolohoveni nu s-a putut decide să-i părăserască pe ceilalţi pentru 
a trece sub supuşenia unuia din cele trei mari cnezate învecinate. 
Dimpotrivă, s-a observat că ei au fost, poate, factorul cel mai im- 
portant care s-a opus tendinţei lui Daniil Romanovici de a trans- 
forma Haliciul în cea mai mare putere din Europa de Est şi care, 
astfel, fie şi indirect, au contribuit la ridicarea Marelui ducat al 
Lituaniei, care, în a doua jumătate a secolului al XlII-lea, va deve- 
ni cel mai imporant factor politic din imensul spaţiiu cuprins în- 
tre Marea Baltică şi Marea Neagră. Este la fel de relevant şi faptul 
că, deşi cronicile le recunosc autoritatea şi puterea, cnejii boloho- 
veni nu sînt niciodată numiţi pe numele lor proprii 800 , ceea ce este 
încă o dovadă a subordonării intereselor particulare celor comu- 
nitare. Cred că nu risc prea mult dacă spun că îndîrjirea cu care 
capii comunităţii bolohovene au apărat independenţa „ţării" lor, 
reprimîndu-şi tentaţiile - care bineînţeles că au fost foarte mari - 
de a intra sub protecţia vecinilor mult mai puternici (cu excepţia 
acceptării suzeranităţii mongole, care devenise, cum se ştie, obli- 
gatorie pentru toţi), îşi are, dacă nu cea mai serioasă motivaţie, 



N. I. Petrov sugera, acum mai bine de o sută de ani, că cnejii bolohoveni ar fi 
de origine galiţiană, ca o ramură a boierimii din Halici, părere care însă nu se 
fondează pe date cit de cit convingătoare: H. M. IleTpoB, TIodonuM, c. 20. Nu ştim 
încă în ce măsură poate fi considerată adecvată şi informaţia din enciclopedia 
Brockhaus şi Efron, după care unul din aceşti cneji, pe nume Ivan Andreevici 
Bolha (un strănepot al lui Mihail Vsevolodovici, cneazul Cernigovului), după ce 
Gediminas ocupase pămînturile bolohovene, ar fi plecat la Moscova: dni^uKnone- 
dunecKuu cnoeaţb Bţ0Kzay3 u EcfipoH. Buoepacfiuu, tom II, MocKBa, 1992, c. 379. 
Dacă este aşa, atunci am putea avea temeiuri să presupunem că Bolha era numele 
de familie al tuturor cnejilor bolohoveni, altfel spus, aceştia erau urmaşii aceluiaşi 
strămoş cu acest nume (un eponim), de la care şi-au luat apoi numele oraşul Bolo- 
hov şi „ţara" bolohovenilor. Dar trebuie să observăm imediat că, în aşa caz, apare 
o problemă, aceea a etniei bolohovenilor, chiar dacă aceasta e greu să fie pusă la 
îndoială, odată ce românii din Podolia („volohii") sînt menţionaţi mai mult sau 
mai puţin direct în repetate rînduri în cronicile ruseşti: nCPJI, XVII, col. 82, 171, 
279, 328, 390, 494; IICPJI, tom 32, C.-IIeTep6ypr, 1975, c. 139. 



250 



în orice caz, o bună parte din ea în unitatea acestei comunităţi, 
diferită după limbă şi după neam de populaţiile din jur. 

Dispariţia autonomiei bolohovene s-a produs în anii '20-'30 
ai secolului al XlV-lea, în condiţiile în care expansiunea marilor 
duci lituanieni Gediminas şi Olgerd spre sud şi sud-vest 801 , soldată 
cu stabilirea hotarului statului lor pe Nistru, a fost însoţită de li- 
chidarea cnezatelor din acest teritoriu şi a oricăror forme de viaţă 
politico-administrativă de sine stătătoare. După unele informaţii 
din cronicile ruseşti, pe timpul lui Olgerd, Podolia a devenit pose- 
siune a nepoţilor acestuia, Iuri, Alexandru, Constantin şi Feodor 
Koriatovici 802 . O parte a cnejilor bolohoveni s-au retras de aici în 
Rusia, unde, conform arhondologiilor ruseşti, îşi vor continua spi- 
ţa pînă la începutul secolului al XVIII-lea 803 . Se înţelege că înde- 
părtatea acestor cneji de la conducerea comunităţii românilor din 
Podolia nu a însemnat şi dispariţia comunităţii; ea a evoluat sub 
Koriatovici 804 , care au condus-o pe rînd, începînd cu fratele mai 
mare, Iuri, şi terminînd cu cel mai mic, Feodor, mai întîi, de la 
mijlocul secolului al XlV-lea, în componenţa Poloniei, ce depăşise 
puţin mai devreme etapa fărîmiţării feudale 805 (în condiţiile slă- 



Marcin Bielski, Kronika polska, II, c. 117-118; Martini Cromeri, op. cit., p. 204; 
mai pe larg despre prezenţa lui Gediminas, Olgerd şi a Koriatovicilor în Podolia 
vezi la M. Stryjkowski, Kronika Polska, Litewska, Zmodzka i Wszystkicj Rusi, 
tom I, wyd. Mikolaja Malinovskiego, Warszawa, 1846, c. 381-389; Alexandro 
Gwagnino, Rerum Polonicarum, III, Francofurti, 1584, p. 318-322, şi în idem, 
Kronika sarmacyi europskiey, în „Zbior dzieiopisow polskich: we czterech to- 
mach zawarty", IV, Warszawie, 1768, c. 234-237; v. şi W. R. Morfill, op. cit., p. 38, 
49; H. 14. IleTpoB, Ilodonux, c. 30. 

riCPH, tom 32, c. 43, 139; v. şi H. M. ITeTpoB, Uohonun, c. 31-33; V. Spinei, Mol- 
dova, p. 322, 329-331. Spinei a observat că aceste informaţii sînt respinse de unele 
date din cronicile polone: op. cit., p. 340. 

3HU,UKnoneduHecKuu cnoeapb hp0Kzay3 u E<p~poH, c. 379-380; v. şi B. B. Eoryc- 
jiarscKiiM, CnaenHCKasi 3HH,UKnonedux. KueecKan Pycb-Moctcoeusi, tom 1: A-M, 
MocKBa, 2005, c. 96. 

Faptele Koriatovicilor sînt uneori învăluite în legendă; de ex., se spune că ei ar 
fi ridicat oraşul Bacota pe Nistru, o dată cu alte aşezări importante, ca Smotrici, 
Cameniţa ş.a.: H. B. MoniaHOBCKMM, OnepK U3eecmuu o nodontcKou 3eMne..., 
c. 6, 170-173; v. şi H. M. IleTpoB, Tlodonun, c. 32-33. 
Martini Cromeri, op. cit., p. 208; J. Meyendorff, op. cit., p. 62. 



251 



birii vremelnice a statului lituanian) 806 , apoi, pentru o scurtă pe- 
rioadă, sub protecţia Ungariei 807 şi, în cele din urmă, către sfîrşitul 
secolului, din nou în cadrul Lituaniei, care între timp se unise 
cu Polonia 808 . La scurt timp după unirea polono-litianiană (1386), 
Moldova, care, pînă atunci, se aflase sub protecţia Ungariei, ac- 
ceptă, în 1387, suzeranitatea Poloniei, fapt ce a contribuit la sta- 
bilirea de legături mai strînse între moldovenii din Podolia şi cei 
de la vest de Nistru 809 . Deosebit de interesant este faptul că aceste 
legături par să fi fost cît se poate de reale şi în secolul următor, 
cînd, conform unei epistole din 22 mai 1443 a domnului Moldo- 
vei, Iliaş, către guvernatorul Podoliei, Teodor Buczacki 810 , şi, de 
asemenea, judecind după cîteva monede ale acestui domnitor, ce 
par a fi fost bătute în Podolia 811 , regiunea respectivă s-ar fi putut 
afla o vreme sub autoritatea coroanei domneşti de la Suceava. „Va- 
lahii din Podolia" vor mai fi menţionaţi, pe la mijlocul secolului 
al XVI-lea, în cronica lui Martin Cromer 812 , după care aceştia se 
întîlnesc tot mai rar în sursele istorice. 

Am zăbovit în paginile de mai sus asupra examinării principa- 
lelor aspecte ale chestiunii privind fizionomia etnodemografică a 
spaţiului de la est de Carpaţi şi din nordul Dunării de Jos - cuprin- 
zînd şi pămînturile de pe ambele maluri ale cursului de mijloc al 
Nistrului - în secolele XII-XIII, deoarece aceasta poate contribui 
mai mult decît alte abordări la găsirea răspunsului de unde s-a luat 



"' O. M. IIIa6y/ihflo, 3eMnu K)zo-3anadHou Pycu, notele 155-156; A. M. AHflpMjmieB, 
op. cit.,p. 209-215. 

17 O. M. IHaâyjibflo, op. cit., notele 157-158; A. M. AHflpnaineB, op. cit., p. 224-225. 
De fapt, ungurii încercaseră şi mai devreme să pună stăpînire pe aceste pămîn- 
turi, în timpul expediţiei din anii 1332-1334 a lui Carol de Anjou în Galiţia: 
A. M. AHflpMaiueB, p. 205. 

18 O. M. maâyjibflo, op. cit., notele 162-164; V. Spinei, Moldova, p.331-332. 

" Vezi F. W. Carter, Trade and urban development in Poiană: an economic geo- 

graphy of Cracow, from its origins to 1795, Cambridge, 1994, p. 83. 
10 DRH A, I, 1975, nr. 231, p. 325-326. în document: nam ffudpuxt BynaHtcKtiu, 

p. 325. La Cromer: Theodorus Bucacius: v. Martini Cromeri, op. cit., p. 333, 335. 
" H. fl. PycceB, O. H. Me;ibHMKOB, Monemu uondaecKozo zocnodapa Mnbsaua I 

e HuMHeM IJodHenpoebe: eo3MOMHOcmu ucmopunecKou UHmepnpemau,uu, în 

„Stratum plus", nr.VI, 2005-2009, p. 348-349. 
12 Martini Cromeri, op. cit., p. 213. 



252 



numele Basarabia. Am observat că, în această perioadă, în special 
pînă la invazia tătaro-mongolă din 1241, cele mai numeroase mase 
etnice din acest spaţiu erau formate de români, cumani şi slavi, 
aceştia din urmă fiind, în fond, asimilaţi şi constituind, bineîn- 
ţeles, şi ca rezultat al marilor perturbări demografice provocate 
de mongoli, o minortitate care nu era sortită să determine vizibil 
viitoarea evoluţie politică şi culturală a acestui teritoriu. 

6. Convieţuirea românilor cu invadatorii 
turanici. „Simbioza româno-cumană" 

Se ştie foarte bine că fiecare nouă invazie nomadă provoca 
panică în sînul populaţiei autohtone, determinînd-o să se retragă 
din calea invadatorilor; de cele mai multe ori, retragerile se făceau 
spre sau chiar în munţi 813 . Era şi firesc, prin urmare, ca, în zonele 
cele mai afectate de atacatori, masa de localnici să se reducă foarte 
mult, fenomenul fiind caracteristic mai cu seamă pentru „aşezările 
din zonele de cîmpie lipsite de păduri, în timp ce în arealurile de- 
luroase concentraţia lor a devenit mult mai accentuată" 814 . De aici 
nu rezultă însă nici un fel de concluzii de genul celor formulate în 
unele scrieri, cum că, numai cu puţin înainte de secolele XI-XII, 
românii ar fi trecut în nordul Dunării venind din partea centrală 
şi nordică a Balcanilor pentru a se aşeza, la început, doar în sudul 
Carpaţilor şi în părţile muntoase ale Moldovei, sub motiv că, spre 
deosebire de slavi, unguri, cumani şi, în general, de toate popoa- 
rele turcice (!?), românii nu ar fi fost agricultori, ci doar păstori 815 . 
Dincolo de evidenta ilogicitate a aserţiunii, care insinuează că, în 



N. lorga, op. cit., p. 110; R. Popa, op. cit., p. 275; P. Diaconu, Les Petchenegues..., 
p. 11 şi urm.; idem, Les Coumans..., p. 41 şi urm.; V. Spinei, Realităţi etnice..., 
p. 40, 55, 58, 61, 100 ş.a.; idem, The Romanians..., p. 307 & sqq.; Mcmopun PCC 
MondoeeHewmb, p. 262. 
V. Spinei, Universa Valachica, p. 321. 

Iată un model de astfel de argumentare dintr-o lucrare editată relativ recent (1996) 
în SUA şi răspîndită prin filiera instituţiei numite „Corvinus Library - Hungarian 
History": „This population, migrating from the region of the high mountains in 
the central and northern parts of the Balkan peninsula, found their niche-areas 



253 



istoria medievală timpurie, dintre toate popoarele lumii, numai 
românii nu au fost agricultori, există un consistent material ar- 
heologioc care, dimpotrivă, demonstrează că, în secolul al X-lea, 
adică în perioada în care teritoriul de la răsărit şi sud de Carpaţi şi 
din nordul Dunării era practic stăpînit de pecenegi, în regiunuile 
de stepă din Bugeac şi Bărăgan, care în următoarele secole vor fi 
ocupate de nomazi, se afla o reţea densă de aşezări ale unei popu- 
laţii agriciole 816 . Conform cercetărilor efectuate în spaţiul dintre 
Prut şi Nistru, aceste aşezări sînt intermediare între cele de tipul 
Hansca, Scoc, Kodyn ş.a., din secolele VIII-IX, şi cele din grupu- 
rile Dridu, Revno, Răducăneni şi Brăneşti-Lencăuţi, care datează 
din secolele XII-XIII 817 . Se înţelege că invaziile nomade care au 
urmat au prejudiciat serios ansamblul acestor aşezări. Studierea 
fenomenului sub aspect arheologic a demonstrat că, la răsărit de 
Carpaţi, regiunea cea mai afectată a fost Bugeacul 818 sau, mai pre- 
cis, zona de stepă din sudul Basarabiei. Rezultatul imediat a fost 



suitablefor shepherding - in the Southern Carpathians, the mountainous parts of 
Moldavia, and later aho in the Transylvanian Alps (Munţii Apuseni). The bulk 
of the Vlachs came to these areas, which in that time were sparsely populated and 
partly uninhabited, because the Slavs and the Hungarians (as also the Cumans 
and other Turk populations) pursued agriculture and the raising of animals and 
were mainly livingon the plains, in the valleys and in the region oflower moun- 
tains": A. Du Nay, op. cit., cap. VI, 5: v. http://www.hungarianhistory.com/lib/du- 
nay/. O lucrare şi mai nouă a cîtorva autori unguri susţine şi ea ideea imigrării 
valahilor de la sud de Dunăre, căutînd să demonstreze, totodată, că românii ar fi 
apărut în partea sudică a Carpaţilor pe la 1300, iar în Transilvania ar fi pătruns 
abia la sfîrşitul Evului Mediu {„The appearance of new toponyms confirms that 
Romanian settlements became stabilized only at the end of the Middle Ages"): 
L. Makkai, A. Mocsy, Z. Szâsz, G. Barta, op. cit., cap. III, 2 (The 'Land of the Ro- 
manians'), 3 (Romanian Voivodes and Cnezes, Nobles and Villeins): http://mek. 
niif.hu/ 03400/03407/html/64.html. 
V. Spinei, Universa Valachica, p. 522. 
Gh. Postică, op. cit., p. 73. 

V. Spinei, op. cit., p. 523; idem, Realităţi etnice..., p. 71-72 şi urm.; A. C. flo6po- 
nioâcKMii, A. H. fl3MroBCKMii, IlaMxmHUKU KoneeHUKoe 1X-X1V ee. na 3anade 
npunepHOMOpcKux cmeneu (uamepuanu k apxeonozmecKou Kapme), în „Ila- 
mjithhkm flpeBHMX KynbTyp CeBepo-3ana/iHoro IlpMHepHOMopba. C6opHMK Ha- 
yiHwx TpyflOB", KneB, 1981, c. 139-165. Vezi şi 1. Vâsâry, op. cit., p. 17-18, 27-28, 
63-64 ş.a.; P. Jackson, The Mongols and the West, 1221-1410, Edinburgh, 2005, 
p. 60-65. 



254 



reducerea considerabilă a masei de vechi trăitori în acest terito- 
riu. Dar aceleaşi cercetări au arătat la fel de bine că, mai întîi, o 
parte a acestei mase umane rămînea totuşi pe loc, apoi, aşa cum 
s-a constatat şi în multe alte locuri, după instalarea noilor veniţi, 
mulţi din cei refugiaţi reveneau la vetrele lor, stabilind relaţii de 
colaborare cu cuceritorii. Sînt, de exemplu, mărturii neîndoielni- 
ce privind o astfel de colaborare între români şi pecenegi. Existau 
spaţii mari locuite împreună de cele două mari comunităţi etnice 
în secolele X-XI, cum era acea silva Blachorum et Bissenorum des- 
pre care se vorbeşte într-un document maghiar din 1224, situată, 
după unii cercetători, în sud-estul Transilvaniei 819 , iar după alţii, 
pe versantul Carpaţilor Orientali 820 , şi menţionată apoi frecvent 
în scrierile istorice 821 . Pe la mijlocul secolului al Xl-lea, prezenţa 
pecenegă în nordul Dunării de Jos slăbeşte mult, una din cauze 
fiind şi presiunea ce începuse să o exercite asupra lor uzii, înrudiţi 
cu ei 822 , care apar aici tocmai în această vreme. Sub loviturile con- 
centrice ale ruşilor şi cumanilor, uzii au fost forţaţi să părăseas- 
că repede Cîmpia Dunării, retrăgîndu-se în Peninsula Balcanică. 
Pecenegii vor mai rămîne o vreme în acest teritoriu şi, chiar după 
înfrîngerea catastrofală de la Lebunion (1091), ei nu vor dispă- 
rea cu totul, deşi cea mai mare parte a lor s-a refugiat la sud de 
Dunăre. Aflarea lor timp de două secole, poate chiar mai mult 823 , 
în spaţiul locuit de români 824 a favorizat o apropiere de aceştia şi 
chiar începutul dizolvării pecenegilor în masa autohtonilor; pro- 



A. Du Nay, op. cit., cap. VI, 4, a. 
N. Iorga, op. cit., p. 24. 

V. Spinei, Moldova, p. 159; Al. Madgearu, Români şi pecenegi in sudul Transiva- 
niei, în „Relaţii interetnice în Transilvania (sec. VI-XIII)", Bucureşti, 2005, p. 114; 
N. Djuvara, op. cit., p. 76; L. Makkai, A. Mocsy, Z. Szâsz, G. Barta, op. cit., cap. III, 
2 (The 'Land of the Romanians'); A. Du Nay, op. cit., cap. VI, 5 („The first records 
on Vlachs north of the lower Danube"); Histoire de la Transylvanie, p. 188. 
După Al. Philippide, „uzii erau un neam de pecenegi": op. cit., voi. II, p. 351. 
V. Spinei admite rezervat o posibilă înrudire a acestora: Moldova, p. 160. 
Săpăturile arheologice din sudul Basarabiei au demonstrat că, între Prut şi Nistru, 
pecenegii s-au aflat pînă la sfîrşitul secolului al XH-lea: A. C. flo6pofno6cKMM, 
A. H. /l3MroBCKMii, op. cit., p. 142. 

In partea vestică a spaţiului românesc, în Banat, de ex., pecenegii vor fi atestaţi 
pînă la mijlocul secolului a XlV-lea: S. Oţa, op. cit., p. 497-500. 



255 



cesul respectiv nu este încă cercetat destul pentru a putea trage 
concluziile de rigoare 825 . Cercetările arheologice şi lingvistice au 
demonstrat o strînsă legătură a acestora cu mediul în care au con- 
vieţuit cu românii. Deşi aceste observaţii nu au avansat prea mult, 
mai ales în teritoriul est-carpatic, pe care pecenegii l-au populat 
mai devreme şi mai intens 826 , totuşi au fost înregistrate mai multe 
toponime (nume de ape, sate, masive muntoase etc.) de origine 
pecenegă, precum Peceneaga, Peceneagul, Pişineaga, Picinişca, 
sau cele derivate din maghiară Beşeneu, Beşenova, Beşimbac, 
Beşimbav, Besna-sat, Besenyo-sat ş.a. 827 De origine turcică, adică 
pecenegă, dar posibil şi cumană, sînt considerate de unii cercetă- 
tori toponimele şi hidronimele din sud- estul Transilvaniei Arpaş, 
Avrig, Baraolt, Băţani, Biborţeni, Bogoz, Borcea, Racoş 828 . Un in- 
diciu sigur al sedentarizării unei anumite părţi a pecenegilor este 
constatarea aşezărilor acestora în zone de deal şi de munte, pre- 
cum şi în imediata vecinătate a cursurilor de apă 829 , ceea ce nu 
este caracteristic pentru o populaţie nomadă, şi de asemenea des- 
coperirea, mai cu seamă în părţile centrală şi sudică a Moldovei, 
a unui număr mare de căldări de lut 830 , articol considerat oare- 
cum definitoriu pentru cultura materială a acestui popor. Nu mai 
puţin relevantă în acest sens este piatra-rîşniţă descoperită într-o 
necropolă pecenegă din sudul Basarabiei 831 . Toate aceste date vin 
să confirme afirmaţia-supoziţie a lui Iorga, făcută la o etapă încă 



Vezi R. Popa, op. cit., p. 75, 270. 

P. Diaconu, Les Petchenegues. . ., p. 36. 

Al. Madgearu, op. cit., p. 115; S. Oţa, op. cit., p. 503. 

G. Ferenczi, I. Ferenczi, Săpături arheologice la Mugeni. Studiu preliminar (III), 
ActaMN, 14, 1977, p. 296-300; G. Ferenczi, Contribuţii la problema descifrării 
unor cuvinte scrise cu caractere runice maghiare şi consideraţii asupra originii 
scrisului runic maghiar, ActaMN, 26-30, 1989-1993 (1994), 1/1, 164; N. Drăga- 
nu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, Bucureşti, 
1933, p. 541-542; A. Lukâcs, Ţara Făgăraşului in evul mediu: secolele XIII-XVI, 
Bucureşti, 1999, 47-48; D. N. Busuioc-von Hasselbach, Ţara Făgăraşului în seco- 
lul al XlII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârţa, Cluj-Napoca, voi. I, 2001, p. 193- 
197, 263-264. 

S. Oţa, op. cit., p. 504, 508. 

P. Diaconu, Les Petchenegues. . ., p. 36. 

A. C. floâpofuoâcKMM, A. H. fl3MroBCKMii, op. cit., p. 140. 



256 



prea puţin evoluată a cercetării, după care, de o parte şi de alta a 
Dunării, pecenegii „s-au pierdut între români" 832 . Uneori, în cer- 
cetările mai noi întîlnim încercări de a demonstra că unii pecenegi 
au purtat nume româneşti, ca în cazul unui comandant cu numele 
Curea 833 . Trebuie însă să observăm că există dificultăţi serioase în 
privinţa datării materialului arheologic şi, mai ales, a raportării 
lui la diferite grupuri etnice de nomazi 834 , şi asta dincolo de faptul 
că, în cazul Moldovei, acest material este redus şi, pe deasupra, s-a 
mai şi studiat sumar 835 . 

Convieţuirea pecenegilor cu românii şi, pînă la un punct, ab- 
sorbţia unei părţi a acestora în masa autohtonilor - nu vom şti ni- 
ciodată ce proporţii a putut lua acest proces - a constituit preludiul 
unei fuziuni etnice de proporţii mult mai mari, pe care Iorga a nu- 
mit-o „simbioză româno-cumană". De altfel, acestea au consituit 
două faze ale aceluiaşi proces, stabilit fiind de mai multă vreme şi 
prin numeroase eforturi ştiinţifice că, sub aspect etnic şi lingvistic, 
între pecenegi şi cumani nu a existat nici o deosebire esenţială 836 . 



N. Iorga, op. cit., p. 23. 

V. Ghimpu, Une histoire redecouverte des roumains au IXe-XIIe siecles, în „His- 
torical yearbook", IV, Bucharest, 2007, p. 201. 

T. A. OeflopoB-flaBMflOB, KoneeHUKU BocmoHHOu Eeponu nod enacmbw sono- 
moopdbiucKux xaHoe. ApxeonozmecKue naMRmnuKU, MocKBa, 1966, c. 92, 93, 
124 ş.a.; C. A. IIjieTHeBa, Tlenenezu, mopKU u nonoeupi e toMHO-pyccKux cmenax, 
MMA, 62, 1958, c, 153-186; v. şi A. C. floâponioâcKMii, A. H. fl3nroBCKiiM, op. cit., 
p. 134-135; P. Diaconu, Les Coumans..., p. 19-21; M. B. naHiemco, K eonpocy o 
damupoeaHuu KoneeHunecKux ăpeenocmeu cpedueeeKoeba, în BEA>K, 1, 1999. 
V. Spinei, Moldova, p. 25; I. Tentiuc, op. cit., p. 222, 224. într-o anumită măsură, fe- 
nomenul acesta este caracteristic şi pentru istoriografia rusă, chiar dacă ea dispu- 
ne de o bibliografie incomaparabil mai bogată decît cea română la compartimen- 
tul respectiv: v. C. M. AximîKaHOB, Kunnaxu e X-XIII ee. McmopuozpaifiuHecKuu 
o630p: http://manefon.org/show.php?t=3&txt=6. 

Al. Philippide, op. cit., voi. II, p. 350-352. După Philippide, pecenegii, uzii şi cu- 
manii constituiau, cel puţin lingvistic, acelaşi popor: v. şi voi. I, p. 727. Referitor 
la legătura dintre cumani şi pecenegi, mai v. şi P. Diaconu, Les Coumans..., p. 9; 
A. Ioniţă, op. cit., p. 466-468; S. Oţa, op. cit., p. 500, 507; v. şi Ch. J. Halperin, 
Russia and the Golden Horde: the Mongol Impact on Medieval Russian His- 
tory, Bloomington, 1987, p. 14; B. E BacmibeBCKMii, Buianmua u nenenezu 
(1048—1094), în „Tpyjţbi B. E. BacnjibeBCKoro", tom I, C.-EIeTep6ypr, 1908, c. 7-8; 
C. A. IIjieTHeBa, Tlonoeupi, c. 5-15 şi urm.; A. B. Boswell, The kipchak turks, în 
„The Slavonie and East European Review", VI, 1927, p. 68 sqq. 



257 



Cumanii apar în nordul Dunării de Jos în anii '60-'70 ai seco- 
lului al Xl-lea şi vor stăpîni efectiv acest teritoriu pînă la invazia 
mongolă din 1241, adică aproape două sute de ani, dar prezen- 
ţa lor în spaţiul respectiv avea să dureze mai mult. Fiind mult 
mai numeroşi decît pecenegii şi manifestînd o puternică voinţă 
de stăpînire, ei s-au afirmat ca o forţă de temut între Carpaţi şi 
Marea Neagră, ba chiar şi în Peninsula Balcanică. Am arătat mai 
sus că au invadat în repetate rînduri provinciile balcanice ale Im- 
periului bizantin, participînd, între altele, activ la răscoala anti- 
bizantină a românilor şi bulgarilor din anii 1185/6. Am văzut, de 
asemenea, că, pentru a pune capăt incursiunilor lor de jaf la sud 
de Dunăre sau măcar pentru a le stăvili zelul războinic, împă- 
raţii bizantini organizau periodic expediţii împotriva lor, ca, de 
exemplu, în 1114 sau în 1148. Se ştie, şi am menţionat deja acest 
lucru în anumite locuri ale lucrării de faţă, că românii de pe am- 
bele maluri ale Dunării participau la campaniile antibizantine ale 
cumanilor, fapt ce a asigurat o colaborare permanentă şi îndelun- 
gată a celor două popoare, care, la rîndul ei, a contribuit esenţial 
la realizarea fuziunii etnice româno-cumane. în paralel, şi asta e 
mult mai important, pe toată întinderea spaţiului nord- dunărean 
şi est-carpatic locuit de români se stabileşte pentru o perioadă de 
lungă durată o conlucrare paşnică constructivă a localnicilor cu 
populaţia recent stabilită aici. Din păcate, deşi practic toţi cei care 
au scris despre contactele româno-cumane au reiterat mereu ide- 
ea acestei colaborări, totuşi materialul faptic chemat să ilustreze 
această colaborare în toată amploarea ei şi sub toate aspectele este 
mult prea sărac. Cu toate acestea, există o serie de mărturii care 
aduc dovada sigură a contactelor dintre cele două popoare, nu 
doar a celor militare, care, începînd din secolele XI-XIII, sînt cele 
mai cunoscute şi mai mediatizate, ci şi a celor de ordin economic, 
social şi, mai ales, cultural, asta însemnînd, în primul rînd şi mai 
ales, lingvistic. 

Istoricul şi arheologul Petre Diaconu, unul dintre cei mai 
buni cunoscători ai acestei teme, a stabilit, cu modestele mate- 
riale de care dispunea la vremea sa, că, prin coabitarea cu româ- 
nii, în baza dreptului de cucerire, cumanii au lăsat o amprentă 



258 



vizibilă asupra structurii socioeconomice a Ţărilor Române. Re- 
laţia dintre cuceritori şi cuceriţi nu putea fi decît una tributară; 
prestaţiile faţă de stăpîni luaseră trei forme: în bani, în natură 
şi în muncă 837 . Bineînţeles că, atunci cînd tributul se exprima în 
bani, moneda putea fi numai cea bizantină, dar insuficienţa in- 
formaţiei nu permite să avem o idee clară asupra volumului şi ca- 
racterului acestor plăţi. Lucrurile se limpezesc ceva mai mult la 
examinarea prestaţiilor în natură. întrucît erau nomazi, cumanii 
percepeau de la populaţia agricolă locală, în primul rînd, cereale, 
apoi vite, sare, miere, peşte, ba chiar şi şoimi dresaţi, aceştia din 
urmă mai fiind desemnaţi în româneşte cu cuvintele de origine 
cumană zăgan şi sorliţă. Tot cuman este şi cuvîntul românesc 
uium, ceea ce vrea să însemne că românii plăteau regulat cuma- 
nilor o anumită cantitate de făină sau de grîne 838 . La fel s-a spus 
şi despre numele Galaţi, care ar fi însemnînd, după unii cercetă- 
tori, cetate, fortăreaţă, oraş întărit 839 , explicaţie ce sugerează că 
localnicii prestau pentru invadatori munci la construirea unor 
obiective cu destinaţie publică - bineînţeles, mai cu seamă mi- 
litară -, acest gen de colaborare urmînd să se manifeste mai pe 
larg după invazia mongolă 840 . 

Nu mai puţin relevantă pare să fie influenţa cumanilor asupra 
relaţiilor sociale din societatea timpurie românească. P. Diaconu 
s-a lăsat impresionat de tălmăcirea pe care Al. Philippide o dăduse 
cuvîntului răzeş, care, observă savantul-filolog, „este turcul arab 
erzeşi = părtaş la pămînt, tovarăş de pămînt (...). Din erzeş a ieşit 
prin metateză rezeş, apoi răzăş conform fonetismului românesc, 
în special celui moldovenesc" 841 . Dacă acceptăm că termenul răzeş 
este de origine cumană, cum susţine Philippide, atunci trebuie să 
observăm că acest cuvînt sugerează destul de clar că, în anumite 
situaţii, românii şi cumanii erau copărtaşi la exploatarea pămîn- 



P. Diaconu, Les Petchenegues. . ., p. 22. 
Ibidem, p. 23. 

Al. Philippide, op. cit., p. 373-374. 

V. Spinei, Universa Valachica, p. 322-323. 

Al. Philippide, op. cit., p. 379. 



259 



tului 842 , deoarece nu este de închipuit cum ar fi putut raporta cu- 
manii acest nume la oameni din interiorul unor comunităţi cu 
care nu aveau o legătură directă şi la realităţi în care nu erau im- 
plicaţi nemijlocit. De aici rezultă concluzia unei colaborări strînse 
şi îndelungate a celor două comunităţi etnice. Numai pe o astfel 
de bază a fost posibilă „simbioza româno-cumană", în limitele în 
care aceasta s-a putut realiza. 

Dacă trecem peste aspectul lingvistic al „simbiozei", atunci 
trebuie să observăm că tema care a suscitat cel mai mare interes 
privind influenţa cumanilor asupra autohtonilor, formarea căro- 
ra ca români, după părerea unor istorici 843 , se afla în momentul 
acelor contacte la etapa definitivării, o constituie aportul cuman 



12 Poate că, în acest sens, ar trebui luată în calcul şi relatarea Anei Comnena, care, 
vorbind despre incursiunile la sud de Dunăre din a doua jumătate a secolului al 
Xl-lea ale unui „neam scitic" (yivoq ri Zkv8ik6v), prin care trebuie să înţelegem 
un amalgam dominat de pecenegi, din care mai făceau parte români şi, poate, alte 
grupuri etnice, precizează că, după ce trecuseră dincolo de fluviu, aceştia începu- 
seră să are şi să semene grîu şi mei (âpoTptwvTEC, 'ianepov Keynpovc, re kcc'i nvpovq): 
Ana Comnena, în „Fontes...", III, p. 88. Această informaţie trebuie tratată totuşi 
cu multă rezervă, întrucît nu putem şti dacă cei care practicau agricultura erau 
anume pecenegi, şi nu românii care îi însoţeau în acele expediţii. O astfel de re- 
ţinere sugerează şi Gregoras, care zice că existau „sciţi", adică nomazi, care prac- 
ticau agricultura, dar regula pentru aceştia era totuşi ignorarea acestei ocupaţii: 
Nichifor Gregoras, Istoria romenilor, în „Fontes. ..", III, p. 501; HHKM(j)op TpHropa, 
PuMCKax ucmopun..., partea a Il-a, cap. IV, 28-30. Trimiteri la unele referinţe de 
acest gen vezi la R. L. Wolff, The „second bulgarian empire". Its origin and history 
to 1204, în „Speculum. A journal of medieval studies", XXIV. 1949, 2, p. 147 sqq. 

13 Este adevărat că cercetarea fenomenului sub acest aspect nu a cunoscut încă rezulta- 
te notabile. O formulă generală, oarecum transparentă şi totuşi fără indicii precise, 
privind contribuţia cumanilor la formarea poporului român găsim la R. W. Seton- 
Watson, care zicea că, în afară de sînge dac şi slav, românii ar mai avea şi un pic de 
sînge tătar („a very much lesser degree Tătar blood"), de unde putem presupune că 
savantul îi avea totuşi în vedere pe cumani, influenţa considerabilă a cărora (incom- 
parabil mai mare decît a tătarilor) asupra românilor îi era bine cunoscută: A History 
of the Romanians from Roman times to the Completion of Unity, Cambridge, 1934, 
p. 12. Ideea începe să ia contururi mai explicite în unele scrieri istorice din ultimii 
ani: N. Djuvara, op. cit., p. 21, 80; Emilia Corbu, Un popor asimilat: cumanii, în 
„Rost", 53-54, 2007; O. Pecican, A fi român. O decizie politica a cumanilor 7 ., în 
„Revista 22", 20 iulie 2007. Să reţinem însă că unii istorici medievişti români, şi încă 
dintre cei mai buni, ca A. A. Rusu, C. Rezachevici, V. Ciocîltan, s-au arătat mai mult 
sau mai puţin rezervaţi faţă de acest punct de vedere. 



260 



la formarea structurilor sociale şi politice ale statului român. încă 
Iorga semnala, ţinînd cont şi de rezultatele cercetărilor anterioare 
ale fenomenului cuman, ca cele ale lui W. Tomaschek, că trebuie 
studiat cu atenţie rolul cumanilor în organizarea teritorială a so- 
cietăţii româneşti timpurii 844 , deoarece, zicea el, multe influenţe, 
în special cele privind organizarea de stat a românilor, ar fi putut 
veni „de la turcii stăpînirii cumane" 845 . Părerea aceasta poate fi 
întîlnită şi în unele scrieri istorice din zilele noastre. în opinia lui 
FI. Constantiniu, de exemplu, „faptul că, încă de la primele docu- 
mente ale cancelariilor munteană şi moldoveană, aparatul de stat 
apare perfect articulat, este un indiciu că el începuse să se consti- 
tuie încă din perioada dominaţiei cumane şi mongole şi că, odată 
cu dispariţia controlului călăreţilor stepei, structurile apărute în 
vremea lor au trecut sub autoritatea aristocraţiei locale" 846 . Boierii 
înşişi şi chiar întemeietori de dinastie, aşa cum se vede, mai ales, 
pe exemplul Ţării Româneşti, unde fenomenul a fost studiat mai 
bine, purtau nume de origine cumană, ca Aga, Berindei, Coman, 
Bătea, Talabă, Toxabă ş.a. 847 

Aceste fapte vin să confirme constatarea pe care am formulat- o 
în prima parte a acestui capitol că, în perioada anterioară invaziei 
mongole, spaţiul de la est de Carpaţi şi din nordul Dunării de Jos 
se afla sub stăpînire cumană efectivă, fapt ce făcea ca acest terito- 
riu să se numească Cumania. Este evident însă că nu putem vorbi 
de o organizare politică în sensul propriu al cuvîntului; la început 
a existat o dominaţie în temeiul cuceririi teritoriului şi al supune- 
rii autohtonilor la unele prestaţii în favoarea cuceritorilor, după 



" N. Iorga, Locul românilor în istoria universală, Bucureşti, 1985, p. 126-127. 

15 Idem, Imperiul cumanilor şi domnia lui Băsărabă. Un capitol din colaboraţia 
româno -bulgară în evul mediu, în AARMSI, ser. III, VIII, 1927-1928, p. 98; v. şi 
N. Iorga, Studii asupra evului mediu românesc, sub îngrij. lui Ş. Papacostea Bucu- 
reşti, 1984, p. 68. 

'" FI. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. a III a, Bucureşti, 2002, 
p. 71; v. şi Şt. Ştefănescu, Les premieres formations etatiques sur le territoire de la 
Românie, în „Dacoromania. Jahrbuch fur ostliche Latinităt", Freiburg-Miinchen, 
1, 1973, p. 106. 

17 P. P. Panaitescu, Introducere în istoria culturii româneşti. Bucureşti, 1969, p. 250. 



261 



care treptat s-au putut constitui anumite forme de organizare po- 
litică prin îmbinarea elementelor locale (de exemplu, instituţiile 
cnezială şi voievodală) cu cele aduse din Asia, fără ca procesul să 
fi fost dus pînă la capăt, din cauza marii ofensive tătare în Eu- 
ropa. Tocmai această situaţie îl îndreptăţeşte pe V. Spinei să fie 
rezervat faţă de tendinţa unor istorici de a supralicita aportul cu- 
man la formarea şi consolidarea clasei conducătoare din societa- 
tea românească, opinînd că acest proces „s-a putut manifesta nu- 
mai într-o măsură redusă în secolul al XH-lea, realizîndu-se cu o 
anumită eficienţă mai ales începînd cu secolul următor, după un 
stagiu de colaborare mai îndelungat între cele două popoare" 848 . 
Dispunem de surse istorice şi de rezultate ale cercetărilor care, pe 
de o parte, demonstrează că, în timpul stăpînirii cumane terito- 
riul sud- dunărean şi est- carpatic luase o altă formă de organizare 
politică, iar pe de altă parte, că, în această perioadă, evoluţia co- 
munităţilor umane de aici nu avansase prea mult din acest punct 
de vedere. Uneori s-a vorbit despre o anumită autonomie a cuma- 
nilor din vecinătatea estică şi sud- estică a Carpaţilor faţă de stăpî- 
nirea din Cumania Albă 849 , ceea ce pare a fi în firea lucrurilor, cît 
timp ştim că uniunile de triburi ale acestora din nordul Dunării 
au întreprins numeroase expediţii de jaf sau militare în Peninsula 
Balcanică 850 , s-au implicat adeseori în viaţa politică a cnezatelor 
ruseşti 851 şi, ceea ce cunoaştem încă mai bine, au avut variate re- 
laţii de sine stătătoare cu regii arpadieni 852 . Nu putem însă crede 



15 V. Spinei, Moldova, p. 274; şi idem, Universa Valachica, p. 275. 
19 Idem, Realităţi etnice..., p. 139. 

i0 V., de ex., Ana Comnena, Alexiada, în „Fontes...", voi. III, p. 89, 95, 101, 105, 107, 
109 ş.a.; AHHa KoMHMHa, Anetccuada, c. 203, 268, 507; Ana Comneno, La Alexia- 
da, trad. Emilio DIaz Rolando, Sevilla, 1989, p. 316-319, 416, 430 ş.a.; The Ale- 
xiad, transl. E. S. Dawes, London, 1928, partea a VH-a, II, 7; V, 1; VI, 3; partea a 
VUI-a, III, 4 ş.a.; Hmkmt3 XoHMaT, Mcmopun..., tom I, c. 19-21, 119; tom II, c. 25, 
128-130, 161, 213, 246-7, 401, 408; MoaHH KnrniaM, KpamKoe o6o3penue..., c. 76; 
HnKnrj)op Tperopa, PuMCKax ucmopun..., c. 14, 16. 

a V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 81; idem, Moldova..., p. 177, 180; idem, The Roma- 
nians..., p. 157. 

'- Iarăşi, menţionez un număr restrîns de referinţe: P. Diaconu, op. cit., p. 36-38; 
Ş. Papacostea, Românii in sec. al XlII-lea, p. 157, 163; Şt. Ştefănescu, Ţara Româ- 
nească..., p. 22-23; R. Popa, op. cit., p. 269; S. Oţa, op. cit., p. 495, 500. 



262 



că există astăzi temeiuri serioase pentru a susţine părerea după 
care „în veacul al XH-lea, pe un teritoriu cuprinzînd Muntenia 
şi o parte din Moldova s-a impus, peste comunităţile valahe şi 
slave pe cale de contopire, o importantă formaţiune cumană" 853 , 
deoarece, trecînd peste faptul mai puţin important că amplasarea 
cumanilor în această viziune nu este corectă, dacă o astfel de for- 
maţiune (politică, bineînţeles) ar fi existat, ea nu ar fi putut să nu 
lase urme concludente, care ar face- o ştiută astăzi. Or, chiar auto- 
rul care a înaintat această ipoteză este nevoit să facă următoarea 
constatare descurajantă: „Ce fel de dominaţii au izbutit să asigure 
aceşti cumani peste populaţiile băştinaşe de la sud şi est de Car- 
paţi, e greu de determinat" 854 . Pînă în ajunul invaziei mongole, 
nu se cunoaşte numele de Cumania cu referinţă la acest spaţiu, 
care ar fi sugerat ideea de teritoriu organizat sub aspect politic- 
administrativ; el apare în sursele latine doar în anul 1221 şi viza 
în acel moment Moldova şi partea estică a Munteniei 855 . Pe de altă 
parte, nu încape nici o îndoială că o societate complexă şi dina- 
mică de felul celei cumane nu se putea lipsi de anumite elemente 
de organizare socială, administrativă şi, desigur, militară, ca, de 
exemplu, cnejii pe care i-au găsit în teritoriul cucerit 856 . Ceea ce se 
ştie în mod sigur despre cumanii din nordul Dunării este faptul 
că ei, aşa cum am menţionat mai sus, au constituit pe parcursul a 
aproape două veacuri factorul care a influenţat sensibil raportul 
de forţe din Balcani şi de la Dunărea de Jos. Ei şi-au impus auto- 
ritatea în teritoriul cucerit, dar, ca şi alţi invadatori de pînă la 
şi de după ei, nu au fost în stare să-i dea o adevărată organizare 
politică. Printre puţinele referinţe directe ale istoricilor bizantini 
la cumanii din nordul Dunării sînt cîteva care par a fi explicite în 
acest sens. Astfel, Ana Comnena relatează că, respingînd, în anul 



N. Djuvara, op. cit., p. 20. 
Ibidem, p. 21. 

In Cumaniam qui est ultra Hungariam et in partibus Russiae: I. Vâsâry, op. cit., 
p. 137-138. 

14. TyHMaHH, KpuMCKoe xancmeo, c. 56. 



263 



1114, o invazie a cumanilor 857 în imperiu pe la Vidin, împăratul 
Alexios Comnenul a trimis o mică oaste să-i urmărească şi să-i 
pedepsească pe invadatorii care se retrăseseră pe malul stîng al 
fluviului. Şi adaugă: Oi di koctotuv tovtcov napa^pf/^a fjXavvov 
Tdv'Jarpov dianepâoavTeq. Kai ini rpial 6id)Kovreq vvxdr/^ipoiq 
inel rovq Kojiâvovq ideâaavro 81 ăv inecpipovro o^eSicov rov 
iKEÎae rov A<xvov[ietoq piovra norafxov Sianepâoavraq, ănpaxroi 
npdq rov avroKpâropa inaviorpefav („Ei se aruncă îndată pe ur- 
mele acelora, trecînd Istrul. După ce i-au urmărit trei zile şi trei 
nopţi şi au văzut că, pe plutele pe care le aveau cu ei (sic), cumanii 
au trecut un afluent al Dunării de prin acele locuri, s-au întors 
la împărat fără vreo ispravă") 858 . Nu pare să fie nici o îndoială că 
urmărirea cumanilor s-a produs de pe malul opus Vidinului spre 
est, prin Oltenia spre partea centrală a Cîmpiei Române 859 , iar rîul 
menţionat în text ar fi putut fi Oltul 860 , acesta avînd cel mai mare 
debit de apă dintre toţi afluenţii Dunării de la sud de Carpaţi. 
Cea mai importantă constatare ce rezultă din această frîntură de 
text este faptul că, pe tot parcursul îndelungatei urmăriri, care 
evident că nu a putut dura totuşi trei zile şi trei nopţi - vorba fiind 
doar de o metaforă care lasă să se înţeleagă că urmărirea a ţinut 



în istoriografia rusă s-a susţinut uneori părerea imposibil de admis că atunci, de 
fapt, ar fi avut loc o campanie a ruşilor (poate chiar a lui Vladimir Monomah) îm- 
potriva Bizanţului: O. M. YcneHCKMM, Mcmopun Bu3aHtnuucKou umnepuu (b nflTM 
TOMax), JleHMHrpafl, 1948, tom IV, tji. VIII, 5,10. Această aserţiune ar mai fi putut 
pretinde la o oarecare credibilitate dacă Ana Comnena, care relatează despre acest 
eveniment, ar fi folosit, cu referinţă la atacatori, termenul de sciţi, întrucît acesta 
putea să desemneze pe oricare dintre năvălitorii dinspre nord, dar ea vorbeşte 
expres despre Koţiavovq. 

Ana Comnena, Alexiada, p. 118-119. Evident, trecerea cumanilor peste rîu nu s-a 
putut face cu plutele, pe care aceştia nu aveau cum să le care cu ei în fuga cailor. 
Confuzia se pare că vine de la traducerea inexactă a cuvîntului a^eSia, care - în 
orice caz, în textele literare - are şi sensul de luntre. Nu încape nici o îndoială că 
trecerea grăbită a cumanilor peste rîu s-a făcut cu cunoscutele lor luntre de piele, 
pe care le purtau, de obicei, cu ei şi pe care la trecerea apelor le umpleau cu paie. 
Vezi şi V. Spinei, The Romanians..., p. 124, care lasă să se înţeleagă că cumanii ar 
fi fost urmăriţi pînă în estul Cîmpiei Române, ceea nu corespunde relatării Anei 
Comnena, după care urmăritorii s-au oprit la rîul - aproape sigur, Olt - pe care 
cumanii l-au trecut cu luntrele lor. 
Aşa credea şi Al. Philippide, op. cit., voi. II, p. 352. 



264 



destul de mult -, urmăritorii nu au semnalat nici o aşezare a ce- 
lor urmăriţi, cumanii retrăgîndu-se în grabă pe o distanţă foarte 
mare, fără să se fi oprit pentru a-şi apăra comunităţile şi averile. 
Constatăm deci că, la începutul secolului al XH-lea, spaţiul din- 
tre Carpaţi şi Dunăre, practic, nu era locuit de cumani 851 ; aflarea 
lor aici ar fi fost posibilă doar episodic şi pentru perioade foarte 
scurte, cel mai probabil în timpul expediţiilor de jaf ale acestora 
spre posesiunile ungare şi în părţile vestice ale Peninsulei Balca- 
nice 862 . De aceea e firesc să constatăm că, aici, materialul funerar 
şi alte date arheologice referitoare la cumani sînt mult mai puţine 
decît la est de Carpaţi 863 . Sursele care relatează despre expediţiile 
bizantine în stînga Dunării, la care am zăbovit ceva mai mult în 
rîndurile de mai sus, şi anume campania anticumană din 1148 şi 
cele antimaghiare din 1128 şi 1166, întăresc convingerea privind 
slaba prezenţă a cumanilor la sud de Carpaţi. Reamintesc doar că, 
povestind despre campania lui Manuel I Comnenul din 1166, Kin- 
namos precizează, la un moment dat, că, înaintînd asupra unguri- 
lor, trupele imperiale „au străbătut o regiune cu desăvîrşire pustie 
de oameni" (xai SvoefijioXovţ Sia^eiif/avrec; ^(bpovc, âvOpconcov re 



O atenţionare asupra acestui fapt v. şi la P. Diaconu, Les Coumans..., p. 100, care 
însă are în vedere o perioadă scurtă ce cuprinde şi anul 1 164, cînd cumanii se aflau 
în război cu ruşii. Dar, dincolo de faptul că surse importante, precum Kinnamos 
şi Choniates, nu vorbesc de acest război cînd relatează despre contactele oarecum 
frecvente dintre bizantini şi ruşi din anii 1164/65, nu pare deloc convingător că, 
pornind la război împotriva ruşilor, cumanii ar fi fost cumva motivaţi să evacueze 
complet teritoriul din nordul Dunării. 

Tocmai de aceea, Spinei nu poate avea dreptate cînd zice că acei cumani care nă- 
văliseră la sud de Dunăre pe la Vidin, în 1114, ar fi provenit din vestul Cîmpiei 
Române: V. Spinei, Realităţi etnice. . ., p. 75. Vezi şi notele 844, 845, 846 şi 847. Con- 
statarea privind slaba prezenţă a cumanilor între Dunăre şi Carpaţi este parţial 
confirmată şi de unele lucrări cartografice cu oarecare autoritate, ca, de ex., atlasul 
din 1911 al lui W. Shepherd, în special harta „Europa şi teritoriile mediteraneene 
în jurul anului 1190" (W. Shepherd, Historical Atlas, New York, 1911, p. 70-71), 
care admite totuşi aflarea cumanilor în estul Munteniei, poate sub influenţa ace- 
lor scrieri istorice care nu au cunoscut surse de genul relatării Anei Comnena cu 
privire la anul 1114. De altfel, şi alte hărţi din acest atlas arată că Shepherd nu era 
informat destul de bine asupra istoriei timpurii a teritoriilor din nordul Dunării. 
A. Ioniţă, op. cit., p. 468; şef. S. Oţa, op. cit., p. 501-502, 504. 



265 



navrânaaiv eprjfAovy 64 . Dar, fiind stabilit de mult că sălaşele cu- 
manilor se aflau totuşi în apropierea Dunării, trebuie să admitem 
că acestea erau concentrate în nordul părţii de jos a fluviului, la 
răsărit de Carpaţi şi pe ambele maluri ale Nistrului, ceea ce ar fi 
încă un argument în favoarea părerii că numele Cumania viza, 
în principal, dacă nu exclusiv, Moldova. Chiar dacă este aşa, nu 
putem trece totuşi peste impresia pe care o lasă documentul că, cel 
puţin la acea etapă, cumanii nu reuşiseră să acopere spaţiul stăpî- 
nit de ei cu o structură organizaţională cît de cît elaborată. Pe de 
altă parte, deşi nu există dovezi sigure că cumanii ar fi fost în stare 
să dea spaţiului românesc o organizare politică în sensul comun al 
termenului, aceasta nu poate pune la îndoială stăpînirea lor efec- 
tivă asupra teritoriului respectiv şi deci faptul că au putut impune 
reguli şi practici de convieţuire comunităţilor umane de aici, o 
nomenclatură pentru variate domenii de viaţă şi activitate şi un 
lexic care avea să devină parte componentă a limbii române. 

Anume informaţia lingvistică este sursa cea mai sigură a stăpî- 
nirii reale a cumanilor asupra spaţiului românesc şi a influenţei lor 
de netăgăduit asupra românilor. Cercetările asupra onomasticii şi 
toponimiei româneşti, dar şi studierea nomenclatorului din manu- 
scrisul Codex cumanicus ce datează din 1303, publicat de Geza Kuun 
în urmă cu 130 de ani, au adus numeroase dovezi privind această in- 
fluenţă. Şi, dacă în cazul nomenclatorului mai sînt încă multe lucru- 
ri de lămurit, întrucît, deocamdată, nu au fost găsite metodele care 
să arate cum pot fi separate cuvintele de origine persană şi arabă din 
limba română de cele turceşti de origine tîrzie 865 , atunci, în privinţa 



loan Kinnamos, Epitoma, în „Fontes...", p. 240-241; şi MoaHH KMHHaM, KpamKoe 
o6o3penue..., c. 289. 

Vezi asupra acestui subiect Al. Philippide, op. cit., p. 354-360. Cunoaştem totuşi 
cîteva demonstraţii credibile, după care limba română ar număra cîteva sute de 
cuvinte de origine cumană ce desemnează lucruri şi stări comune, cum ar fi va- 
loroasa lucrare a lui Al. Philippide pe care o citez chiar aici, fondată pe eforturi- 
le anterioare extrem de preţioase ale unor cercetători de talia lui Geza Kuun şi 
J. Th. Zenker {Tiirkisch-arabisch-persisches Handworterbuch, Leipzig, 1866-76; 
reprint, Hildesheim, 2009), şi, ceea ce merită multă atenţie, un studiu al unui cer- 
cetător dintr-un spaţiu îndepărtat de români, H. F. Wendt, Die tukischen Elemen- 
te im Rumănischen, Berlin, 1960, p. 164-168. 



266 



faptului că multe rânoq-un şi nume de persoane româneşti sînt de 
provenienţă cumană, avîndu-le în vedere totodată şi pe cele pecene- 
ge, ca şi pe cele rămase de la uzi, nu există nici o îndoială, acest fapt 
fiind dovedit prin numeroase şi laborioase eforturi ştiinţifice. Iată 
doar cîteva denumiri de aşezări şi de locuri din nordul Dunării de 
Jos: Comana, Comanca, Cîmpia Comancei, Valea Comancei, Co- 
manii Vechi, Comăniţa, Comăneanca, Comăneanul, Comăneasa, 
Vadul Cumanilor, Copceak ş.a. 866 De origine cumană sînt denumi- 
rile aşezărilor din Muntenia şi Moldova care poartă numele Turpi- 
noagă, Tereşneag, Turia, Balaci, Tecuci, Burdea, Mozac; tot aşa a fost 
explicată provenienţa Bărăganului şi cea a oraşelor Galaţi, Bîrlad şi 
Cahul 867 , a hidronimelor basarabene Căinar, Ciuhur, Ciuluc, Cula, 
Cahul, Ialpug 868 . Cercetări mai vechi şi mai noi au demonstrat că 
şi T07roc-urile care au sufixul ui se revendică tot de la cumani, ca, 
de exemplu, Vaslui, Bahlui, Covurlui, Călmăţui, Cugurlui, Cuhu- 
lui, Bănăgui, Băldălui, Tezlui, Păcui, Cătălui, Brelui, Călţui, Săhă- 
lui, Turlui şi multe altele 869 . Şi, dacă un număr important de cuvinte 
din limba cumană sînt de origine iraniană, cum susţin unii cercetă- 
tori 870 , atunci nu ar fi străine de cumani nici astfel de hidronime şi 
toponime ca Dunăre, Iaşi, Nistru şi Prut 871 . Urmărite pe hartă, toate 
numele acestea, împreună cu un număr mult mai mare de alte locuri 
care nu sînt menţionate aici, acoperă tot pămîntul locuit de români 
din Carpaţi pînă la Dunăre şi la Mare şi pînă dincolo de Nistru; aces- 
te nume, aşa cum se vede şi din enumerarea lor, sînt caracteristice 
mai ales pentru teritoriul din afara arcului carpatic şi, mai cu seamă, 



P. Diaconu, Les Coutnans..., p. 28. 

Al. Philippide, op. cit., p. 362-366, 373 ş.a. 

A. Eremia, Nume de localităţi, Chişinău, 1970, p. 43; idem, Teozpa^tunecKue 
Ha3eaHun paccKa3ueamm, 2-e M3fl., KnuiMHeB, 1990, c. 43. 

Al. Philippide, op. cit., p. 372-376; P. Diaconu, op. cit., p. 31-32; I. Conea şi I. Donat, 
Contribution ă l'etude de la toponymie petchenegue-comane de la plaine rou- 
maine du Bas-Dabube, în „Contributions onomastiques publiees â l'occasion du 
Vie Congres International des Sciences onomastiques â Munich, 24-28 aout 1958", 
Bucarest, 1958, p. 148-150, 164; V. Spinei, Moldova, p. 177; Al. Boldur, op. cit., 
p. 77. 

Al. Philippide, op. cit., p. 353, 357-358. 

Al. Rosetti, Istoria limbii române, I, Bucureşti, 1978, p. 239-240. 



267 



pentru spaţiul din nordul Dunării de Jos. De aici rezultă cu destulă 
limpezime că prezenţa cumană pe toată întinderea spaţiului locuit 
de români a fost masivă şi îndelungată. 

Concluzia cea mai importantă care se desprinde din informaţia 
cu privire la aflarea cumanilor în acest teritoriu este că, exceptînd 
refugiul benevol al localnicilor în momentul invaziei, noii cuceri- 
tori nu au dislocat populaţia locală şi nici nu s-au aşezat în teritoriul 
cucerit separat de ea, dovadă neîndoielnică fiind realităţile sugera- 
te de astfel de cuvinte de origine cumană cum e răzeş. O mai spune 
foarte clar şi patriarhul monofizit bine informat Mihail Siriacul 
în cronica sa de la sfîrşitul secolului al XH-lea, studiată atent de 
V. Spinei, de unde aflăm că, pe frontiera nordică a Bizanţului, adică 
la nord de Dunărea de Jos, cumanii s-au aşezat alături de creştinii 
găsiţi aici, aceştia neputînd fi alţii decît românii: „Cei cărora soar- 
ta le-a desemnat ţinutul septentrional sînt pe frontiera Imperiului 
grecilor, la nordul acestuia, şi se numesc Qumanaye, după numele 
acestui ţinut. Ei s-au alăturat deci poporului creştin pe care l-au 
găsit în această ţară..." 872 Faptul că în teritoriul respectiv cumanii 
s-au arătat mult mai predispuşi decît pecenegii - poate şi pentru că 
fuseseră mai numeroşi decît aceştia, lucru demonstrat foarte clar 
de rezultatele cercetărilor arheologice 873 - de a nu-şi limita spaţiul 



Apud V. Spinei, Universa Valachica, p. 273. Vezi aici şi în următoarele 2-3 pagini 
ale acestei scrieri - precum şi în altă lucrare a autorului, The Romanians. . ., p. 117 - 
observaţiile şi precizările sale cu privire la cronologia evenimentului, la numele 
Qumanaye, despre care spune, pe bună dreptate, că nu putea fi împrumutat de la 
teritoriu, cum susţine sursa, ci invers, dar mai ales dovezile că autorul cronicii îi 
are în vedere tocmai pe români. 

Gh. Postică, op. cit., p. 93. După observaţiile acestui cercetător, în timpul dominaţiei 
cumane, concentrarea necropolelor nomade în Basarabia a crescut de 1,7 ori. Geo- 
grafia prea restrînsă a acestor investigaţii, ce se reduce, în fond, la Bugeac şi la zona 
Tiraspolului (pe ambele maluri ale Nistrului), nu l îndreptăţeşte însă să conchidă 
că „lipsa complexelor funerare nomade din partea de centru şi de nord a spaţiului 
pruto-nistrean demonstrează că aria de activitate a nomazilor în ţinut se limita la 
regiunile de stepă din preajma Nistrului şi din Bugeac", cu atît mai mult cu cît, în 
acelaşi loc, cîteva rînduri mai jos, observă el însuşi că, în unele staţiuni „din regiunile 
de codru (Hansca, Moleşti, Durleşti, Pohorniceni etc.) au fost identificate vestigii de 
factură nomadă, prin care este atestată prezenţa unor grupuri aparţinînd populaţiei 
de stepă, infltrate în sînul comunităţilor autohtone". încă o dată, limita cunoştinţelor 
noastre despre un fenomen nu are nici o relevanţă pentru acest fenomen. 



268 



locuit de ei doar la zonele de stepă, cum obişnuiau nomazii, ci şi-au 
răspîndit sălaşele în afara acesteia, este şi el un indiciu al ames- 
tecului lor cu autohtonii. Acolo unde, arheologic, au fost studiaţi 
mai bine, s-a observat că o serie de obiecte şi piese care, de obicei, 
le sînt atribuite, ca necropolele sau căldările de lut, sînt grupate în 
imedita vecinătate a unor cursuri de apă sau în locuri mai înalte 
din apropierea rîurilor ori a bălţilor. S-a mai constatat şi tendinţa 
lor de a pătrunde în zonele în care, anterior, fuseseră sedentarizaţi 
pecenegii 874 . La fel, prezenţa permanentă şi îndelungată a cumani- 
lor în Moldova este confirmată şi de colaborarea lor pe parcursul 
secolelor XII-XIII cu berladnicii şi brodnicii în acest teritoriu 875 , 
chiar dacă aceştia din urmă s-ar putea să nu fi fost autohtoni, cum 
pare să demonstreze convingător V. Spinei 876 . 

Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute care aduc dovada 
peremptorie a sedentarizării cumanilor şi, odată cu asta, a con- 
vieţuirii lor cu autohtonii şi, drept urmare, a asimilării multora 
din ei în masa românilor este creştinarea acestor nomazi. Cea mai 
preţioasă informaţie privind fenomenul respectiv o oferă scrisoa- 
rea din 14 noiembrie 1234 a papei Grigore al IX-lea referitoare la 
aşa-numita episcopie a cumanilor, document la care m-am referit 



1 S. Oţa, op. cit., p. 504, 507, 508. Referitor la staţionarea cumanilor în afara stepei, 
v. şi Gh. Postică, op. cit., p. 93. 

Hurmuzaki, I, p. 102, 114, 260 (vezi atenţionarea lui V. Spinei privind data greşită, 
1254: Moldova, p. 193); v. T. Paşuto, op. cit., c. 166-168. 
' V. Spinei, op. cit., p. 179-180. După Ş. Papacostea, op. cit., p. 67, brodnicii (şi ber- 
ladnicii?) „nu trebuie căutaţi în spaţiul românesc", ceea ce nu este foarte sigur, 
cît timp nu se cunoaşte precis locul lor mai mult sau mai puţin permanent de 
trai. Mai mult, judecind după o serie de documente emise de cancelaria regatului 
ungar şi de cea pontificală în anii 1222, 1227, 1231, 1250, brodnicii s-ar fi aflat 
pe atunci în imediata vecinătate a Ungariei, dacă nu chiar, în unele momente, în 
componenţa ei: DRH, D, I, nr. 1, 2; Hurmuzaki, I, p. 260; DIR, C, I, p. 345. Cf. 
V. Spinei, op. cit., p. 85, 179. Unele studii ruseşti mai noi fac deosebire între brod- 
nicii de pe Don şi cei vizaţi aici, numiţi brodnici carpato-dunăreni, subliniindu- 
se astfel autohtonia lor: v. H. TejibHOB, B. CTenaHOB, H. PycceB, P. PaâMHOBiH, 
„... 14 pa30iunucb cnaexHe...", cap.IV. Dar dacă se face distincţie între autohtonia 
carpato-dunăreană a brodnicilor, care nu se arată deloc convingătoare, şi aflarea 
lor provizorie în acest teritoriu, atunci, vrem, nu vrem, trebuie să-i dăm dreptate 
lui V. Spinei, care atrage atenţia asupra modului de viaţă nomad al acestora. 



269 



în treacăt mai sus. Cunoaştem din unele surse, cum este relatarea 
lui Rogerius 877 , că episcopia cumanilor se afla în imediata vecinăta- 
te a Carpaţilor de sud-est, în zona Şiretului. Principala preocupare 
a epistolei papale o constiuiau românii de aici, care, împreună cu 
arhiereii lor „schismatici", altfel spus, necatolici, adică ortodocşi, 
constituiau un pericol pentru catolicismul din această zonă, deoa- 
rece, se mai spune acolo, ungurii, saşii şi alţi credincioşi catolici 
aşezaţi aici erau convertiţi la ortodoxism. Papa cere măsuri ener- 
gice pentru întărirea catolicismului în episcopia cumanilor, între 
acestea cea mai importantă fiind împuternicirea pe care pontiful 
i-o acorda episcopului cumanilor de a numi un vicar episcopal ca- 
tolic anume pentru valahi, care urma să fie instalat de guvernul 
ungar chiar împotriva voinţei acestora 878 . Pentru subiectul acestui 
studiu, importantă este nu reuşita, îndoielnică probabil, a acestei 
iniţiative, ci faptul ce rezultă cu toată claritatea din document că în 
mediul stăpînit de cumani la răsărit de Carpaţi trăia o numeroasă 
populaţie românească. Deşi epistola nu menţionează expres popu- 
laţia cumană, ci doar o episcopie a cumanilor, totuşi ea nu lasă nici 
o îndoială asupra locului şi rolului lor aici, cît timp românii sînt 
desemnaţi cu numele de valahi, deci nu sînt consideraţi parte a 
populaţiei cumane, iar episcopia se numea a cumanilor, fapt care, 
evident, trimite la numărul şi la influenţa acestora în regiunea res- 
pectivă. Creştinarea cumanilor prin intermediul bisericii catolice 
era un proces care pornise mai devreme. Nu este lipsit de interes 
faptul că, aşa cum relatează Bonfinius, în eforturile sale de conver- 
tire a cumanilor la creştinism, biserica se confrunta de timpuriu 
cu unele secte creştine antiecleziastice, ca cea a patarinilor mani- 
heeni 879 . în 1227, o căpetenie cumană din Moldova, pe nume Bortz 
sau Burch, ceruse arhiepiscopului de Strigoniu, Robert, să-1 boteze 



Vezi nota 729. 

Hurmuzaki, I, p. 132-133; DRH, D, I, p. 20-21; v. şi Gh. Şincai, op. cit., p. 396-397; 
J. Thunmann, Untersuchungen iiber die Geschichte..., p. 364. 
Antonii Bonfinii, op. cit., p. 350: „Ad rectam quoque fidem Patarinos in Bossena con- 
vertit, qui variis erroribus impliciţi, in deperditam impietatem inciderant: qua qui- 
dem in re, Peregrini Bossenensis Episcopi, viri profecto sanctissimi, opera usus est". 



270 



pe el şi poporul aflat sub ascultarea sa 880 , cerere care, bineînţeles, a 
avut susţinerea papei şi a regatului ungar. Evident, creştinarea s-a 
făcut în episcopia cumanilor 881 , fapt confirmat de unele documen- 
te din cancelaria papală 882 . Actul respectiv demonstrează existenţa 
unei mase mari de cumani în teritoriul est-carpatic; toate datele 
referitoare la episcopia cumanilor arată clar că românii şi cuma- 
nii locuiau în acelaşi spaţiu, nu separat unii de alţii. Nu este deloc 
exclus, aşa cum, de altfel, sugerează şi scrisoarea din 1234 a papei 
Grigore al IX-lea 883 , ca o bună parte a cumanilor să fi îmbrăţişat 
ortodoxia, de vreme ce „studii recente efectuate asupra cumanilor 
din Ungaria Centrală indică o posibilă orientare a lor către ritul 
răsăritean" 884 , fapt uşor explicabil, întrucît cumanii erau veniţi în 
Ungaria de la răsărit de Carpaţi, unde locuiseră vreme îndelungată 
împreună cu românii ortodocşi. 

Creştinarea cumanilor a avut drept urmare, la fel ca alte mani- 
festări ale convieţuirii lor cu autohtonii, o influenţă reciprocă a celor 
două etnii. Un exemplu în această privinţă este şi faptul că românii 
au împrumutat nume de la cumani, iar aceştia şi-au luat nume de 
la români. Ana Comnena povesteşte cum un conducător al vlahi- 



" Hurmuzaki, I, p. 102; DRH, D, I, p. 14; Antonii Bonfinii, op. cit., p. 350 („Cu- 
manos... ad veram fidem impensissime revocare studuit. .."); v. şi J. Benko, 
Milkovia, sive antiqui episcopatus Milkoviensis, tom I, Viena, 1781, p. 105-106; 
G. Pray, Commentarii historici..., p. 109-110; N. Djuvara, op. cit., p. 24, 27; v. şi 
C. F. Dobre, Mendicants in Moldavia: Mission in an Orthodox Land: Thirteenth 
to Fifteenth Century, Daun, 2009, p. 22-23. 

" De-a lungul anilor, data înfiinţării episcopiei cumanilor a fost numită variat, dar 
nu există temeiuri să se creadă că ar fi apărut înainte de 1227, cînd papa Grigo- 
re al IX-lea îl însărcinează pe episcopul de Esztergom să înfiinţeze o episcopie 
în Cumania, în legătură cu cererea de creştinare a lui Bortz: v. şi J. Benko, op. 
cit., p. 105-106, 109-111; F. J. Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens..., 
III, Wien, 1782, p. 594-595; C. F. Dobre, op. cit., p. 23; A. Morariu, Scurtă isto- 
rie a episcopiei romano-catolice de Iaşi, în „Studii de istoria bisericii", sub red. 
O. Bozgan, Bucureşti, 2002: http://ebooks.unibuc.ro/ istorie/religie/scurta% 20is- 
torie%20a% 20episcopiei.htm. 

!: Hurmuzaki, I, p. 108; v. şi V. Spinei, op. cit., p. 87. 

13 Mai vezi relativ la această scrisoare şi J. Thunmann, Untersuchungen..., p. 364; 

J. Benko, op. cit., p. 113-116. 
" A. A. Rusu, [Recenzie la cartea lui N. Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă] : http:// 

www.medievistica.ro/texte/tribuna/ recenzii/neagu_djuvara_rusu.htm 



271 



lor de lîngă Dunăre, Budilo (ITou5iA.oc,)> îl informase pe împăratul 
Alexios Comnenul despre trecerea rîului de către cumani, în 1095 
(TlovSîXov Tivbq eKKpirov rwv BXâxcov kou tt)v rtbv Kojiâvtov Siă 
roi) Aavovfiecoc, Sianepaitoaiv ânayyeîXavToq) SS5 ; după părerea mai 
multor istorici, numele acestui român ar fi de origine cumană 885 . 
Român pare să fi fost, în opinia lui Iorga, şi acel lider cuman din 
vecinătatea Dunării, poate din Paristrion, numit Tatos, probabil de 
la Tatul 887 , despre care tot Ana Comnena spune că luptase împotriva 
bizantinilor cîţiva ani mai devreme 888 . După V. N. Zlatarski, cuman 
ar fi şi numele ţarului româno-bulgar Borilă, însemnînd mîndru, 
deştept 889 . Şi invers, unii conducători ai cumanilor aveau nume 
româneşti. Descriind bătălia din 1148 dintre bizantini şi cumani, 
Kinnamos vorbeşte cu admiraţie despre un şef cuman, numit La- 
zăr: noXXoi \iev oiv fiapfiâpov eneaov, eâXtooav Se kou tic, eicarâv 
(iâXiora, ev ofc K<xi Aăţapoc, fjv, &vr)p eni nXelarov ţiev avSpeîaq 
r\Kwv... mo Unii istorici au opinat că acesta nu poate fi numele unui 
cuman, ci al unui creştin, cel mai probabil, al unui român, părere 
formulată iniţial de Iorga 891 şi reluată ulterior de alţi istorici 892 . 

Pătrunderea mongolilor în spaţiul est-carpatic, după înfrîngerea 
pe care cumanii, împreună cu aliaţii lor, o suferiseră la Kalka, a în- 
semnat dispariţia dominaţiei cumane în spaţiul carpato-nistrean. 



Ana Comnena, Alexiada, în „Fontes...", p.114; Arma KoMHMHa, AneKcuada, c. 267. 

16 N. Iorga, Istoria românilor, III, p. 62; B. H. 3;iaTapcKii, Mcmopun na 6tmapcKama 
dtpMaea npei cpedneme eeKoee, II, Co(j>Ma, 1934, c. 213; P. Diaconu, op. cit., p. 57, 
101; v. şi comentariul lui I. N. Liubarski în: Aima KoMHMHa, AneKcuada, c. 449, 
554; B. T. Cîmpina, Influenţa bizantină la Dunărea de Jos în lumina recentelor 
cercetări efectuate în România, în „Scrieri istorice", I, Bucureşti, 1973, p. 21, nota 
42; M. Gyoni, La premiere mention historique des Vlaques des monts Balkans, în 
„Acta Antiqua", I, fasc. 3-4, Budapest, 1952, p. 502-503. 

17 N. Iorga, op. cit., p. 61. 

18 KaraXau/Săvei Se rnviKavra xai o Tarov rbv "Iorpov ue8' <bv vnenoirjoaro 
Kouavav...: Ana Comnena, Alexiada, p. 105. 

" V. N. Zlatarski, op. cit., p. 427. 
10 Kinnamos, în „Fontes. . .", p. 236. 

" „Lazăr rămîne deci să fie un reprezentant al populaţiei supuse sau un creştinat 

supt inluenţa ei": N. Iorga, op. cit., p. 46. 
12 P. Ş. Năsturel, Coumans et Byzantins sous le regne de Manuel Comnene, în 

„Byzantina", I, Salonic, 1969, p. 175; Şt. Ştefănescu, op. cit., p. 18; P. Diaconu, op. 

cit., p. 88-89; V. Spinei, Realităţi etnice, p. 77, 158. 



272 



O parte a lor, cea 40 000 de oameni, în frunte cu hanul Kuthen, au 
obţinut acordul regelui Bela al IV-lea de a se stabili în Ungaria, cu 
condiţia de a se creştina 893 . Aflăm însă de la unii autori bizantini, 
ca, de exemplu, Acropolites, că cei care nu au acceptat acest com- 
promis au fost forţaţi, în momentul apariţiei aici a mongolilor, să se 
retragă la sud de Dunăre 894 , numărul lor fiind, probabil, mai mare 
decît al celor plecaţi peste munţi 895 , de vreme ce nici bulgarii şi nici 
noul imperiu latin nu au putut să-i oprească să transforme mari 
regiuni din Peninsula Balcanică, cum era, de exemplu, Macedonia, 
„în pustie scitică", să cucerească multe oraşe şi să ia în robie un nu- 
măr mare de locuitori. Dar, contrar impresiei ce ar rezulta din anu- 
mite scrieri istorice contemporane, invazia mongolă la vest de Nis- 
tru nu a însemnat deloc alungarea cumanilor de aici. Dimpotrivă, 
aşa cum observa Bonfinius, au fost situaţii cînd importante mase 
de cumani, retraşi sub presiunea tătarilor în Ungaria, au revenit la 
locurile lor şi au colaborat cu noii invadatori, încheind chiar tra- 
tate pentru anumite acţiuni comune, ca, de exemplu, atunci cînd 
au trecut împreună Dunărea: Cumani cum Tartaris, icto foedere, 
Danubium transmisere S96 . Tocmai de aceea, exodul cuman peste 
munţi şi peste Dunăre din ajunul şi din momentul invaziei mon- 
gole nu s-a soldat cu dispaţiţia completă a cumanilor din regiunile 
est-carpatice, şi asta tocmai ca urmare a faptului că, după Kalka, 
ei fuseseră forţaţi să se retragă în Moldova şi să constituie aici o 
masă compactă. Cercetările arheologice au identificat o serie de 
complexe funerare de după campania tătară din 1241 caracteristice 
pentru cumani, ca cele de la Kocikovatoe, Fridensfeld, Holmskoe, 
Limanskoe, Pîrteştii de Jos, Plavni, Şabolat, Trapovka ş.a. 897 O scri- 



Antonii Bonfinii, op. cit., p. 290, 292; J. Ch. Engel, op. cit., p. 345. 

Acropolites: Kar'iKEÎvo Kaipov nai rd twv Zkv6wv ytvoq, twv TccTapwv îcara- 

SpapdvTwv ai)Twv...: Georgios Acropolites, Istorie, în „Fontes...", p. 404; şi Te- 

oprMM AKponojiiiT, Jlemonucb, în „Bii3aHTMMCKMe hctophkm", nofl pefl. 14. Tpo- 

MH,Koro, C. rieTepâypr, 1863, XXXV, 63; George Akropolites, The History, transl. 

and comment. by R. J. Macrides, Oxford/New York, 2007, p.199. 

Vezi şi Istvân Vâsâry, op. cit., p. 63 & sqq. 

Antonii Bonfinii, op. cit., p. 294. 

V. Spinei, Moldova, p. 173. 



273 



soare pe care am menţionat-o mai sus, din 1250, a regelui Bela 
al IV-lea către papa Inocenţiu al IV-lea arăta că, printre vecinii 
răsăriteni ai Ungariei, se aflau şi cumanii 898 ; evident că epistola 
nu i-ar fi semnalat dacă numărul lor ar fi fost mic. Rămăşiţe ale 
comunităţilor cumane pe tot întinsul Deşt-i Qipcaq-ului, în zona 
Nistrului şi a Carpaţilor, au fost evocate după 1241-1242 de dife- 
riţi călători prin acest spaţiu 899 . Ba mai mult, în imensa împărăţie 
mongolă, se vor stabili raporturi de colaborare tătaro-cumane ce 
se vor ilustra şi prin realităţile carpato-nistrene şi din imediata 
vecinătate a Basarabiei. Aşa cum, pînă la acel eveniment, cumanii 
au luat parte la confruntările dintre Polonia şi Ungaria, uneori 
aflîndu-se chiar în tabere adverse, după acea dată au luptat îm- 
preună cu tătarii împotriva celor dintîi 900 . Ca act istoric, poate 
încă mai important este faptul că, graţie prezenţei masive şi în- 
delungate a cumanilor în acest teritoriu, precum şi rolului jucat 
de ei multă vreme la Dunărea de Jos, memoria lor nu a dispărut 
odată cu încetarea dominaţiei politice ca urmare a invaziei mon- 
gole; numele de Cumania, identificat pentru această zonă de cele 
mai multe ori cu Moldova (uneori şi cu partea estică a Munteniei), 
cum am observat mai sus 901 , a supravieţuit cu cîteva secole acestui 
fenomen 902 . Nu s-a schimbat nimic în această privinţă nici în pe- 
rioada dominaţiei tătaro -mongole şi, doar în momentul apariţiei 
statelor medievale Moldova şi Valahia 903 , deci după dispariţia stă- 
pînirii tătăreşti în aceste ţinuturi, numele de Tataria sau Tartaria 
începe să-1 domine pe cel de Cumania 904 , fără însă ca acesta din 



Vezi nota 852. 

W. van Ruysbroeck.W. W. Rockhill, op. cit., p. XXXVIII; R. Grousset, The Empire 
of the Steppes: A History of Central Asia, tansl. Naomi Walford, New Jersey, 2002, 
p. 280 sqq., 392 sqq.; C. M. d'Ohsson, op. cit., p. 181; I. Vâsâry, op. cit., p. 140; 
V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 91-92. 

C. M. d'Ohsson, op. cit., p. 181; V. Spinei, op. cit., p.87, 91; idem, The Romani- 

ans..., p. 157; 

Vezi notele 733, 734, 736. 

Vezi şi V. Spinei, Moldova, p. 315; I. Vâsâry, op. cit., p. 139. 
Hurmuzaki, I, partea a 2-a, Bucureşti, 1890, p. 7-8. 
I. Vâsâry, op. cit., p. 138-141. 



274 



urmă să dispară foarte repede; dimpotrivă - şi e vorba, cum am 
mai spus, de lumea cultă din afara Ţărilor Române - el va mai fi 
utilizat multă vreme după aceea. Episcopul Ioan de Sultanieh, de 
exemplu, avea să vorbească, pe la 1404, de Thartaria sive Coma- 
nia 905 . Cumania, ca teritoriu învecinat dinspre răsărit cu Ungaria, 
este menţionată şi în scrisorile din 1407 şi 1410 ale papei Grigore 
al XII-lea 906 . Aşa cum am observat mai sus, Cronica de la Cracovia 
spune clar că, înainte de a se numi Moldova, aceasta avea numele 
de Cumania 907 . Unele documente referitoare la episcopatul Mil- 
coviei foloseau curent expresia Moldavia olim Cumania dicta 90S . 
Era şi firesc ca trăitorii în acest spaţiu, inclusiv românii, să poar- 
te numele de cumani. Acest fapt ne face să înţelegem de ce Gh. 
Şincai, care consultase variate scrieri despre realităţile din spaţiul 
est-carpatic în primele secole ale mileniului II, îi numeşte pe ro- 
mânii care locuiau aici cumani 909 . 

Toate datele din acest studiu referitoare, într-un fel sau altul, 
la numele teritoriului pruto-nistrean scot în prim-plan două fap- 
te relevante pentru elucidarea chestiunii privind originea acestui 
nume. Unul din ele este că horonimul Basarabia a existat înainte 
de întemeierea Ţării Moldovei, iar celălalt stabileşte că, pînă să 
apară Moldova, acest teritoriu, împreună cu pămînturile dintre 
Prut şi Carpaţi, făcea parte din Cumania şi, de obicei, era desem- 
nat cu acest nume. De aici rezultă cu toată claritatea că între Ba- 
sarabia şi Cumania, ca nume şi realităţi istorice, există o legătură 
foarte strînsă, ceea ce înseamnă că numele de Basarabia este un 
rezultat al dominaţiei cumane în spaţiul care poartă acest nume. 

Indiscutabil, antroponimul Basarab nu este străin de Basara- 
bia, ca nume al spaţiului pruto-nistrean, asta însemnînd că acestea 
ar putea avea origine comună. Despre cel dintîi s-a scris destul de 



Călători străini despre Ţările Române, volum îngrijit de Măria Holban, Bucureşti, 
1968, p. 39. 

Hurmuzaki, I, partea a 2-a, p. 453, 467. 
Vezi nota 733. 

Jozsef Benko, op. cit., p. 32 & sqq. 

Gh. Şincai, op. cit, p. 340, 343, 350, 361, 380, 381, 395-397, 405, 418, 428, 434, 437. 



275 



mult, mai cu seamă de la B. P. Hasdeu încoace 910 , care, deşi nu ad- 
mitea părerea mai veche că cele două nume ar fi putut proveni de la 
besii antici 911 , totuşi susţinea indirect tocmai această părere, de vre- 
me ce afirma că Basarabii ar fi descins direct dintr-o castă nobiliară 
a dacilor 912 . Părerea era fantezistă, ca şi numeroase altele formulate 
în ultimul secol: au fost avansate idei despre originea tracică, ger- 
mană, arabă, turcă, tătară etc. a Basarabilor 913 . Examinarea tuturor 
acestor opinii arată că, destul de des, căutarea răspunsului nu s-a 
bazat pe fapte sigure, sau măcar credibile, ci pe supoziţii sau pe con- 
strucţii artificioase, menite probabil să impresioneze prin erudiţie 
şi dialectică. Prima încercare cu adevărat fructuoasă a istoriogra- 
fiei române de a găsi răspunsul la această întrebare în realităţile 
istorice concrete din spaţiul românesc a fost făcută de Iorga, care, 
evident, pornea de la unele scrieri europene mai vechi, ca cele ale lui 
Sommersberg, Thunmann, Gebhardi ş.a., care fuseseră preocupate 
sumar de această chestiune. într-un articol publicat încă în 1919, 
el a formulat părerea că Basarab este un nume de origine cumană, 
ca şi Talabă, Tîncabă şi Toxabă 914 . Va reveni în 1927, cînd, într-o 
comunicare la Academia Română, avea să dezvolte această idee, 
subliniind rolul şi unele consecinţe ale stăpînirii cumane în spaţiul 
românesc, între care frecvenţa toponimiei şi onomasticii cumane, 
insistînd şi de astă dată asupra numelui Băsărabă 915 . Aceste obser- 
vaţii s-au soldat cu un capitol special în sinteza sa de istorie a româ- 
nilor, intitulat cît se poate de sugestiv „Simbioza româno-cumană", 
în care demonstrează că, din convieţuirea de peste două veacuri 



10 B. P. Hasdeu, Scrieri, voi. 8, Istoria critică a românilor, text îngrijit şi studiu in- 
troductiv de Grigore Brîncuş, Chişinău, 2008, p. 118 şi urm. 

11 Ibidem, p. 121-123. 

I! B. P. Hasdeu, Basarabii. Cine? De unde? De cînd?, Bucureşti, 1894, p. 4-7. 

13 Vezi examinarea acestor păreri la N. Stoicescu, „Descălecat" sau întemeiere? 
O veche preocupare a istoriografiei româneşti. Legendă şi adevăr istoric, în 
„Constituirea statelor feudale româneşti", Bucureşti, 1980, p. 160-164. Relativ la 
exerciţiile lingvistice în legătură cu acest nume, v. Al. Philippide, op. cit., voi. 1, 
p. 829-830. 

11 N. Iorga, Originea numelui Băsărabă, în RI, V, 1919, p. 138. 
15 Idem, Imperiul cumanilor..., p. 98; v. şi idem, Studii asupra evului mediu româ- 
nesc, p. 68-69. 



276 



pe care au avut-o cu cumanii, românii s-au ales nu numai cu noi 
nume de locuri şi de oameni, ci şi cu „influenţe politice de cea mai 
înaltă ordine", cu un lexic ce poate fi urmărit în Codex cumanicus, 
cu un nou port şi chiar cu o altă articulare a înfăţişării exterioa- 
re. „Cît despre numele de Băsărabă..., el e, desigur, cuman..." 916 
Covîrşitoarea autoritate ştiinţifică şi intelectuală a lui Iorga i-a fă- 
cut pe mulţi să-şi însuşească punctul lui de vedere, căutînd să aducă 
dovezi noi în acest sens 917 , chiar dacă rezistenţa patriotică la ideea 
unui stăpîn de origine străină mai era încă destul de pronunţată. în 
sfîrşit, Lâszlo Râsonyi-Nagy a formulat o descifrare a acestui nume, 
care i-a convins pe cei mai mulţi şi după care Basarab ar fi totu- 
na cu îmbinarea de cuvinte cumane basar+aba, ceea ce înseamnă 
tatăl dominator sau, altfel, cel care subjugă, stăpîneşte 918 . Ulterior, 
în sprijinul acestei interpretări au fost aduse dovezi suplimentare, 
cu precădere din limbile turcice, uneori şi cu referinţe paralele la 
alte idiomuri mai mult sau mai puţin înrudite cu acestea, cum au 
fost mai ales demonstraţiile lui A. Decei 919 şi Gy. Gyorffy 920 . Astăzi, 
originea cumană a numelui Basarab este afirmată temeinic în isto- 
riografie. Decriptările istorico -lingvistice menţionate mai sus suge- 
rează clar că, la început, Basarab a însemnat conducătorul unei co- 
munităţi, al unui neam sau ţări, în sensul în care avea să fie înţeles 
acest din urmă termen în Evul Mediu românesc; altfel spus, era un 
nume dinastic, cum fuseseră la alte popoare Arpad, Comnen, Riu- 
ric etc. Nu ştim şi, probabil, nu vom şti niciodată dacă acest nume 
a fost preluat de la numele comunităţii pe care o reprezenta sau, 
dimpotrivă, dacă nu cumva acesta, fiind numele propriu al unui 
conducător cu mare autoritate, a fost proiectat asupra comunităţii, 



Idem, Istoria românilor, III, p. 45-49, 134. 
N. Stoicescu, op. cit., p. 162. 

L. Râsonyi-Nagy, Contributions ă Vhistoire des premieres cristallisations d'Etat 
des Roumains. L'origine des Basaraba, în „Archivum Europae Centro-Orienta- 
lis", Budapesta, I, 1935, p. 221 sqq. 

A. Decei, Relaţii româno-orientale, Bucureşti, 1978, p. 193 şi urm.; idem, La Hor- 
de d'Or et Ies Pays Roumains aux XIII et XIV siecles selon Ies historiens arabs 
contemporains, în „Romano-arabica", II, 1976, p. 62. 
Apud I. Vâsâry, op. cit., p. 151-153. 



277 



cum sînt numeroase cazuri în istorie, devenind un nume comun, de 
vreme ce îl putea desemna pe fiecare membru al acesteia. Oricum, 
este limpede că acel nume de Basarab, pe care îl cunoaştem din is- 
toria românilor, nu este un nume propriu, iar asta înseamnă că, din 
naştere, eventual de la botez, întemeietorul Ţării Româneşti avea alt 
nume, în afara celui dinastic 921 . 

Lămurirea acestei chestiuni a lăsat însă nerezolvată problema 
relaţiei numelor Basarab şi Basarabia pruto-nistreană. Unii istorici 
şi lingvişti au insistat asupra autohtoniei muntene sau, în general, 
româneşti-apusene a lui Basarab, fie insistînd pe faptul, imposibil 
de dovedit, că acesta s-ar fi născut pe undeva prin acest spaţiu, fie 
susţinînd că el s-ar fi afirmat aici în calitate de conducător al ro- 
mânilor din teritoriile de la sud de Carpaţi şi chiar de peste mun- 
ţi. La un moment dat, pentru a nu admite „întinarea" portretului 
naţional al „întemeietorului", a fost lansată ideea năstruşnică cum 
că domnul Ţării Româneşti şi-ar fi cîştigat supranumele de Ba- 
sarab în urma victoriilor împotriva cumanilor şi a tătarilor care 
locuiau în Cumania Neagră, adică la răsărit de Carpaţi 922 . Dar, 
dincolo de astfel de fantasmagorii, a fost invocată prezenţa pe un 
spaţiu relativ întins a numelui Basarab, sub variate forme, la sud 
de Carpaţi şi pe ambele laturi ale aripei sudice a arcului carpati- 
c 923 . Aceste fapte nu susţin însă deloc ideea originii locale a acestui 
nume; analizînd critic o lucrare a lui I. Conea, care insista asupra 
autohtonismului sud-vest ardelean şi argeşean al Basarabilor, Iorga 
avea să demonstreze că răspîndirea acestui nume în zonele vestice 
ale teritoriului românesc s-a datorat colonizării masive de către 
cumani în secolul al XlII-lea: „Originea lui cumană se cunoaşte; ea 
e incontestabilă. Dacă se întîlneşte acolo..., ea s-ar explica printr- 
o aşezare compactă de cumani după trecerea lor în Ungaria..." 924 , 



Despre folosirea numelui Basarab în locul numelui de botez, vezi şi B. P. Hasdeu, 

Basarabii, p. 5-7. 

N. Stoicescu, op. cit., p. 163. 

N. Drăganu, op. cit., p. 520-550; I. Conea, Basarabii de la Argeş. Despre originea 
lor teritorială şi etnică, Bucureşti, 1935; S. Oţa, op. cit., p. 494. 
N. Iorga, [Recenzie: I. Conea, Basarabii din Argeş, despre originea lor teritorială 
şi etnică, Bucureşti, 1835], în RI, XX, 1936, 1, p. 84. 



278 



fapt parţial confirmat, parţial corectat de cercetările ulterioare, 
care au demonstrat că aşezarea nomazilor pe aceste pămînturi s-a 
realizat succesiv, în principal în două etape, prima în secolele XI- 
XII, cînd colonizarea zonei respective i-a putut viza numai pe pe- 
cenegi, şi a doua în preajma şi mai cu seamă în prima jumătate a 
secolului al XlII-lea, cînd a fost posibilă şi o masivă colonizare cu- 
mană. Astăzi se ştie prea bine că numele de origine pecenego-cu- 
mană s-au răspîndit la sud de Carpaţi şi în Transilvania în urma 
invaziilor succesive ale cumanilor şi tătarilor, care au forţat depla- 
sarea spre aceste regiuni, mai întîi, la sfîrşitul secolului al Xl-lea 
şi începutul secolului al XH-lea, a unui mare val de pecenegi, iar 
în ajunul invaziei mongole, a unui val şi mai mare al cumanilor. 
Am observat mai sus, pe exemplul surselor bizantine, că, cel puţin 
în prima jumătate a secolului a Xll-lea, cumanii nu erau aşezaţi la 
sud de Carpaţi, deci, pe atunci, numele lor nu aveau cum prinde 
rădăcină în acest teritoriu. Concluzia vine de la sine: Basarab este 
originar din masa cumanilor de la răsărit de Carpaţi, care, aşa 
cum bine se ştie, trăiau de-a valma cu românii, fiind probabil do- 
minaţi numeric de aceştia, asta însemnînd că era reprezentantul 
ambelor comunităţi etnice 925 . 

7. Istoriografia medievală şi din epoca 
modernă despre Basarabia şi basarabeni 

Ideea privind originea est-carpatică a Basarabilor nu este com- 
plet nouă. în istoriografia românească, ea a fost formulată pentru 
prima dată de Cantemir, care se baza, bineînţeles, pe informaţii 
care datau din timpuri mult mai vechi decît vremea sa. în Hronicul 
său, de exemplu, citim: „Iară de vreme ce Leunclavie cu Cureus, 
secretariul, amîndoi în ciata istoricească vestiţi bărbaţi mărturi- 



Mai nou, în sprijinul acestui punct de vedere, I. Vâsâry susţine că, la fel ca Basarab, 
cuman ar fi fost şi ţarul româno-bulgar Asan: „Like Asen and his familiy, who 
were of Cuman extraction, and who founded a dinasty, and became Bulgarians, 
Basarab and his family were also presumably of Cuman extraction, founded a di- 
nasty and became Romanians": 1. Vâsâry, op. cit., p. 153. 



279 



sesc precum acel nărod ce s-au fost chemînd băsărabi: n-au fost de 
alt niam, nici de aiurea vinit, ce tot din neamul românesc; iată că 
fără greş putem/socoti că o samă de români şi mai denainte şi mai 
pre urmă de prada lui Batîe să fie fost rămas neclătiţi pre locurile 
sale şi ales prin cetăţile de la Cetatea Albă, precum am şi mai dzis, 
pănă la Severin; şi precum acel nărod băsărăbăsc, sculîndu-să de 
pe cîmpii Bassarabiii, să să fie tras spre pădurile Oltului şi acolo de 
ciia să fie rămas locaşi; de la carii şi astădzi familia băsărăbeştilor 
în Ţara Românească să trage, luînd adecă stăpînitoriul sau banul 
lor de atuncea nume de pe numele nărodului, din care familie şi 
domni vestiţi au ieşit în Ţara Muntenească, precum cursul istoriii 
înainte la locul său va arăta" 926 . Această frază lungă conţine cîteva 
elemente principiale pentru subiectul studiului de faţă. întîi, fă- 
cînd trimitere la surse cunoscute şi credibile, autorul arată că, în 
ajunul invaziei tătare, locuitorii dintre Prut şi Nistru se numeau 
„băsărabi", iar pămîntul lor, Basarabia. în al doilea rînd, menţio- 
nează faptul că, atunci cînd se produsese invazia, o mare parte a 
„băsărabilor" se refugiase spre Oltenia. în al treilea rînd, spune clar 
că familia băsărăbeştilor din Ţara Românească, asta însemnînd, 
bineînţeles, viitoarea familie domnitoare a Basarabilor munteni, 
se trage din basarabii pruto-nistreni. în al patrulea rînd, Cantemir 
insistă asupra faptului că „nărodul băsărăbăsc" era alcătuit numai 
din români, ceea ce, văzut prin prisma patosului patriotic al Hro- 
nicului, se arată firesc, dar, raportat la realitatea istorică, aşa cum 
este ea văzută de cercetările istorice contemporane, trebuie amen- 
dat în sensul că acel „nărod" era, de fapt, un amalgam româno- 
cuman sau cumano-român. Şi, în sfîrşit, trebuie să semnalez încă 
un detaliu, extrem de important, asupra căruia învăţatul principe 
stăruie chiar de la începutul acestei bucăţi de text, şi anume con- 
tinuitatea populaţiei româneşti (pe care, ştim deja, nu o putem 
vedea în acea perioadă fără cumani) în spaţiul pruto-nistrean atît 
pînă la, cît şi după invazia tătărească: „o samă de români şi mai 
denainte şi mai pre urmă de prada lui Batîe să fie fost rămas ne- 



Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1423. 



280 



clătiţi pre locurile sale". Să reţinem încă un detaliu relevant: zice- 
rea lui Cantemir cum că apariţia la sud de Carpaţi a băsărabilor, 
prin care, aşa cum am spus, trebuie să înţelegem cumano -românii 
(fără a-i uita şi pe slavii românizaţi), s-a produs prin „tragerea 
spre pădurile Oltului" a „nărodului din cîmpii Basarabiei" este în 
deplin acord cu documentele şi cu cercetările istorice referitoare 
la relaţia cumanilor cu teritoriul de la est şi sud de Carpaţi, cum 
e cazul episcopiei cumanilor, de exemplu, care demonstrează că, 
pînă la invazia mongolă, aceştia au locuit permanent doar la est de 
aceşti munţi şi la sud- est de arcul carpatic. 

Percepţia istoriografiei europene asupra acestui fenomen, care 
se regăseşte în scrierile istorice cantemiriene şi care se afirmase de 
fapt cîteva secole mai devreme, avea să fie exprimată foarte clar mai 
tîrziu de J. Thunmann, care a cunoscut sursele utilizate de Cante- 
mir, dar cu siguranţă şi altele, de care acesta nu va fi avut ştire sau 
doar a aflat de ele din scrierile pe care le-a cercetat. Făcînd trimitere 
la unele izvoare şi la o lucrare a lui F. W. Sommersberg 927 , realizată 
cam pe atunci cînd se scria şi Hronicul, cunoscutul istoric german 
observa că, după ce, pe la începutul secolului al XH-lea, i-au îm- 
pins pe pecenegi peste Dunăre, „cumanii au pus stăpînire, oda- 
tă cu alte pămînturi, şi pe Basarabia. Dar marea lor putere a fost 
distrusă complet de tătari sau mongoli în anii 1237-1241. Foarte 
mulţi cumani au fost nimiciţi, unii au devenit robi, iar alţii s-au 
refugiat în Ungaria, în regiunile greceşti şi în Asia Mică. Unui nu- 
măr mai mic i s-a permis să rămînă în ţară, dar numai ca supuşi 
ai tătarilor. Printre pămînturile stăpînite de ei nu există un altul 
în care să se fi păstrat atîtea vestigii cumane ca în Basarabia. Aici, 
ei se supuneau propriilor cneji şi, după numele unuia din ei, Ba- 
sarab, au primit numele de basarabeni" 928 . Thunmann nu spune 
nimic despre trecerea basarabenilor „spre pădurile Oltului", dar, 
în linii mari, relatarea sa nu vine în contradicţie cu spusele lui 
Cantemir - dimpotrivă, cele două evocări fac parte din aceeaşi 



F. W. Sommersberg, Silesicarum rerum scriptores aliquot adhuc inediţi , II, Lip- 
siae, 1730, p. 73. 

14. TyHMaHH, KpbiMcxoe xcmcmeo, c. 56. 



281 



temă, susţinîndu-se şi confirmîndu-se reciproc. Străin de pasiu- 
nile principelui român, Thunmann completează şi corectează de 
o manieră extrem de utilă pentru ştiinţă informaţia lui Cantemir 
despre basarabenii din prima jumătate a secolului al XlII-lea. Ele- 
mentul nou evocat de învăţatul german este numele Basarab, care, 
zice el, era un cneaz al cumanilor (adică al cumano-românilor), 
de la care şi-au luat numele basarabenii şi, adaug eu, Basarabia, 
ca nume al pămîntului lor. Faptul care poate să pară o serioasă 
lacună a cărţii lui Thunmann, de vreme ce el vorbeşte doar des- 
pre cumani şi nu-i menţionează şi pe români, constituie, în rea- 
litate, o importantă amendare a relatării lui Cantemir, care, din 
contra, vorbeşte numai despre români. Cercetate în paralel, cele 
două menţiuni fac evidentă o realitate istorică practic ignorată, 
din variate motive, de istoriografia contemporană, şi anume că, la 
mijlocul secolului al XlII-lea, structura demografică a teritoriului 
carpato-nistrean reprezenta un amestec româno-cuman, articulat 
sensibil de un element slavo-român, realizîndu-se o sinteză etnică 
în baza dominaţiei categorice a factorului românesc, aşa cum s-a 
întîmplat în multe alte cazuri în istorie, ca, de exemplu, cel vizînd 
contactele vikingilor cu ruşii, al bulgarilor cu slavii, al saxonilor 
cu britanii sau chiar cel al geto-dacilor romanizaţi (protoromâni- 
lor) cu slavii în secolele VI-VII. 

Referinţele celor doi învăţaţi la Basarabia pruto-nistreană din 
epoca cumană îşi găsesec confirmarea şi în alte scrieri istorice euro- 
pene, chiar mai timpurii. Astfel, Louis Moreri, despre care am mai 
vorbit, menţiona, înainte de 1674, dată la care îşi edita cunoscutul 
său dicţionar istoric enciclopedic, că „Basarabia, mare provincie 
europeană de sub dominaţie turcească, se află între Podolia şi Mol- 
dova, gurile Dunării, malul Mării Negre şi gura Nistrului..." 929 . 
Bineînţeles că, formal, pe atunci, întreg teritoriul dintre Prut şi 
Nistru nu intra în componenţa Imperiului otoman, dar ca parte 
a Moldovei se afla totuşi sub dominaţie turcească. Frontiera sud- 



L. Moreri, Legrand dictionnaire historique: ou le melange curieux de l'histoire sa- 
cree et profane..., I, corrigee et considerablement augmentee, Basle, 1731, p. 228. 



282 



vestică a Podoliei se învecina doar cu partea nordică a spaţiului 
pruto-nistrean, deci nu cobora pînă la pămînturile ce se întindeau 
de la Tighina în jos, care, după 1538, vor alcătui acea unitate teri- 
torială ce va purta numele de Basarabia cu sens nou, de teritoriu 
stăpînit direct de turci. Asta înseamnă că, pentru şcolitul abate 
francez, ca şi pentru cronicile polone din care acesta, probabil, 
s-a inspirat, Basarabia însemna tot teritoriul pruto-nistrean. Bi- 
neînţeles că, şi în acest caz, avem de a face cu o viziune arhaizantă 
asupra istoriei Basarabiei, dar asta e o altă chestiune. 

Relatările lui Cantemir şi cele ale lui Thunmann despre Basa- 
rab, Basarabia şi basarabeni, plus menţiunea laconică a lui Moreri, 
chiar dacă se susţin reciproc, cum am observat, şi chiar dacă se 
sprijină şi pe o sumă de date bine stabilite de cercetările istorice, 
ca, de exemplu, prezenţa masivă a cumanilor la est de Carpaţi, 
aproape completa lor lipsă la sud de arcul carpatic pînă la inva- 
zia mongolă, precum şi faptele care atestă realizarea acelui proces 
complex care a fost numit simbioza româno-cumană, deci, chiar 
cu toate mărturiile menţionate aici, aceste relatări tot nu ar avea 
suficientă putere de convingere dacă nu ar putea fi probate pe baza 
unor cronici foarte vechi, acestea fiind susţinute, la rîndul lor, de 
o serie de scrieri istorice de indiscutabilă valoare ştiinţifică. Este 
vorba mai cu seamă de o foarte laconică referinţă din Cronica pe 
scurt a Poloniei, scrisă pe la 1395, după unii cercetători 930 , sau pe 
la 1398, după alţii 931 , şi atribuită în anumite scrieri istorice din 
epoca modernă unui arhidiacon anonim din Gniezno 932 , fără să 



T. Hotnog, „Bersabeni" din Cronicele vechi poloneze, în „Arhiva", XXXIV, 1927, 
2, p. 76. 

VeziM. Wiszniewski, Historya literatury polskiej, tom II, Krakow, 1840, s. 14. 
Chestiunea privind paternitatea acestei cronici, respectiv numele acelui arhidia- 
con, nu a fost, din păcate, studiată suficient. Despre anonimul călugăr din Gnesen 
nu se cunosc decît cîteva date contradictorii: v., de ex., F. Bentkowski, Historya 
literatury polskiey, II, Warsyawie/Wilnie, 1814, s. 708. Din acest motiv, a exis- 
tat tentaţia de a-1 indentifica pe acest autor cu Janko din Czarnkow, un destul 
de cunoscut arhiadiacon de Gnesen, care a scris o cronică ce continuă croni- 
cile gneseniene (v. nota 933) şi cuprinde anii 1333-1384: J. J. Lerski, P. Wrobel, 
R. J. Kozicki, Historical dictionary of Poiană, 966-1945, Westport, 1996, p. 222; 
J. Krzyzanowski, A History ofPolish Literarture, Warsaw, 1978, p. 7; A. Vauchez, 



283 



se ştie însă cît de justificat; cele trei scurte cronici gneseniene nu 
conţin referinţa cu pricina 933 , care ne interesează foarte mult şi 
care urmează imediat. Documentul a fost semnalat, pentru prima 
dată, în istoriografia europeană de istoricul german Sommers- 
berg, în 1730. Cu referinţă la anul 1259, el face următoarea rela- 
tare: Tartari subjugatis Bessarebenis, Lithwanis, Ruthenis et aliis 
gentibus, Sandomirz castrum capiunt 9i4 . Aceasta nu este singura 
sursă referitoare la evenimentul din acel an, în care sînt menţio- 
naţi basarabenii. Aşa cum vom vedea îndată, ea nu este o sursă 
primară, dat fiind momentul foarte îndepărtat al scrierii ei faţă de 
data consumării acelei întîmplări, au existat şi alte mărturii scrise, 
mult mai vechi, pe care aceasta se fondează, ca şi alte informaţii 
documentare din aceeaşi perioadă, cercetate nu numai de Som- 
mersberg, ci şi de alţi istorici, în special polonezi şi germani, ca 
J. Lelewel 935 sau J. S. Semler 936 . în unele dintre aceste surse, numele 
basarabenilor este redat într-o ortografie mai mult sau mai pu- 
ţin diferită. Astfel, într-o menţiune din aşa-zisul adaos la Cronica 



R. B. Dobson, A. Walford, M. Lapidge, op. cit., voi. 2, p. 303; A. Burguiere, Dic- 
cionario de ciencias historicas, Madrid, 1991, p. 549. Dar studiul erudit al lui 
Jan Szlachtowski Kronika Jana z Czarnkdwa nu lasă nici o îndoială că este vorba 
de autori diferiţi: v. Monumenta Poloniae Historica/Pomniki Dziejowe Polski, 
tom II, wyd. August Bielowski, Lwow, 1872, 601-618. Din păcate, nu am reuşit 
să iau cunoştinţă de lucrarea lui fl. M. 3y6piiiTKMii, Ahohum THe3eucKuu u Mocm 
fl,nyzoui, JlbBOB, 1855, aceasta fiind o raritate bibliografică, care fusese editată în 
doar 200 de exemplare: v. H. M. LLamaeBa, OnepKU ucmopuu pyccKozo deuMenusi 
e Fanunune XIX-XX ee., MocKBa, 2001, c. 50. Studii recente asupra acestei ches- 
tiuni nu se cunosc. 

Spominki gniezienskie, wyd. August Bielowski, în Monumenta Poloniae Histori- 
ca/Pomniki dziejowe Polski, tom III, Lwow, 1878, p. 42-45. Vechea părere, necon- 
firmată de această sursă, s a păstrat şi în cartea mea în căutarea originii numelui 
Basarabia, p. 143. 

F. W. Sommersberg, op. cit., p. 82. Vezi şi nota 937. „Bessarabenis" este forma cea 
mai răspîndită a acestui nume din cronici, în special în literatura istorică germa- 
nă, dar şi în cea poloneză: v., de ex., A. Naruszewicz, Historia narodu polskiego, 
voi. VII, Lipska, 1836, c. 29 (nota). B. P. Hasdeu, care a cunoscut această lucra- 
re, foloseşte aceeaşi formă: B. P. Hasdeu, Scrieri, voi. 8, p. 118. Cf. Arhiva (Iaşi), 
XXXIII, 1926, 1, p. 62. 

J. Lelewel, Polska wiekâw srednich, I, Poznan, 1855, c. 69 & sqq. Sînt analizare aici 

şi cercetările lui Sommersberg şi ale lui Semler în această chestiune. 

Aceste cercetări i au fost cunoscute şi lui B. P. Hasdeu: v. op. cit., p. 115-116, 238. 



284 



scurtă a Cracoviei (Brevis Chronica Cracoviae), relatarea respec- 
tivă se prezintă sub această formulă: Tartari subiugatis Bersabe- 
nis, Litwanis, Ruthenis et aliis gentibus, Sandomirz castrum ca- 
piunt 937 . O informaţie asemănătoare, foarte puţin diferită, se află 
într-o altă cronică polonă, numită a Sf. Cruci: Anno Domini 1259 
Tartari subiugatis Bersabeis, Lithwanis, Ruthenis et aliis gentibus, 
castrum Sandomiriense capiunt 93S . Prima idee sugerată de infor- 
maţiile de acest gen este relaţia strînsă a numelui cuman Basarab 
cu numele basarabeni (Bessarebenis/Bersabenis/Bersabeis) din 
cronicile polone. Ideea este confirmată fără putinţă de tăgadă de 
unele din aceste cronici, precum şi de anumite surse maghiare, în 
care numele de basarabeni este înlocuit cu cel de cumani (numiţi 
în unele cazuri kipciaki iar în altele polowzer) 939 , asta însemnînd 
că cele două nume erau sinonime. Observăm, astfel, la A. Naru- 
szewicz, care îl citează pe Dlugosz: Ante festum sancti Andreae 
introierant Tartari cum Pruthenis 940 , Rutenis, Comanis et aliis 



Monumenta Poloniae Historica/Pomniki dziejowe Polski, tom II, Lwow, 1872, 
p. 806. Prea marea asemănare a titlurilor Cronica pe scurt a Poloniei şi Cronica 
scurtă a Cracoviei {Rocznik krdtki krakowski şi Rocznika krbtkiego dopelnienie), 
ca şi a conţinutului bucăţii respective de text din cele două surse, sugerează că, 
de fapt, este vorba de o singură sursă, chiar dacă numele basarabenilor este orto- 
grafiat puţin diferit în cele două fragmente (doar cu o singură literă). Probabil, 
tocmai cea de-a doua sursă a avut-o în vedere Sommersberg, mai precis, Rocznika 
krbtkiego dopelnienie. 

Rocznik Svietokrzyski, wyd. August Bielowski, în Monumenta Poloniae Historica, 
III, p. 73. 

Ibidem, p. 72; L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Ungarn und der damit ver- 
bundenen Staaten, II, Pest, 1802, p. 112; I. A. Fessler, Die Geschichte der Ungarn, 
II, Leipzig, 1848, p. 603. 

In acest context, etnonimul Pruthenis, mai des Pruthenos, trezeşte anumite sem- 
ne de întrebare. Pornind de la faptul că, în latină, echivalentul numelui prusieni 
este pruteni, cercetătorii documentelor pe care le citez aici traduc, de regulă, Pru- 
thenos drept prusieni. Dar această interpretare trebuie să facă faţă la două între- 
bări: mai întîi, nu este uşor de explicat cum reuşiseră tătarii să şi i ia ca aliaţi pe 
prusienii de la Marea Baltică înainte de a ataca Polonia dinspre sud-est, împreună 
cu ruşii, lituanienii şi cumanii. în al doilea rînd, Boguchwal, episcop de Poznah pe 
la mijlocul secolului al XlII-lea, pune semnul identităţii între numele Pruthenos 
şi Getas în expresia „Dacos, Getas seu Pruthenos, et Ruthenos": Boguphali II epis- 
copi Posnaniensis Chronicon Poloniae, cum continuatione Paskonis custodis Pos- 
naniensis, în Monumenta Poloniae Historica, II, p. 486. Evident că, în acest caz, 



285 



gentibus etc. 941 E posibil ca această variantă a relatării eveni- 
mentului să fi fost preluată de Dlugosz din Cronica Poloniei a lui 
Boguchwal, episcop de Poznari, completată de Godyslaw Pasek, 
custodele episcopiei, care au fost martori ai celor întîmplate atunci 
la Sandomir 942 , în care citim: Anno quo supra (1259 - I.Ţ.), ante 
festum sancti Andreae apostoli, peccatis christianorum intrave- 
runt, Tartari cum Pruthenis, Ruthenis, Comanis et aliis gentibus 
terram Sandomir iensem, ipsamque rapinis, inflamationibus 943 . 
Dar aproape tot atît de veche este şi Cronica Poloniae Maioris, 
scrisă la sfîrşitul secolului al XlII-lea, în care se spune: „în anul 
amintit (1259 - I.Ţ.), înainte de sărbătoarea Sf. Andrei [de iertare] 
a păcatelor creştinilor, pe pămîntul Sandomirului au năvălit tăta- 
rii împreună cu prusienii 944 , ruşii, cumanii şi alte noroade..." 945 . 
Cercetarea cît se poate de atentă a relaţiei dintre cele două nume, 
adică basarabeni şi cumani, ţinînd seama şi de informaţia foarte 
modestă de care dispunem asupra acestui caz, impune sarcina de 
a examina încă de la început alte două aspecte ale chestiunii, şi 
anume autenticitatea fenomenului din 1259, menţionat în unele 
surse, şi raportul dintre numele basarabeni din cronicile polone 
şi numele dinastiei Basarabilor din Ţara Românească. Ceea ce se 
impune, deocamdată, din compararea relatărilor de mai sus este 



sîntem îndemnaţi să înţelegem prin Pruthenos trăitori pe Prut sau în zona Prutu- 
lui, cu atît mai mult cu cît această sursă spune că ei se mai numeau geţi, ceea ce, 
cum bine se ştie, pe atunci însemna valahi. Bineînţeles, dacă Getas este raportat 
la Iordanes (De origine actibusque getarum) şi Dacos la danezi, din motivele bine 
cunoscute de medievişti, atunci s-ar părea că impresiile aparent divergente se îm- 
pacă. Şi totuşi lucrurile nu sînt destul de limpezi, chestiunea reclamă o cercetare 
specială. 

A. Naruszewicz, Historya narodu Polskiego, IV, wyd. K. J. Turowskiego, Krakow, 
1860, p. 49. 

Rocznik Wielkopolski, wyd. A. Bielowski, în Monumenta Poloniae Historica, III, 
p. 34. 

Monumenta Poloniae Historica, II, p. 585. Vezi studiul lui A. Bielowski Kronika 
Boguchwala i Godyslawa Paska, ibidem, p. 453 & sqq. 
Vezi nota 360. 

Chronica Poloniae Maioris, ed. Brygida Kiirbis, Warszawa, 1970, cap. 130; v. şi 
Benutcais xponutca o Tlonbuie, Pycu u ux cocedsix XI-XIII ee., coct. Jl. M. ITonoBa, 
H.M. IlJaBeneBa; no ffl- P e fl- B. Jl. ilHMHa, MocKBa, 1987, m. 130. 



286 



faptul că, în momentul petrecerii evenimentului, cumanii încă nu 
sînt desemnaţi cu unul din numele de basarabeni, constatare ce 
sugerează că acest nume s-a afirmat mult mai tîrziu faţă de prime- 
le contacte ale polonilor cu ei şi a putut viza o populaţie amesteca- 
tă dominată de cumani şi purtînd numele nou, derivat de la ei. 

Atacul tătarilor asupra Poloniei în anul 1259, finalizat cu capi- 
tularea Sandomirului, dar şi a altor mari oraşe sud-poloneze, in- 
clusiv a capitalei, Cracovia, după cum arată unele surse mai puţin 
cercetate 946 , este un fenomen foarte cunoscut al istoriei Europei de 
Est 947 , aşa cum se vede bine şi din cronicile polone, şi el nu a fost 
unul izolat, ci a constituit un element dintr-o campanie care a 
pornit mai devreme şi a devenit mult mai aprigă în anul următor, 
în 1260 948 . Pornind, probabil, de la menţiunile numelor lui Nogai 
şi Telebuga în majoritatea cronicilor polone în legătură cu ofensiva 
comună tătaro-ruso-lituaniană din anii 1259-1260 împotriva Po- 
loniei 949 , literatura istorică mai veche a susţinut că tocmai aceştia 



„1259... Eodem anno Tartari vastaverunt Cracoviam et Sandomiria capta est": 
Rocznik Miechowski, în Monumenta Poloniae Historica, II, p. 882. Sau în Rocz- 
nik kapitulni Krakowski: „1259. .. Et hii Sandomirie et Cracovie provinciis cedes, 
dampna et excidia graviora prioribus Thartaris inflixerunt": ibid., p. 806-807. 
Aceeaşi informaţie şi în Rocznik Traski: „Eodem anno Thartari devastaverunt 
terram Cracovie et Sandomirie": ibid., p. 839. Ceea ce mai rezultă clar din aceste 
surse este faptul că atacul s-a dat dinspre sud. 

Vezi, de ex., IICPJI, II, CII6, 1908, ctji6. 840-841; Martini Cromeri, op. cit., 
p. 158, 168; Marcin Bielski, op. cit., p. 180; L. A. Gebhardi, op. cit., I, p. 512; IV, 546; 
A. Fessler, op. cit., p. 603; C. M. d'Ohsson, op. cit., p. 175, 181-182; F. W. Carter, op. 
cit., p.82; V. Spinei, Moldova, p. 208; I. KpHn'aKeBMt, op. cit., p. 23; B. B. BorycnaB- 
ckmm, op. cit., p. 123; J. Tyszkiewicz, Tatarzy na Litwie i w Polsce. Studia z dziejow 
XIII-XVIII w., Warszawa, 1989, c. 166-167. 

Martini Cromeri, op. cit., p. 158; Marcin Bielski, op. cit., p. 181; Stanislai Sarnicii, 
Annales sive de origine et rebus gestis Polonorum et Lithuanorum, 1587, p. 280-281; 
IICPJI, II , ctr6. 845-846; C. M. d'Ohsson, op. cit., p. 179-180. 
Cele mai multe cronici polone susţin că evenimentul, mai precis, cucerirea şi incen- 
dierea Sandomirului, s-ar fi întîmplat în 1259, dar în altele este numit anul 1260. 
De ex., în Rocznik Sedziwoja citim: „1260. Thartari secundo intrant Poloniam et 
Sandomiriam civitatem expugnant": Monumenta Poloniae Historica, II, p. 878. 
Preferinţa pentru anul 1260 pare să domine în cronografia tîrzie: v. Martini Cro- 
meri, op. cit., p. 158; Marcin Bielski, op. cit., p. 179, 219; Stanislai Sarnicii, op. cit., 
p. 280. Asupra anului 1259 insistă mai ales M. Stryjkowski, deşi observă ca, după 
alţi cronicari poloni, lovitura principală a năvălitorilor s-a dat în anul următor. 



287 



ar fi fost conducătorii acelei campanii 950 . Alte surse, inclusiv unele 
cronici ruse 951 , pe care s-au fondat apoi studiile mai tîrzii şi cele 
recente 952 , arată însă că cel care a condus expediţia antipolonă din 
1259 a fost hanul Burundai 953 . Deci, cu referinţă la anul respectiv, 
cronicile polone relatează despre un fapt absolut sigur, ceea ce le 
face credibile. Tot atît de sigură este şi colaborarea militară tătaro- 
cumană, care, aşa cum am arătat mai sus, în spaţiul est-carpatic şi 
de la Dunărea de Jos, s-a manifestat încă în timpul primei invazii 
mongole în Europa 954 . Cît priveşte cea de-a două problemă ridica- 
tă de aceste cronici, şi anume relaţia basarabenilor menţionaţi de 
ea cu Basarabii munteni, aceasta a generat reacţii contradictorii în 
istoriografie. însufleţit de ideea că originilie dinastiilor domneşti 



Maciej Stryjkowski, Kronika Polska, Litewska, Zmodzka i Wszystkiej Rusi, tom I, 
wyd. Mikolaja Malinovskiego, Warszawa, 1846, c. 293-294; v. şi ediţia din 1582, 
retipărită în „Zbior dzieiopisow polskich: we czterech tomach zawarty", II, War- 
szawie, 1766, c. 282-283. Iată un fragment din relatarea lui Stryjkowski: „A na dru- 
gi rok 1259, po S. Andrzeju, wielkie wojska Tatarskie, z rozmaitych hord zebrane, i 
Ruskimi, takze Litewskimi posilkami przymnozone, z Nagajem i Telebuga carza- 
mi, do Sendomirskiej ziemie wtargnely. .."(ed. 1582 şi 1766, c. 282). Unele cronici 
indică anul 1270, fapt ce vine în contradicţie cu majoritatea celorlalte surse; nu este 
exclus însă ca, în acest caz, să fie vizate evenimente mai tîrzii: Alexander Gwagnin, 
Kronika sarmacyi europskiey, în „Zbior dzieiopisow polskich. . .", IV, c. 53. Putem 
constata, totodată, că unele istorii medievale, ca, de ex., Rerum polonicarum a lui 
Al. Gwagnin, au trecut peste aceste evenimente fără a le relata: Al. Gwagnino, op. 
cit., p. 165-175. Fenomenul acesta se întîlneşte frecvent şi în cronicile mai vechi. O 
scurtă referinţă asupra dezbaterilor privind subiectul respectiv, v. la A. Narusze- 
wicz, op. cit., IV, p. 52, nota 1; autorul înclină către anul 1260. Această părere se 
regăseşte şi în literatura mai nouă: v., de ex., H. M. IleTpoB, IIodojiuK, c. 24-25. 

950 A. Fessler, op. cit., p. 603; L. Gebhardi, op. cit., voi. II, p. 112. 

951 nCPJI, II, c™6. 846 şi urm.; TanvmKO-BonuHCKax nemonucb, nepeeod na co- 
epeMeHHbiă pyccKuu H3UK u KOMMenmapuu O. TI. Jluxaneeou, in „BnânMOTeKa 
nHTepaTypbi flpeBHeii Pycn", e 20 moMax, m. 5, C.-TIemep6ypz, 1997, c. 184-357, 
482-515. 

952 M. C. rpymeBCbKiiM, XpoHonbofix nod'iu TanuubKO-eonuHCbKoi mmonucu, în 
„3anncKM HayKOBoro TOBapMCTBa ÎMeHi IHeBieHKa", JIbBiB, 1901, tom 41, c. 35; 
V. Spinei, Moldova, p. 208; M. B. Zdan, Dependence of Halych-Volyn' Rus' on the 
Golden Horde, în SEER, XXXV, 1957, 85; Histoire de Transylvanie, p. 193; B. T. 
riamyTO, OnepKU no ucmopuu Tanuufco-BonbmcKuu 3eMnu, c. 284. 

953 După cronica Ipatievskaia, expediţia pornise sub conducerea hanului Curem- 
sa, care, în scurt timp, va fi înlocuit de Burundai: nCPJI, II, c. 573; v. şi M. C. 
rpymeBCbKMH, op. cit., p. 35. 

954 Antonii Bonfinii, op. cit., p. 294. 



288 



ale românilor puteau fi împinse cel puţin pînă la mijlocul secolu- 
lui al XlII-lea, B. P. Hasdeu avea să observe: „Basarabenii, cunos- 
cuţi de pe la 1259 departe în Polonia, ne probează că dinastia Ba- 
sarabilor era pe atunci în Ţara Românească înrădăcinată, întărită, 
ajunsă în toată floarea" 955 . De fapt, părerea aceasta nu a putut face 
carieră în ştiinţa istorică, de vreme ce se ştie că dinastia Basarabi- 
lor avea să se afirme în istorie aproape după un secol de la eveni- 
mentele din 1259. în plus, teritoriul viitoarei Ţări Româneşti se 
afla la o distanţă prea mare de Polonia ca locuitorii ei să fi fost 
aserviţi de tătari în ajunul asedierii Sandomirului; cronica spune 
clar că, înainte de a pune stăpînire pe această cetate, tătarii au 
„subjugat pe basarabeni, litvani şi ruteni", asta însemnînd, evi- 
dent, că acestea erau popoare învecinate. De altfel, e bine stabilit 
că expediţia antipolonă din 1259 fusese precedată de atacul asupra 
Haliciului şi Volîniei dinspre sud 956 , asta însemnînd că invadatorii 
au trecut mai întîi prin Podolia şi prin partea nordică a teritoriului 
pruto-nistrean, fapt confirmat de cronicile polone care arată că 
basarabenii au fost printre primii subjugaţi de tătari înainte ca 
aceştia să ajungă în Polonia. în sprijinul acestei constatări vine şi 
cronica lui Simion de Keza, care vorbeşte despre o terra nigrorum 
cumanorum, situată la sud-vest de Rutenia 957 . Evident, prin basa- 
rabenii din cronicile polone trebuie să înţelegem populaţia româ- 



555 B. P. Hasdeu, op. cit., p. 118. M. Eminescu, în schimb, a luat această informaţie în 
serios. într-o suită de articole, publicate în martie 1878 în ziarul Timpul, el schiţea- 
ză o scurtă istorie a Basarabiei, în care reproduce ad litteram din această scriere a 
lui Hasdeu citatul privind participarea basarabenilor la expediţia tătară de la 1259 
împotriva Poloniei. Preferinţa sa a fost pentru culegerea de documente Annales 
polonorum vetustiores, vizînd relatarea evenimentelor din anii 1248-1282: Tim- 
pul, 4 martie 1878. Materialul a fost reprodus, cu titlul de Basarabia, în nume- 
roase ediţii ale scrierilor eminesciene, inclusiv în: M. Eminescu, Opere, voi. X, 
coord. Dimitrie Vatamaniuc, Bucureşti, 1989; idem, Publicistică. Referiri istorice 
şi istoriografice, Chişinău, 1990. Gestul lui Eminescu a fost reiterat de Emil Tau- 
bes prin studiul Die Rumănen in Rufiland, publicat în primăvara anului 1917 în 
Weltwirtschaftliches Archiv. 

956 V. T. Paşuto, op. cit., p. 284. 

557 Simion de Keza, Cesta Hungarorum, în SRH, I, ed. E. Szentpetery, Budapesta, 
1937, p. 138. 



289 



no-cumană din Moldova şi de pe cele două maluri ale Nistrului. E 
bine cunoscut faptul că românii din Podolia recunoscuseră auto- 
ritatea hanilor mongoli, apoi pămînturile lor au intrat sub contro- 
lul lituanienilor, şi, ca supuşi ai acestora, au luptat pe rînd împo- 
triva cnejilor halicieni şi a regilor poloni. încă în 1231 şi 1235, de 
exemplu, cnejii bolohoveni au luptat, împreună cu unii boieri ha- 
licieni, împotriva lui Daniil Romanovici, care căuta să-şi supună 
Haliciul 958 . Chiar în 1260, deci cam pe vremea cînd tătarii îi supu- 
seseră pe „basarabeni" şi apoi, împreună cu ei şi cu alţi aliaţi, ata- 
caseră Polonia 959 , românii au participat, alături de unguri, cumani 
ş.a., în bătălia de la Kreussenbrun împotriva regelui Ottokar al 
II-lea al Boemiei 960 . Implicarea românilor de la est de Carpaţi în 
relaţiile dintre ruteni, lituanieni şi poloni în perioada de pînă la 
formarea statului moldovenesc este menţionată episodic în croni- 
cile polone 961 . Se ştie apoi că, în secolele XII-XIII, cumanii de la est 
de Carpaţi au luat parte de multe ori la confruntările desfăşurate 
la nord şi est de acest spaţiu, cum s-a întîmplat, de exemplu, în 
ajunul invaziei mongole, cînd au luptat alături de ruşi şi poloni 
împotriva ungurilor 962 . Sursele polone îi vor semnala pe români şi 
cumani trăind alături şi colaborînd în unele cazuri cu tătarii chiar 
în momentul întemeierii principatelor române 963 . Am observat că, 
pentru cronicarii poloni care relatează despre evenimentul din 
1259/60, nu există nici o deosebire între „basarabeni" şi cumanii 
care locuiau la est de Carpaţi. Şi, întrucît cumanii convieţuiau în 
acest spaţiu împreună cu românii autohtoni, care erau, bineînţe- 



H. M. IleTpoB, Tlodonua, c. 19-21, 24. 
T. Hotnog, op. cit., p. 72. 

Hurmuzaki, I, partea 1, p. 287; v. şi Antonii Bonfinii, op. cit., p. 302, care însă nu-i 
menţionează şi pe români. J. Ch. Engel îi enumeră, alături de unguri, pe cumani, 
pecenegi, secui, ismaeliţi şi români (Walachen): op. cit., p. 375. Cf. Gh. Brătianu, 
Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, Bucureşti, 1980, p. 173. 
J. Dlugosz, de ex., relatează despre participarea lor alături de poloni, ruteni şi li- 
tuanieni în bătălia din 1325 împotriva markgrafului de Brandenburg: Ilie Minea, 
Informaţiile româneşti ale cronicii lui Ian Dlugosz, Iaşi, 1926, p. 11. 
V. Spinei, Realităţi etnice..., p. 87; idem, The Romanians..., p. 157. 
A. Naruszewicz, op. cit., IV, p. 372. 



290 



Ies, mai numeroşi decît nomazii, asta înseamnă că „basarabenii" 
din cronicile polone nu puteau fi alţii decît româno-cumanii din 
partea estică a Moldovei. Numele de „basarabeni" este menţionat 
şi în Historia moldo-vlachica a lui Cantemir atunci cînd, într-un 
comentariu asupra lui Nicetas Choniates despre invazia hunilor 
dincoace de Nistru, învăţatul principe interpolează un citat dintr-o 
lucrare puţin cunoscută, De rebus Hungariae, a unui istoric italian 
la fel de obscur, neapolitanul Michele Riccio: „Hunii au cotropit 
mai întîi ţinuturile goţilor (geţilor - I.Ţ.), apoi pe bessi (numiţi de 
alţii «basarabeni»), pe sudali şi amîndouă Cumaniile, adică cea 
Albă şi cea Neagră, care se numeşte acum Moldova" 964 . întrucît nu 
cunoaştem ca numele de basarabeni să se afle şi în alte surse me- 
dievale europene timpurii decît cele polone, trebuie să presupu- 
nem că acest Michele Riccio (sau Ritius), care a trăit pînă în 1515, 
a preluat informaţia privind acest subiect din cronicile polone, 
fără să avem însă motive de a ne îndoi că evenimentul de la 1259/ 
60 era cunoscut istoriografiei europene cu mult înainte de începu- 
tul secolului al XVI-lea. Dincolo de confuziile privind besii şi su- 
dalii, ca şi cea referitoare la amplasarea Cumaniei Albe, acest autor 
sugerează ideea, oarecum firească, după care cucerirea Cumaniei, 
înţelegîndu-se prin aceasta teritoriul viitoarei Moldove, a început 
cu supunerea locuitorilor din partea estică a acestui teritoriu, nu- 
miţi basarabeni. Observăm că informaţia aceasta este în acord cu 
cea din cronicile polone, care îi aşază pe basarabeni la sud de ru- 
teni şi poloni. Se armonizează perfect cu această constatare şi o 
trimitere a lui Cantemir la istoricul polon M. Bielski, din care ci- 
tează „că neamurile pecinicilor (pecenegilor - I. Ţ.) şi polovţilor 



Dimitrie Cantemir, Historia moldo-vlachica, p. 363. Din voia autorului sau din 
vina traducătorului, relaţia citatului cu contextul din varianta în limba română a 
acestei scrieri nu este destul de clară, de aceea reproduc în original contextul exact 
care cuprinde şi fraza citată în text: „Adfinitimos Scythas traiecerunt". Sub Scytha- 
rum nomine intelligit turn Scythas Comanos (qui sub illo tempore, ut in Corona 
de Ungariae historia(e) legimus, aut in parte, <aut> in tota Moldavia habitabant: 
„Hunni, inquit, primum Gotthorum regiones occuparunt, deinde Bessos (Bessarabi 
allii<s> dictos), Sudalos et utramque Cumaniam, scilicet albam et nigram, quae 
Moldavia nune appellatur), turn reliquos transdanubianos Valachos." 



291 



erau lituanieni care, după ce ieşiră din părţile strîmtorii cimerie- 
ne, au legat mai întîi prietenie cu genovezii, care stăpîneau penin- 
sula (Crimeii - I. Ţ.), şi că aceştia, împreună cu moldovenii şi ba- 
sarabenii, au ridicat cetăţile Mangopa, Cherci, Azov, Caffa, Chilia 
sau Achilia, Moncastrum şi Tîrgovişte" 955 . Lăsînd la o parte cele 
cîteva inadvertenţe, ca originea pecenegilor, cumanilor şi lituani- 
enilor, participarea moldovenilor la construirea cetăţilor de la 
Marea Neagră sau a Tîrgoviştei împreună cu genovezii, citatul 
conţine două elemente foarte importante pentru tema de faţă: re- 
ferinţa la basarabeni, enunţ care ştim că se încadrează firesc în 
tradiţia cronisticii polone, şi - ceea ce este şi mai semnificativ - 
menţionarea acestora alături şi aparte de moldoveni. Aşadar, nu 
mai poate exista nici o îndoială că basarabenii menţionaţi în sur- 
sele medievale străine nu puteau fi alţii decît locuitorii din spaţiul 
pruto-nistrean, eventual şi de pe malul stîng al Nistrului. De aici 
vine şi numele de Basarabia pentru acest teritoriu. Astfel, consta- 
tăm că, atunci cînd Cantemir sau Thunmann vorbeau despre Ba- 
sarabia şi basarabeni ca despre nume care luaseră naştere în reali- 
tăţile pruto-nistrene anterioare invaziei mongole, ei se bazau pe 
fapte sigure, culese din surse la fel de credibile, acestea fiind în 
special cronici polone din secolele XIV-XVII. Deşi datele istorice 



Idem, Descrierea Moldovei, p.32. Nu am reuşit, deocamdată, să identific acest citat 
cu locul corespunzător din cronica lui M. Bielski. Există o referinţă la cumani pri- 
vind legătura lor cu cetăţile genoveze din Crimeea (Kronika polska, tom 2, 1830, 
p. 80), dar nu şi la moldoveni şi basarabeni. Citatul corespunzător din originalul 
Descrierii Moldovei este următorul: Pieczinicow et Polowcow esse Lithvanos, qui 
postquam ex partibus Bosphori Cimmerici, prius amicitiam cum Genuensibus 
Chersonesum tenentibus iniisse, eosdemque Genuenses cum Moldavis et Bassa- 
rabis condidisse urbes Mancob, Kerkel, Krym, Azow, Kafam, Kiliam, sive Achil- 
leam, Moncastrum et Tyrgaviscam etc: Idem, Descriptio Moldaviae, în „Operele 
principelui Demetriu Cantemiru", tom 1, 1872, p. 23-24. Evident, Tyrgaviscam, 
indiferent că e sau nu un nume corupt, nu poate avea nici o legătură cu Tîrgovişte, 
cum i s-a părut traducătorului român, aceasta fiind o aşezare medievală tîrzie şi 
avînd nume slav. Referinţele lui Bielski la prezenţa lituanienilor la Moncastro şi 
în celelalte cetăţi de la Marea Neagră, precum şi la relaţia lor cu valahii, trebuie să 
fi fost preluată de la istoricii bizantini, odată ce Chalcocondilas vorbea de oraşul 
ĂEVKonoXiq pe care îl considera - greşit, după părerea lui Cantemir, - capitală a 
Moldovei: Laonic Chalcocondilas, Expuneri istorice. în româneşte de Vasile Gre- 
cu, Bucureşti, 1958, p. 93; Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1422. 



292 



care sugerează o astfel de viziune asupra trecutului îndepărtat al 
spaţiului pruto-nistrean sînt puţine şi lapidare, totuşi mesajul lor 
pare destul de clar. P. P. Panaitescu a fost unul dintre istoricii care 
au observat că, în viziunea cronicarilor poloni, domnii moldoveni 
erau Basarabi 965 . între aceşti cărturari, ideea respectivă o exprimă 
oarecum explicit şi Cromer, la care putem observa că voievozii 
moldoveni, deşi înrudiţi cu întemeietorul Ţării Româneşti, nu sînt 
totuşi urmaşii acestuia, adică, altfel spus, sînt alţi basarabi 957 . Isto- 
ricilor români o astfel de viziune li s-a părut deformată 968 , crezînd 
că explicaţia s-ar afla în insuficienta cunoaştere a trecutului ţărilor 
române. Se înţelege că raportarea domnilor moldoveni la dinastia 
Basarabilor era o greşeală, dar această greşeală are o altă explica- 
ţie, şi anume că istoricii poloni ştiau că, iniţial, partea estică a 
Moldovei s-a numit Basarabia, ceea ce impunea concluzia că şi 
domnii ei erau Basarabi 969 . Se ştie bine că, în Evul Mediu timpu- 
riu, această parte a Moldovei, tocmai pe vremea cînd era populată 
masiv de cumani, adică de basarabi, era mult mai cunoscută decît 
teritoriile româneşti de la vest de Prut, datorită contactelor frec- 
vente cu ţările şi popoarele din jur, precum şi faptului că aici se 
aflau Chilia şi Cetatea Albă, cele mai cunoscute centre urbane 
dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Anume acest fapt tre- 
buie să fi determinat menţionarea basarabenilor în cronicile polo- 
ne în legătură cu evenimentele din anii 1259-1260. Nu este deloc 
exclus ca, la începuturi, martorii oculari şi, respectiv, cărturarii 
poloni, vorbind despre basarabeni, să fi avut în vedere, poate, şi o 
parte din Moldova de la vest de Prut, dar, cu timpul, treptat, nu- 
mele de Basarabia a fost circumscris exclusiv la spaţiul pruto-ni- 



P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore 
Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, 1925, p. 54-55, 135. 
Martini Cromeri, op. cit., p. 213. 
Vezi, de ex., V. Spinei, Moldova, p. 345. 

B. P. Hasdeu, care, probabil, cunoştea această părere, susţinea un punct de vedere 
invers, şi anume că Muşatinii, tot aşa ca şi Asăneştii, ar fi fost Basarabi de origine 
oltenească, idee mult prea deplasată de la realităţtile istorice pentru a fi luată în 
serios: v. B. P. Hasdeu, Istoria critică, p. 138, 144-145; idem, Basarabii, p. 4-5. Cf. 
I. Vâsâry, op. cit., p. 153; v. şi nota 342. 



293 



strean. Mă văd îndemnat să presupun, deşi ştiu că nu există des- 
tule dovezi în acest sens, că ideea de ţară a Basarabiei separată s-ar 
fi putut impune şi prin existenţa în partea ei sudică a unor centre 
citadine cunoscute de foarte multă vreme în ţările din jur şi chiar 
în unele mai îndepărtate. E fapt bine stabilit, de exemplu, că, în 
1290, Cetatea Albă era vizitată de o corabie a genovezilor din Caf- 
fa 970 , iar în 1294, coloniştii caffezi vor fi din nou oaspeţi ai cetăţii 971 ; 
bineînţeles, contactele acestui oraş, ca şi ale Chiliei, cu lumea din 
jur erau mult mai numeroase. Consolidarea ideii unei Basarabii 
distincte cu referinţă doar la spaţiul pruto-nistrean şi delimitarea 
teritorială a acesteia s-a putut întîmpla după ce în partea nordică a 
teritoriului dintre Prut şi Carpaţi a fost întemeiată Moldova. în 
ştiinţa istorică s-a afirmat de mai multă vreme părerea că, iniţial, 
pe întinderea viitorului stat moldovenesc se aflau două unităţi te- 
ritorial-politice, adică două state, unul avîndu-şi nucleul în valea 
rîului Moldova, iar celălalt fiind situat la sud. între altele, s-a sus- 
ţinut că cel din nord s-ar fi aflat sub suzeranitate maghiară, iar cel 
din sud sub stăpînire mongolă 972 ; la un moment dat s-a admis 
existenţa a două voievodate chiar în partea nordică, unul fiind cel 
al Moldovei, iar altul cuprinzînd Ţara Şipeniţului şi, poate, o parte 
a pămînturilor bolohovene 973 . Pornind de la premise greşite sau 



L. L. Polevoi, op. cit., p. 67; v. şi I. Chirtoagă, Din istoria Moldovei..., p. 53-54; 
idem, Tirguri..., p. 12. 

C. C. Giurescu, Tirguri..., p. 209. 

O stăpînire mongolă care ar fi cuprins partea sudică a spaţiului pruto-nistrean, în 
momentul întemeierii Moldovei, este greu de admis, cunoscîndu-se marile ravagii 
făcute puţin mai devreme de ciuma neagră în rîndul mongolilor, dar, fără îndoia- 
lă, şi în acest teritoriu, pe la 1350/1, ştiindu-se mai ales că marele flagel afectase 
serios coloniile genoveze de la Marea Neagră: W. J. Duiker, J. J. Spielvogel, World 
History, voi. 1, Belmont, 2006, p. 345-346; idem, World History to 1500, 6th ed., 
Boston, 2008, p. 380. Cercetările de pînă acum în fond au ocolit această temă, 
arătîndu-se rezervate în ceea ce priveşte răspîndirea ciumei în spaţiul românesc, 
deşi, teoretic, nu este respinsă această posibilitate: v. V. Spinei, Moldova, p. 319. 

D. Onciul, Din trecutul Bucovinei, în „Convorbiri literare", XLIX, 1915, nr. 6-7, 
p. 597-598, 601-603; I. Ursu, Relaţiunile Moldovei cu Polonia ţină la moartea lui 
Ştefan cel Mare, Piatra-Neamţ, 1900, p. 16-17; Al. I. Gonţa, Românii şi Hoarda 
de Aur, 1241-1502, Miinchen, 1983, p. 139, 151. Vezi cîteva referinţe la dezbaterile 
asupra acestui subiect în D. Moldovanu, op. cit., p. XXXIX- LIX. 



294 



anacronice, ca, de exemplu, aşa-zisa stăpînire munteană în sudul 
Moldovei sau împărţirea de mai tîrziu a Moldovei în Ţara de Sus şi 
Ţara de Jos, ori de la date nu întotdeauna exacte din vechi hărţi 
europene 974 , mai pierzîndu-se şi în amănunte referitoare la realităţi 
locale nesemnificative, proiectînd, între altele, vremea existenţei 
micilor formaţiuni prestatale asupra momentului formării statului 
ca atare, pledoariile asupra acestui subiect au degenerat în discuţii 
sterile. Cu totul altă perspectivă oferă împărţirea convenţională a 
teritoriului pe linia rîului Prut după data descălecării. O astfel de 
delimitare poate fi urmărită în unele surse istorice, şi ecoul ei se 
regăseşte în scrieri istorice mai tîrzii sau chiar în studii recente. 

Sînt unele date istorice - e adevărat că puţine şi oarecum 
fragmentare, ceea ce, de altfel, nu arată nefiresc pentru perioada 
la care ne referim - conform cărora s-ar părea că, pînă şi după 
ce atinsese spre est şi sud-est fruntariile Nistrului şi ale Mării 
Negre, statul moldovenesc a fost o vreme alcătuit, sub aspect te- 
ritorial-administrativ, din două părţi, despărţite de rîul Prut 975 , 
în mare măsură, această situaţie era favorizată de faptul că mul- 
tă vreme curtea domnească a preferat să stea retrasă la margi- 
nea nord-vestică a ţării, ceea ce îi limita considerabil controlul 
asupra părţii sudice şi mai ales asupra teritoriului est-prutean. 
Foarte slabă era legătura ei cu românii din Podolia, situaţie care 
a determinat doar unele contacte sporadice ale acestora cu Ţara 
Moldovei şi, în cele din urmă, i-a sortit să fie, în cea mai mare 
parte a lor, asimilaţi de slavii din jur. Conform unei însemnări 
din 2 mai 1386, făcută în registrul Massariei din Caffa, o so- 
lie a acestei mari colonii genoveze a Crimeii urma să plece în 
Moldova, mai precis la Maocastro, adică la Cetatea Albă, fapt 
confirmat trei luni mai tîrziu de o altă notă în acelaşi registru, 



S a susţinut, de ex., fără nici un temei că pe timpul lui Petru I Muşat ar fi existat, 
în afară de Ţara Moldovei, şi o Valahie moldovenească (care, unindu-se mai tîrziu, 
în mintea unora, ar fi dat numele de Moldovlahia), iar pînă la Alexandru cel Bun, 
o Moldovă inferioară, „Ţara de Jos muntenească": v. D. Moldovanu, op. cit., p. LIX, 
LXIV. 

Aceasta 1-a făcut pe D. Onciul să vorbească de o „dualitate a originii principatului 
moldovenesc": D. Onciul, op. cit., p. 603. 



295 



care preciza că ambasadorii genovezi Carolus de Orto şi Ilario 
de Duria fuseseră la Maocastro pentru a se întîlni cu Constan- 
tin şi Petru voievod 976 . Cercetătorii care s-au aplecat cu atenţie 
asupra acestei informaţii au stabilit că cei doi principi români 
nu puteau fi alţii decît Petru I Muşat şi voievodul Costea din 
pomelnicul de la Bistriţa 977 . Ceea ce ne interesează însă cel mai 
mult în cazul de faţă este faptul că acest Costea/Constantin nu 
figurează nicăieri ca asociat la domnie al lui Petru Muşat, iar 
această constatare impune concluzia că el conducea de sine stă- 
tător partea estică a Moldovei, străvechea Basarabie, aflîndu-se 
poate într-un raport de dependenţă de Şiret, unde se mai găsea 
pe atunci scaunul domnesc al lui Petru Muşat. în baza acestui 
fapt s-a avansat ideea că posesiunea lui Constantin „era o altă 
ţară, o unitate care, timp îndelungat încă după încorporarea ei 
în Moldova, şi-a păstrat individualitatea" 978 . Numai că istoricii 
care au admis această posibilitate au înţeles prin „altă ţară" doar 
„Moldova Meridională, teritoriu proaspăt eliberat de sub jugul 
Hoardei (de Aur - I.Ţ.), care ar fi constituit un organism statal 
deosebit de acela din jumătatea nordică a spaţiului est-carpa- 
tic" 979 . Această concluzie nu are însă acoperire în fapte, pentru 
că, mai întîi, actele genoveze invocate mai sus nu fac nici o aluzie 
la sudul Moldovei de la vest de Prut; în al doilea rînd, aşa cum 
am mai constatat, referinţele medievale timpurii la Cetatea Albă 
ca la oraşul-simbol al Basarabiei nu sînt nici pe departe o dova- 
dă sigură că în asemenea cazuri ar fi vorba doar de partea sudi- 
că a spaţiului pruto-nistrean, de vreme ce acest oraş (exceptînd 
într-o anume privinţă Chilia) era, practic, singura aşezare cita- 



Ş. Papacostea, Geneza statului..., p. 99. 

Ibidem, p. 99-102; V. Spinei, op. cit., p. 383; v. şi V. Demciuc, Petru I Muşat (1375- 
1391), Bucureşti, 1988, p. 55-56; S. Iosipescu, Genois, tatars..., p. 90, 92. Referitor 
la discuţiile asupra acestui personaj, vezi şi D. Moldovanu, op. cit., p.XLIV-XLVI, 
v. şi nota 227. 

Ş. Papacostea, op. cit., p. 100. 

V. Spinei, op. cit., p. 383, v. şi p. 385. Tot aşa zice şi Papacostea: „ţara lui Costea 
era o formaţie teritorial-politică în sudul Moldovei de astăzi": op. cit. p. 102; v. şi 
V. Demciuc, op. cit., p. 56. 



296 



dină foarte reuşit situată, bine amenajată şi puternic fortifica- 
tă dintre Prut şi Nistru 980 ; în sfîrşit, înainte de a se retrage din 
Moldova, tătarii stăpîneau nu doar extremitatea sudică a terito- 
riului pruto-nistrean, ci, practic, tot spaţiul acesta. De fapt, se 
poate uşor înţelege că, înainte de a porni de la fapte sigure, for- 
mulele de felul „Moldova Meridională" sau „sudul Moldovei de 
astăzi", care se bazează pe un fel de tradiţie a receptării acestui 
fenomen 981 , trimit direct la Ţara de Jos, care însă ştim că vizează 
o realitate mult mai tîrzie, care avea să fie semnalată doar către 
mijlocul secolului al XVI-lea 982 . 

S-a constatat apoi că, atunci cînd Moldova trecea prin momen- 
te de instabilitate politică sau de război civil, cum a fost în pri- 
mii ani de după întemeierea principatului şi pe timpul urmaşilor 
lui Alexandru cel Bun, cele două părţi ale ţării, cea de la vest de 
Prut, Moldova propriu-zisă, şi cea de la est, Basarabia, manifes- 
tau tendinţa de a se separa una de alta pentru a reveni parcă la 
o situaţie de mult dispărută. Dlugosz povesteşte că Ştefan şi Pe- 
tru, consideraţi de unii cercetători drept nepoţi ai lui Bogdan I, 
după bătălia de la Plonini, din anul 1360 (mai des sînt indicaţi 
anii 1359 şi 1368) 983 , împăcîndu-se, şi-au împărţit ţara astfel încît 
cel dintîi „cîrmui partea de răsărit sau Basarabia din acest timp 
şi Petru păstră pentru sine partea apuseană sau Moldova prezen- 



10 Dacă nu are în vedere în mod sigur antichitatea, atunci nu ştim în ce raport pune 
C. C. Giurescu acest oraş cu Chilia, cînd zice că „Cetatea Albă este deci cea mai 
veche aşezare orăşenească pomenită documentar pe teritoriul viitoarei Moldove", 
cît timp se ştie că, în perioada medievală, referinţele la oraşul din delta Dunării 
sînt încă mai vechi: C. C. Giurescu, Tîrguri...., p. 209. Probabil că este vizată mai 
degrabă importanţa oraşului decît vechimea lui, după cum ar rezulta din alte refe- 
rinţe ale autorului: v. p. 68. 

11 A. D. Xenopol, op. cit., II, p. 138; N. lorga, Basarabia noastră, p. 153. 

a D. Ciurea, Organizarea administrativă a statuluiu feudal Moldova (sec. XIV- 
XVIII), AIIAX, II, 1965; v. şi D. Moldovanu, op. cit., p. XXVII. 

13 La Grigore Ureche, op. cit., p. 78-79, este arătat anul 1359. Se pare că data exactă 
este totuşi 1360, deoarece Cromer, care descrie pe larg acest eveniment, îl plasează 
înainte de 1361 atunci cînd zice „anno sequenti, qui fuit 1361...": Martini Crome- 
ri, op. cit., p. 213. 



297 



tă" 984 . Relatînd mai tîrziu despre înţelegerea la care ajunseseră la 
1435 Ştefan şi Iliaş, patronată de regele polon Vladislav, cronica- 
rul polon Cromer avea să observe: Porro inter Moldauos fratres 
dissidium tune rexper legatos composuit, partitus inter eos domi- 
natum, ita ut inferior & maritima ora, quam Bessarabiam uocant, 
in qua Bialogrodum arx est, & Kilia Stephano, superior uero, hoc 
est Occidentalis, & Russis uicinior, cum Sociauia metropoli, Elie 
cederet 9 * 5 . Fenomenul este redat la fel şi în Cronica Moldovei de 
la Cracovia 986 . Observăm că, aşa cum am constatat şi în temeiul 
unor date invocate mai sus, în literatura istorică veche polonă, cu 
începere de la sfîrşitul secolului alXIV-lea (cronica arhidiaconului 
din Gnesen) şi pînă la începutul secolului al XVII-lea, este mereu 
prezentă ideea clară că partea estică a Moldovei se numea Basara- 
bia. Nu putem să nu acordăm o doză importantă de crediblitate 
cronicilor polone în ce priveşte subiectul respectiv, deoarece, dată 
fiind legătura timpurie a Poloniei cu pămînturile est-carpatice, 
precum şi dependenţa directă a statului moldovenesc de regatul 
polon în primele secole ale existenţei sale, ele erau informate cel 
mai bine asupra realităţilor din acest spaţiu. Nicolae Costin, bun 
cunoscător al cronicilor polone, relatează şi el că „Vladislav, craiu 
leşescu, vădzînd atîta netocmeală şi războaie între aceşti doi fraţi 
pentru domnia ţării, i-au aşedzat prin solii săi, că le-au împărţit 
ţara în doaă: lui Ştefan vodă i s-au venit Ţara de Gios cu Cetatea 
Albă, cu Chilia şi cu Tighinea; iară lui Iliaş vodă, Ţara de Sus cu 
Hotinul, cu Suceava şi cu alte locuri den sus şi Eşii" 987 . Dincolo de 



Citat după C. Rezachevici, Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldo- 
va (a. 1324-1881), I, Secolele XIV- XVI, Bucureşti, 2001, p. 441. Am mai observat 
(v. notele 35, 36 şi textul corespunzător) că, actualizînd terminologia istorică şi po- 
litică din Evul Mediu, Rezachevici alterează conţinutul sursei. Sintagma „Moldova 
prezentă", adică Moldova din timpul lui Dlugosz, exclude Basarabia din context; pe 
vremea cronicarului polon, Basarabia, ca realitate geopolitică, nu exista sub nici o 
formă, dar exista, în schimb, un nume care viza o realitate de mult dispărută. 
Martini Cromeri, op. cit., p. 312-313. 
Cronica Moldovei de la Cracovia, p. 136-137. 

Nicolae Costin, Scrieri, I, Chişinău, 1990, p. 121. în fond, cam tot aşa redă acest 
eveniment şi Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti, în „Cronicari 
munteni", voi. I, Bucureşti, 1961, p. 247-248. 



298 



situaţia pe care am mai menţionat- o că, pe atunci, Moldova încă 
nu era împărţită în Ţara de Sus şi Ţara de Jos, trebuie semnalat şi 
faptul că Iorga a demonstrat documentar că ţinutul Hotinului era 
stăpînit realmente tot de Ştefan sau, în orice caz, şi de el 988 , preci- 
zare care pune de acord letopiseţul lui Costin cu cronicile polone, 
acestea demonstrînd împreună că amplasarea posesiunilor lui Ilie 
şi Ştefan se făcuse nu pe direcţia nord-sud, ci vest-est. Un astfel 
de scenariu patrimonial se va fi inspirat, poate, şi din acel act de 
la 1433 al regelui polon care îi recunoscuse lui Ştefan hotarul de 
la satul Potoc, de pe malul drept al Nistrului de mijloc, şi pînă la 
mare 989 . Constatăm, aşadar, că referinţele din cronicile menţio- 
nate mai sus împart Moldova în două părţi: partea occidentală, 
care se afla la vest de Prut şi avea ca centre principale Suceava şi 
Iaşi, şi Basarabia, care cuprindea partea estică. Dacă, tot aşa ca 
alţi cărturari medievali, Cromer zice că Basarabia era partea de la 
mare a Moldovei, în care se aflau oraşele Cetatea Albă şi Chilia, 
de aici nu rezultă deloc că el ar fi avut în vedere doar sudul terito- 
riului dintre Prut şi Nistru, deoarece menţionarea numai a celor 
două oraşe se explică prin faptul că acestea erau singurele aşezări 
citadine din această parte a ţării, bine cunoscute la popoarele şi în 
ţările din jur, iar Basarabia se deosebea de restul Moldovei tocmai 
prin faptul că se afla lîngă mare. Să ne aducem aminte că, atunci 
cînd vorbea despre Moldova, un alt cărturar străin, Gian Lorenzo 
d'Anania, preciza că vecinii o numeau „Valahia inferioară, care se 
află în mare parte spre mare", deşi el adaugă că ea era totuşi sepa- 
rată de mare de Basarabia 990 ; deci marea este menţionată pentru a 
înlesni orientarea, nu pentru a fixa contururile exacte ale teritori- 
ului. Aici este locul cel mai potrivit să invoc următoarea mărturie 
a lui Chalcocondilas „De la dacii de lîngă Istru pînă la lituani şi 
sarmaţi se întinde Bogdania neagră (adică Moldova - I.Ţ.), care-şi 



N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, XIX, Bucureşti, 1910, 
p. 11-13; v. şi idem, Basarabia noastră, p. 153. 

Hurmuzaki, I, partea a 2-a, p. 847-848; v. şi N. Iorga, op. cit., p. 153, 161; şi idem, 
Istoria românilor, IV, Bucureşti, 1996, p. 35. 
Călători străini despre Ţările Române, IV, p. 569. 



299 



are reşedinţa domnească în numita Leucopolichni" {rj [itv [ilXaiva 
IloySavîa, r\ ev rfj AevKonoXîxvrj K<xXov\izvr\ ră l3aaiXeia i)(ovaa, 
ano AaKcbv rtov napă rov'Iorpov ini Airovâvovq kocî Zapftăraq 
Sir\K£Î) 991 . Polemizînd cu el, Cantemir avea să-i reproşeze: „Iară 
Laonicos Halcocondilas dzice precum cel mai vechiu al moldove- 
nilor scaun au fost XevKonoXiq, adecă Cetatea Albă; carea nu poate 
să să înţăliagă că doară au fost scaunul şederii domnilor după în- 
turnarea lui Dragoş Vodă de la Ardial, căci de ar fi fost vreodată 
Cetatea Albă scaunul domniii, hronicile Moldovii, carile scriu via- 
ţa domnilor de la Dragoş Vodă încoace, aceasta nepomenit n-ar fi 
lăsat. De care lucru fără prepus să poate înţălege că Cetatea Albă 
au fost scaunul stăpînitorilor acelor români carii şi mai denainte şi 
pe vremea prădzii lui Batîe prin cetăţile de pre marginile Dunării 
neclătiţi au rămas, adecă de la Marea Neagră pănă la Severin" 992 . 
Observăm însă că, respingînd părerea că Cetatea Albă ar fi putut 
fi capitală a Moldovei voievodale, Cantemir admite ca fiind aproa- 
pe sigur că anume aici s-a aflat centrul administrativ şi politic 
al basarabenilor („nărodului băsărăbăsc") în momentul invaziei 
mongole, fapt ce arată că, în fond, Chalcocondilas a avut în vedere 
tocmai această situaţie sau, mai degrabă, şi această situaţie, cu atît 
mai mult cu cît evocă timpuri foarte vechi, dîndu-i însă o tentă 
anacronică, odată ce o raportează la vremea sa. 

Numele de Basarabia, împreună cu spaţiul vizat de cronicile 
polone, va putea fi întîlnit în anumite scrieri istorice şi geografice 
europene pînă tîrziu în epoca modernă. Astfel, reproducînd o se- 
rie de documente ungureşti şi polone de la începutul secolului al 
XVI-lea cu privire la Ţările Române, G. Pray proiectează numele 
Basarabia asupra Moldovei, deşi cunoaşte şi chiar îl menţionează 



" Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, p. 93; Fontes..., p. 458-459. Autorul nu 
spune cine locuia între dacii de la Istru, de o parte, şi lituanieni şi sarmaţi, de altă 
parte. Evident că este vorba tot despre daci, adică români. 

12 Dimitrie Cantemir, Hronicul..., p. 1422. De fapt, la Chalcocondilas, relatările pri- 
vind ĂEVKdnoXiq sînt confuze: pe de o parte, sugerează că oraşul ar fi aparţinut 
lituanienilor, iar pe de altă parte, spune că acesta era capitala Moldovei; în acelaşi 
timp, el menţionează că lituanienii nu erau de aceeaşi limbă cu dacii: Laonic Chal- 
cocondil, op. cit., p. 93. 



300 



şi pe cel de-al doilea nume, în timp ce Ţara Românească este nu- 
mită invariabil „Transalpina, seu Valachia" 993 . Preluînd unele date 
din scrierile lui Sommersberg şi Gebhardi referitoare la cumanii 
din partea estică a Moldovei, învăţatul francez C. Malte-Brun 
avea să scrie, pe la mijlocul secolului al XlX-lea, că, „deşi imperiul 
acestora a fost invadat şi distrus de mongoli în 1241, totuşi un 
număr mare de cumani a rămas în aceste locuri sub conducerea 
principilor din neamul lor; de la unul din ei, numit Basarab, şi-au 
luat numele de basarabeni, care este menţionat pentru prima dată 
într-un pasaj referitor la anul 1259 de către arhidiaconul anonim 
din Gnesen, care şi-a scris cronica sa pe la 1395" 994 . 

Mărturiile din sursele şi din scrierile istorice şi geografice mai 
vechi, care aduc dovada existenţei, în ajunul formării statului mol- 
dovenesc, a unui teritoriu aparte al Basarabiei, indiferent că avea 
sau nu administraţie politică şi militară proprie, nu mai trebuie 
interpretate ca simple curiozităţi istorice, de vreme ce se întîlnesc 



G. Pray, Commentarii historici..., p. 189, 193, 196. 

C. Malte-Brun, Geographie universelle ou description de toutes Ies parties du 
monde, tome III, Paris, 1853, p. 435. în continuare, autorul reproduce şi această 
informaţie, care, deşi este foarte interesantă, nu este şi tot atît de adevărată: „Sous 
leur prince Oldamur, en 1282, ils etaient assez puissants pour mediter l'invasion 
de la Hongrie; ils inquieterent constamment Ies frontieres de ce royaume, et par 
consequent ils ont du regner sur la Moldavie. En 1346, leur prince Bali-Khan, 
qui residait â Karabuna, envoya des secours ă l'imperatrice byzantine Anne de 
Savoie contre Jean Cantacuzene. Les Comans-Bessarabeni avaient alors presque 
tous adopte la religion chretienne; et, quoique entoures de nations du rite grec, 
ils furent maintenus, par une mission de franciscains hongrois, dans l'union avec 
l'Eglise latine ou catholique. Peut-etre cette dissidence de religion contribua-t- 
elle â la chute de leur royaume. Vers la fin du quatorzieme siecle, nous voyons la 
Valachie et la Moldavie effacer presque entierement le nom de la Bessarabie, qui, 
sous la reine Hedwige de Hongrie, n'est plus qu'une simple voîvodie, vassale de la 
couronne hongroise. . ." Această informaţie o găsim şi la J. Thunmann: KpuMCKoe 
xancmeo, c. 55. Povestea este însă mult mai veche decît operele lui ori ale lui 
Sommersberg, întrucît numele lui Oldamur, Cumanorum Princeps, îl găsim la 
Bonfinius, care, bineînţeles, 1-a preluat, la rîndul său, din surse încă mai vechi; el 
însă nu spune nimic despre Basarabia, ci doar despre relaţiile acestui principe cu 
regele Ladislau al Ungariei: A. Bonfinii, op. cit., p. 304. Povestea desfăşurată a lui 
Oldamur poate fi citită şi la J. C. Engel, op. cit., p. 426-470.; bineînţeles că istoricul 
german nu avea nici un temei să i aducă pe tătarii nogai în Moldova de pe vremea 
enigmaticului han tătăresc din Basarabia. 



301 



în mai multe surse şi scrieri istorice, cu începere din secolul al 
XlV-lea şi pînă în epoca modernă tîrzie. Nu putem să ne prefacem 
a nu vedea că pînă şi în unele materiale cartografice din secolul 
al XX-lea, înalt apreciate de ştiinţa istorică, teritoriul est-carpatic 
din anul 1360 este prezentat foarte clar separat, de la nord spre 
sud, în două părţi, Moldova şi Basarabia 995 (v. şi pi. 27). 

Toate datele invocate mai sus în efortul de a afla de unde s-a 
luat numele de Basarabia nu lasă alternativă la răspunsul că acesta 
este un nume de origine cumană, care, în perioada convieţuirii 
cumanilor cu autohtonii, în secolele XII-XIII şi chiar pînă către 
mijlocul secolului al XlV-lea, s-a afirmat anume în spaţiul de la 
răsărit de Carpaţi, cu precădere între Prut şi Nistru. Sub presiunea 
mongolilor, o importantă masă de cumani amestecaţi cu români 
şi, probabil, cu slavi românizaţi a migrat spre vest, din care foarte 
mulţi au staţionat la sud de Carpaţi, făcîndu-se cunoscuţi aici cu 
numele de basarabi sau basarabeni. întrucît, aşa cum ştim, acest 
nume viza întîi de toate căpetenia comunităţii (chiar dacă se refe- 
rea în aceeaşi măsură la toată comunitatea şi la fiecare membru al 
acesteia în parte), a fost în firea lucrurilor ca întemeietorul statu- 
lui în această parte de ţară să se numească Basarab. în tradiţia lo- 
cului, ţara însă nu s-a putut numi aşa, deoarece românii localnici 
erau mai numeroşi decît migratorii din răsărit, care cu timpul s-au 
topit în masa autohtonilor, astfel încît chiar primii domni Basara- 
bi nu mai aveau, probabil, nimic cuman în ei, în afară de nume 996 . 
Fiind un nume ce se referea la dinastia domnitoare 997 , Basarabia, 
ca alt nume al Ţării Româneşti, se va întîlni o vreme în documente 
străine referitoare la această ţară, mai puţin în cele întocmite aici 
şi destinate străinătăţii, după care va dispărea, ca un produs care 
nu avea legătură organică cu locul. Vedem, aşadar, că nu există 



W. Shepherd, Historical Atlas, New York, 1911, p. 77. 
Vezi asupra acestui subiect şi I. Vâsâry, op. cit., p. 153. 

Căutînd să explice cine au fost Basarabii, B. P. Hasdeu zice: „nu o dinastie, nu 
o familie, ci o numeroasă grupă de familii, constituind o castă în toată puterea 
cuvîntului" (v. Basarabii, p. 7), provenită, după părerea lui, de la daci; am mai 
observat însă că această părere se bazează pe o demonstraţie defectuoasă. 



302 



nici un temei să ne îndoim că numele Basarabilor se trage de la 
provincia dintre Prut şi Nistru, nu invers, cum s-a susţinut, fără 
temeiuri serioase, pînă acum. Această concluzie se bazează pe o 
sumă de fapte, pe care le-am invocat şi le-am analizat pe rînd în 
paginile de mai sus şi care, aşa cum am putut vedea, nu lasă nici o 
şansă vechiului punct de vedere asupra originii numelui Basara- 
bia. De aceea nu e de mirare că, deşi foarte rar şi fără mobilizarea 
tuturor mijloacelor necesare, s-au găsit totuşi cercetători care au 
dorit să se arate oarecum convinşi că ţinutul Basarabia dintre Prut 
şi Nistru s-a numit aşa „probabil nu după numele domnitorului 
Basarab..., ci fiindcă a fost locuit în parte de cumani, ce erau de- 
numiţi şi «basarabi», între altele deoarece numele, într-adevăr de 
origine cumană, Basarab, era doar nume propriu" 998 . 

Trebuie să reţinem un lucru esenţial, şi anume că, în docu- 
mentele moldoveneşti, fie acestea titluri domneşti, danii, privi- 
legii etc, numele de Basarabia nu se întîlneşte. Nu-1 aflăm nici 
măcar atunci cînd ţara încă nu era aşezată definitiv, fiind împăr- 
ţită, ca pe vremea lui Petru Muşat şi a coregentului său Costea/ 
Constantin, în două părţi, celui din urmă revenindu-i jumătatea 
estică a ţării, vechea Basarabie cumană. Lăsînd însă la o parte 
acest caz, oarecum singular şi încă insuficient elucidat, trebuie 
să ţinem cont de situaţia în care, după invazia mongolă, numele 
de Cumania pentru Moldova, deci şi acela de Basarabia pentru 
partea estică a acestui teritoriu, au fost înlocuite treptat (bineîn- 



Al. A. Bolşacov-Ghimpu, Cronica Ţării Moldovei pînă la întemeiere, Bucureşti, 
1979, p. 164. Este necesar însă ca aici, în notă, să reproduc citatul integral: „Bu- 
geacul este numit mai tîrziu şi Basarabia, probabil nu după numele domnitoru- 
lui Basarab, care a stăpînit Chilia, ci fiindcă a fost locuit în parte de cumani, ce 
erau denumiţi şi «basarabi», între altele deoarece numele, într-adevăr de origine 
cumană, Basarab era doar nume propriu". Alături de ideea meritorie că numele 
provinciei pruto-nistrene nu provine de la cel al întemeietorului Ţării Româneşti, 
această frază conţine şi cîteva afirmaţii discutabile, dacă nu chiar evident greşite, 
printre care identificarea Basarabiei cu Bugeacul, aserţiunea la fel de neîntemeiată 
că Basarab ar fi stăpînit Chilia, ca şi zicerea că „Basarab era doar nume propriu", 
cînd ştim ca la origine acesta fusese de fapt un calificativ, un titlu cu valenţe socia- 
le şi ierarhice; ca eponim, acest nume a fost proiectat asupra masei de supuşi, care 
astfel s-au numit basarabeni, luînd naştere, drept urmare, un nou nume comun. 



303 



ţeles, în acte oficiale, în corespondenţă şi în unele scrieri din afa- 
ra spaţiului românesc) de Tataria sau Tartaria. Tocmai de aceea, 
observaţii ca cea care urmează, fiind sugerate de contextul istoric 
ce se schimbase mult pe parcursul secolelor XIII-XIV, sînt cît se 
poate de pertinente: „Pe la mijlocul secolului al XlV-lea, astfel de 
noţiuni ca terra Tartarorum treptat au înlocuit termenul arhaic 
şi de aceea demodat Cumania. Chiar şi documentele papale, care 
sînt cele mai conservative sub acest aspect, au părăsit termenul 
fictiv Cumania, pentru ca în terminologia lor geografică să ur- 
meze realitatea politică a prezenţei tătare" 999 . Aşa cum observa şi 
C. Malte-Brun, bazîndu-se, desigur, pe datele oferite de istorio- 
grafia europeană din acea vreme, dispariţia termenului Basara- 
bia a avut loc la sfîrşitul secolului al XlV-lea, odată cu afirmarea 
ţărilor Valahia şi Moldova 1000 . Deşi în cronistica polonă acest ter- 
men - cu referinţă, se înţelege, la spaţiul pruto-nistrean - va mai 
fi utilizat încă multă vreme după aceea, chiar pînă în secolul al 
XVII-lea, în Ţările Române el nu se va întîlni decît, aşa cum am 
văzut, în unele scrieri ale lui Cantemir, exprimat mai mult sau 
mai puţin evaziv. De-a dreptul curios este faptul că Gr. Ureche, 
despre care Ion Neculce zice că „vornicul au scris din istoriile a 
doi istorici leşeşti" 1001 , şi cu atît mai mult Miron Costin, care a 
cunoscut cel puţin o parte a cronicilor polone de pînă la vremea 
sa ce fac trimitere la străvechea Basarabie pruto-nistreană 1002 , 
au evitat totuşi cu îndărătnicie să reproducă aceste informaţii. 



I. Vâsâry, op. cit., p. 140; v. şi V. Spinei, op. cit., p. 46-47. 
C. Malte-Brun, op. cit., p. 435. 

Ion Neculce, O samă de cuvinte, Chişinău, 1992, p. 5. Cei doi istorici vizaţi de 
Neculce sînt Bielski şi Dlugosz. Ureche însă nu a apelat numai la ei. A fost şi 
M. Strijkowski, cum a demonstrat P. P. Panaitescu (op. cit., p.37), poate şi alţii, nu- 
mai că el arareori îşi numeşte sursele, iar în cazul autorilor poloni îi menţionează 
numai atunci cînd vorbeşte despre relaţiile moldo-polone. Cît priveşte atitudinea 
sa faţă de materialele din cronicile consultate, s-a stabilit că, de ex., de la Bielski, 
el lua doar ceea ce i convenea: C. C. Giurescu, Grigore Ureche vornicul şi Simion 
Dascălul. Letopiseţul Ţării Moldovei, Craiova, 1934, p. LXIX; Şt. Ciobanu, Istoria 
literaturii române vechi, ed a 3-a, Chişinău, 1992, p. 398, 400. 
P. P. Panaitescu, op. cit., p. 84 şi urm. 



304 



Explicaţia nu poate fi alta decît disputa în contradictoriu dintre 
cărturarii moldoveni şi cei munteni asupra acestui subiect 1003 , 
în cadrul căreia moldovenii respingeau în principiu ideea că ar 
fi existat vreodată o Basarabie, ca şi informaţiile polone despre 
unitatea teritorial-politică (dar nu şi etnică) a spaţiului românesc 
dinainte de descălecare 1004 . 

Pe măsura restrîngerii ariei de locuire şi de influenţă a tăta- 
rilor, numele Tartaria începe să fie aplicat cel mai des teritoriu- 
lui din nordul Dunării de Jos 1005 , fenomenul fiind caracteristic 
pentru momentul constituirii principatelor române. Şi, întrucît 
Tartaria subtituise Cumania, iar termenul de Basarabia derivase 
de la cel din urmă, a fost normal ca atunci cînd, în noile condiţii 
istorice, acest termen apărea într-un discurs, el să nu mai vizeze 
tot spaţiul pruto-nistrean, ci numai partea sa sudică, unde pre- 
zenţa tătărească a fost mai pronunţată şi mai îndelungată. între 
altele, această metamorfoză explică şi de ce Bugeacul tătăresc de 
mai tîrziu avea să fie identificat - nejustitifat totuşi - cu Basa- 
rabia. Numai aşa ne putem explica cum s-a ajuns ca, în Evul 
Mediu tîrziu şi în epoca modernă, conţinutul istorico-geografic 
al termenului Basarabia să fie mult mai restrîns decît în perioada 
dinaintea întemeierii Ţării Moldovei. Prin urmare, nu are cum fi 
adevărat că numele de Basarabia ar fi putut proveni de la turci, 
cum s-a susţinut în unele scrieri, încă din Evul Mediu şi pînă 



Părerea lui D. Moldovanu (op. cit., p. XLIX) cum că dezacordul lui Ureche nu 
i-ar fi vizat pe munteni, ci pe „străini", nu rezistă unei observaţii mai atente. în- 
tîi, pentru că, polemizînd cu „ei", cronicarul are în vedere în mod cert Muntenia, 
apoi, în al doilea rînd, sensul spuselor lui se articulează perfect cu critica evident 
antimunteană a lui Costin. 

Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, 1967, p. 72 ; Miron Cos- 
tin, Cronica ţărilor Moldovei şi Munteniei, în: Miron Costin, Opere, Chişinău, 
1989, p. 217-218; idem, Istoria în versuri polone despre Moldova şi Ţara Româ- 
nească, trad. şi ed. P. P. Panaitescu, în AARMSI, ser. III, tom X, Bucureşti, 1929, 
p. 458-459. 

V. Spinei, op. cit., p. 46. 



305 



în zilele noastre 1006 . Dar, pe de altă parte, legătura strînsă şi în- 
delungată - politică şi de arme - dintre turci şi tătarii din nord- 
vestul Mării Negre a făcut ca unele nume referitoare la teritorii 
stăpînite de tătari să poată fi extinse, în anumite situaţii, asupra 
unor spaţii aflate sub control turcesc. Astfel, J. Thunmann sem- 
nalează o deosebire netă între Bugeac, care, în a doua jumătate a 
secolului al XVIII-lea, aparţinea exclusiv tătarilor, şi Basarabia, 
adică toată partea sudică a teritoriului pruto-nistrean aflată sub 
control otoman, care, în afară de Bugeac, mai cuprindea raiale- 
le Ismail, Chilia, Akkerman şi Bender 1007 . Deci Basarabia, care, 
prin filiaţie inversă, trimitea la Tartaria şi încă mai departe la 
Cumania, ajunsese, sub dominaţia turcilor, să însemne o pose- 
siune otomană. Această constatare este confirmată întru totul şi 
de alte informaţii. Foarte interesant este faptul că, în unele hărţi 
europene ce datează încă din secolul al XVII-lea, drept teritoriu 
al Basarabiei este indicat spaţiul ce cuprinde sudul interfluviului 
pruto-nistrean şi pămînturile situate la est de cursul de jos al 
Nistrului pînă pe malul stîng al Bugului 1008 . Toate hărţile acestea 
sugerează în mod clar ideea că pămînturile stăpînite de turci şi 
locuite de tătari în vecinătatea nord-vestică a Mării Negre erau 
acoperite de numele Basarabia. Această impresie se va afirma 
complet în secolul al XVIII-lea. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi 
din 1774 stabilea că regiunea Ociakov de la Marea Neagră dintre 
cursurile de jos ale rîurilor Nistru şi Bug rămînea în posesia înal- 
tei Porţi, chiar dacă tot restul spaţiului din nordul mării, ba şi 



Miron Costin, Cronica ţărilor..., p. 218. Totuşi cărturarul moldovean nu este de- 
loc sigur că anume turcii ar fi născocit această denumire pentru sudul teritoriului 
pruto-nistrean, deoarece, zice el, „ei întotdeauna acele părţi de la mare le numesc 
Bugeac şi Akkerman". Vezi şi N. Iorga, Basarabia noastră, p. 146 („turcii... nu- 
miră «ţara lui Basarab», după cel mai cunoscut membru vechi al dinastiei, partea 
la miazănoapte de guri[le Dunării], şi acest nume al Basarabiei... se respîndi şi la 
alte neamuri şi în alte cancelarii, trăind apoi, cu alt cuprins, meşteşugit introdus, 
şi pînă în zilele noastre"). V. Spinei observă pe bună dreptate că această părere, 
greşită după aprecierea sa, este caracteristică şi pentru unele scrieri geografice 
occidentale din Evul Mediu tîrziu: op. cit., p. 48. 
J. Thunmann, op. cit., p. 53. 

I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 71, 81, 147, 151, 157. 



306 



Bugeacul, intraseră în fond sub stăpînirea Rusiei învingătoare în 
război 1009 . Nu întîmplător, prin urmare, o hartă a lui Jan Elwe, ti- 
părită la Amsterdam în 1792, arată că Basarabia cuprindea toată 
partea sud-estică a teritoriului pruto-nistrean şi o întindere încă 
mai mare între cursurile inferioare ale celor două rîuri 1010 . Că in- 
formaţiile de acest gen nu erau pur şi simplu un rod al imagina- 
ţiei cartografilor o dovedeşte relatarea călătorului rus P. Suma- 
rokov, care vizitase în 1799 regiunea Ociakov. El povesteşte că, 
după ce ajunsese la Ovidiopol, s-a ridicat în sus pe malul stîng 
al Nistrului, trecînd prin localităţile Maiak, Tiraspol, Parcani, 
Mălăeşti, Butor, Taşlîk, Pugăceni, Grigoriopol şi ajungînd la Du- 
băsari, unde avea să consemneze patetic: „Aici m-am despărţit 
de Nistrul care m-a încîntat şi de fermecătoarea Basarabie..." 1011 . 
Or, călătorul nu văzuse deloc pămînturile dintre Prut şi Nistru 
şi deci nu putea şti cum arătau acestea. 

Astfel, trecînd pe parcursul veacurilor printr-o serie de meta- 
morfoze succesive, numele Basarabia, după ce în momentul apari- 
ţiei şi al afirmării sale, în secolele XII-XIII, a desemnat tot spaţiul 
dintre Prut şi Nistru, a ajuns, în urma cuceririlor otomane de la 
sfîrşitul secolului al XV-lea, să fie atribuit unui teritoriu restrîns 
de la extremitatea sudică a zonei respective. 



E. 14. flpy>KMHMHa, KwnyK-KauHapdMuucKuu Mup 1974 zoda (Ezo nodzomoeKa u 

nodnucanue), MocKBa, 1955, c. 350-351. 

I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 102-103. 

„3necb a pa3CTanca c bocxmtmbiumm MeHfl flHecTpoM, c npejiecTHOio 
Beccapaâiieio. . .": n. CyMapoKOB, IJymeiuecmeue no eceMy Kpuuy u Beccapaduu. 
C ucmopunecKUM u mono:pa(f)UHecKUM onucanueM ecex mex Mecm, MocKBa, 
1800, c. 235. 



Capitolul IV 

Configuraţia şi statutul teritoriului pruto- 
nistrean din primele secole ale mileniului 
II pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea 

Este stabilit de mult şi definitiv - am stăruit şi eu, dar numai 
în treacăt, asupra acestui fapt, invocînd în principal vechi surse 
ruseşti - că teritoriul din nordul Dunării de Jos era locuit de ro- 
mâni (vlahi sau valahi, cum li se zicea pe atunci) încă în secolul al 
IX-lea. Ulterior, mai cu seamă în secolul al Xll-lea, în sprijinul 
acestei constatări vor veni mărturiile bizantine, completate în 
veacul următor de unele surse de sorginte papală sau ungară, de 
observaţiile unor călători etc. Ştim bine acum că românii nu erau 
singuri în acest spaţiu; alături de ei şi de un număr de slavi asimi- 
laţi se afla o masă de cumani impregnată cu rămăşiţe nu ştim cît 
de consistente ale seminţiei pecenege, înrudite cu ei. Această masă 
umană a fost dispersată şi împuţinată în timpul invaziei mongole 
din 1241, dar a rămas totuşi în mare parte pe loc, aşa cum vor de- 
monstra unele izvoare medievale, în special polone, ce se vor referi 
la perioada de după acel eveniment. Geograful anonim care a dat la 
iveală, în 1308, lucrarea Descrierea Europei Orientale nu cunoaşte 
însă nimic despre români; spaţiul locuit de aceştia face parte, în 
descrierea sa, din Rutenia, care, aşa cum ştia el, se întindea pînă 
spre Grecia 1012 . Sigur, avem a face în acest caz cu o necunoaştere a 
realităţilor demografice şi etnopolitice de la începutul secolului al 



" : G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, voi. II, Descrierea Europei Orien- 
tale, Bucureşti, 1934, p. 27-28, 54. 



309 



XlV-lea din spaţiul dintre Carpaţi, Marea Neagră şi Nistru. Dar, 
cînd vedem că aceeaşi sursă avea ştire, în general adecvată, des- 
pre geografia răsăritului Europei din acea vreme, nu putem să nu 
constatăm complicitatea dintre ignoranţa sa în ceea ce-i priveşte 
pe români şi faptul că, în acel moment, aceştia încă nu reuşiseră să 
se organizeze din punct de vedere politic. 

Ştiinţa istorică preocupată de medievalitatea timpurie a româ- 
nilor are o mare problemă: ea trebuie să găsesască răspunsul la în- 
trebarea de ce românii nu au reuşit să-şi întemeieze statul mult mai 
devreme de mijlocul secolului al XlV-lea. Lămurirea care s-a dat 
pînă acum, în sensul că nu s-a putut mai devreme din cauza năvă- 
lirilor barbare, fiind cea mai uşoară, nu este nici pe departe şi cea 
mai convingătoare, cîtă vreme e ştiut că sub mongoli, de exemplu, 
din inima Europei şi pînă la Pacific, au luat naştere, au dispărut sau 
au supravieţuit numeroase formaţiuni etnice şi teritorial-politice. 

Am menţionat cele două fapte - informaţia extrem de sărăcă 
asupra spaţiului românesc din primele secole ale mileniului I e.n. 
şi întîrzierea organizării statale a românilor -, fenomene indiscu- 
tabil consubstanţiale, deoarece le avem mereu în faţă, ca pe două 
provocări sfidătoare, atunci cînd încercăm să reconstituim confi- 
guraţia spaţiului locuit de români sau a unor părţi din el mai ales 
din Evul Mediu românesc timpuriu, dar şi din cîteva secole care 
au urmat. La acestea mai trebuie adăugat un alt fapt, nu mai puţin 
relevant, de vreme ce, odată cu atenţionarea asupra cauzelor slabei 
organizări a vieţii publice şi de stat a românilor în Evul Mediu, el 
explică şi lipsa îndelungată a surselor interne asupra istoriei naţio- 
nale. Fenomenul respectiv este explicat de Grigore Ureche astfel: 
„. . .cum nu-i discălicată ţara de oameni aşăzaţi, aşa nici legile, nici 
tocmeala ţărîi pre obicee bune nu-s legate, ci toată direptatea au 
lăsat pre acel mai mare ca să o judece, şi ce i-au părut lui, ori bine, 
ori rău, aceea au fost lege... Deci cumu-i voia domnului, op (tre- 
buie - I.Ţ.) să le placă tuturor, ori cu folos, ori cu paguba ţărîi, cari 
obiceiu pînă astăzi trăiaşte" 1013 . Acest păcat originar a lipsit socie- 



Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, texte stabilite, studiu introductiv, 
note şi glosar de Liviu Onu, Bucureşti, 1967, p. 74. 



310 



tatea românească de o tocmeală judicioasă, adică de repere sigure 
prin care ar trebui să înţelegem cel puţin un act juridic funda- 
mental cu rol de contract social, odată cu afirmarea şi respectarea 
necondiţionată a unui set de norme de drept comun, nescrise, şi, 
totodată, i-a refuzat capacitatea de a-şi dibui calea de urmat, con- 
damnînd-o, în schimb, să lîncezească multă vreme sub dominaţia 
haosului, a fărădelegii şi a ignoranţei. 

Cele două referinţe de mai sus - la Geograful anonim şi la Ure- 
che - arată în ce situaţie disperată se află istoricul care încearcă 
să pătrundă în hăţişul de nestrăbătut şi fără lumină al istoriei 
românilor de la sfîrşitul mileniului I şi din primele secole ale mi- 
leniului II. Lipsa izvoarelor scrise pe cel mai mare segment al in- 
teresului de cercetare, sărăcia şi caracterul lapidar, de multe ori 
confuz, al datelor care s-au dovedit a fi totuşi de un anumit folos 
ne îndeamnă să căutăm alte mijloace, cu ajutorul cărora am putea 
da la iveală aspecte necunoscute ale trecutului nostru. 

1. Sudul Basarabiei în portulanele Mării Negre 

Nu sînt multe sursele care ne-ar putea ajuta să vedem ce a fost 
Basarabia de la începuturi şi cum a evoluat ea pe parcursul veacu- 
rilor. Pentru timpurile mai tîrzii, de după întemeierea Moldovei, 
există unele surse scrise - referinţe în cronici, note de călătorie, 
danii, privilegii, titluri domneşti etc. - care ajută, nu foarte mult, 
ce-i drept, la stabilirea configuraţiei teritoriului desemnat cu acest 
nume. Mult mai important este materialul cartografic, şi valoarea 
acestuia este cu atît mai mare, cu cît ne îndepărtăm mai mult în 
trecut. însă relevanţa ştiinţifică a unei astfel de surse, în sensul ra- 
portului ei cu realitatea istorică, nu trebuie supraestimată. în pri- 
mul rînd, în Evul Mediu, mai precis pînă în secolul al XVIII-lea, 
care, pentru Europa Centrală şi mai ales pentru cea vestică, nu 
mai este Ev Mediu, românii nu au avut o cartografie proprie. în 
al doilea rînd, apariţia tîrzie a statului la români şi aflarea pă- 
mînturilor locuite de ei în afara marilor căi de comunicaţie i-a 
lipsit pe cartografii europeni din primele secole ale mileniului II 



311 



de interes faţă de această zonă. De aceea, nu întîmplător, primele 
localităţi din spaţiul românesc semnalate de cartografi sînt cele de 
pe litoralul Mării Negre. Mai tîrziu, datele se vor înmulţi şi acest 
teritoriu va începe să ia treptat contururi din ce în ce mai clare 
şi mai adecvate, dar imaginea lui se va putea reproduce cu greu 
şi multă vreme va fi alterată, din cauza, mai ales, că observaţiile 
nu se făceau la faţa locului, alcătuitorii hărţilor construiau spaţiul 
românesc exclusiv în baza coroborării informaţiilor culese de la 
cei mai diferiţi mijlocitori: călători, marinari, negustori, ostaşi, 
misionari etc. Dar, mai presus de toate, trebuie să se ţină seama 
de faptul că abia din secolele XV-XVI cartografia europeană va 
începe să fie pusă pe serioase baze ştiinţifice şi logistice, ca urmare 
a creşterii fără precedent a interesului elitelor guvernante faţă de 
această preocupare 1014 . 

Primele reprezentări cartogarfice medievale 1015 , care se referă 
în parte şi la Basarabia, sînt aproape toate hărţi ale Mării Negre, 
adică portulane (carta da navigare), care cuprind extremitatea 
sud-estică a spaţiului pruto-nistrean, mai precis teritoriul dintre 
delta Dunării, Marea Neagră şi limanul Nistrului. Practic, jude- 
cind, în orice caz, după materialele cartografice care s-au păstrat, 
hărţi medievale anterioare anului 1300 sînt foarte puţine, iar por- 
tulanele, singurele reprezentări ce ar fi putut cuprinde măcar par- 
tea de la mare a spaţiului românesc, nu există 1016 . Dacă exceptăm 
aşa-zisa „harta Pisana", un portulan din secolul al XlII-lea ce se 
păstrează în Biblioteca Naţională din Paris, care însă nu prezintă 
nimic clar privind spaţiul respectiv 1017 , cele dintîi surse de acest 



J. R. Akerman, The imperial maţ: cartography and the mastery of empire, Chica- 
go, 2009, p. 1 & sqq. 

Vezi L. A. Brown, The story of maps with 86 illustrations, 1979, p. 81-112, care 
oferă o privire cuprinzătoare şi, totodată, instructivă asupra cartografiei medie- 
vale europene. Cf. R. J. A. Talbert, R. W. Unge, Cartography in antiquity and the 
Middle Ages:fresh perspectives, new methods, Leiden, 2008, p. 237-256. 
J. B. Harley, D. Woodward, The History of cartography, I, Cartography in Prehisto- 
ric, Ancient and Medieval Europe and the Mediterranean, Chicago, 1987, p. 283. 
M. Popescu-Spineni, România în istoria cartografiei pînă la 1600, I, Bucureşti, 
1938, p. 72. 



312 



fel sînt patru hărţi ale genovezului Pietro Vesconte, din anii 1311- 
1318 1018 , interesat, tot aşa ca şi contemporanul său, călătorul şi 
scriitorul veneţian Marino Sanudo Torsello (1260-1338) 1019 , ori ca 
Angelino Dulcert 1020 , de estul Mediteranei şi, implicit, de margi- 
nile acestui spaţiu, adică şi de pămînturile de la Dunărea de Jos. 
în aceste hărţi ale lui Vesconte întîlnim pentru prima dată cîte- 
va topo- şi hidronime foarte cunoscute din acest teritoriu şi din 
delta Dunării. Acestea sînt Mauro Castro (Moncastro), Licosto- 
mo 1021 , Fidonissi (Insula Şerpilor), Solina sau Salline, adică Suli- 
na, apoi Vicina şi Sc. Zorzo sau Sc. Gorgi (Sf. Gheorghe). Dunărea 
are, după Vesconte, cinci braţe, ultimele două, de la sud, dispărute 
de mult, se numesc Aspera (sau <A>Spesa) şi Strauiq<ui> 1022 . Dintre 
toate locurile acestea, doar Mauro Castro este situat cu exactita- 
te, adică la limanul Nistrului, fiind totodată şi una din puţinele 
denumiri scrise cu roşu, fapt ce sublinia vechimea şi importanţa 
aşezării. Solina şi Vicina apar doar pe harta din 1318, fără ca auto- 
rul să fie sigur de poziţionarea lor: primul nume este scris de două 



115 Se pare că această cronologie nu este întru totul sigură. După unii cercetători, pri- 
ma hartă păstrată a lui Vesconte datează din 1313: E. Edson, The world map, 1300- 
1492: the persistence of tradition and transformation, Baltimore, 2007, p. 63. 

115 R. J. A. Talbert, R. W. Unge, op. cit., p. 243-246. 

120 E.-T. Hamy, Le mappemonde d'Angelino Dulcert, de Majorque (1339), Paris, 1887; 
M. Pelletier, Le portulan d'Angelino Dulcert, 1339, în „Cartographica Helvetica", 
1994, nr. 9, p. 23-31. Toate copiile pe care le-am cunoscut ale portulanului lui 
Dulcert ce cuprinde şi litoralul nord-vestic al Mării Negre sînt greu de descifrat: 
http://ocw.unican.es/humanidades/teoria-y-metodos-de-la-geografia.-evolu- 
cion-del/material-de-clase-l/archivos-modulo-3/mapas-en-t-y-portulanos/ange- 
lino-dulcert-1339. 

121 Felul cum erau scrise pe atunci în hărţi toponimele, inclusiv hidronimele, nu ne 
permite să ştim exact cînd acestea desemnau localităţi sau bazine acvatice, de ace- 
ea părerea unor istorici cum că numele Licostomo din hărţile lui Vesconte, scris 
lîngă braţul de sus al Dunării, ar fi avut în vedere oraşul cu acest nume nu are 
cum fi convingătoare: v. C. C. Giurescu, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldoveneşti 
din secolul al X-lea pină la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1997, p. 218; 
I. Chirtoagă, Tîrguri şi cetăţi din sud- estul Moldovei (secolul alXIV-lea - începu- 
tul secolului al XlX-lea), Chişinău, 2004, p. 63. 

122 E. Edson, op. cit., p. 73-74; S. Iosipescu, Bulgarii la Cetatea Albă în anii 1314, 
1316, în „Românii în Europa medievală (între Orientul bizantin şi Occidentul 
latin). Studii în onoarea profesorului Victor Spinei", volum îngrijit de Dumitru 
Ţeicu şi Ionel Cândea, Brăila, 2008, p. 711-713. 



313 



ori, o dată în faţa deltei şi a doua oară la nord de ea, fără să putem 
înţelege dacă desemnează un braţ al rîului sau o localitate (la acea 
vreme, oraşele şi satele încă nu erau semnalate cu puncte, cum 
va fi în hărţile de mai tîrziu), ori şi una şi alta, de vreme ce este 
menţionat repetat. O situaţie oarecum similară prezintă şi numele 
Licostomo; dacă pe harta din 1311 acesta este scris de-a lungul 
braţului nordic al deltei, atunci în ediţia din 1318 îl găsim şi în faţa 
deltei (mai degrabă, la gura acestui braţ), ceea ce ar putea însemna 
şi numele unei aşezări din acest loc. Vicina, al cărei nume este re- 
produs exact, este situată pe Dunăre mult mai sus de deltă, ceea ce 
este, desigur, o eroare rezultată, probabil, din informaţia contra- 
dictorie de care a dispus cartograful. în realitate, această aşezare 
nu s-a putut afla decît la una din gurile fluviului sau chiar la mare, 
aşa cum era firesc pentru o colonie comercială genoveză de la Ma- 
rea Neagră şi cum, de altfel, a încercat să demonstreze mai multă 
vreme în urmă Gh. Brătianu 1023 . Configuraţia rîurilor este foarte 
sumară, inexactă. Nistrul nu pare să fie numit în nici un fel, deoa- 
rece denumirea La Zinestra (Lasinestra, ca variantă), despre care 
s-a crezut la un moment dat că ar putea însemna Nistru 1024 , este 
plasată mult mai la est de Mauro Castro şi de limanul rîului, rămî- 
nînd acolo şi pe unele hărţi de mai tîrziu pentru a desemna un alt 
curs de apă, pe cînd Nistrul avea alt nume. în schimb, întrucît, în 
corespundere cu unul din principiile de bază ale cartografiei din 
acea vreme, harta trebuia să fie o imago mundi 1025 , adică un tablou 
viu al pămîntului cu floră, faună, climă, popoare etc. 1026 , Vesconte 
oferă un indiciu cît se poate de instructiv asupra realităţilor etno- 
politice din acest teritoriu: chiar la Mauro Castro se află un steag 



122 Gh. Brătianu, Vicina II. Nouvelles recherches sur Vhistoire de toponymie medie- 
vale du littoral roumain de la Mer Noire. Â propos des „Miscelanies" de M. L. 
Bromberg, în RHSEE, XIX, 1942, I; idem, Marea Neagră. De la origini pină la 
cucerirea otomană, voi. I, ed. îngrijită, studiu introductiv, note şi bibliografie de 
Victor Spinei, Bucureşti, 1988, p. 78; voi. II, p. 97-98. 

121 M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 77, 83. 

123 J. B. Harley, D. Woodward, op. cit., p. 287. 
126 E. Edson, op. cit., p. 24. 



314 



cu semilună şi tamga, ca dovadă a stăpînirii turanice, vizînd poate 
chiar situaţia de pe vremea cumanilor. 

Dar hărţile din secolul al XlV-lea nu conţin nici o referinţă 
la populaţia autohtonă de aici şi nici o denumire a pămînturilor 
locuite de ea, deşi, în primele veacuri ale celui de-al doilea mile- 
niu, sursele scrise îi menţionaseră de multe ori pe valahi (ba şi 
pe basarabeni, cu referinţă, cum am văzut, la anii 1259-1260) şi 
înregistraseră succesiv, uneori şi în paralel, variate nume pentru 
teritoriile est-carpatice. 

Hărţile din secolul următor nu vor aduce mari schimbări în 
nomenclatura teritoriului din nordul Dunării de Jos. Cîteva ele- 
mente noi, din care unele deosebit de semnificative, vor apărea 
totuşi. începînd cu harta lui Battista Becharius (1426), la nord de 
acest fluviu va figura, de acum încolo, mereu Valachia. Pe mapa- 
mondul zis Borgia, din 1436, toată întinderea dintre Tisa şi Nistru 
va fi desemnată cu numele de Magna Valachia, iar harta cunoscu- 
tă cu numele de „Estense", din 1450, avea să arate că pe Nistru, în 
afară de Cetatea Albă, se mai aflau cetăţile Hotin şi Soroca, orto- 
grafiate, desigur, foarte diferit 1027 . 

în veacul al XVI-lea apar modificări substanţiale în reprezen- 
tarea cartografică a spaţiului românesc, ca urmare a faptului că, 
în secolul anterior, Ţările Române se făcuseră cunoscute în Euro- 
pa, mai întîi prin afirmarea fie ca state de sine stătătoare, cum au 
fost Moldova şi Ţara Românească, fie ca importantă parte compo- 
nentă în cadrul altui stat, ca în cazul voievodatului Transilvaniei, 
apoi, şi mai ales, prin implicarea lor în viaţa politică şi culturală 
europeană; hărţile, şi mai mult decît scrierile istorice, se fondau 
în mare parte pe realităţi foarte vechi sau chiar dispărute de mult. 
O demonstrează cel mai bine portulanele din prima jumătate a 
acestui veac, care au păstrat aproape neschimbată nomencaltura 
cunoscută de peste două sute de ani. Deşi e sigur că pe atunci Du- 
nărea nu mai avea cinci braţe, toate hărţile din secolul al XVI-lea 
reproduc vechea ramificaţie a fluviului; de la nord spre sud, cele 



M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 79. 



315 



cinci nume se succedau astfel: Licostomo, Solina, S. Zorzi (Sf. 
Gheorghe), Laspreza (La Spresa), Staruico (Starvico). Nu este însă 
sigur că aceste nume aveau în vedere gîrlele, şi nu mai degrabă 
insulele dintre ele, pentru că doar trei se varsă în mare, pe cînd 
celelalte două au circuit închis. în alte hărţi, cele două nume sînt 
ortografiate Ila Spreza şi Ila Staruico; Ha ar putea fi o abreviere de 
la latinescul insula. La sud de deltă, în imediata vecinătate, poate 
chiar în gura foarte largă a braţului Staruico, se află Proslaviza 
(Proslavica), adică Pereiaslaveţul îndrăgit de cneazul rus Sviato- 
slav. Deasupra braţului de sus (Licostomo) stă scris Saline, aşa cum 
vom găsi în aproape toate hărţile din această perioadă; s-ar prea 
putea ca repetarea acestui nume (Solina şi Salin<a>e) să vizeze, ca şi 
în cazul numelui Licostomo, în afară de cunoscuta gîrlă a rîului, şi 
o aşezare, dar se pare că, mai degrabă, e vorba de o confuzie, care, 
odată apărută, a peregrinat dintr-o hartă în alta. La acea vreme, 
aşa cum bine observa F. Braudel, delta Dunării era „o mlaştină 
extraordinară, o lume amfibie foarte încîlcită, cu insule plutitoare 
de vegetaţie, cu păduri noroioase, pămînturi malarice..." 1028 , aşa 
încît aşezările umane în interiorul ei erau excluse. Nu întîmplător, 
Chilia, care era situată pe malul stîng, mai înalt, al primului braţ 
nordic, este prima şi cea mai importantă aşezare de aici. Luînd 
drept exemplu concret portulanul din 1544 al genovezului Battis- 
ta Agnese (1500-1564), mai precis, Dunărea de Jos şi sudul Basa- 
rabiei, observăm că, pentru prima dată într-o lucrare cartografică 
de acest gen (pl. 2), Nistrul are numele său: lîngă limanul rîului stă 
scris Flumetuzlo, adică rîul Tuzla, acesta fiind, cum era şi firesc 
pe atunci, cînd litoralul nord-vestic al Mării Negre era stăpînit de 
otomani, un nume turcesc, derivat din grecescul Tyras. La Zines- 
tra (Lasinestra) desemnează un liman mai la est de Nistru, cel mai 
probabil, Kuialnikul de mai tîrziu 1029 ; se întîlneşte şi varianta Ila 
Zinestra, ceea ce încă o dată demonstrează că nu poate fi vorba 



'- s F. Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană in epoca lui Filip al II-lea, voi. I, 

Bucureşti, 1985, p.124. 
,2 '' S. Iosipescu crede că „la Ginestra marca golful de azi al Odessei": op. cit., p. 705. 



316 



de Nistru. Mocastro se află la locul său, lîngă limanul Nistrului, 
între acesta şi primul braţ de sus al Dunării se află un loc numit 
în toate hărţile din secolele XIV-XVI Falconaria (cu numeroase 
variaţii: Falconaira, Falconaire, Farconare, Falconaizo...) A fost 
exprimată o părere că ar fi vorba de Vîlkov 1030 , ceea ce pare puţin 
probabil, de vreme ce nu avem nici un indiciu în acest sens, cu atît 
mai mult cu cît, pe toate hărţile, aşezarea respectivă este situată 
destul de departe de Dunăre. Din două una: ori o localitate cu 
un astfel de nume nu a existat deloc, ori a dispărut, aşa cum s-a 
întîmplat cu Pereiaslaveţ, care, în secolul al X-lea, era o aşezare 
foarte cunoscută. Acesta este unul din portulanele în care, tot aşa 
ca şi în harta lui Dulcert, de la 1339 1031 , Bulgaria este amplasată 
la nord de Dunăre, iar Valahia la sud, fapt ce demonstrează că la 
alcătuirea hărţii s-a lucrat cu informaţie mai veche de două sute 
de ani 1032 , poate chiar mai timpurie, încă de pe vremea regatului 
româno -bulgar al lui Ioan Asan al II-lea. încă un detaliu ce pare 
a fi semnificativ: gîrla Sulina se termină cu un estuar în care se 
află o insulă. Cu siguranţă că nu poate fi vorba de o confundare 
a acestei insule cu Fidonisi, aceasta fiind arătată aparte; e posibil 
mai degrabă ca acest amănunt să trimită la procesul înnămolirii 
gîrlei. Din acelaşi an, 1544, datează o carta da navigare pe care 
asemănarea prea mare cu cea a lui Agnese o face să i-o atribuim 
acestuia, deşi unele surse nu-i reproduc numele, susţinînd doar 
că ar fi o hartă veneţiană (pl. 3; de reţinut, aici şi în continuare 
aproape toate planşele reproduc configuraţia sudului Basarabiei 
şi a Dunării de Jos). Totuşi ea se deosebeşte prin cîteva elemente 
de cea atribuită cu certitudine eminentului cartograf genovez, cel 
mai imporant fiind faptul că de-a lungul braţului nordic al deltei 



M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 83. 

Vezi nota 1020 şi M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 75. 

Vezi Popescu-Spineni, op. cit., p. 64-65, 75-76 ş. a., unde se exclude pe bună drep- 
tate o astfel de stăpînire la începutul secolului al XlV-lea. Agnese va fi cunoscut 
cîteva date, oarecum singulare şi puţin relevante, despre un conflict dintre com- 
patrioţii săi genovezi la Cetatea Albă cu bulgarii, pe la 1314 şi 1316, susţinut şi 
de alte cîteva indicii. Vezi şi părerea contrară a lui Gh. Brătianu, Ies Bulgares ă 
Cetatea Albă au debut du XlVe siecle, în „Byzantion", II, 1926, p. 153-168. 



317 



Dunării este scris numele Chieli, adică Chilia 1033 ; în insula dintre 
ea şi Sulina figurează în continuare Licostomo, ceea ce sugerează 
că cel de-al doilea nume vizează o localitate care nu este identică 
cu Chilia. Estuarul foarte mare al Chiliei va fi voind poate să arate 
că aceasta era singura gîrlă navigabilă a fluviului. 

Toponimia sudului Basarabiei şi a Dunării de Jos din celelalte 
portulane apărute pe parcursul secolului al XVI-lea va devia, cum 
am mai spus, foarte puţin de la cea a hărţilor lui Agnese. într-o 
hartă veneţiană a Mării Negre, din 1553, succesiunea numelor, cu 
începere de la primul braţ sudic danubian şi pînă pe malul stîng al 
Nistrului, era următoarea: Proslaviza, Strauicho, Laspeza, S. Zor- 
zi, Soline, Licostomo, Salina (scris de-a lungul estuarului primului 
braţ nordic al Dunării) şi în continuarea ei Chyely, apoi Falconaiza, 
Mocastro, Flumenturlo şi Lazinestra (pl. 4). Aproape identică este 
nomenclatura acestei zone într-un portulan anonim din secolul al 
XV-lea ce se păstrează în Biblioteca Vaticanului, cu deosebirea mai 
puţin esenţială că braţul nordic al Dunării este ortografiat Cheli şi 
cu detaliul mult mai important că tot spaţiul din nordul Dunării 
de Jos este numit Velachia, în timp ce Transilvania este situată mai 
la nord-vest (pl. 5). Asemănătoare şi, totodată, deosebite sînt două 
portulane ce datează din 1546 şi 1559. în cel dintîi, alcătuit pe la 
1546 de portughezul Joăo Freire (pl. 6), gurile celor două rîuri sînt 
abia schiţate, dar toponimele care se succed, în ordinea menţiona- 
tă mai sus, ne ajută să le localizăm fără greutate: Ila Straquto, Ha 
Spesa, Sam. Jordi, Sallinar, Licostoma, Sallina, Falconaira, Fllux- 
turlla, Ila Sinestra. Un steag turcesc de luptă ce acoperă tot spaţiul 
arată că teritoriul acesta se afla sub stăpînire otomană. în cel de-al 
doilea, o hartă a Mării Negre, în general foarte bine executată şi 
publicată în 1559 de Diego Homem (pl. 7), un alt cartograf portu- 
ghez foarte cunoscut, reprezentarea extremităţii sudice a Basara- 
biei este tot atît de schematică, în schimb Valachia este situată co- 
rect la nord de Dunăre şi la sud de Rusia şi Podolia (relaţia spaţială 



133 Chilia („Chiele") fusese semnalată şi într-o hartă mai timpurie, din 1521, a lui 
B. Agnese: v. M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 109. 



318 



dintre cele două de la urmă nu este tot atît de motivată). Din toate 
lucrările de acest fel, care au fost editate în prima jumătate a seco- 
lului al XVI-lea, cu mai multă girjă pentru geografia teritoriului 
din nordul Dunării de Jos pare să fi fost alcătuită carta da navi- 
gare a lui Francesco Ghisolfi (1533-1560). în ea (pi. 8), toate cele 
cinci guri ale marelui fluviu se varsă în Pont, dintre ele cea mai 
mare fiind cea mai nordică. Numele urmează, dinspre sud, astfel: 
Proslaviza, Teanico (?), La Spira, S. Giorgio, Solini, Lisoctomi, Sa- 
line (lîngă estuarul primul braţ nordic, ca şi în harta din 1553 şi în 
cea din Biblioteca Vaticanului), Chelii (ortografiată alterat alnelli) 
de-a lungul acestui braţ, Falconaria, Monscastro, Flume Turlo, La 
Sinestra. Valachia este situată, în mod logic, la nord de Dunăre, 
avînd la dreapta mai sus Podolia şi spre nord-vest Transilvania, 
în aproape toate hărţile acestea, cele mai importante nume sînt 
considerate Moncastro, Licostomo şi Chilia, dacă este adevărat că 
scrierea cu roşu poate fi considerată un argument în acest sens. Ar 
merita poate să fie menţionate în treacăt încă două portulane, şi 
anume cel al lui Fernăo Vaz Dourado, din 1570 (pl. 9), şi un altul, 
publicat în 1580 de Bartolomeo de Oliva (pl. 10), care însă, deşi 
au apărut mai tîrziu, sînt totuşi incomplete şi pe alocuri chiar mai 
confuze decît cele din prima jumătate a secolului. 

Neajunsul cel mai mare al materialelor cartografice examinate 
mai sus constă în faptul că, deşi oferă o informaţie foarte utilă cu 
privire la configuraţia şi toponimia teritoriului dintre delta Du- 
nării, Marea Neagră şi Nistrul de Jos, deci anume a acelei părţi a 
spaţiului pruto-nistrean care, din motive pe care le vom semnala 
mai încolo la locurile corespunzătoare, este cel mai strîns legată 
de numele Basarabia, ele nu spun totuşi nimic despre acest nume. 
Voi încerca, în continuare, să găsesc soluţia acestei probleme ape- 
lînd la hărţile propriu-zise, mai bine zis, la acele hărţi vechi şi re- 
lativ vechi din Evul Mediu european tîrziu şi din epoca modernă 
care conţin date cît de cît concludente despre Basarabia şi despre 
pămîntul care poartă acest nume. Vom vedea că acestea nu pot 
pune la dispoziţia cercetătorului istoriei timpurii şi chiar mai tîr- 
zii a Basarabiei decît date incomplete, contradictorii şi de multe 
ori chiar derutante. Dar nu există, în acest caz, altă soluţie decît să 



319 



fim de acord cu observaţia cunoscutului istoric englez J. H. Parry, 
care spunea că „hărţile vechi sînt martori nesiguri, dar ce ar face 
istoricii fără ele?" 1034 

Primele hărţi care conţin o sumă de date asupra geografiei pă- 
mînturilor româneşti datează din secolul al XV-lea. Printre acestea 
se evidenţiază reprezentările cartografice ale Europei ale cărtura- 
rilor umanişti germani Nicolaus Cusanus (1401-1464) şi Nicolaus 
Germanus (1420-1490) 1035 . Hărţile acestora, realizate la un inter- 
val de un sfert de veac unele de altele, dar tipărite în ultimii ani 
de viaţă ai celui din urmă, prezintă o informaţie de indiscutabilă 
valoare relativ la amplasarea Valahiei 1036 , Moldovei şi Transilva- 
niei, la relaţia teritorială dintre primele două nume, precum şi la o 
serie de oikonime şi hidronime, ca Dunărea, Munţii Carpaţi (Car- 
patus Mons), Marea Neagră (Pontus Euxinus sau Mare Maior), 
Nistrul (Nester), Moncastro (Byalograt), Chilia (Chelia), Hotin 
(Cofchin), Soroca (Sora) ş.a. 1037 , date care, luate împreună, oferă 
o imagine oarecum întreagă, deşi încă insuficient de clară, asupra 
teritoriului pruto-nistrean. Dar se pare că materialul cartografic 
de pînă la sfîrşitul secolului al XV-lea nu oferă nici o sugestie în 
ceea ce priveşte numele teritoriului dintre Prut şi Nistru. Abia glo- 



l3< Cit. după J. B. Harley, P. Laxton, J. H. Andrews, The new nature of maps: essays in 
the history of cartography, Baltimore, 2002, p. 34. 

135 Vezi L. A. Brown, op. cit., p. 154; J. Lennart Berggren, A. Jones, Ptolemy's geo- 
graphy: an annotated translation of the theoretical chapters, New Jersey, 2000, 
p. 125-126. 

136 Faptul că Nicolaus Germanus a proiectat numele Valachia peste teritoriul Olte- 
niei, ca şi peste cel al Moldovei, iar peste Muntenia, Valachia Magna, 1-a îndemnat 
pe M. Popescu-Spineni să creadă {op. cit., p. 100) că „sînt indicate deci trei Vala- 
chii", cînd, de fapt, explicaţia este mult mai simplă: tot aşa ca şi în alte hărţi din 
acea vreme şi de mai tîrziu, Valachia Magna însemna tot teritoriul românesc, de 
la Tisa şi pînă la Nistru, pe cînd Valachia, raportată la o parte sau alta a acestui 
spaţiu, nu făcea decît să concretizeze că era vorba doar de o parte a întregii Vala- 
hii. Vezi şi D. Moldovanu, Toponimia Moldovei în cartografia europeană veche 
(cea 1395-1789), în „Tezaurul toponimic al României. Moldova", voi. I, partea a 
4-a, Iaşi, 2005, p. XXV. 

157 M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 91-106; D. Moldovanu, op. cit., p. CXLV; despre 
relaţia hărţilor lui N. Germanus cu cea a lui M. Beneventano, din 1507, mai vezi 
tot aici şi p. CXLII. 



320 



bul pămîntesc al lui Martin Behaim, din 1492, va folosi pentru 
acest spaţiu numele de Basarabia, alături de Walachei, Moldau 
şi Siebenburgen (Transilvania) 1038 , fapt ce demonstrează, încă o 
dată, caracterul arhaic al informaţiei istorico-geografice utilizate 
în cartografia din acea vreme, mai precis, îmbinarea datelor foarte 
vechi, uneori de două sute şi mai bine de ani, cu cele din timpul 
alcătuirii hărţilor. 

Secolul al XVI-lea a însemnat o adevărată revoluţie în ştiinţa 
şi arta cartografiei; din acest moment, hărţile nu numai că se în- 
mulţesc foarte repede, dar - ceea ce este mult mai important - 
reflectă adecvat şi în măsură tot mai sporită realităţile la care se 
referă. Producţia atelierelor şi a tipografiilor se va deosebi nu nu- 
mai de la un autor la altul şi de la o ediţie la alta, ci şi de la o 
categorie de hărţi la alta sau la altele. Hărţile ce vor apărea de 
acum încolo şi vor conţine o informaţie mai mult sau mai puţin 
desfăşurată despre Basarabia pot fi categorisite convenţional în 
trei grupuri mari: primul grup îl constituie hărţile în care terito- 
riul pruto-nistrean este desemnat explicit cu numele Basarabia; 
al doilea grup va cuprinde hărţile care nu desemnează spaţiul 
respectiv cu numele Basarabia, dar nici nu-1 includ în Moldova, 
lăsînd astfel să se înţeleagă că, din punctul de vedere al tradiţiei 
istorice, precum şi sub aspect politic-administrativ, acesta era un 
teritoriu de sine stătător; în sfîrşit, al treilea grup înglobează acele 
ediţii ale producţiei cartografice europene, în care prin Basarabia 
se înţelege partea sudică a teritoriului pruto-nistrean, aflată par- 
ţial sau în întregime sub ocupaţie otomană. 



Se pare că M. Behaim nu fusese singurul cartograf care, în secolul al XV-lea, 
prezenta Basarabia aparte de Moldova, dacă avem în vedere şi rezultatul obser- 
vaţiilor lui D. Moldovanu asupra unor hărţi din acea perioadă (observaţii, ce-i 
drept, discutabile uneori), după care „la sfîrşitul secolului al XV-lea, cartografii 
devin conştienţi de existenţa unei noi unităţi politice (Moldova - I.Ţ.), deşi con- 
tinuă să noteze Bassarabia pentru partea dintre Prut şi Nistru": D. Moldovanu, 
op. cit., p. XXV. 



321 



2. Teritoriul dintre Prut si Nistru cu numele 
de Basarabia 



Făcînd abstracţie de globul lui Martin Behaim şi, poate, de 
încă două-trei lucrări, la fel de puţin cunoscute, pe valoarea in- 
formaţiei cărora în ceeea ce priveşte Basarabia nu se poate pune 
deocamdată preţ, prima reprezentare cartografică în care aceasta 
este concepută ca teritoriu aparte, cuprins între Prut, Nistru, Du- 
năre şi Marea Neagră şi avînd numele Basarabia, este o hartă a 
Poloniei şi Ungariei, alcătuită de Sebastian Miinster şi editată la 
Basel în 1545 (pl. 11). Separarea Basarabiei de Moldova de la vest 
de Prut este subliniată în această hartă nu doar de numele ei dis- 
tinct, proiectat peste spaţiul pruto-nistrean, şi de rîul Prut, care îi 
este bine cunoscut cartografului pe numele său din acea vreme şi 
de mai tîrziu, ci şi de culorile diferite ale celor două teritorii; ma- 
roul deschis revărsat peste tot spaţiul estic, din apropierea deltei 
Dunării şi pînă în Pocuţia, tot aşa ca în Podolia şi în celelalte teri- 
torii ale Poloniei sau aflate sub dominaţie polonă, pare să demon- 
streze că Basarabia era posesiune poloneză, ceea ce, pe atunci, nu 
mai corespundea realităţilor istorice, întrucît, între timp, Ţările 
Române deveniseră vasale ale Porţii Otomane. Aceeaşi concepţie 
privind relaţia dintre cele două teritorii separate de rîul Prut o 
constatăm şi pe altă hartă a Transilvaniei de Miinster, cunoscută 
mai mult cu titlul Oraşele şi cetăţile Transilvaniei, editată în 1552 
şi reeditată după moartea sa la Basel în 1580, în care teritoriul 
pruto-nistrean nu poartă numele de Basarabia, dar este în mod 
clar separat de Moldova, fiind arătat ca avînd o suprafaţă mult 
mai mare decît aceasta (v. şi pl. 29) 1039 . în cartografia contempora- 
nă, o astfel de viziune asupra statutului politic al Moldovei medie- 
vale o putem constata într-o hartă germană a Poloniei cu referinţă 
la anul 1370, adică îndată după descălecare (pl. 12). Constatăm, 
prin urmare, aşa cum am observat şi în alte cazuri, că reprezenta- 



L. Grof, Maps and mapmakers of Transylvania, în „Annales Universitatis Apu- 
lensis", Series Historica, 9/1, 2005, p. 283-295. 



322 



rea lui Munster se baza pe realităţi de mult dispărute. Moldova 
dintre Carpaţi şi Prut este numită Valachia Magna, dar o fîşie de 
pămînt din extremitatea nordică, între cursurile superioare ale 
Prutului şi Şiretului, se numeşte Muldavia, avîndu-se probabil în 
vedere locul unde aproape două secole în urmă apăruse nucleul 
statului moldovenesc. între Prut, Nistru (Tyras/Nester), Dunăre şi 
mare sînt menţionate doar cîteva localităţi: Kylia, Bialgorod (= 
Wyssenburg şi Nester Alba), Oryhow (Orhei), Stoka (Soroca). Ex- 
ceptînd proporţiile exagerate ale cursurilor de jos ale rîurilor Prut 
şi Nistru, ca şi ale lacului Ialpug, confundat cu Rosone (=Rasim?) 
din partea sudică a deltei, configuraţia întregii Basarabii este foar- 
te aproape de cea reală. în 1559, Giacomo Gastaldi (sau Iacobo 
Castaldi) scotea de sub tipar o hartă a teritoriilor dintre Constan- 
tinopol şi Veneţia care cuprindea şi pămînturile din nordul Dună- 
rii. Putem judeca despre Basarabia după o copie realizată în anul 
următor la Roma de Antonio Lafrery, care reproduce aproape fără 
schimbări originalul (pl. 13). Teritoriul din nordul Dunării de Jos 
este divizat în această hartă de rîul Prut în două părţi, la vest af lîn- 
du-se Moldova, iar la est Basarabia. Dacă trecem peste cîteva mici 
inexactităţi, cum ar fi amplasarea oraşului Galaţi la est de Prut sau 
a Belgorodului în locul Chiliei, corelaţia spaţială dintre elementele 
de bază ce prezintă imaginea acestui teritoriu (de exemplu, rapor- 
tul Prut-Dunăre-Marea Neagră-Nistru) este, în linii generale, 
corectă. Nomenclatura spaţiului cuprins între primul braţ de jos 
al Dunării şi limanul Nistrului este însă la fel cu cea din portula- 
nele de la începutul secolului al XlV-lea, începînd de la Proslauiza 
şi terminînd cu Moncastro. Elementul nou îl constituie faptul că 
în dreptul fiecăruia din aceste nume se află figura unei cetăţi, ceea 
ce sugerează că fiecare nume înseamnă o localitate. Ca imagine 
generală, foarte asemănătoare cu această hartă este o altă lucrare 
a lui Gastaldi 1040 , din 1584 (pl. 14), în care spaţiul dintre Prut şi 



In unele ediţii cartografice, aceasta este prezentată şi ca o lucrare a lui A. Orte- 
lius, fără să fie date explicaţiile corespunzătoare: v. I. Ciortan, M. Radu, O. I. Pen- 
da, Descriptio Romaniae, I, Bucureşti, 2004, p. 129. Cf. D. Moldovanu, op. cit., 
p. CXLVIII, CLVII. 



323 



Nistru are numele de Basarabia; numele este scris în partea de jos 
a acestui teritoriu, ca şi în harta din 1559, dar nu încape nici o în- 
doială că el se referă la toată întinderea dintre cele două rîuri. Mol- 
dova este situată la vest de Prut, iar Valahia la vest de Şiret; consta- 
tăm, aşadar, că geografia teritoriului dintre Carpaţi şi Prut nu este 
exactă, dar este evident că, în viziunea alcătuitorului hărţii, Basa- 
rabia era separată de acest teritoriu. în ansamblul ei, configuraţia 
Basarabiei se arată asemănătoare cu imaginea pe care o va căpăta 
definitiv mult mai tîrziu, totuşi e disproporţionată, mai ales prin 
faptul că în partea nordică este îngustată prea mult, precum şi 
prin meandrele prea mari ale Nistrului care pătrund în partea 
centrală a teritoriului. Toponimia litoralului maritim, de la extre- 
mitatea sudică a deltei Dunării şi pînă la limanul Nistrului, a ră- 
mas aproape aceeaşi şi, tot aşa, fiecare nume desemnează o locali- 
tate, pe lîngă faptul că, în deltă, numele se referă şi la braţele 
fluviului. Sînt însă şi multe elemente noi. Biallogrod 1041 se întîlneşte 
de două ori, o dată în locul unde va fi Chilia dintotdeauna şi a 
doua oară acolo unde hărţile mai vechi indicau Moncastro. O lo- 
calitate cu numele Niuoz este amplasată în partea nordică a insulei 
formate de primele două gîrle nordice ale Dunării, în timp ce Li- 
costomo se află la extremitatea sudică. Sulina lipseşte, ca şi în har- 
ta din 1559, ceea ce este o inexactitate. Un fapt curios este menţio- 
narea numelui Ofisa pentru o localitate amplasată pe malul mării 
puţin mai jos de locul revărsării Nistrului. Este, desigur, vorba de 
antica Ofiussa, insula pe care autorii antici o plasau în limanul 
Nistrului şi care a dispărut ulterior, fapt confirmat de cercetările 
arheologice din ultimele decenii 1042 . Presupun că Gastaldi a aflat 
despre această localitate în scrieri din vremea sa, cum este istoria 
ungurească a lui Bonfinius, care menţionează Ophiussa geţilor de 



După D. Cantemir, acest nume i-ar fi fost dat „de Ieşi": D. Cantemir, Descrierea 
Moldovei, Chişinău, 1992, p. 30. 

M. B. ArâyHOB, 3aeadfcu IJoHma Sbkcuhckozo, MocKBa, 1985, c. 98, 102. în unele 
scrieri recente, Ofiussa este identificată greşit cu Tyras: v., de ex., A. Papageorgiou, 
Asprokastro, în EYKUKXcmcuâeia M£i(ovoc, EAAnvia|iot!>, Eu^eivoc, E[6vtoc,: http:// 
www.ehw.gr/l.aspx?id=11657. 



324 



lîngă Tyras 1043 . Cea mai mare parte a aşezărilor sînt situate lingă 
cursuri de apă, în special pe malul drept al Nistrului inferior (v. şi 
hărţile de mai tîrziu ale lui G. Le Vasseur de Beauplan şi Peter 
Schenk: pl. 15, 16). în harta din 1584 a lui Gastaldi, pe malul sting 
al Dunării, pînă la ramificarea acesteia în gîrle, este amplasată 
Oblucice (=Obluciţa), care, de fapt, se afla pe malul drept. în stin- 
gă Prutului sînt situate, în amonte, localităţile Galaz, Ren, Vidui- 
za, Hus, Tiraspo (Tigheci?), Lucania (Leova?), Taristo 1044 şi Lapuz- 
na. Observăm că, în afară de Reni, care, de fapt, nu se află pe 
malul Prutului, ci la Dunăre, din toate aceste aşezări, doar despre 
cea din urmă putem spune cu siguranţă că, într-adevăr, se găsea 
pe malul stîng al Prutului, numai că Gastaldi o aşază greşit în 
partea nordică a Basarabiei, pe cind ea se află mai degrabă în cen- 
trul ţinutului; despre Viduiza (referinţă la Vicina?), care se 
întîlneşte şi în alte hărţi, tot aşa ca şi despre Taristo 1045 sau Luca- 
nia, menţionate şi ele în cîteva surse ca fiind amplasate aproxima- 
tiv pe acolo unde se află Tigheciul şi, respectiv, Leova, nu se ştie 
nimic sigur. De-a lungul malului drept al Nistrului, scris pe hartă 
cu numele Tyras, se înşiră, de la liman spre nord, localităţile Bia- 
ligrod, Maiach (=Maiak), Tubarza (Talmaza) 1046 , Orioua (Orhei), 
Stora (Soroca), Tiraz (bineînţeles, altă localitate decît Tiraspolul 
de mai tîrziu) şi Vzia, cele două de la urmă neputînd fi identificate 



1043 Antonii Bonfinii, Rerum ungaricarum decades quatuor cum dimidia, Francofur- 
ti, 1581, p. 11. 

10 " Acest nume s-ar referi, după părerea lui M. Popescu-Spineni, la Tarutino (op. cit., 
p. 124), ceea nu poate fi adevărat, deoarece această aşezare a fost înfiinţată în se- 
colul al XlX-lea. 

1015 în dicţionarul istoric al lui L. Moreri se spune că Taristo s-ar fi aflat pe lîngă 
Moncastro, aserţiune care nu este susţinută de nici o sursă: v. L. Moreri, Le grand 
dictionnaire historique: ou le melange curieux de l'histoire sacree et profane. ..I, 
Basle, 1731, p. 228. în această lucrare, Moncastro şi Belgorod sînt lucruri diferite. 

""" Nu Ciobruciu, cum descifrează M. Popescu-Spineni {op. cit., p. 124; de fapt, el îl 
scrie Ciubacu), întrucît în unele hărţi bine cunoscute, ca cea a lui G. Le Vasseur 
Beauplan, din 1648 (pl. 15), sau în una a lui N. Sanson, din 1665, tot aşa ca şi în 
harta din 1690 a lui Peter Schenk (pl. 16), numele acestei localităţi este ortografiat 
Czowberci, Czowberka şi, respectiv, Czubuca. Reţin faptul foarte interesant că, în 
cele două secvenţe cartografice ale lui Le Vasseur şi Schenk, localităţile de pe Nistru 
sînt tot atît de dese ca şi astăzi, au aceeaşi amplasare şi poartă aceleaşi denumiri. 



325 



cu certitudine. Concluzia care se poate trage din examinarea aces- 
tei hărţi, de altfel foarte interesante, cum am mai spus, este că, dacă 
în ceea ce priveşte configuraţia teritoriului Basarabiei, georgafii eu- 
ropeni din secolul al XVI-lea aveau o imagine oarecum adecvată, 
nu tot atît de bine erau edificaţi asupra numelor aşezărilor umane, 
a hidronimelor şi a amplasării acestora; majoritatea numelor sînt 
scrise alterat, altele nu pot fi identificate, fie că nu existau, fie că 
între timp au dispărut. Maiak, de exemplu, nu se afla pe malul drept 
al Nistrului, ci pe malul stîng, în apropierea limanului rîului (orto- 
grafiat de ucraineni şi ruşi Mcihku); în sudul Basarabiei există un 
singur Maiak, lîngă Chilia, care însă este de origine tîrzie 1047 . 

O optică similară asupra acestui teritoriu oferă şi o lucrare a 
cartografului danez Abraham Ortelius (1527-1598) 1048 , numi- 
tă Romagna {România, Bulgaria, Valachia şi Sirfia) şi tipărită la 
Amsterdam în 1595 (pl. 17), imagine care poate fi urmărită, la 
proporţii reduse şi numai ca schemă generală, fără nomenclatură, 
şi în celebrul său mapamond intitulat Theatrum Orbis Terrarum, 
realizat cu contribuţia lui Joannes Sambucus 1049 , editat la Anvers 
în 1570 şi retipărit tot acolo în 1573 şi 1584 1050 . Fiind restrînsă ca 
dimensiune, harta nu are, pentru spaţiul pruto-nistrean, aproape 
nici un nume, în schimb ea nu lasă nici o îndoială că acest spaţiu 
se numea Basarabia. 

Evident, hărţile din secolul al XVII-lea conţin o informaţie is- 
torico-geografică referitoare la Basarabia mult mai detaliată şi mai 



Mcmopux aopodoe u cen YKpauncKou CCP. OdeccKax o6nacmb, KiieB, 1978, 
c. 306, 484, 486. 

Vezi o serie de date foarte instructive asupra activităţii cartogarfice a lui Ortelius 
în studiul amplu al lui J. Brotton, Trading territories: mapping the early modern 
world, London, 1997, p. 173-188: v. şi L. A. Brown, op. cit., p. 152-153, 158. 
A. S. Q. Visser, Johannes Sambucus and the learned image: the use of the emblem 
in late-renaissance humanism, Leiden, 2005, p. 35. 

Despre mapamondul din 1570 al lui Ortelius şi despre alte aspecte ale activităţii 
sale, vezi şi J.-F. Leonhard, H.-W. Ludwig, D. Schwarze, Medienwissenschaft: ein 
Handbuch zur Entwicklung der Medien und Kommunikationsformen, I, Berlin/ 
New York, 1999, p. 746-760. Vezi şi W. A. Goffart, Historical atlases: thefirst three 
hundred years, 1570-1870, Chicago/London, 2003, p. 1, 7, 9 (nota 1), 11 (nota 20). 
Vezi şi L. Grof, op. cit., p. 286-287. 



326 



sigură, deşi cele două lacune principale ce caracterizează materia- 
lele cartografice mai vechi - arhaizarea toposurilor şi înscrierea de 
nume fără corespondenţi în realităţile din teritoriu - se întîlnesc 
frecvent şi acum. Aşa este harta lui Nicolas Sanson d'Abbeville 
Cursul Dunării de la Belgrad la Marea Neagră, editată la Paris în 
1665 (pl. 18) 1051 . Pe această hartă, Basarabia este delimitată tranşant 
de Moldova de la vest de Prut, chiar dacă numele ei este scris la 
extremitatea sudică a teritoriului, de-a lungul cursului Dunării. 
Tot spaţiul românesc din afara Carpaţilor, de la Severin şi pînă la 
Nistru, este locuit de valahi. între Prut şi Şiret (poate şi în dreapta 
Şiretului, pe cursul său de mijloc şi superior) se află „Valahia pe 
care unii o numesc Moldova", iar între valea Şiretului şi Severin se 
întinde „Moldova căreia alţii îi zic Valahia" 1052 . Din această confu- 
zie rezultă o concluzie care spune mult, şi anume că destui oameni 
europeni învăţaţi din secolul al XVII-lea care erau informaţi asu- 
pra istoriei şi geografiei ţărilor române nu puteau face deosebire 
între Ţara Românească şi Moldova, deoarece ambele erau Valahii 
şi în ambele trăiau români (valaquies, cum arată foarte clar în 
harta sa S. d'Abbeville). Ceea ce sare, întîi de toate, în ochii privi- 
torului pe această hartă este mulţimea de rîuri şi rîuleţe care se 
varsă în cele patru ape ce mărginesc Basarabia: Prut, Dunăre, Ma- 
rea Neagră şi Nistru. Ca cel mai mare este arătat, pe bună drepta- 
te, Răutul, cu afluenţii Kaymar (Căinări), Kobolta, Czuluk, Kula. 
Dintre celelalte, doar Bîcul şi Botna, care se varsă în Nistru, ca şi 
Răutul, mai au o oarecare importanţă astăzi, pe cînd Ialpuhee (Ial- 
pugul), arătat pe hartă cu vreo şase afluenţi proprii, şi Kaiul (Ca- 
hulul), ambele la Dunăre, tot aşa ca şi Nîrnova, Sărata şi Lăpuşul 
(sau Lăpuşniţa), la Prut, sînt gîrle cu un debit de apă neînsemnat. 
Cogîlnicul, cel mai mare rîu din sudul Basarabiei, lipseşte. 
Aşezările sînt amplasate disproporţionat, unele greu sau chiar im- 
posibil de identificat. Astfel, pe malul stîng al Prutului sînt con- 



Relativ la preocupările lui N. Sanson d'Abbeville şi locul său în istoria cartografiei, 
v. L. Bagrow, R. A. Skelton, History of cartography, enlarged, 2d ed., Chicago, 
1985, p. 184-185. 

I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 68-69. 



327 



centrate lîngă gura rîului aşezările Dzurdzuleti (=Giurgiuleşti), 
Doboiodzi (?), Brindz (=Brînza) şi Troian. în amonte, în dreptul 
Fălciului, se află Oruga (=Iargara?), mai sus de Nîrnova este arătat 
Brudu sau Brady (=Pruteni?), după care, pe cursul de mijloc, în 
nordul ţinutului, sînt menţionate Stepanesti (=Ştefăneşti), Bogdă- 
neşti, Pererîta, iar pe cel superior Boian, Lencestre (=Lenţeşti) pînă 
aproape de Sniatin, unde se termină pămîntul românilor. La Ni- 
strul de Jos concentrarea aşezărilor este şi mai mare, aceasta fiind 
zona cea mai cunoscută cartografilor din tot teritoriul pruto-ni- 
strean. Biellogrod este scris cu litere mari, ca mărturie a rolului şi 
vechimii aşezării. Două nume din imediata vecinătate, spre sud- 
vest de cetate, nu pot fi citite, dar cea mai mare parte a aşezărilor 
situate pe rîu şi în apropierea rîului în amonte pot fi identificate, 
deşi unele locuri sînt indicate greşit. Aceste aşezări sînt Corbari 
(=Corcmaz), Nowecele (=Novoseliţa), Leontie (=Leuntea), Kopan- 
ka, Talmaza, Purcari, Dolina Botna şi, în vecinătatea lor, Firnaany 
(=Fîrlădeni) şi Malhocz (=Malcoci) pe Botna. Pe Nistru, între gu- 
rile rîurilor Bîc şi Botna, se află Tehinia (=Tehin/Tehina/Bender). 
Mult mai sus, pe cursul inferior al Răutului, figurează Orhey, scris 
şi Oritheu, şi, mai sus, Soroha (=Soroca); observăm că cele două 
aşezări nu sînt indicate ca cetăţi. Cam la aceeaşi distanţă în amon- 
te sînt concentrate aşezările Taruga (=Ţareuca), Sloboda (=Slobo- 
zia-Raşcov, dacă nu, mai degrabă, Slobodca de pe malul stîng al 
Nistrului), Saruzina (?) şi Lanovo (=Lalova). în sfîrşit, mult mai 
departe spre nord, acolo unde Prutul şi Nistrul se apropie cel mai 
mult, se află cetatea Cetini sau Chotenyn 1053 („Hotinul lipcanilor", 
cum avea să-i zică mai tîrziu Ion Neculce 1054 ), nume preluat din 
scrierile europene din acea vreme 1055 . Mai sus, la mijlocul drumu- 



153 Preluat, bineînţeles, ca şi alte nume, din unele cronici medievale, ca, de ex., compi- 
laţia lui Ioannes Lascius, Historia de ingressu polonorum in Valachiam, înRerum 
polonorum, III, Francofurti, 1582, p. 444-445 & sqq. 

154 Ion Neculce, O samă de cuvinte, Chişinău, p. 7. Bătrînul cărturar avea în vedere 
aşezarea lipcanilor la Hotin de către turci, un fel de colonizare asemănătoare cu 
cea a tătarilor nogai în sudul Basarabiei. 

155 In unele cronici polone, numele cetăţii era scris în acea vreme „Chocim": Zbior 
dzieiopisow polskich: we czterech tomach zawarty, IV, Warszawie, 1768, s. 642. 



328 



lui dintre Hotin şi hotarul româno-polon, este menţionată ultima 
aşezare basarabeană de pe malul drept al Nistrului, Disinyrod 
(=Dzvineac?). în spaţiul interior, cu începere din zona Codrilor şi 
coborînd către mare, sînt menţionate cîteva localităţi, aproape 
toate uşor identificabile, şi anume Miciesta (=Micleuşeni?) şi Do- 
rolio (Horodca?), situate de o parte şi de alta a Nîrnovei, Kapria- 
nomo (=Căpriana) pe cursul superior al Bîcului, Kisinau mai jos 
pe acelaşi rîu, Chiare (=Căinari), Karakzukraho (=Carabetovca?) 
şi Tatarbunar, plasat la distanţă aproape egală între Nistru şi Du- 
năre. Şi mai încîlcită este, în această hartă, toponimia Dunării de 
Jos. Delta e deformată, vechile denumiri ale gîrlelor, cu Sulina lip- 
să, sînt date toate într-un singur loc, fără respectarea consecutivi- 
tăţii ştiute, prima dinspre sud fiind menţionată S. Giorgio, apoi 
Spira şi Strauico (Strauch/Strarich). Acestea se pretinde că se refe- 
ră şi la aşezările cu aceleaşi nume. Chilia (scrisă Kilia) figurează în 
trei locuri, o dată ca hidronim sub braţul nordic al rîului, mult 
mai lat decît celelalte, pentru a demonstra, desigur, că acesta era 
singurul navigabil, a doua oară ca cetate pe malul stîng al acestui 
braţ, aproape de revărsarea lui în mare, şi a treia oară la sud-est de 
deltă, între aceasta şi malul mării. Probabil că cea de-a doua 
aşezare vizează Chilia Veche, amplasată însă incorect, la sud de 
deltă, pe cînd locul ei era în faţa cetăţii Chilia, pe malul drept al 
braţului cu acelaşi nume. Licostomo este prezentat ca aşezare la 
extremitatea sudică a malului drept al braţului Chilia. Pe malul 
stîng al Dunării de Jos se mai află Ren (=Reni), situat cam prea 
departe de Prut spre est, Cicora (=Ciatalchioi?), Ismail (Smaili/ 
Smil) şi Vara (=Vicina sau Vîlkov?). Este curioasă, în această har- 
tă a lui S. d'Abbeville, corelaţia termenilor tătari şi Bugeac; cei 
dintîi sînt aşezaţi, pe bună dreptate, în stepa ce se întinde din va- 
lea rîului Botna pînă aproape de sistemul hidrografic din nordul 
gurilor Dunării, dar amplasarea Bugeacului în zona cetăţii Chilia 
nu are, desigur, nici o justificare. Şi, în sfîrşit, relieful: cartograful 
ştie că sudul şi nordul Basarabiei (cu excepţia extremităţii subcar- 
patice) sînt zone de stepă, dar nu este tot atît de bine informat re- 
lativ la regiunile deluroase şi montane (în hărţile din acea vreme 
nu se făcea încă deosebire între dealuri şi munţi); dacă menţionea- 



329 



ză corect că o regiune deluroasă este cea a Codrilor, ce domină 
bazinul superior al rîurilor Bîc şi Botna şi valea Nîrnovei, atunci 
nu mai este motivat să extindă o atare formă de relief în spaţiul 
dintre cursul superior al Răutului şi împrejurimile Hotinului (cu 
toate că în această zonă nu lipsesc cîteva segmente orografice mai 
slab pronunţate), sau în partea de jos a Transnistriei. Şi o ultimă 
remarcă: deşi în această hartă Moldova nu se întinde la est de Prut, 
ceea ce arată că autorul ei avea idee despre acea informaţie istori- 
că, după care, în Evul Mediu timpuriu, Basarabia era un teritoriu 
separat de pămînturile româneşti din dreapta Prutului, totuşi au- 
torul ei ştia că, pe vremea lui, Basarabia se numea doar extremita- 
tea sudică a spaţiului pruto-nistrean, fapt ce pare să-1 fi determi- 
nat să tragă o linie de-a lungul afluentului Gura Largă al Prutului 
spre est, însă, înainte de a ajunge la Căinări, a reorientat-o către 
nord- est spre Orhei pentru a ajunge la Nistru ocolind această ce- 
tate dinspre nord. Nu putem totuşi să nu observăm că această linie 
coincide, în general, cu aşa-zisul val nordic al lui Traian, deci nu 
poate fi, şi din această cauză, în nici un caz interpretată ca o linie 
de delimitare a Basarabiei. Valoroasa operă din 1665 a lui Sanson 
d'Abeville a fost retipărită în 1693 de către fiul său Nicolas Sanson, 
aproape fără schimbări (pl. 19), cu excepţia poate a faptului că li- 
nia mai degrabă convenţională şi aproape invizibilă care pornea 
de la Prutul de Jos şi trecea pe la nord de Orhei este trasată acum 
foarte pronunţat. în baza aceleiaşi viziuni a fost realizată şi harta 
lui Sanson juniorul Regatul Ungariei, tipărită la Amsterdam în 
1700 (pl. 20). Nu este lipsit de interes faptul că, pe această hartă, 
numele Basarabia este separat de restul spaţiului pruto-nistrean 
de un val de pămînt, prezentat în mod cert ca atare, care însă nu 
mai porneşte de la Prut, ci de la Dunăre, dintr-un loc ce se află la 
o distanţă egală între confluenţa Prutului cu Dunărea şi începutul 
ramificării acesteia din urmă în gîrle, întretăind Bîcul şi trecînd la 
nord de Orichow înainte de a ajunge la Nistru. Din cauza lungimii 
exagerate a cursului mijlociu al Nistrului, Soroka este situată la o 
distanţă prea mare de Orhei şi de Hotin {Chsosnymt). Tătarii ba- 
sarabeni sînt împărţiţi în două grupuri, cel de la Cetatea Albă 
(Tartares de Biellegrod), denumire preluată, probabil, din unele 



330 



opere literare polone ceva mai vechi 1056 , şi cel din Bugeac (Tartares 
- Budziak), ambele fiind amplasate greşit lingă mare, cînd, de 
fapt, aceştia constituiau o singură comunitate şi locuaiu în stepa 
interioară, în Bugeacul propriu-zis, ce gravita, cum ştim, către Ni- 
stru. Alt grup de tătari este arătat în deltă. Aceasta din urmă este 
înţesată de un număr mare de aşezări, lucru imposibil. Harta con- 
ţine şi numeroase alte inexactităţi: nume neidentificabile, nume 
referitoare la alte zone (de exemplu, Rosone = 1. Ialpug?), nume 
scrise în altă parte decît în locurile vizate (de exemplu, Salinae pe 
malul stîng al deltei Chilia), nume ce figurează în cîteva locuri 
(Lăpuşna) etc. Aceasta este una din primele hărţi ce sugerează ide- 
ea unei comunităţi etnic-teritoriale a extremităţii sudice a Basara- 
biei şi a regiunii transnistrene Ociakov, locuite de tătari. întregul 
spaţiu se arată disproporţionat: partea sudică este mult prea mare 
comparativ cu restul teritoriului, în timp ce nordul prezintă o fîşie 
îngustă şi deşirată. Prea puţin deosebite de această hartă sînt o 
ediţie mai timpurie, din 1690, a Regatului Ungariei a lui Sanson 
juniorul (pl. 21) şi o lucrare încă mai veche, tipărită de A.-H. Jail- 
lot la Paris în 1684 şi intitulată Statele europene ale Imperiului turc 
(pl. 22). însă, în ceea ce priveşte Basarabia, acestea prezintă o ima- 
gine schematică, cu o informaţie geografică sumară. 

O hartă anonimă a Mării Negre, cu o vedere foarte largă asupra 
teritoriilor limitrofe, tipărită la Paris în 1680, care, de asemenea, 
prezintă Basarabia aparte de Moldova (pl. 23), conţine multe ele- 
mente pe care le-am urmărit în lucrarea menţionată mai sus a lui 
Sanson seniorul. Dar, dincolo de faptul că copia de care dispunem 
este de calitate inferioară, ceea ce face ca cele mai multe denumiri să 
nu poată fi citite, harta aceasta conţine şi numeroase inadvertenţe, 
iar asta arată că autorul ei nu era informat suficient asupra teritoriu- 
lui respectiv. Astfel, delta Dunării nu mai este o deltă, ci cîteva braţe 
încîlcite care se adună în unul singur înainte de a ajunge la mare, 
Prutul, la confluenţa cu Dunărea, formează un liman, lacul Rosone 



156 Al. Gwagnin, Kronika sarmacyi europskiey, în „Zbior dzieiopisow polskich...", 
IV, s. 613,615. 



331 



este situat departe în adîncul stepei Bugeacului, Brăila este menţio- 
nată în apropiere de ramificarea Dunării în trei braţe, Biallogrod 
e aşezat în două locuri, ca în harta din 1559 a lui Gastaldi etc. Sînt 
totuşi şi cîteva lucruri care merită o atenţie mai mare. Licostomo 
pare să însemne o aşezare şi, totodată, o insulă formată prin des- 
picarea la un moment dat a braţului Chilia în două şi apoi de închi- 
derea lui pînă să se verse în mare. Bugeacul şi „corturile tătăreşti" 
sînt amplasate corect în stepa care e mai aproape de Nistru decît de 
Dunăre, dar, pe de altă parte, autorul se contrazice atunci cînd iden- 
tifică Bugeacul cu Basarabia. Izolată între Prut şi Nistru se arată Ba- 
sarabia şi într-un material mai vast al cartografului german Johann 
Baptist Homann (1664-1724), numai că imaginea ei, deşi este de 
origine tîrzie, e prea generală, uşor deformată şi are o nomenclatură 
sumară, pe alocuri ortografiată greşit şi uneori aflîndu-se în altă 
parte decît locurile cuvenite (pi. 24). Cele mai cnoscute nume sînt 
Biellogrod sau Niesteralba, Kilia (braţul Dunării), Tekin (=Tighina), 
dar şi Bender, amplasat în apropiere de locul vărsării Kiliei în mare, 
Lapuszna (=Lăpuşna). Din acest ciclu de materiale cartografice face 
parte şi o hartă de la 1700, la fel de sumară, în ceea ce priveşte Ba- 
sarabia, a lui Frederik de Wit fiul, cartograf şi important om de cul- 
tură danez (pl. 25). în ea, în afară de enigmaticele Taristo, Rosance 
şi Vidiusa sau de Oblicice (Obluciţa), amplasată greşit la nord de 
Dunăre, mai sînt menţionate localităţi bine cunoscute ca Lapuczna, 
Orihou, Akierma (=Biellogrod) şi Kilia; aceasta din urmă se află 
pe malul drept al braţului, probabil, cu acelaşi nume, al Dunării. 
Trebuie însă să observăm că F. de Wit, probabil, ca şi alţi cartografi 
europeni, nu era sigur că teritoriul pruto-nistrean nu făcea, sau nu 
făcuse în timpuri mai vechi, parte din Moldova, deoarece, într-o 
altă hartă a sa, tipărită cu douăzeci de ani mai devreme 1057 , la care 
mă voi referi puţin mai jos, cea mai mare parte a teritoriului respec- 
tiv este prezentată ca parte a principatului moldovenesc. Această 
constatare demonstrează că valoarea ştiinţifică a informaţiei car- 



Nu există siguranţă că aceasta ar fi fost alcătuită anume de el, şi nu de tatăl său: 
v. şi I. Ciortan, M. Radu, O. I. Penda, op. cit., p. 157. 



332 



tografice europene din secolele XIV-XVIII cu privire la Moldova 
medievală şi, în special, la Basarabia nu trebuie supraestimată. 

Ultima lucrare în care Basarabia mai este tratată ca unul din 
teritoriile autonome care, în Evul Mediu (timpuriu, bineînţeles), 
alcătuiseră împreună spaţiul vital şi istoric al românilor este har- 
ta danezului Petrus Schenk (1660-1719) Regatul Ungariei, Grecia şi 
Moreea, tipărită la Amsterdam în 1717 (pl. 26). Ea sugerează cumva 
asociaţii cu harta din 1665 a lui Sanson d'Abeville şi cu cea a lui Ho- 
mann, fiind însă mult mai săracă în date istorico -geografice faţă de 
cea dintîi şi amintind configuraţia în mare parte inadecvată a celei 
din urmă. Pentru delta Dunării, sînt noi numele Kilianova (Chilia 
Nouă) şi Kiliastary (Chilia Veche), Tatarbunarul este ortografiat Tă- 
tare Barlat, toponimia din stînga Prutului, cu excepţia localităţilor 
Falxiu/Falesiu (Fălciu) şi Ren<i>, situat prea departe de Dunăre, este 
greşită sau neidentificabilă, Obliokica (Obluciţa) apare din nou, de 
data aceasta mai sus de braţul Chilia. De-a lungul Nistrului numele 
se citesc mai bine, cu începere de la Akkerman şi continuînd cu Pa- 
lankere (Palanca), Tekin/Tigina, Orihow (Orhei) şi pînă la Chothyn 
(Hotin). Lăpuczna o găsim în stepa din nordul Basarabiei. Locul tă- 
tarilor nu este arătat, dar trebuie să înţelegem că sînt vizaţi de nume- 
le Tătare Barlat. Şi această hartă, ca şi cea a lui Sanson juniorul, din 
1700, pare să dea de înţeles că pămînturile de la mare ale Basarabiei 
şi ale regiunii Ociakov formau o singură regiune tătărească. Una din 
ultimele hărţi în care Basarabia figurează alături şi izolat de Mol- 
dova este lucrarea lui de Laville La Turquie d'Europe ou se trouve la 
Moldavie et Ies Environs de la Mer Noire, tipărită la Paris în 1781. 

Astfel, am putut constata că istoria cartografiei europene a înre- 
gistrat, în secolele XV-XVIII, mai multe hărţi ce prezintă Basarabia 
ca pămînt aparte, alături de Moldova, Ţara Românească şi Transil- 
vania. O atare reprezentare a spaţiului românesc trebuie să fi fost 
temeinic afirmată în cercetările istorice şi geografice occidentale, 
de vreme ce Basarabia este prezentată aparte de Moldova şi într-o 
hartă din cunoscutul atlas al lui W. R. Shepherd, intitulată Europa 
în 1360 1058 , de la începutul secolului al XX-lea (pl. 27). Prin folosirea 



158 W. R. Shepherd, Historical Atlas, New York, 1911, p. 77. 



333 



din veac în veac şi de la un cartografia altul a unei informaţii isto- 
rice care îmbina datele vechi şi foarte vechi cu cele din zilele alcă- 
tuirii şi tipăririi lor, aceste documente cartografice înfăţişează două 
realităţi istorice care se exclud reciproc: o realitate dispărută, pro- 
babil, la scurt timp după întemeierea voievodatului Drăgoşeştilor şi 
al Bogdăneştilor la est de Carpaţi, în valea rîului Moldova, vremea 
Basarabiei cumano-române din secolele XII-XIV, şi o altă realitate, 
ce a urmat afirmării autorităţii coroanei muşatine la Nistru, la Du- 
năre şi la Marea Neagră, cu începere cam de pe la 1400. 

3. Moldova de răsărit tot aparte, 

dar fără nume 

Există, cum spuneam, în cartografia europeană medievală şi 
din epoca modernă un grup de hărţi care, deşi nu dau nici un nume 
spaţiului pruto-nistrean, totuşi nu-1 cuprind în graniţele statului 
moldovenesc, ceea ce, mai ales că atare reprezentare este destul de 
frecventă, ne îndreptăţeşte să credem că, într-o astfel de optică, te- 
ritoriul respectiv era un pămînt aparte, adică sub aspect politic-ad- 
ministrativ nu era văzut ca parte inseparabilă a Moldovei. Numărul 
producţiilor cartografice de acest gen este destul de redus. Repre- 
zentativă în acest sens este lucrarea lui Johannes Honterus Rudi- 
menta Cosmografica, tipărită la Braşov în anul 1542 1059 , în care sînt 
cuprinse şi Ţările Române (pl. 28). Partea dintre Carpaţi, Dunăre şi 
Marea Neagră este prezentată schematic, dar destul de aproape de 
configuraţia reală a acestui teritoriu. Moldova e arătată la vest de 
Prut, Valahia între Şiret şi Olt (Alutus). Spaţiul pruto-nistrean nu 
este cuprins în Moldova, singurele nume pe care le găsim aici sînt 
Kilia, Felsinum (Fălciu) şi Nesterfl<uvium>. O imagine asemănătoa- 
re a Basarabiei aflăm în harta lui S. Miinster Transilvania, Valahia, 
Moldova şi Ungaria, tipărită la Basel pe la 1552 (pl. 29) 1060 , care însă, 



M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 116; v. şi L. Grof, op. cit., p. 285-286. 
Numele corect al hărţii este Die Sieben Burg so man sunst auch Transsylvaniam 
nempt. Unele ediţii contemporane indică drept prim an de apariţie 1550. în realitate, 
prima ediţie a văzut lumina tiparului în ultimul an de viaţă al autorului, 1552, iar după 
moartea sa au apărut la Basel ediţiile din 1559 şi 1580; v. şi L. Grof, op. cit., p. 286. 



334 



fiind tot atît de schematică, este şi mai puţin relevantă decît lucrarea 
lui Honterus: teritoriul e prezentat sumar şi deformat, nomencla- 
tura este extrem de săracă şi depăşită, datînd în unele cazuri chiar 
din antichitate, astfel că nume ca Moldova, Chilia, Suceava, Brăila, 
b'ălciu (Feltinu) se îmbină cu Getae, Dacia etc. 

4. Basarabia din sudul teritoriului 
pruto-nistrean 

Categoria cea mai numeroasă a hărţilor care conţin informa- 
ţie istorico-geografică despre teritoriul dintre Prut şi Nistru este 
cea în care acesta este arătat ca parte a Moldovei, iar Basarabia 
este amplasată în partea sudică a spaţiului respectiv. în aceste hăr- 
ţi nu a mai rămas nimic din tradiţia conform căreia, în timpuri 
străvechi, tot teritoriul respectiv s-a numit Basarabia. în ele, nu- 
mele Basarabia desemnează doar partea sudică a acestui teritoriu, 
ca urmare a faptului că, după instalarea administraţiei militare 
otomane la Chilia şi Cetatea Albă, în 1484, apoi şi la Tighina, în 
1538, odată cu ocuparea litoralului maritim dintre cele două rî- 
uri, numele respectiv este trecut via Tartaria asupra acestei fîşii 
de pămînt, de multe ori depăşind-o pentru a cuprinde şi Bugeacul 
tătăresc. în mod firesc, acestea sînt însă hărţi mult mai tîrzii decît 
cele care arată Basarabia ca parte de sine stătătoare faţă de Moldo- 
va. Una dintre primele lucrări de acest fel a fost alcătuită de Georg 
Reichersdorffer, un sas din Transilvania, consilier al împăratului 
Ferdinand I de Habsburg, care a vizitat Moldova în două rînduri 
în prima jumătate a secolului al XVI-lea 1061 . în harta Moldovei, 
editată de el în 1541 şi reeditată tîrziu după moartea sa, în 1595 



Printre referinţele la această activitate a lui Reichersdorffer, v. V. Spinei, Mol- 
dova în secolele XI-XIV, ed. a 2-a, Chişinău, 1992, p.48, 63, 68; K. Zach, „Von 
den ubrigen Einwohnen der Moldau". Uberlegungen zum Begriff des ,Fremden 
in der neueren Geschichte der Moldau, în: K. Clewing, O. J. Schmitt, E. Hosch, 
Sudosteuropa, Miinchen, 2005, s. 183; M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 120-124; 
D. Moldovanu, op. cit., p. XXV, CLX; I. Chirtoagă, Evoluţia semnificaţiei terito- 
riale a noţiunii Basarabia, în RIM, V, 1994, 2, p.ll. 



335 



(pl. 30), Basarabia este amplasată la extremitatea sud-vestică a te- 
ritoriului pruto-nistrean, la confluenţa Prutului cu Dunărea, fapt 
singular în cartografia europeană, de vreme ce, în toate celelalte 
hărţi, acest nume se referă fie la tot sudul acestui teritoriu, fie, 
mai des, la partea cuprinsă între litoralul Mării Negre şi cursul 
de jos al Nistrului, ca urmare, aşa cum am mai spus, a metamor- 
fozei numelui Basarabia (de la Cumania şi Tartaria), determinată 
în ultima etapă de instalarea administraţiei otomane în cetăţile 
moldoveneşti de la Dunăre şi de la limanul Nistrului. Pe această 
hartă, configuraţia întregului spaţiu pruto-nistrean este aproape 
de cea reală, aşa cum va fi imaginată şi în hărţile lui Miinster şi 
Gastaldi, mai puţin reuşite fiind înfăţişarea extremităţilor sudică 
şi nordică ale teritoriului. Deşi se zice că Reichersdorffer a călăto- 
rit prin Moldova, totuşi toponimia hărţii sale, pe lîngă faptul că 
este destul de sumară, mai e şi preluată, cu siguranţă, de la unii 
cartografi dinaintea sa 1062 , aceasta avînd, cum ştim, două neajun- 
suri serioase: nume de localităţi inexistente sau aflate în alte părţi 
decît cele indicate pe hartă. Se poate observa că învăţatul notar 
din Sibiu nu a cunoscut pămînturile de pe malul stîng al Prutului, 
mai ales cele de la Iaşi şi Lăpuşna în jos, precum şi pe cele din inte- 
riorul jumătăţii sudice a Basarabiei, după cum, tot aşa, nu a avut 
o idee clară despre delta Dunării, pe care o prezintă schematic, 
deformat şi fără nume. între altele, Chilia nu este arătată ca braţ 
al fluviului, ci doar ca cetate pe malul mării. în schimb, topogra- 
fia malului drept al Nistrului este numită şi amplasată mult mai 
corect, ceea ce pare să arate că alcătuitorul acestei hărţi ar fi putut 
vedea unele din aceste locuri cu ochii lui. în închipuirea sa, lima- 
nul Nistrului este foarte mare şi se numeşte Vidouo lacus. De aici 
în amonte sînt înşirate localităţile şi cetăţile Bialogrod, Mayak, 
Tubarcza (Talmaza), Tehynie 1063, (Tighina), Oryhow, Vsczya (?), 



' : M. Popescu-Spineni susţine că Reichersdorffer s a inspirat cel mai mult dintr-o 
hartă a Europei din 1536 a contemporanilor săi Cristophe şi Heinrich Zell: op. cit., 
p. 123, 127. 

3 Sub această formă, numele îl putem întîlni în unele cercetări mai noi din străină- 
tate: L. Podhorodecki, Chocim 1621, wyd. 2, Warszawa, 2008, c. 8. 



336 



Sroka (Soroca), Choczim (Hotin) în faţa vechii cetăţi bolohovene 
Bacota de pe malul opus al rîului. 

Dintre hărţile apărute în prima jumătate a secolului alXVII-lea, 
în care se regăseşte şi Basarabia sau măcar extremitatea ei sudi- 
că, este şi o lucrare a lui Gerhard Mercator 1054 , intitulată Valachia, 
Bulgaria, Serbia, România şi cunoscută în mai multe ediţii, in- 
clusiv cele tipărite la Amsterdam, după moartea sa, în 1606 şi 1630 
(pl. 31) 1065 . Conţine însă prea multe inexactităţi în privinţa nomen- 
claturii teritoriului, a configuraţiei acestuia, a corelaţiei spaţiale 
dintre Valahia, Moldova şi Basarabia, delta e mult prea stufoasă 
şi populată cu prea multe nume, Kilia se întîlneşte în trei locuri, 
Bialigrad în două, în timp ce Moncastro figurează aparte de aces- 
tea, în afară de Ofisa mai e şi Ophiusa, amplasate şi ele în locuri 
diferite etc. Singurul lucru care merită atenţie e faptul că Basarabia 
este indicată, cum era şi normal pentru vremea aceea, la Marea 
Neagră, între cursurile de jos ale Dunării şi Nistrului. Aproape 
la fel este şi o hartă cu acelaşi titlu a lui Henricus Hondius, din 
1620, poate cu deosebirea, puţin relevantă totuşi, că Moldova nu 
mai este înghesuită aproape numai între Prut şi Nistru, cum ve- 
dem la Mercator 1066 , ci se întinde şi spre vest, fără să cuprindă însă 
măcar valea Şiretului (pl. 32). La fel este şi o hartă a Europei din 
1630 a cunoscutului cartograf Willem Blaeu (pl. 33), precum şi 
lucrarea menţionată a lui Mercator, revăzută şi reeditată în 1636 de 
cartograful danez Jan Jansson (pl. 34). Foarte instructivă, pentru 
folosirea delaolaltă în cadrul aceleiaşi lucrări a nomenclaturii şi 
terminologiei antice şi din epoca modernă, este harta istoricului şi 
geografului olandez Philippe Cluverius Daciarum, Moesiarum et 
Thraciae, vetus et nova, din 1629 (pl. 35). Horonimele Walachia, 
Moldavia şi Bessarabia figurează aici alături de Dacia şi Moesia, 



Vezi o caracterisitcă amplă a cartografiei lui Mercator în lucrarea lui N. Crane, 
Mercator: The Man Who Mapped the Planet, London, 2004: v. şi J. Brotton, op. 
cit., p. 158-172. 
L. Grof, op. cit., p. 287. 

Relativ la activitatea cartografică a lui G. Mercator, vezi şi L. A. Brown, op. cit., 
p. 157-158. 



337 



etnonimele vizează doar antichitatea, aşa fiind getae, tyragetae, 
grutungi, arpi ş.a., Prutul se numeşte şi Hierasus, Cetatea Albă 
este desemnată cu trei nume - Moncastro, Tyra şi Biellogrod -, 
amplasate în locuri diferite. Oraşul Kilia se află în locul revărsării 
primului braţ de sus al fluviului în mare. Lycostomo este situat pe 
insula formată de primele două braţe de sus ale fluviului, astfel 
încît nu putem şti dacă numele se referă la această bucată de pă- 
mînt, la o gîrlă sau la o localitate. Localităţi apărute în Evul Mediu, 
ca, de exemplu, Lăpuşna, figurează împreună cu cetăţi antice, ca 
Niconia, preluate de istoricii din Evul Mediu tîrziu 1067 de la unii 
autori antici. în mod cert, Cluverius, la care Cantemir s-a referit 
destul de des în scrierile sale istorice, are o idee foarte vagă des- 
pre Dunărea de Jos şi despre Basarabia. Acest fapt este extrem de 
instructiv din punctul de vedere al cunoaşterii lumii româneşti 
în Occident chiar în epoca modernă. Relevante în acest sens sînt 
mai ales două hărţi editate în 1680 de Nicolaus Visscher, cel de-al 
treilea şi ultimul din dinastia cartografilor cu acest nume. în una 
din ele, intitulată Dunărea (pl. 36), Basarabia este situată la malul 
mării, lîngă limanul Nistrului, ocupînd un spaţiu foarte redus, iar 
Moldova se află aproape în întregime la est de Prut. Nici Bugeacul 
şi nici tătarii nu sînt arătaţi, este în schimb reprezentat un masiv 
orografic în plină stepă, delta Dunării este împresurată cu aşezări, 
majoritatea toponimelor sînt cele întîlnite în hărţile mult mai ve- 
chi, unele fiind amplasate greşit, altele fiind inexistente. în cealal- 
tă, numită Ungaria (pl. 37), tătarii se află în locul Basarabiei, iar 
aceasta este situată în zona vestică şi centrală a părţii sudice a teri- 
toriului pruto-nistrean, părînd a se identifica cu tot spaţiul acesta. 
Moldova e prezentă aici în cadrul fruntariilor ei istorice, mai puţin 
pămînturile de pe malul drept al Şiretului şi de pe cursul superior 
al Prutului. Configuraţia întregii Basarabii, adică a spaţiului din- 
tre Prut şi Nistru, este cea pe care am constatat-o în majoritatea 
hărţilor examinate pînă aici, asta însemnînd că jumătatea sudică 
este mult lărgită, mai ales la bază, lîngă Dunăre şi la mare, pe cînd 



Vezi, de ex., Antonii Bonfinii, op. cit., p. 11. 



338 



jumătatea nordică se reduce la o lungă fîşie îngustă, care porneşte 
de la marginea de miază-zi a Codrilor, în zona Lăpuşnei, şi se în- 
tinde pînă la Hotin. Nomenclatura teritoriului de la exremitatea 
sudică, mai ales din deltă şi de pe malul mării, este destul de aglo- 
merată, ceea ce alterează evident realităţile istorico -geografice din 
acea perioadă. Nici hidrografia nu este întru totul adecvată: delta 
are şase gîrle, plus un rîuleţ care străbate longitudinal insula cea 
mai mare, din centrul ramificaţiei, un alt rîu mic se varsă dinspre 
est în enigmaticul Rosone, care pare să ţină locul lacului Ialpug, 
în timp ce nici cele cîteva lacuri mari din nordul fluviului şi nici 
rîurile ceva mai mari din sudul Basarabiei nu sînt arătate. 

Numeroasele inadvertenţe ale hărţilor menţionate pînă aici, ca 
şi ale celor mai multe despre care voi vorbi în continuare, i-a în- 
demnat pe unii cercetători să semnaleze neveridicitatea acestora, 
„manifestată prin înfăţişarea mai mult sau mai puţin eronată a 
cadrului natural şi a obiectelor sociogeografice" 1058 sau chiar să 
generalizeze categoric în sensul că „hărţile cu privire la ţările 
româneşti sînt adevărate monstruozităţi" 1069 . Chiar dacă astfel de 
observaţii pornesc de la unele constatări valabile, ele sînt, bineîn- 
ţeles, în flagrantă contradicţie cu valoarea incontestabilă de docu- 
ment istoric a întregului material cartografic privind istoria veche 
- în special medievală - şi modernă a spaţiului românesc, cu toate 
denaturările şi greşelile numeroase pe care acesta le conţine. 

Poate cele mai interesante şi, într-un fel, cele mai utile harţi 
europene de la începutul epocii moderne referitoare la Ţările Ro- 
mâne sînt două lucrări ale italianului Giacomo Cantelli da Vignola 
(1643-1695), ambele tipărite la Roma, în 1684 şi, respectiv, 1686. 
Cea dintîi (pl. 38), care se numeşte Cursul Dunării de la Belgrad la 
Marea Neagră, oferă o prezentare generoasă şi, în cea mai mare par- 
te, potrivită cu realităţile principatelor române, asta referindu-se 
la frontiere, la sistemele orografic şi hidrografic şi, mai puţin, la 



D. Moldovanu, op. cit., p. LXV. 

G. D. Vîlsan, O fază în popularea ţărilor româneşti (Cu prilejul unei hărţi statis- 
tice vechi descoperite in ultimul timp), în BSRRG, XXXIII, 1912, p. 205. 



339 



toponimia acestor teritorii. în ce priveşte spaţiul pruto-nistrean, 
imaginea de ansamblu a acestuia este uşor deformată, ca în hăr- 
ţile descrise ceva mai sus, poate chiar mai tare decît în unele din 
acestea, în special relativ la raportul dintre extremităţile nordică şi 
sudică. Basarabia este identificată cu Bugeacul şi se află în colţul 
din dreapta jos al acestui spaţiu, între linia formată de rîul Ial- 
pug, la nord-vest, care apoi se îndreaptă spre est către gura rîului 
Botna, Nistrul, la est, malul mării, la sud-est, şi braţul Chilia al 
Dunării, la sud. Elementul nou pe care îl constatăm aici este pre- 
cizarea că tătarii erau supuşi ai turcilor; separarea distinctă a celor 
trei mari grupuri de tătari din vecinătatea litoralului nord-vestic 
al Mării Negre (din Bugeac, Dobrogea şi din regiunea Ociakov) 
de restul spaţiului continental subliniază legătura strînsă dintre ei 
şi dependenţa lor directă de Poarta Otomană. Dacă entităţile teri- 
torial-administrative şi etnice sînt delimitate unele de altele prin 
linii groase colorate, ca în cazul frontierelor naţionale, cum pare 
să sugereze această hartă, atunci putem constata că tătarii buge- 
ceni şi dobrogeni constituiau o singură comunitate. Nomenclatura 
teritoriului nu se deosebeşte esenţial de cea din alte lucrări, deja 
cunoscute. în schimb, un detaliu nou pe care nu l-am mai întîlnit 
în alte hărţi este o săgeată care, iniţial, porneşte din două locuri, 
din gîrlele Chilia şi Staruico, coboară de-a lungul ţărmului Dobro- 
gei pînă la frontiera nord-estică a Bulgariei, urmează apoi această 
linie pînă la trecerea Dunării la confluenţa cu Prutul, după care 
înaintează spre nord printre Prut şi Şiret pînă la Iaşi. Harta din 
1686 a lui Cantelli da Vignola (pl. 39) este mult asemănătoare cu 
cea din 1684, dar, totodată, este altfel, mai cu seamă prin faptul că 
atenţia atorului s-a concentrat asupra celor două ţări române din 
afara arcului carpatic, de aceea se şi numeşte Descrierea principa- 
telor Moldova şi Valahia. în special, două lucruri se impun ime- 
diat la examinarea acesteia. Mai întîi, este vorba de relaţia numelor 
Moldova şi Valahia; observăm că cea dintîi are numele Moldova 
Valachia, iar cealaltă Valachia Moldova, autorul sublinind, astfel, 
unitatea etnică a celor două voievodate, chiar dacă teritoriul fiecă- 
ruia din ele nu este delimitat cu exactitate, fiind trunchiate mult 
dinspre vest. O astfel de înţelegere a relaţiei dintre cele două horo- 



340 



nime, Moldova şi Valahia, era un lucru comun pe atunci, de vre- 
me ce, de exemplu, în scrierile istoricului polon J. I. Petrycy putea 
fi întîlnită fraza Valachia, altera Moldavia dicitur 1070 . în al doilea 
rînd, imaginea întregii Basarabii pruto-nistrene, de la Dunăre şi 
pînă către cursul superior al Nistrului, este mult mai adecvată faţă 
de tipăritura din 1684. Iar, în privinţa Basarabiei turco-tătăreşti, 
aceasta este mult mai mare, ca urmare a împingerii hotarului ei 
spre Prut şi dincolo de Tighina, pînă la gura rîului Bîc. Mai pu- 
ţin convingătoare sînt orografia şi hidrografia regiunii, ceea ce se 
vede mai cu seamă în faptul că cea mai mare parte a teritoriului 
este străbătută de la nord spre sud, pînă aproape de Tatarbunar, de 
două lanţuri montane paralele, precum şi în salba de insule din 
faţa braţului Chilia, în timp ce limanul Nistrului şi lacul Ialpug au 
o suprafaţă mult prea mare, iar delta are şase braţe, toate pretins 
navigabile. Nomenclatura teritoriului este şi ea foarte interesantă, 
fiind pe alocuri contradictorie şi, nu de puţine ori, nepotrivită cu 
realităţile. Din păcate, nefiind de bună calitate, copia hărţii nu ne 
permite să examinăm detaliat acest aspect. Dispunem însă de un 
fragment din ea (pl. 40), care oferă o imagine destul de clară a 
extremităţii sudice a Basarabiei şi care conţine un amalgam ciudat 
de denumiri, unele aduse din antichitate, ca Osica (Ofiussa), Nico- 
nia, altele obscure sau neidentificabile, ca Vara, Vîduiza/Vidiaza, 
Falconara, Niwoz, Lesch, Rebik, Carsyl etc, dar şi cîteva nume rea- 
le calsmaele, Chili (=Kilia nowa), Kiliastri (Chilia veche), separată 
însă de cealaltă Chilie prin două gîrle, şi numele turcesc Akker- 
man, alături de mai vechiul Bialogrod. Mai curioase sînt prezenţa 
pe Dunăre a oraşului Vaslui, situarea Reniului pe Prut, existenţa 
învecinată la nord de fluviu a două localităţi cu numele Obluciţa 
(Oblizica=Oblicice=Obluzicka), iar în apropierea lor şi Isacci. 

De la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi, mai ales, în secolul al 
XVIII-lea, cele mai multe materiale cartografice europene care 
conţin informaţie şi despre spaţiul pruto-nistrean tind să impună 



11 Cit. după A. Naruszewicz, Historya narodu polskiego, IX, wyd. nowe J. N. Bobro- 
wicza, Lipska, 1837, c. 213. 



341 



ideea că noţiunea Basarabia îşi schimbase conţinutul de altădată, 
cînd vizase fie tot teritoriul acesta, fie doar extremitatea lui sudică 
sau, mai degrabă, sud-estică. Noua interpretare a termenului tin- 
dea să arate că prin Basarabia se înţelegea teritoriul comun alcă- 
tuit de pămînturile cuprinse între delta Dunării, litoralul maritim 
şi Nistrul de Jos, pe de o parte, şi de regiunea Ociakov, limitată, de 
cele mai multe ori, la spaţiul dintre cursurile inferioare ale Nistru- 
lui şi Bugului de Sud, de altă parte. Uneori, cea din urmă înainta, 
mai mult sau mai puţin, pînă pe malul stîng al Bugului. Una din 
primele hărţi de acest fel este lucrarea lui N. Sanson d'Abbeville 
Transilvania, Valahia şi Moldova, apărută la Paris în 1665 (pl. 41). 
Viziunea cartografului asupra a ceea ce aflase el despre Basarabia 
din acea vreme acoperea un teritoriu ce întrecea cu mult tot restul 
spaţiului pruto-nistrean, fiind cuprins între Dunăre, de la Ismail 
pînă la vărsarea braţului Sf. Gheorge în mare, vechiul hotar vestic 
al Bugeacului, continuat însă în linie dreaptă prea sus, pînă la nord 
de Orhei, cursul de jos al Nistrului de la Orhei şi pînă la Palanca, 
de unde hotarul înainta departe spre răsărit, trecînd peste Bug şi 
oprindu-se la rîul Inguleţ, pentru a coborî apoi pe cursul de jos al 
acestuia spre mare în limanul Hadjibei. Această imagine oarecum 
neobişnuită a Basarabiei nu era nici pe departe un banal incident 
al producţiei cartografice, ci exprima o altă realitate istorică, care, 
de fapt, era mult mai veche, apărută ca rezultat al exercitării auto- 
rităţii otomane asupra litoralului nord-vestic al Mării Negre, lo- 
cuit preponderent de tătari, vechii vasali şi aliaţi ai Sublimei Porţi. 
De aceea nu este nefiresc să întîlnim această imagine şi în unele 
atlase moderne care fac trimitere la situaţia din secolul al XVI-lea, 
de exemplu 1071 . Ca suprafaţă totală, Basarabia în harta din 1665 a 
lui d'Abbeville era cam tot atît de mare ca Ţara Românească şi ca 
Transilvania, fiind uşor depăşită de Moldova. Se vede că tocmai 
această realitate, adică detaşarea explicită a Basarabiei de celelalte 
pămînturi româneşti, odată cu proiectarea numelui ei asupra unui 



F. W. Putzgers, Historischer Schul-Atlas zur alten, mittleren und neuen Geschichte. 
In 234 Haupt- und Nebenkarten, bearb. und hrsg. von Alfred Baldamus und Ernst 
Schwabe, Bielefeld/Leipzig, 1905, pl. 20. 



342 



teritoriu mult mai întins faţă de cum se obişnuise pînă atunci, ex- 
plică de ce, în secolul al XVIII-lea, ea avea să fie considerată cea 
de-a patra provincie românească. Mai observăm că, de la Copanca 
şi pînă la Palanca, frontiera Basarabiei se retrage spre stepă, pro- 
babil pentru a înlesni contactele dintre tătarii nogai de pe cele 
două maluri ale rîului şi, poate, pentru a permite pătrunderea din- 
coace de Nistru a nogailor din Podolia. în rest, această hartă nu se 
deosebea prin nimic esenţial de ceea ce cunoaştem deja: aceeaşi 
deltă stufoasă şi înţesată cu nume mai vechi şi mai noi, unele din 
ele fără corespondenţi pe teren, aceeaşi toponimie în restul terito- 
riului, în parte adevărată, în parte confuză sau transferată de la 
sud de Dunăre etc. Urmează, în ordine cronologică, o hartă a lui 
G. Valck şi P. Schenk, intitulată Regatul Ungariei şi tipărită la Am- 
sterdam pe la 1678 (pl. 42). Aici, noul conţinut al horonimului 
Basarabia este exprimat printr-o şi mai accentuată detaşare a spa- 
ţiului respectiv de pămînturile din jur, fără ca în această concepţie 
să intervină ceva esenţial, în afară, poate, de faptul că, de astă 
dată, gurile Dunării rămîn în afară. Topografia şi hidrografia sînt 
exprimate mai şters, relieful lipseşte, configuraţia întregului spa- 
ţiu are aceleaşi metehne. Persistă eroarea că tătarii bugeceni lo- 
cuiau lîngă Dunăre şi pe malul mării. Reprezentarea deformată a 
întregului spaţiu, în care partea de jos este exagerat de largă faţă 
de partea de sus mult îngustată, a făcut ca Nistrul să aibă pe cursul 
inferior o poziţie orizontală cînd, de fapt, el urmează dinspre 
nord-nord-vest spre sud-sud-est. Arcul care simbolizează retrage- 
rea frontierei ţinutului spre stepa Bugeacului cuprinde aşezările 
de la gura rîului Botna şi pînă la Talmaza. în elementele sale de 
bază, o hartă din 1696 a lui N. Sanson fiul (pl. 43) denotă aceeaşi 
viziune asupra realităţilor istorico-geografice din Basarabia. Ni- 
strul de Jos este orientat de-a lungul paralelelor, hinterlandul creat 
de curbura spre stepa Bugeacului a frontierei ţinutului cuprinde 
aproape toate satele de pe malul drept al Nistrului, de la Tighina şi 
pînă la Palanca. Teritoriul comun al principatelor române din afa- 
ra Carpaţilor poartă numele de Valahia, dar cel din nord-est se 
numeşte Moldova sau Marea Valachie, pe cînd teritoriul celui din 
sud-vest este desemnat greşit cu horonimul Principatul Moldovei. 



343 



Această hartă conţine şi o serie de alte curiozităţi, ca, de exemplu, 
masivele împădurite şi deluroase din stingă gurilor Dunării sau 
din stepa din nordul Basarabiei, proporţiile prea mari ale Insulei 
Şerpilor şi ale lacului Ialpug (Rosone?), odată cu lipsa celorlalte 
lacuri basarabene mari, configuraţia deltei cu accentuarea lăţimii 
braţului Chilia, cele cîteva insule din faţa acestei gîrle, care par să 
facă trimitere mai degrabă la micile canale naturale ale acesteia 
etc. Pe baza aceleiaşi interpretări, relativ la conţinutul numelui, a 
fost întocmită şi harta Dunărea a lui J. B. Homann, tipărită la 
Niirnberg în 1700 (pl. 44), care însă este de prea puţin folos în ceea 
ce priveşte documentarea asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru, 
singura ei valoare, în acest sens, fiind amplasarea oarecum mai 
adecvată a tătarilor din Bugeac. La fel de sumară cu referinţă la 
Basarabia, deşi documentată temeinic în rest, este harta Imperiul 
Otoman (pl. 45) a lui Pierre Duval (1619-1682), cartograful de 
curte al lui Ludovic al XlV-lea, în care linia ce delimitează acest 
ţinut de Moldova este împinsă pînă la Prut, ridicîndu-se la nord 
pînă la jumătatea drumului dintre Orhei şi Soroca, deci mai sus 
chiar decît am văzut în harta din 1665 (pl. 41) a lui Sanson d'Ab- 
beville, care, bineînţeles, i-a servit ca model. în schimb, frontiera 
estică este retrasă pe malul drept al Bugului. Cartograful olandez 
Frederik de Witt realizase, pe la 1680, o planşă color în temeiul 
unei informaţii bogate şi, în mare parte, adecvate ce cuprindea 
aproape toată Europa Centrală şi de Sud-Est (pl. 46). însă, în ceea 
ce priveşte Basarabia, ea este mult depăşită de realităţile istorice şi, 
respectiv, de scrierile apărute pînă atunci despre ţările române, ca 
dovadă a decalajului încă foarte mare dintre ştiinţa cartografiei, 
pe de o parte, şi faptele reale, documentele şi scrierile istorice, ob- 
servaţiile martorilor oculari etc, pe de altă parte. Lucrarea are o 
accentuată tentă arhaizantă, reflectată în nume ca Moncastro, Li- 
costomo, Falconara, Vara, Rosone, Tyras ş.a., conţine multe repe- 
tări de nume, cum ar fi Orihow (Orhei), Biellogrod. Sînt şi lucruri 
bune totuşi, ca, de exemplu, consemnarea adecvată, deşi puţin al- 
terată, a numelor aşezărilor de pe malul drept al Nistrului, de la 
Tehin (Tighina) pînă la Akierma (Cetatea Albă). în nordul terito- 
riului, între Ştefăneşti şi Lăpuşna se află oraşul Bălţi. Linia de de- 



344 



marcaţie dintre ţinutul Basarabiei şi Moldova trece de-a lungul 
meridianului 53. Harta lui J. Dunkerts Regatul Ungariei, Grecia şi 
Moreea (pl. 47), tipărită la Amsterdam cam în aceeaşi vreme cu 
cea a lui F. de Witt, poate că nu ar merita să fie menţionată dacă 
nu ar conţine două detalii care o fac oarecum interesantă pentru 
istoria spaţiului est-prutean. Cel mai interesant din ele este denu- 
mirea de tătari bugeceni extinsă de la Dunăre şi de la marginea 
vestică a stepei Bugeacului pînă la rîul Inguleţ, în Transnistria, 
astfel încît între pămînturile acestora şi Basarabia nu se face nici o 
deosebire. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că cele mai 
multe nume ale satelor şi oraşelor de pe malul drept al Nistrului 
sînt scrise aproape tot aşa ca în zilele noastre: Akierman, Palan- 
kow, Kopanka, Sloboda, Tegina, Orihew. Asemănător şi, totodată, 
deosebit de toate reprezentările acestea se arată un fragment din 
harta Teatru de război la Dunăre (sec. al XVIII-lea), realizată de 
Jean Covens şi Corneille Mortier după datele lui Guillaume de 
L'Isle (pl. 48), în care Bugeacul se găseşte la locul lui, adică la vest 
de cursul inferior al Nistrului, între Bugeac şi gurile Dunării este 
notată Basarabia, iar tătarii belgorodeni sînt menţionaţi, greşit, 
între Nistrul de Jos şi rîuleţul transnistrean Kuialnik. 



5. Pe scurt despre documentele cartografice 
cantemiriene 

Hărţile lui Dimitrie Cantemir s-au bucurat de o atenţie atît de 
mare, încît, uneori, toată cartografia Moldovei a fost împărţită în 
trei categorii; cea de pînă la el, hărţile lui şi lucrările de după el 1072 . 
Realmente, se vorbeşte de două hărţi ale Moldovei întocmite de el. 
Prima sa realizare cartografică, Tabula geographica Moldauiae 
(pl. 49) 1073 , despre care se crede că ar fi fost realizată pe la 1716 sau 



2 D. Moldovanu, op. cit., p. LXXX-CII. 

1 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, în „Operele principelui Demetriu Can- 
temiru", tom I, Bucureşti, 1872, planşa. 



345 



puţin mai devreme 1074 , modestă ca proporţii, a rămas multă vreme 
în manuscris, fiind tipărită, în format mic, abia în 1769/70 de 
Fr. Busching în Germania 1075 . în pofida caracterizărilor care i s-au 
făcut, de la rezervate pînă la foarte critice 1075 , această hartă, cu toa- 
te neajunsurile pe care, într-adevăr, le are şi care se referă în spe- 
cial la corectitudinea ortografierii toponimelor şi la amplasarea 
lor în spaţiu, este primul document cartografic românesc lucrat cu 
grijă şi competenţă în temeiul unei informaţii foarte bogate. Bi- 
neînţeles că sistemul orografic din nordul Basarabiei, în forma lui 
accentuată, nu- şi are locul acolo, tot aşa ca şi întinderea împădu- 
rită din cîmpia Sorocii, locul acestora fiind, desigur, în centrul 
ţinutului; valul Traian nu era reprezentat de un lanţ de coline, 
cum se vede pe harta sa, şi nu pornea de la Văleni (pe hartă, Văde- 
ni) ca să ajungă la Bender, ci, aşa cum se spune în Descrierea Mol- 
dovei, trecea Prutul mai sus, pe la satul Traian, iar la Nistru se 
învecina cu gura rîului Botna. Nu există în Basarabia - şi desigur 
că nu existau nici la începutul secolului al XVIII-lea - localităţi cu 
numele Sataboiu, Farinosa, Tobak, Tintul 1077 , Lebedzeni, Specul, 
Borissa, Loboda, Piscune, Sirbeni, Andrei etc; nu era, în afară de 
Orhei, şi un Oriow; Podul Sipcalinor este, de fapt, Podul Lipcanilor. 
Totuşi, deşi limba hărţii e latina, multe nume de aşezări sînt scrise 
aproape la fel ca în zilele noastre sau sînt foarte asemănătoare cu 



D. Moldovanu, op. cit., p. XCI; A. I. Eşanu, Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldo- 
vei. Manuscrise şi ediţii, Chişinău, 1987, p. 59-62; A. Eşanu, V. Eşanu, Activitatea 
cartografică a lui Dimitrie Cantemir, în „Dinastia Cantemireştilor", Chişinău, 
2008, p. 301.320; Dimitrie Cantemir. Dimensiuni ale universalităţii. Studii. Sin- 
teze. Eseuri, Chişinău, 2008, p. 101-119. 

K. Zach, Die Moldaukarte zur Descriptio Moldaviae von Dimitrie Cantemir - 
eine rumănische 'Chorographie' im Zeitalter der Aufklărung, în „Dimitrie Can- 
temir: Fiirst der Moldau, Gelehrter, Akteur der europâischen Kulturgeschichte", 
Klaus Bochmann, Vasile Dumbrava (Hrsg.), Leipzig, 2008, s. 102-103; B. E. IIpoKa, 
TeozpaftunecKax Kapma Mondaeuu J\. KanmeMupa, în „IlpoâneMbi reorpa(J)MM 
Moji/iaBMM", Bbm. 10, KnuiMHeB, 1975, c. 161-172. 

I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul. Iaşi, 1926, 
p. 284; G. Vîlsan, D. Cantemir ca geograf, în „Revista ştiinţifică «V. Adamachi»", 
XII, 1925, nr. 1, p. 15; idem, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, în AARMSI, 
ser. III, t. VI, 1926, p. 204-205. 

Vezi relatările legendare despre Tintul şi Tonac în Descrierea Moldovei, p. 30. 



346 



numele de astăzi, ca, de exemplu, Lapuszna, Reni, Kilia, Ismail, 
Cartai, Larga, Kigiecz, Kiszinou, Bender, Ladova, Iaroszow, Ras- 
kow, Racitna, Choczyn, Kopanka, Ialpuh, Cogalnik, Ikel, Cula, 
Culuknik (Ciuluc), Solonec, Reut, Botna, Prut, Sultăneşti, Cipria- 
na, Zura, Bogdăneşti ş.a. Avantajul categoric al acestei hărţi faţă 
de materialele cartografice anterioare referitoare la spaţiul româ- 
nesc extracarpatic îl constituie hidrologia, mai puţin pentru par- 
tea sudică a teritoriului dintre Prut şi Nistru, pe care autorul o 
cunoaşte mult mai slab. Apele curgătoare au orientare corectă, 
astfel încît rîul Cogîlnic, de exemplu, se varsă în mare, nu în lima- 
nul Nistrului, cum sugerează greşit hărţile cantemiriene postume 
din 1737 şi 1738, „corectate" de editori. Şi, în sfîrşit, Cantemir ara- 
tă clar că tot teritoriul de la sud de valul lui Traian se numea Basa- 
rabia, aşa cum spunea şi în cartea pentru care a întocmit această 
hartă, numai că regiunea aceasta nu este împărţită în cele patru 
ţinuturi, aşa cum o face în carte: Bugeac, Ismail, Chilia şi Cetatea 
Albă. O variantă mai amplă a acestei hărţi a fost editată postum la 
Amsterdam în 1737 (pl. 50) cu titlul Principatus Moldaviae nova 
et accurata Descriptio 10 ™, dar, întrucît ea repeta unele neajunsuri 
ale primei variante, Antioh Cantemir, fiul învăţatului principe, i-a 
încredinţat foarte cunoscutului pe atunci geograf şi cartograf 
francez J.-B. dAnville realizarea în anul următor a unei copii a 
hărţii din 1716, care avea să aibă un titlu niţel schimbat, Molda- 
viae Principatus. Există o serie de necoincidenţe între datele din 
varianta originală şi din cea „îmbunătăţită" a acestei lucrări, chiar 
dacă nu sînt atît de mari cum s-a insinuat uneori 1079 , de aceea este 
evident că trimiterile se fac, de obicei, la varianta postumă, mai 
des la ediţia din 1738 (pl. 51), care este mai completă, mai exactă 



Vezi replici ale acestei hărţi ibidem, p. 102; C. B. Oommh, KanmeMupu e 
u3o6pa3umenbHbix Mamepuanax, KiimimeB, 1988, c. 60. 

Despre lacunele primei hărţi, în comparaţie cu cele două ediţii postume, din 1737 
şi 1738, vezi şi D. Ciurea, Cîteva sublinieri privind opera şi concepţia istorică a 
lui Dimitrie Cantemir, în AIIA(X), X, 1973, p. 430; G. Vîlsan, O fază in popularea 
ţărilor româneşti, p. 206; M.P. Botez, Istoricul cartografiei româneşti, în „Arhi- 
vele Basarabiei", VIII, 1936, nr. 2-3, p. 93 ş.a. 



347 



şi se potriveşte mai mult cu textul Descrierii Moldovei, deşi conţi- 
ne destule intervenţii ale editorului, astfel încît ajunsese să se deo- 
sebească mult de prima hartă, de care o desparte un sfert de secol. 
Nu voi insista asupra unei caracteristici detaliate a acestei lucrări 
de indiscutabilă valoare ştiinţifică. Părerile cercetătorilor care s-au 
arătat interesaţi de ea sînt foarte împărţite, de la aprecieri entuzias- 
te 1080 pînă la atitudini mai mult sau mai puţin critice 1081 . Fără în- 
doială, raportată fiind la documentele cartografice europene des- 
pre Ţările Române din secolele anterioare şi chiar din veacul al 
XVIII-lea, harta Moldaviae Principatus este extrem de instructivă 
cu privire la realităţile istorico-geografice din Moldova şi, respec- 
tiv, din Basarabia. Examinînd segmentul pruto-nistrean, primul 
lucru pe care sîntem îndemnaţi să îl reţinem este notarea unui nu- 
măr foarte mare de localităţi. Acestea sînt situate, de altfel, ca şi în 
hărţile mai vechi, în cea mai mare parte, pe malul drept al Nistrului 
şi pe malul stîng al Prutului, precum şi în văile rîurilor interioare 



G. Vîlsan, Opera geografică a Principelui Dimitrie Cantemir, în „Lucrările Insti- 
tutului de Geografie al Universităţii din Cluj", II, 1924-1925, p. 9-11; idem, Harta 
Moldovei..., p. 200; I. Băcănaru, Dimitrie Cantemir - precurseur de la geogra- 
phie roumaine (300e anniversaire de sa naissance), RRGGG, serie de geographie, 
XVII, 1873, nr. 2, p. 108; C. Herbst, I. Rădulescu, Lucrările de geografie ale lui 
Dimitrie Cantemir, în „Natura", seria geografie-geologie, 1953, nr. 6, p. 11, 15; 
V. Tufescu, „Descriptio Moldaviae" - operă fundamentală pentru geografia ro- 
mânească, SCGGG, seria geografie, XIV, 1967, nr. 2, p. 127; V. Sficlea, Dimitrie 
Cantemir cartograful, în AUI, XXV, 1979, p. 82; idem, Hărţi şi atlase româneşti 
care reflectă dezvoltarea ştiinţei geografice, în „Terra" (Bucureşti), VII, 1975, 
nr. 2, p. 109; M. Popescu-Spineni, România în izvoare geografice şi cartografice. 
Din antichitate şi pînă în pragul veacului nostru. Bucureşti, 1978, p. 175 etc. 
R Panaitescu, Contribuţii la opera geografică a lui Dimitrie Cantemir, AARMSI, 
ser. III, t. VIII, 1927-1928, p. 182; idem, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera, Bucu- 
reşti, 1958, p. 168; N. Docan, Memoriu asupra lucrărilor cartografice privitoa- 
re la războiul din 1787-1891, AARMSI, ser. II, t. XXXIV, 1911-1912, p. 1290; 
V. Băican, Geografia Moldovei reflectată în documentele cartograf ice din secolul al 
XVIII-lea, Bucureşti, 1996, p. 80-81; C. Istrati, Vechi sate din ţinutul Faldului, 
AIIA(X), XXIII, 1986, p. 313-314; I. Conea, Vrancea. Geografie istorică, topo- 
nimie şi terminologie geografică, Bucureşti, 1993, p. 99; D. Moldovanu, op. cit., 
p. XCII-CI; A. V. Sava, Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova, AARMSI, 
ser. II, t. XXVII, 1905, 1, p. XXV; N. Al. Rădulescu, Vrancea. Geografie fizică şi 
umană. Bucureşti, 1937, p. 126-127; V. Andrei, Evoluţia teritorială a vechiului 
ţinut Neamţ, în „Anuarul liceului de băieţi Piatra-Neamţ", 1934/35, p. 13 ş.a. 



348 



din centrul ţinutului, Răut şi Botna, în timp ce cîmpia Sorocii şi, 
mai cu seamă, stepa din sudul Basarabiei sînt aproape pustii. Unii 
cercetători ai acestei opere cantemiriene au observat că ignorarea 
interfluviilor a făcut să apară, în întreaga reprezentare a Moldovei, 
mai multe „pete albe, relevînd imaginare zone nepopulate" 1082 . într- 
adevăr, constatăm că autorul însuşi notează pe hartă că cea mai 
mare parte a ţinutului Soroca era o „cîmpie pustie". în Descrierea 
Moldovei avea să explice această impresie astfel: „Lipsa de lemne şi 
de apă nu îngăduie ca partea de sus a acestui ţinut să fie lucrată; de 
aceea, ea este singura parte din Moldova rămasă pustie, cu toate 
acestea nu e prea mare, aşa cum se şi înfăţişează acest ţinut - ca o 
pustie - în hărţile cele mai bune" 1083 . Din ce spune aici, se vede foar- 
te bine că părerea despre „pustia" din nordul Basarabiei el şi-a for- 
mat-o în urma consultării unor hărţi pe care le considera „cele mai 
bune". Or, la începutul secolului al XVIII-lea, o populaţie relativ 
numeroasă se afla nu numai pe pămînturile din vecinătatea cursu- 
rilor inferioare ale rîurilor Prut, Dunăre, Nistru şi a litoralului ma- 
ritim, ci chiar şi în stepa Bugeacului, ca să nu mai vorbim de cîm- 
pia Sorocii, care dispunea de condiţii extrem de prielnice pentru 
activităţile economice, în special pentru cultivarea solului şi 
creşterea vitelor, acolo clima fiind mai moderată, secetele mai rare 
şi mai puţin păguboase decît în partea sudică a Basarabiei, iar pre- 
cipitaţiile mai dese şi mai abundente. Se ştie că cel mai bun cerno- 
ziom al Basarabiei se află tocmai în cîmpia Sorocii, unde, mai cu 
seamă în zona Tîrnova-Drochia, are 7-10% de humus 1084 . Nu in- 
trăm în hăţişul toponimiei acestei hărţi, chestiunea respectivă 
fiind mai puţin relevantă pentru preocupările studiului de faţă şi, 
de fapt, fiind examinată cu destulă acribie în numeroase cercetări 



D. Moldovanu, op. cit., p. XCIV. 

13 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chişinău, 1992, p. 26. 

M Gh. M. Raşcu, Geografia fizică a Basarabiei, în „Basarabia. Monografie", sub în- 
grijirea lui Şt. Ciobanu, ed. a 2-a, Chişinău, 1993, p. 13. Relativ la acest subiect 
pot fi consultate, între altele, şi următoarele studii: A. M. HaâoKMX, Cocmae u 
npoucxoxdenue pamuHHMX eopu30Hmoe HeKomopux WMHO-pyccKux none u 
zpynmoe în CenbCK. xo3-eo u necoeodcmeo, rJ>eBpanb 1911; Gh. Murgoci-Mun- 
teanu, Zonele naturale de soluri din România, în AIGR, voi. IV, 1910, fascie. 1; D. 
Cărăuş, Solurile Basarabiei, 1922. 



349 



de specialitate, care au evidenţiat atît bogăţia şi relevanţa materia- 
lului toponimic din cuprinsul ei, cit şi numeroasele sale inadver- 
tenţe, inclusiv nume greşite, inexistente sau plasate inadecvat 1085 . 
Două mai ales sînt caracteristicile acestui valoros document carto- 
grafic, care mă interesează cel mai mult, ca şi în cazul celorlalte 
materiale de acelaşi fel: configuraţia spaţiului pruto-nistrean şi te- 
ritoriul desemnat de autor cu numele de Basarabia. Putem observa, 
în primul caz, că linia ce tinde să contureze imaginea străvechii 
Basarabii între Dunărea Inferioară, litoralul Mării Negre şi cursu- 
rile rîurilor Prut şi Nistru, de jos şi pînă la nivelul lor de mijloc, 
prezintă o figură vizibil deteriorată, chiar dacă, în mare, este 
aproape de situaţia reală. Jos, figura este lăţită prea mult, ca urma- 
re a reprezentării eronate a meridianelor 1086 , astfel încît la cele două 
extremităţi, la confluenţa Prutului cu Dunărea şi, respectiv, la li- 
manul Nistrului, apar două unghiuri ascuţite, inexistente de fapt şi 
care în harta iniţială erau mult atenuate, ba chiar în locul întîlnirii 
Prutului cu Dunărea nu se afla un astfel de unghi. Autorul sau, 
poate, mai degrabă, editorul, are o idee destul de vagă despre linia 
cursului de jos al Dunării, rîurile Ialpug şi Cogîlnic sînt orientate 
greşit. în partea de sus a Basarabiei, cursurile de mijloc ale rîurilor 
Prut şi Nistru se apropie prea mult, reprezentare eronată, preluată, 
desigur, din hărţile europene mai vechi, de vreme ce, în Tabula 
geographica Moldauiae, această eroare aproape că nu se observă. 
Lucrurile nu sînt foarte clare nici în cel de-al doilea caz, adică al 
relaţiei numelui Basarabia cu teritoriul pe care acesta îl vizează. în 
această variantă a hărţii lui Cantemir, partea sudică a spaţiului 
pruto-nistrean este despărţită de restul teritoriului printr-o linie 
sub forma unui enorm arc destins cu curbura convexă spre nord, 
ce unea satul Traian de pe malul stîng al Prutului cu locul revărsă- 
rii Botnei în Nistru. în Descrierea Moldovei, el desemnează cu nu- 
mele Basarabia tot teritoriul situat la sud de această linie şi împărţit 



15 D. Moldovanu, op. cit., p. XCII-CII, unde poate fi urmărită o consistentă literatură 
dedicată acestui subiect. 

16 V. Sficlea, op. cit., p.77-78. 



350 



în patru ţinuturi: Bugeac, Akerman (Cetatea Albă), Chilia şi Is- 
mail 1087 . Materialul cartografic postum comunică însă cu totul alt- 
ceva: dacă, aşa cum am văzut, în varianta autorului, din 1716, Ba- 
sarabia nu este identificată cu Bugeacul, cum nici nu este împărţită 
în ţinuturi, atunci, în ediţia din 1738, între cele două nume pare să 
nu mai fie nici o deosebire, în timp ce celelalte trei ţinuturi, de astă 
dată semnalate, se află în afara Basarabiei. Noua reprezentare, 
greşită bineînţeles, apăruse prin „corectura" lui d'Anville, care nu 
avea de unde să ştie că Basarabia nu era nici pe departe totuna cu 
Bugeacul, dar care era sigur, în schimb, că tot litoralul nord-vestic 
al Mării Negre era populat de tătari 1088 . în plus, în harta astfel re- 
dactată, ţinuturile Ismail, Chilia 1089 şi Cetatea Albă sînt reprezenta- 
te prin trei fîşii minuscule de pămînt, fapt ce vine în contradicţie 
flagrantă cu rezultatele cercetărilor speciale, pe bază de documen- 
te istorice, care arată clar că fiecare din cele trei ţinuturi era mult 
mai mare, întinzîndu-se mult spre nord faţă de imaginile din harta 
postumă a lui Cantemir, mai cu seamă în cazul Chiliei şi al Cetăţii 
Albe 1090 , chiar dacă, după aşezarea tătarilor nogai în Bugeac, supra- 
faţa acestor ţinuturi se redusese întrucîtva. Astfel, aşa cum s-a con- 
statat şi pe exemplul altor regiuni ale Moldovei 1091 , imaginea părţii 
sudice a teritoriului pruto-nistrean este deformată nu numai prin 
desfăşurarea ei pe orizontală, ci şi prin concepţia eronată asupra 



Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 29. 

J.-B. Bourguignon d'Anville, Geographie ancienne abregee, I, Paris, 1792, p. 334; 
idem, Compendium of ancient geography, transl. and with a preface from John 
Horsley, voi. I, New York, 1814, p. 274. 

S-a putut întîlni, la un moment dat, în istoriografie părerea prin nimic probată 
cum că ţinutul Chilia, declarat ca fiind stăpînit de dinastia Basarabilor din Ţara 
Românească, ar fi cuprins toată partea sudică a teritoriului pruto-nistrean, de la 
valul de sus al lui Traian pînă la Dunăre şi la Marea Neagră: v. S. Iosipescu, Vran- 
cea, Putna şi Basarabia - contribuţii la evoluţia frontierei sudice a Moldovei în 
secolele XIV-XV, în „închinare lui Petre Ş. Năsturel la 80 de ani", volum îngrijit de 
Ionel Cândea, Paul Cernovodeanu şi Gheorghe Lazăr, Brăila, 2003, p. 224. 
C. Burac, Aşezările Ţării Moldovei din epoca lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 2004, 
planşele dintre paginile 30-31, 82-83, 174-175, 320-321, 332-333. Cf. idem, Ţinutu- 
rile Ţării Moldovei pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 2002. 
G. Vîlsan, Harta Moldovei..., p. 202; D. Moldovanu, op. cit., p. XCIII-XCIV. 



351 



structurii administrativ-teritoriale şi etnodemografice interne. în 
sfîrşit, la fel ca în Descrierea Moldovei, şi în harta Moldaviae Prin- 
cipatus, raiaua Bender, cuprinsă între cursurile de jos ale rîurilor 
Botna şi Bîc 1092 , nu este inclusă în Basarabia, deşi, într-un anume 
loc al aceleiaşi lucrări, el evocă momentul ocupării otomane a aces- 
tei cetăţi cu împrejurimile sale şi cu cele patri ţinuturi ca început al 
istoriei Basarabiei turceşti: „...cînd Basarabia căzu sub stăpînirea 
turcilor şi... Benderul cu patru ţinuturi le fură date la mînă" 1093 . 
Deşi impresia generală lăsată de citirea Descrierii Moldovei şi de 
consultarea hărţii Moldovei alcătuite de el, ca şi de utilizarea sin- 
tagmei „Basarabia şi Benderul", arată că, în viziunea sa, această ce- 
tate, împreună cu pămînturile din jur, nu făcea parte din acea re- 
giune stăpînită de turci care se chema Basarabia, totuşi se pare că 
învăţatul principe nu avea o idee clară asupra limitei nordice a aces- 
tui teritoriu, de vreme ce într-un loc al cărţii sale notează că „hota- 
rul Moldovei este pe Prut, de la gura lui pînă la satul Traian, iar de 
acolo pînă la valul lui Traian, peste rîul Botna, şi, în linie dreaptă, 
pînă la gura Bîcului, care se varsă în Nistru" 1094 . Aşadar, în contrast 
cu Descrierea Moldovei, care lasă Benderul în afara Basarabiei, 
această precizare, dimpotrivă, include cetatea cu aşezările din jurul 
ei în cuprinsul teritoriului respectiv stăpînit de turci 1095 . în acest 
context, este cît se poate de relevantă şi constatarea de mai tîrziu a 
lui J. Thunmann, după care Benderul avea acelaşi statut ca şi unită- 
ţile administrative cu cetăţi întărite de la Dunăre şi din limanul 
Nistrului, aflate sub autoritatea directă a Porţii Otomane 1096 . Toate 
observaţiile acestea arată că, deşi conţine numeroase date de certă 



în timpurile mai vechi, observa Cantemir, Tighina era parte a ţinutului Lăpuşnei 
(Descrierea Moldovei, p. 24), ceea ce înseamnă că avea un rol important în viaţa ad- 
ministrativă, economică şi, desigur, militară a întregii părţi centrale a Basarabiei. 
Ibidem, p. 20. 
Ibidem, p. 15. 

Această „precizare" aduce mai degrabă confuzie decît clarificări, de vreme ce în 
Descrierea Basarabiei, p. 29, se spune limpede că tătarii din Bugeac „nu au tîrguri 
în afară de Căuşeni". 

M. TyHMaHH, KpMMCKoe xancmeo, npeflwaioBiie H. 71. 3pHCT; nepersofl (1936 r.) 
H. 71. 3pHCT h C. 71. BejiHBCKoii, dundieponoiib, 1991, c. 53. (vezi şi http://www. 
vostlit.info/Texts/rus5/Tunmann/frametext.htm). 



352 



valoare pentru cunoaşterea realităţilor istorice din Basarabia de la 
sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, 
harta „îmbunătăţită" a lui Cantemir, fără să fie o „adevărată capo- 
doperă a genului", cum au zis unii 1097 , şi nici inferioară hărţii lui C. 
Cantacuzino (dimpotrivă!) sau neapărat inspirată de aceasta, cum 
au susţinut alţii 1098 , demonstrează că, aşa cum s-a mai spus 1099 , au- 
torul ei nu a cunoscut din observaţii proprii locurile despre care a 
scris sau pe care le-a notat în lucrările sale cartografice. Este cît se 
poate de instructivă, pentru felul cum s-a informat Cantemir asu- 
pra cărţii Descrierea Moldovei şi a hărţii Moldovei, povestea sa 
despre ruinele „cetăţii foarte vechi" a taifalilor, „pe care, zice el, 
le-am descoperit eu însumi", ca să adauge îndată: „am trimis cîţiva 
oameni, care cunoşteau bine locurile, în codrii de pe Prut, să caute 
de nu găsesc cumva semne din care s-ar putea cunoaşte ceva sigur 
despre aşezarea acestei cetăţi" 1100 . Tocmai de aceea, referindu-se în 
special la sudul Basarabiei, J. Thunmann se va vedea motivat să 
observe că „istoria naturală a acestor locuri este studiată cu totul 
nesatisfăcător" 1101 . Cercetarea atentă a hărţii lui Cantemir arată 
clar că realităţile fizico-geografice, istorice, economice, demogra- 
fice şi de altă natură din principatul Moldovei, condus pe rînd de 
tatăl său, de fratele său Antioh şi de el însuşi, i-au fost cunoscute 
foarte bine şi, în orice caz, mult mai bine decît cele din partea su- 
dică a teritoriului pruto-nistrean, aflat sub administraţie otomană. 
Dacă este adevărat că, în materialele sale cartografice, conturul 
imaginii de ansamblu a acestui spaţiu este, în general, acelaşi pe 



A. Năstase, Cartografie-topografie, Bucureşti, 1983, p. 22. 

D. Moldovanu, op. cit., p. CI; E. Ţarălungă, Dimitrie Cantemir. Contribuţii docu- 
mentare la un portret, Bucureşti, 1989, p. 153. 

N. Iorga, Istoria românilor prin călători, II, Bucureşti, 1920, p. 66; P. Panaitescu, 
Contribuţii..., p. 182; V. Băican, Geografia Moldovei..., p. 80; D. Moldovanu, op. 
cit., p. XCIV şi urm. 

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 24. Povestea taifalilor, pe care B.P. 
Hasdeu îi numea „cel mai infam din popoarele gotice" şi i plasa, fără nici un fel 
de dovezi, în regiunea Vasluiului, (B.P. Hasdeu, Scrieri, voi. 4, Chişinău, 2009, 
p. 402), este destul de obscură, de vreme ce nu se ştie nimic sigur nici măcar despre 
apartenenţa lor etnică. 
J. Thunmann, op. cit., p. 54. 



353 



care l-am întîlnit în multe hărţi europene apărute pînă la începutul 
secolului a XVIII-lea, atunci această constatare este şi mai valabilă 
pentru partea sudică a teritoriului respectiv, fapt ce vine în contra- 
dicţie cu Descrierea Moldovei, în care, bazîndu-se pe surse interne, 
Cantemir oferă un tablou mai veridic al acesteia, tablou care, sfi- 
dînd hărţile, sugerează o altă structură administrativă şi etnode- 
mografică a acestei părţi de ţară, demonstrînd, totodată, că nume- 
le Basarabia şi Bugeac nu erau identice, fapt ce confirmă şi 
observaţia lui Iorga, după care cartea sa „nu are informaţii care vin 
numai de la străini" 1102 . 



6. Basarabia în cartografia postcantemiriană 

Oricît ar putea părea de straniu, hărţile lui Cantemir nu au 
avut aproape nici un impact, în ceea ce priveşte reprezentarea 
Basarabiei, asupra materialelor cartografice europene de după el. 
Cartografia postcantemiriană se deosebeşte din acest punct de ve- 
dere de hărţile lui Cantemir prin două elemente, unul cunoscut 
încă din a doua jumătate a secolului a XVII-lea şi altul nou. Cel 
vechi vizează tendinţa de a sugera unitatea etnică şi teritorială a 
extremităţii sudice a Basarabiei, de regulă, cea care gravita spre 
mare şi către limanul Nistrului, cu regiunea Ociakov de dincolo 
de acest rîu. Astfel este o lucrare a lui Gabriel Bodenehr jr., edi- 
tată în 1720 la Augsburg şi numită, de obicei, hartă a Ungariei 
(pl. 52) 1103 , în care Basarabia trecea dincolo de cursul de jos al 
Bugului. Din aceeaşi categorie face parte harta lui J.-B. d'Anville 
Rusia de Sud, Polonia, Ungaria şi Turcia, tipărită în 1760 (pl. 53), 
Harta împrejurimilor Mării Negre, editată în 1780 de R. de Vau- 
gondy la Veneţia (pl. 54), Turcia în Europa a lui John Senex (pl. 



N. Iorga, Istoria românilor prin călători, voi. II, ed. a 2-a, adăugită, Bucureşti, 
1928, p. 126. 

Titlul ei complet este Nova et Accurata Tabula Regnorum Sup. & Inf. Hungariae 
It: Sclavoniae, Bosniac, Scrviae, Albaniae, Bcssarabiae, ut et Princip.: Transylva- 
niae, Moldaviae, Walachiae, Bulgar, et Romaniae c: v. http://www.swaen.com/ 
nf-antique-map-image-of.php?id=16409. 



354 



55), dar în întreaga categorie a acestor lucrări se evidenţiază mai 
ales harta lui Jan Elwe intitulată Frontierele dintre turci şi ruşi, 
tipărită la Amsterdam în 1792 (pi. 56), care arată cît se poate de 
clar că tot teritoriul cuprins între valul Traian şi delta Dunării, la 
vest, şi cursul de jos al Bugului, la est, se numea Basarabia. O astfel 
de reprezentare a spaţiului respectiv pare să corespundă situaţiei 
reale, create de războiul ruso-turc din 1787-1791, care, oferindu-i 
Rusiei Transnistria, a lăsat totuşi în continuare sub autoritatea 
Turciei pămînturile locuite de tătari din regiunea Ociakov, fapt 
care, probabil, a îndemnat înalta Poartă să realizeze, sub presiu- 
nea tot mai ameninţătoare a Rusiei, o unitate administrativă a tă- 
tarilor de aici cu cei din Basarabia, extinzînd acest nume în terito- 
riul dintre cursurile inferioare ale rîurilor Nistru şi Bug. Călătorul 
rus P. Sumarokov, aflîndu-se în vara anului 1799 la Ovidiopol, pe 
malul de est al limanului Nistrului, urmărea cum populaţia din 
Basarabia şi din regiunea Ociakov se deplasa mereu nestingherită 
dintr-o parte în altă 1104 . Ideea privind unitatea etnodemografică a 
părţilor sudice ale Ucrainei şi Basarabiei va fi prezentă în opinia 
publică din Rusia şi la sfîrşitul secolului al XlX-lea, de vreme ce 
autorul unui studiu foarte interesant despre Basarabia făcea aceas- 
tă remarcă: „Stepa Bugeacului se întinde de la Niprul de Jos pînă 
la Dunăre" 1105 . Toate hărţile acestea conţin numeroase inexactităţi 
privind ortografierea toponimelor, notarea lor în locurile cores- 
punzătoare, reprezentarea hidrografică etc. în harta lui J. Elwe, 
aproape întotdeauna, contururile rîurilor sînt deformate, ca şi în- 
treg spaţiul pruto-nistrean, valul Traian se ridică de la Dunăre 
direct spre nord, cîmpia Cetăţii Albe se află în Transnistria. în 
hărţile lui dAnville, de Vaugondy, Senex, imaginea de ansamblu a 
întregii Basarabii, de la Dunăre şi pînă la cursul de mijloc al rîuri- 
lor Prut şi Nistru, este mai corectă, ca şi contururile şi orientarea 



II. CyMapoKOB, UytrieiuecTHBue no ecemy KpuMy u Beccapaăuu. C ucmopunecKUM 
u monoepatfiunectcuM onuccmueM ecex smux Mecm, MocKBa, 1800, c. 224. 
C. flaBMflOBMM, Bo3coeduHeHHan Beccapa6un, nofl oâmeii pe/ţaKijiieM II. n. 
CeMeHOBa, în „>KMBonMCHaH Poccmh", tom V, lacTb BTopaa, C.-lIeTep6ypr/ 
MocKBa, 1898, c. 177. 



355 



rîurilor, dar, la primii doi, valul Traian, de exemplu, care consti- 
tuia frontiera nord-vestică a Basarabiei turceşti, este reprezentat 
greşit, în timp ce pe harta celui de-al treilea lipseşte cu totul. 

Elementul nou al hărţilor postcantemiriene îl făcea includerea 
Benderului cu împrejurimile în provincia otomană a Basarabiei. 
Aşa sînt hărţile lui Mattheus Seutter Marea Neagră şi ţările ve- 
cine (pl. 57) şi Teatrul de război dintre ruşi şi turci (pl. 58), tipă- 
rite la Augsburg în 1726 şi 1788, două hărţi ale Ungariei ale lui 
Guillaume de L'Isle, realizate după datele lui T. C. Lotter şi editate 
în 1760 (pl. 59) şi 1780 (pl. 60) la Augsburg şi, respectiv, la Pa- 
ris, în cel de-al doilea grup de lucrări, un loc aparte ocupă Harta 
Moldovei şi Valahiei, tipărită în 1785 de Homann Heirs şi Franz 
Ludwig Gussefeld (pl. 61) şi care aminteşte harta principatelor 
Moldova şi Valahia editată de G. da Vygnola în 1686. Indiscutabil, 
opera comună a lui Heirs şi Gussefeld este net superioară tutu- 
ror materialelor cartografice făcute pînă la acea dată despre Ţările 
Române. Se pare că aceasta este prima operă cartografică în care 
contururile Basarabiei sînt aproape la fel ca în hărţile din zilele 
noastre, o oarecare excepţie făcînd doar colţul format de Nistrul 
de Jos şi litoralul Mării Negre, care aminteşte încă unghiul ascuţit 
din hărţile mai vechi, inclusiv din harta lui Cantemir. în ea, Basa- 
rabia turcească ocupă aproape tot teritoriul de la sud de rîul Bîc, în 
afară de o dungă îngustă lîngă malul stîng al Prutului. Nouă este 
şi reprezentarea lacurilor de lîngă Dunăre şi de la malul Mării Ne- 
gre, ce-i drept, mai degrabă ca idee a existenţei unui mare sistem 
lacustru în această zonă decît ca număr, ca mărime a fiecăruia, 
precum şi în ceea ce priveşte amplasarea lor exactă. Cetăţile Ben- 
der şi Hotin, cu teritoriile restrînse din jurul lor, sînt evidenţiate, 
se vede, în scopul sublinierii importanţei acestora pentru supra- 
vegherea frontierei ruso-turce. Neajunsul cel mai mare al acestei 
lucrări este reţeaua hidrografică foarte deasă a spaţiului pruto- 
nistrean, cînd se ştie că, în realitate, în interiorul Basarabiei sînt 
doar cîteva rîuri mici, iar partea ei de sud are doar două-trei rîule- 
ţe cu un debit de apă foarte redus. 



356 



7. Reînvierea vechii imagini a Basarabiei 
şi distrugerea ei 

Incertitudinea în privinţa înfăţişării materiale a numelui Ba- 
sarabia s-a păstrat în cele mai variate lucrări cu caracter infor- 
mativ - scrieri istorice, opere cartografice, documente oficiale, 
corespondenţă diplomatică şi particulară, note de călătorie etc. - 
pînă la terminarea războiului ruso-turc din 1806-1812. Dar, în 
mod obişnuit, atît cît au ţinut operaţiunile militare, prin Basara- 
bia se înţelegea sudul teritoriului pruto-nistrean de sub control 
direct otoman, şi aceasta era menţionată alături de Moldova şi 
Valahia, aflate sub jurisdicţie otomană. Sfîrşitul războiului şi 
semnarea păcii de la Bucureşti, din 16 (28) mai 1812, de către 
reprezentanţii Turciei şi Rusiei avea să schimbe esenţial ideea 
de Basarabia, ca nume şi ca teritoriu. Articolul IV al tratatului 
de pace prevedea ca „hotarul dintre cele două state să fie rîul 
Prut, de la intrarea acestuia în Ţara Moldovei şi pînă la locul 
unde se întîlneşte cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze 
partea stingă a fluviului Dunărea pînă la gura Chiliei şi pînă la 
mare..." 1106 . întrucît, în timpul războiului, mai precis, în 1807, 
guvernul ţarist îi ridicase pe tătarii din Bugeac, în număr de cea 
80 de mii de suflete 1107 , deportîndu-i în Rusia, negocierile ruso- 
turce au legiferat post factum şi acest fenomen, după o serie de 
tergiversări din partea Rusiei, care nu dorea să-şi asume nici o 
responsabilitate faţă de această populaţie 1108 . Astfel, în urma răz- 



Documente turceşti privind istoria României (1791-1812), III, întocmit de M. A. 
Mehmet, Bucureşti, 1986, p. 362-363; Tlonnoe coâpanue saKonoe Poccuuckou 
UMnepuu, tom XXXII, C.-IleTepâypr, 1869, c. 49; M. M. Kymy3oe. CâopHutc 
doKyMenmoe, tom III (1808-1812), MocKBa, 1952, c. 906; v. şi N. Iorga, Luarea Ba- 
sarabiei şi Moruzeştii, AAR, XXXII, 1910, 160-185; Al. Boldur, Istoria Basarabiei, 
Bucureşti, 1992, p. 287; I. Jarcuţchi, V. Mischevca, Pacea de la Bucureşti (din isto- 
ria diplomatică a tratatului de pace ruso-turc de la 16 (28) mai 1812), Chişinău, 
1992, p.162, 170, 192; P. Cernovodeanu, Basarabia. Drama unei provincii istorice 
româneşti in context politic internaţional, 1806-1812, Bucureşti, 1993, p. 44. 
T. Holban, Documente româneşti din arhivele franceze (1801-1812), Bucureşti, 
1939, p. 48. 

Documente turceşti..., p. 356. 



357 



boiului, fizionomia etnodemografică a sudului Basarabiei s-a 
schimbat radical, astfel încît stepa Bugeacului a devenit, în cea 
mai mare parte, pustie, fapt ce va motiva colonizările care vor 
fi realizate după război de noua stăpînire ţaristă cu populaţie 
adusă de la sud de Dunăre, în special bulgari şi găgăuzi, din 
Rusia (ţărani iobagi ai statului), iar mai apoi şi din unele ţări 
europene, în special din Germania. Ruşii au extins numele de 
Basarabia, care desemna pînă atunci teritoriul stăpînit de turci 
în partea sudică a interfluviului pruto-nistrean, şi asupra res- 
tului acestui spaţiu (pl. 62). Limita nordică a noii Basarabii era 
desemnată de hotarul vestic al ţinutului Hotin, care trecea pe 
Răchitna Neagră, afluent al Prutului, cuprinzînd, de la nord 
spre sud în direcţia Herţei, satele Onut, Balamutovca, Rjavinţi, 
Colicăuţi, Răchitna, Răscăuţi, Stroeneţ şi Marineţ 1109 . Noua 
achiziţie teritorială ţaristă avea suprafaţa de 45 630 de km 2 , cu 
7 400 km 2 mai mult decît rămăsese în Moldova din dreapta 
Prutului şi de aproape 2,6 ori mai mult decît avusese Basarabia 
turcească 1110 . Putem presupune, deşi este evident că nu sînt date 
sigure în acest sens, că noua Basarabie corespundea, în linii ge- 
nerale, cu Basarabia anterioară apariţiei Ţării Moldovei, despre 
care vorbea Cantemir şi care era vizată de cronicile polone din 
secolele XIII-XVII; trebuie să admitem, totuşi, că delimitările 
teritoriale nesigure, mereu fluctuante, ale conglomeratelor et- 
nice din primele secole ale mileniului II din spaţiul est-carpatic 
nu excludeau posibilitatea ca Basarabia cumană să se fi revăr- 
sat, cel puţin în unele momente, peste cele două rîuri care o 
străjuiau dinspre est şi dinspre vest. 



Al. Boldur, op. cit., p. 257; Z. Arbore, Basarabia în secolul XIX, ed. a 2-a îngrijită 
de Ion şi Tatiana Varta, Chişinău, 2001, Anexă: Basarabia după harta Marelui stat 
major rusesc; I. Ţurcanu, Istoria ilustrată a românilor de la origini pînă la Marea 
Unire, Bucureşti/Chişinău, 2008, p. 569. 

CmamucmunecKoe onucanue Eeccapaâuu coâcmeeHHO maK nasueaernou unu 
BydxaKa c npunoMeuueM zenepanbHozo nnana ezo Kpax, AKKepMaH, 1899, c. 13; 
v. şi I. Jarcuţchi, V. Mischevca, op. cit., p. 183; I. Nistor, Istoria Basarabiei, 
Bucureşti, 1991, p. 178. 



358 



Nu intră în preocupările studiului de faţă o caracterizare a Ba- 
sarabiei ţariste sub toate aspectele. Voi semnala doar trei lucruri 
privind înfăţişarea exterioară a regiunii: pămîntul, populaţia şi 
împărţirea administrativă. P. Ciceagov, comandantul trupelor 
ruse la Dunăre, care reprezenta statul rus şi în teritoriul proaspăt 
cucerit, menţiona într-un raport către ţarul Alexandru I, referin- 
du-se la pămîntul provinciei: „La Bessarabie est un beau pays, Si- 
re" 1111 . Frumuseţea peisajului natural şi bogăţia solului au fost re- 
marcate de cei mai mulţi dintre cei care au fost atunci pe aici. Dar 
ţara nu cunoştea binefacerile civilizaţiei: exceptînd cetăţile de la 
Dunăre şi Nistru, oraşele, în sensul propriu al termenului, aproape 
că lipseau, satele numărau de la cîteva pînă la cîteva zeci de bor- 
deie sau cocioabe din lut acoperite cu stuf sau paie 1112 . Aşa cum 
observau călătorii străini prin Basarabia, ţăranii trăiau în cea mai 
neagră sărăcie şi în completă lipsă de cultură 1113 , tot aşa ca în seco- 
lele XV-XVI, cînd pe aici trecuseră sasul Georg Reichersdorfer sau 
italienii Matei de Murano şi Giovanni Botero 1114 şi cînd, din punct 
de vedere natural, ţara era tot atît de frumoasă şi bogată. Şosele 
nu existau, iar transportul fluvial pe Nistru şi Prut era rudimen- 
tar; doar aşezările de la Dunăre şi din vecinătatea mării aveau mai 
multă populaţie şi se caracterizau printr-o o viaţă mai activă şi mai 
bine rînduită, dar comunicaţiile primitive din interiorul provin- 
ciei le lipseau de legătură cu restul teritoriului. Populaţia era rară, 
iar drumurile, care, în cea mai mare parte a anului, erau neprac- 
ticabile, îi făceau pe călători să o vadă şi mai rară. Datele statistice 
privind numărul locuitorilor Basarabiei la începutul secolului al 
XlX-lea sînt destul de echivoce: după ele, cifra totală a acestora 



1111 Apud/I.A. Kacco, Poccun na Jţynae u o6pa3oeaHue Eeccapa6cKou o6nacmu,Moc- 
KBa, 1913, c. 190. 

1112 Ibidem,p. 190-191; C. flaBUflOBim, Bo3coeduHeHHa% Beccapa6ua, c. 177. 

"" N. Iorga, op. cit., voi. III, p. 135-140; A. C. AdiaHacheB-Hy^âiiHCKiiii, TIoesb'Ka 
8 JOxcHym Poccuw, moM III, nacmb 2, OuepKU ffnecmpa, C. IIeTepâypr, 1963, 
c. 286. 

1111 N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucureşti, 1981, p. 97, 145-146, 175-176. 
G. Botero: „Moldova este o ţară şeasă şi roditoare, dar rău ţinută": ibid., p. 175. 



359 



varia între 200-500 de mii 1115 , dar se pare că mai adecvată ar fi me- 
dia de 300 de mii. în 1815, Chişinăul avea o populaţie de cea 5 mii 
de locuitori 1116 . După date aproximative, desigur, şi după aprecieri 
convenţionale, erau 17 oraşe şi tîrguri şi 683 de sate 1117 . Ocuparea 
rusească a provinciei a provocat declanşarea, spre sfîrşitul anului 
1812, a unui exod masiv al ţăranilor moldoveni peste Prut, fapt 
ce a alertat autorităţile ţariste, determinîndu-le să ia măsuri ur- 
gente pentru curmarea acestui fenomen, între care a fost şi înlo- 
cuirea lui Scarlat Sturdza în funcţia de guvernator al provinciei cu 
generalul rus I. M. Harting, susţinut foarte activ de mitropolitul 
G. Bănulescu-Bodoni 1118 . Aceste măsuri plus reluarea vieţii econo- 
mice normale, dar şi aşezarea unui număr mare de colonişti în su- 
dul Basarabiei, mai cu seamă în primul deceniu de după război 1119 , 
au dus la creşterea rapidă a populaţiei provinciei. Astfel că, dacă 
recensămîntul din 1817 arăta o populaţie de 482 600 de oameni 1120 , 
în 1856, tot după date oficiale, aceasta era de 990 274 de oameni 1121 , 
din care cel puţin 20% alcătuiau imigranţii de la 1807 încoace. 



15 L.A. Casso, op. cit., p. 191; I. Nistor, op. cit., p. 178, 197; C. Tomescu, Catagra- 
fia numerică din Moldova, Valahia şi Basarabia din 1810, Chişinău, 1928, p. 57; 
n.r. flMMTpMeB, Hapodonacenenue Mondaeuu, KMUiMHeB, 1973, c. 78; II. Ky- 
hmu,kmh, KpamKoe cmamucmunecKoe onucanue 3adHecmpoecKou o6nacmu, 
npucoeduneHou k Poccuu no Mupnoiny mpaKmamy, 3aKmoueHHOMy c Hopmom 
OmmoMaHCKom e Eyxapecme 1812 z., C.-IIeTepâypr, 1813, c. 13; B. C. 3eneHiyK, 
Hacenenue Mondaeuu (ffeMoepatpuHecKue npou,eccu u amnuHecKuu cocmae), 
KMmMHeB, 1973, c. 9-10; Mcmopun PCC Mondoeeneuimb, KwiiiMHsy, 1984, n. 177. 

16 n. II. CBMHbMH, Onucanue BeccapaâcKou oânacmu [cocTaBJieHHoe 1816, 1 miohh], 
300MJţ, tom VI, qacTb 1, 1866, c. 185; v. şi «Tpy/ţbi BOJibHoro aKOHOMMiecKoro 
oâuţecTBa» [C.-IIeTep6ypr], qacTb 68, pa3fl. 9, 1816, c. 235; «OTeiecTBeHHbie 3a- 
nMCKM» [C.-IIeTep6ypr], lacTb 1, 1818, c. 145. 

17 V. S. Zelenciuc, op. cit., p. 9. 

18 L. A. Casso, op. cit., p. 199-200; Al. Boldur, op. cit., p. 450. 

19 De fapt, colonizarea bulgarilor şi găgăuzilor în sudul Basarabiei începuse încă în 
timpul războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: v. A. A. 
CKanbKOBCKMii. Onum cmamucmunecKoeo onucanun HoeopoccuucKoeo Kpax, 
tacTb I, Oflecca, 1850, c. 330-348; 14. MeniepioK, Tlepecenenue 6omap e mxnym 
Beccapa6uw, KMmMHeB, 1965, c. 75. 

20 I. Nistor, op. cit, p. 210. 

21 AM. 3amyK, Mamepuanu dna zeozpacpuu u cmamucmuKU Poccuu, co6paHHue 
o(f>uu,epaMU zenepanmozo mma6a. BeccapaâcKan oânacmb, C.-IIeTep6ypr, 1862, 
t. I, c. 23; t. II, c. 5. 



360 



Recensămîntul general din 1897 a înregistrat 1 935 412 suflete 1122 , 
din care moldovenii alcătuiau doar 56% 1123 , faţă de 74%, în 1856, 
şi în raport cu situaţia de la 1813, cînd autohtonii constituiau pes- 
te 85 la sută. Din toate guberniile Rusiei, cea mai rapidă creştere 
a populaţiei s-a produs în regiunile care au primit colonişti; ast- 
fel se explică faptul că, în anii 1856-1897, populaţia Basarabiei a 
crescut cu 221% 1124 . Dar, în acelaşi timp, aici s-a constatat şi cel 
mai mic spor natural demografic, ceea ce semnalează creşterea ra- 
pidă a ponderii imigranţilor în masa umană a provinciei. Drept 
urmare, dacă, după deportarea în 1807 a tătarilor nogai, românii 
constituiau majoritatea absolută a populaţiei din sudul Basarabiei, 
după declanşarea colonizării, ponderea lor în totalul locuitorilor 
acestei regiuni a scăzut foarte mult, alcătuind, de exemplu, în 1819, 
34,2%, iar în 1827, 33,5% 1125 , deşi, încă o dată, nu trebuie uitate cele 
două tendinţe care camuflau artificial stituaţia de fapt. 

în ceea ce priveşte organizarea administrativă şi structura 
teritorială internă a Basarabiei, la început, autorităţile ţariste au 
încercat să păstreze în provincia anexată tradiţiile ce existau în 
această privinţă în principatele Moldova şi Valahia, drept care 
ţarul a numit în fruntea provinciei, cu statut de guvernator, pe 
bătrînul boier moldovean Scarlat Sturdza, descendent din greci, 
bineînţeles, aflat de mai multă vreme în serviciul coroanei ruseşti, 
dar controlul asupra acestui teritoriu şi deciziile principale care îl 
vizau cădeau în sarcina comandanţilor trupelor imperiale aflate la 



1122 H. K. MorMH3HCKHii, Mamepuanu dna zeozparfsuu u cmamucmuKU Beccapaâuu, 
KnuiMHeB, 1913, c. 77. 

1123 I. Nistor, op. cit., p. 214. Datele statisticii oficiale ţariste referitoare la ponderea 
românilor în numărul total al populaţiei Basarabiei trebuie tratate cu destulă cir- 
cumspecţie, deoarece în ele se regăsesc două tendinţe care reduc artificial numă- 
rul românilor în total, şi anume efortul interesat al autorităţilor în acest sens şi 
dorinţa unor localnici, în special din rîndul păturilor privilegiate, de a se da drept 
ruşi, fapt care s-a manifestat aproape spectaculos pe exemplul boierimii basara- 
bene (în sînul căreia erau, de altfel, destui alogeni românizaţi, în special greci), 
care la sfîrşitul ocupaţiei ţariste a provinciei era în cea mai mare parte a ei complet 
rusificată. 

1124 V. S. Zelenciuc, op. cit., p. 13. 

ins CmamucmunecKoe onucanue Beccapa6uu..., c. 25-26. 



361 



început în principate, apoi în Novorossia şi Podolia. în scurt timp, 
Sturdza, care nici nu arătase cunoştinţele şi abilităţile solicitate de 
înaltul său rang, a fost înlăturat din funcţie, astfel încît, din acest 
moment, administrarea provinciei va fi exercitată direct de înalţi 
funcţionari militari ţarişti, care, la rîndul lor, purtau răspundere 
directă în faţa împăratului. După cîţiva ani de haos administrativ, 
în lipsa tradiţională a legilor şi a responsabilităţii funcţionarilor, 
ţarul, asaltat mereu de propunerile unor personalităţi mai lumina- 
te din anturajul său, cum erau grecii I. Capodistria şi A.S. Sturdza, 
fiul lui S. Sturdza, şi de rugăminţile lui Bănulescu-Bodoni, a apro- 
bat, în 1818, Aşezămîntul obrazovaniei oblastiei Basarabia, care 
legifera o cvasiautonomie a provinciei. Dar, după zece ani, auto- 
nomia a fost lichidată, iar oblastia devine parte a guberniei Ma- 
lorossiei, condusă pe atunci de cneazul M.S. Voronţov, statut pe 
care Basarabia îl va avea pînă în anul 1873, cînd va fi transformată 
în gubernie pentru a fi legată mai strîns de imperiu. Sub ţarism, 
şi structura teritorial-administrativă internă a Basarabiei a suferit 
mai multe schimbări. După anexare, provincia a rămas o vreme 
împărţită în 12 ţinuturi: Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, So- 
roca, Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Reni şi Ismail 1126 . în 1814, 
numărul acestora va fi redus, pentru ca, în 1817, toată structura să 
fie reprezentată de 8 judeţe, după modelul rusesc: Chişinău, Ak- 
kerman, Bender, Bălţi, Ismail, Orhei, Soroca şi Hotin 1127 . Această 
divizare administrativă a fost stabilită definitiv în 1884, rămînînd 
neschimbată pînă după prefacerile revoluţionare din 1917-1918. 

înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii din 1853-1856 a adus alte 
modificări statutului politic şi administrativ intern al Basarabiei. 
Prin tratatul de la Paris, din 1856, Rusiei i s-a interzis accesul la 
Dunăre. în acest scop, frontiera ei în Basarabia a fost retrasă de la 
Dunăre şi de la partea navigabilă a rîului Prut. Art. XX al tratatului 
stabilea: „Noul hotar va pleca de la Marea Neagră, la un kilometru 
la est de lacul Burna-Sola 1128 , va reîntîlni perpendicular drumul 



Al. Boldur, op. cit., p. 343. 
Ibidem,p. 347-348. 

între localităţile actuale Tuzla şi Nikolaevka. 



362 



spre Akkerman, va urma acest drum pînă la Valul lui Traian, va 
trece pe la sud de Bolgrad, va urca de-a lungul rîului Ialpug pînă 
la Sărăţica şi va ajunge pînă la Cotul Morii pe Prut. în amonte de 
acest punct, vechiul hotar dintre cele două imperii nu va suferi 
nici o modificare. Delegaţi ai Puterilor contractante vor fixa, în 
amănunt, traseul noului hotar" 1129 . Teritoriul astfel scos de sub tu- 
tela Rusiei a fost întors principatului Moldovei pentru a fi împărţit 
în trei judeţe - Cahul, Ismail şi Bolgrad - care vor face parte din 
noul stat român, format la 1859 prin unirea Valahiei şi a Moldovei 
(pl. 63, 64). Pămîntul acesta avea o suprafaţă de 10 288 verste pă- 
trate şi o populaţie de 127 330 de locuitori 1130 . Dar, în anii următori, 
relaţiile internaţionale europene au evoluat de o manieră care a 
adus din nou cîştig de cauză Rusiei: Congresul de la Berlin, din 
1878, a decis reintrarea acesteia în posesia pămînturilor din sudul 
Basarabiei pe care le pierduse 22 de ani în urmă. în baza unor eva- 
luări cartografice ca cele ale lui Heinrich Kiepert 1131 , soarta celor 
trei judeţe româneşti de lîngă Dunăre era pecetluită prin art. 45 al 
tratatului de pace semnat la 1/13 iulie 1878: „Principatul României 
retrocedează M. S. împăratului Rusiei porţiunea teritoriului Basa- 
rabiei, despărţită de Rusia în urma tratatului de la Paris din 1856 şi 
care la apus se mărgineşte cu talvegul Prutului, iar la miază-zi cu 
talvegul braţului Chilia şi cu gura Stari-Stambulului" 1132 . 



1129 Acte diplomatice relative la istoria Renaşterii României, II, ed. Gh. Petrescu, 
D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, Bucureşti, 1889, p. 1081; v. şi Independenţa Româ- 
niei. Documente, voi. II, partea a 2-a. Corespondenţă diplomatică străină, 1877 
mai - 1878 decembrie, Bucureşti, 1977, p. 39; I. Ionaşcu, P. Bărbulescu, Gh. Gheor- 
ghe, Relaţiile internaţionale ale României în documente (1368-1900), Bucureşti, 
1971, p. 330-331; P. Gogeanu, Dunărea în relaţiile internaţionale, Bucureşti, 
1970, p. 46-54; A. fleânflyp, flunnoMamunecKax ucmopun Eeponu, 1814-1878, 
II, PocTOB-Ha-floHy, 1995, c. 131. Lucru curios, după Harta generală a bazinului 
Mării Negre a lui F. A. Garnier, din 1860, fîşia de litoral maritim inaccesibil Rusiei 
s-ar fi întins spre est pînă aproape de Odesa: pl. 65. 

1130 I. Nistor, op. cit., p. 192-193; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 77. 

1131 Vezi H. Kiepert, Vdlker- und Sprachen-Karte von Osterreich und der Unter-Do- 
nau-Lăndern, Berlin, Hrsg. D. Reimer, 1869; v. şi referinţa lui L. Romier, Le carre- 
four des empires morts. Du Danube au Dniester, Paris, 1931, p. 142. 

1132 Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, voi. IX, 
Bucureşti, 1955, p. 380. 



363 



Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918, nu 
a adus schimbări teritoriului provinciei, păstrînd şi conţinutul nu- 
melui acesteia aşa cum se afirmase în timpul dominaţiei ţariste. 
Declaraţia de unire, făcută atunci de Sfatul Ţării, organul suprem 
reprezentativ al puterii în tot spaţiul pruto-nistrean din acea vre- 
me, se reducea, în esenţă, la următoarea formulă: „Republica De- 
mocratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, 
Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia 
acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în pu- 
terea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului 
ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi 
pentru totdeauna se uneşte cu mamă-sa România" 1133 . 

Contextul relaţiilor internaţionale europene de la sfîrşitul ani- 
lor '30 şi începutul anilor '40 ai secolului al XX-lea avea să aducă 
schimbări radicale nu numai în destinul istoric al Basarabiei, dar şi 
în ceea ce priveşte integritatea teritoriului provinciei şi, în consecin- 
ţă, chiar a semnificaţiei acestui nume. înţelegerea secretă sovieto- 
germană, din 23 august 1939, cunoscută drept „pactul Ribbentrop- 
Molotov", de la numele semnatarilor documentului, miniştrii de 
externe ai Germaniei naziste şi Rusiei sovietice, stabilea: „în privin- 
ţa sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul 
pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres poli- 
tic faţă de aceste teritorii" 1134 . Urmarea directă a acestei înţelegeri a 
fost ultimatumul sovietic, adresat guvernului român în noaptea de 
26 spre 27 iunie 1940, în care îi cerea: „Să înapoieze Uniunii Sovie- 
tice Basarabia", pretinzînd totodată să fie predată URSS şi „partea 
de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta alăturată" 1135 . 



I. Ţurcanu, Unirea Basarabiei cu România, 1918. Preludii, premise, realizări, 
Chişinău, 1998, p. 256. 

Diplomaţia cotropitorilor. Repercusiunile ei asupra Basarabiei şi Bucovinei de 
Nord, ale. I. Ţurcanu; trad. de A. Blanovschi, Chişinău, 1992, p. 48; v. şi FI. Con- 
stantinul, Intre Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-Molotov, Bucureşti, 
1991, p. 110. 

I. Scurtu, C. Hlihor, Complot împotriva României, 1939-1947. Basarabia, nor- 
dul Bucovinei şi ţinutul Herţa în viitoarea celui de-al doilea război mondial, 
Bucureşti, 1994, p. 17; I. Ţurcanu, Istoria românilor (cu o privire mai largă asupra 
culturii), Brăila, 2008, p. 510. 



364 



La 28 iunie 1940, trupele sovietice au invadat Basarabia, ocupînd, 
în acelaşi timp, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa. Din 
acest moment, conţinutul horonimului Basarabia s-a modificat 
esenţial. La 2 august 1940, sesiunea specială a Sovietului Suprem al 
URSS, pretextînd satisfacerea „rugăminţii poporului moldovenesc" 
de pe cele două maluri ale Nistrului, a decis următoarele: „Venind 
în întîmpinarea doleanţelor oamenilor muncii din Basarabia şi ale 
oamenilor muncii din Republica Autonomă Sovietică Socialistă 
Moldovenească cu privire la reunirea populaţiei moldoveneşti din 
Basarabia cu populaţia moldovenească din RASS Moldovenească 
şi călăuzindu-se de principiul sovietic al dezvoltării libere a naţio- 
nalităţilor, Sovietul Suprem al URSS hotărăşte: 1. Se formează Re- 
publica Sovietică Socialistă Moldovenească unională; 2. Se includ 
în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti unio- 
nale oraşul Tiraspol şi raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, 
Rîbniţa, Slobozia, Tiraspol din Republica Autonomă Sovietică So- 
cialistă Moldovenească, oraşul Chişinău şi judeţele Bălţi, Bender, 
Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca din Basarabia" 1136 . 

Această hotărîre a fost cu adevărat una istorică pentru Basara- 
bia. Observăm, aşadar, că în noua RSSM (pl. 66, 67) intrau doar 
şase din cele nouă judeţe basarabene, la care se adăugau şase din 
totalul de paisprezece raioane ale fantomaticei RASSM de peste 
Nistru. Felul cum s-a făcut această construcţie bizară denotă raţio- 
namentele exclusiv politice ale întregii acţiuni. Pentru soluţionarea 
problemei pe care Stalin o avea de data aceasta în faţă, nu conta nici 
suprafaţa fostei republici autonome transnistrene (ceea ce aruncă 
lumină a posteriori asupra motivaţiei creării acesteia în 1924) şi 
nici teritoriul Basarabiei; cea dintîi se lichida, odată ce misiunea ei 
era încheiată, pe cînd cea din urmă, care fusese atîta timp un măr 
al discordiei dintre români şi ruşi, a fost, pur şi simplu, desfiinţa- 
tă ca entitate teritorială şi etnopolitică. Ţinînd cont de experienţa 
istorică şi mai ales de importanţa strategică excepţională a sudului 



I. Ţurcanu, op. cit., p. 518; Mcmopux MondaecKou CCP, tom II, KMniMHeB, 1968, 
c. 359. 



365 



provinciei, care se mărgineşte cu Dunărea şi cu Marea Neagră, so- 
vieticii au trecut judeţele Ismail şi Cetatea Albă la Ucraina şi, odată 
cu ele, judeţul Hotin, care, prin legăturile sale tradiţionale strîn- 
se cu Bucovina, asigura legătura acesteia cu Basarabia. De acum 
încolo, împărţită în trei părţi foarte diferite ca suprafaţă şi, pînă 
la un punct, ca structură etnodemografică, tradiţii economice şi 
culturale, Basarabia nu va mai exista ca teritoriu unitar din punct 
de vedere politic-administrativ; din acel moment, numele ei îşi va 
pierde şi semnificaţia geografică de pînă atunci. Cele două ciuntiri 
teritoriale au făcut din Basarabia un trup schilod, sortind-o la lîn- 
cezire economică şi spirituală. Anexarea la cele şase judeţe basara- 
bene a şase raioane de pe malul stîng al Nistrului, slab dezvoltate 
din toate punctele de vedere şi puternic rusificate, nu a putut fi 
o compensare, ci mai degrabă o rană în plus. Din aceste motive, 
chiar să nu fi fost vigilenta politică naţională sovietică, noua RSSM 
tot nu avea şanse reale să se dezvolte ca formaţiune politico-admi- 
nistrativă cu proprie fizionomie naţională şi spirituală. Restabili- 
rea în 1944 a puterii sovietice între Prut şi Nistru, după încercarea 
eşuată a lui Ion Antonescu, conducătorul României în timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial, de a readuce Basarabia pe făgaşul 
ei istoric tradiţional, a consolidat noul statut al acestui teritoriu, 
confirmînd că Basarabia istorică dispăruse. 

în anumiţi ani, au existat planuri şi încercări de a revizui felul 
cum s-a răscroit Basarabia în 1940 şi cum a fost formată RSSM. 
Bineînţeles că astfel de acţiuni nu s-au putut produce în România, 
care, din 1944, a intrat sub control sovietic, în schimb au fost posi- 
bile în URSS, din variate motive, dar, desigur, niciodată ca intenţii 
de soluţionare corectă a problemei basarabene. Spre sfîrşitul anu- 
lui 1943, în cadrul unor instituţii sovietice de stat era examinată 
- fără îndoială, nu fără ştirea lui Stalin, ba mai degrabă la cererea 
sa - posibilitatea alipirii la RSSM a unor noi teritorii româneşti. In- 
stitutul de etnografie al Academiei de Ştiinţe a URSS, de exemplu, 
redactase un memoriu, semnat de S.R Tolstov, M.V. Serghievski şi 
M. I. Salmanovici, care sugera ideea că, în afară de RSSM, frontiere- 
le statului moldovenesc trebuiau, de fapt, să mai cuprindă Moldova 
de peste Prut, Maramureşul, judeţul Năsăud şi cea mai mare parte 



366 



a judeţului Mureş, sub motiv că în aceste teritorii se vorbea limba 
moldovenească şi că, de fapt, ele erau locuite de moldoveni 1137 . însă, 
lăsîndu-i dictatorului sovietic completă libertate de acţiune în Eu- 
ropa de Est şi, parţial, de Sud-Est, marii aliaţi ai acestuia în război 
au insistat totuşi ca popoarele din această zonă să aibă propriile lor 
state şi guverne, rămînînd în vechile lor graniţe. Această atitudine, 
care se opunea dorinţei lui Stalin de a împinge frontiera imperiului 
său spre apus şi spre Adriatica, nu leza totuşi foarte tare interesele 
sale imperialiste, de vreme ce majoritatea ţărilor din acest spaţiu 
intrau în sfera sa de influenţă; astfel, URSS devenea stăpînă peste 
aceste ţări fără a le cuprinde în frontierele sale. 

Dar, în pofida faptului că, la sfîrşitul războiului, RSSM a fost 
restabilită sub forma pe care o avusese în 1940-41, discuţiile pri- 
vind frontierele au continuat, ca dovadă că erau iniţate şi încurajate 
de la Kremlin. în cadrul lor au fost formulate două sugestii: una 
foarte ambiţioasă, care se fonda pe pretenţiile din timpul războiu- 
lui, propunînd ca RSSM să cuprindă şi Moldova de peste Prut plus 
o parte a Transilvaniei de nord şi alta mai modestă, care susţinea 
că „republica" moldovenească trebuia să includă doar întreaga Ba- 
sarabie. La 29 iunie 1946, F. Brovko, preşedintele Prezidiului So- 
vietului Suprem al RSSM, înainta biroului CC al PC (b) al Mol- 
dovei memoriul intitulat „Cu privire la reunirea întregului popor 
moldovenesc într-un stat moldovenesc sovietic unitar", în care, 
după ce face trimitere la Moldova lui Ştefan cel Mare şi la unirile 
din 1859 şi 1918, făcute, zice el, împotriva voinţei moldovenilor, 
precum şi la eliberarea Basarabiei în 1941, pe care bineînţeles că 
o numeşte cotropire, sugerează următoarea soluţie „istorică": „în 
scopul zădărnicirii pe viitor a încercărilor cotropitorilor români 
de a ocupa Basarabia şi alte teritorii ale RSS Moldoveneşti şi al res- 
tabilirii adevărului istoric, propun să fie înaintată CC al PC (b) al 
URSS, Guvernului Sovietic Unional şi tovarăşului Stalin problema 
reunirii poporului moldovenesc şi a pămînturilor sale străvechi 
într-un stat moldovenesc unitar, eliberîndu-1 de sub jugul boie- 



Arhiva organizaţiilor social-politice din Republica Moldova, fond 51, inv. 4, dosar 
64, f. 46-47; v. şi. Ţurcanu, op. cit., p. 555. 



367 



rilor şi capitaliştilor români" 1138 . Conform acestei sugestii, RSSM 
urma să cuprindă întreaga Moldovă istorică plus cele cîteva raioane 
transnistrene, precum şi „judeţele Maramureş şi Năsăud din Tran- 
silvania de nord", care, zice memoriul, „constituie leagănul popo- 
rului moldovenesc" 1139 . De unde se vede limpede că, în iunie 1946, 
în ajunul deschiderii Conferinţei de pace de la Paris, Stalin urmărea 
să arate că sovieticii încă nu luaseră hotărîrea definitivă relativ la 
configuraţia teritorială a României. Pare aproape sigur că această 
„cerere" a lui Brovko, mai mult decît „notiţa" secretă din 1943, făcea 
parte din scenariile lui Stalin de şantajare atît a ungurilor, cît şi a 
românilor în chestiunea Transilvaniei în ajunul semnării tratatelor 
de pace, deşi, formal, el recunoscuse încă în 1945 că acest teritoriu 
era parte a României. E dincolo de orice îndoială însă că în 1946 
nu mai putea fi vorba de includerea Moldovei de la vest de Prut în 
componenţa URSS. Tocmai de aceea, sugestiile cu privire la terito- 
riul şi frontiera RSSM care au urmat nu s-au mai referit la „ocupan- 
ţii români". De regulă, acestea erau concepute în spiritul scrisorii 
adresate lui Stalin, tot în 1946, probabil, spre sfîrşitul anului, de că- 
tre secretarul CC al PC (b) din Moldova, N. Salagor, şi preşedintele 
Consiliului de Miniştri al RSSM, N. Koval, care cereau „reîntoarce- 
rea în componenţa RSS Moldoveneşti a judeţelor basarabene Hotin, 
Akkerman şi Ismail" 1140 . Este greu de crezut că această „cerere" s-ar 
fi putut face fără înaltă aprobare prealabilă la Moscova, de vreme ce 
dezavua ultimatumul guvernului sovietic înaintat la 26 iunie 1940 
României, care susţinea că populaţia majoritară a Basarabiei o con- 
stituiau ucrainenii, precum şi legea adoptată de Sovietul Suprem 
al URSS în 1940 privind formarea RSSM, care dispusese trecerea 
celor trei judeţe la Ucraina. Cei doi înalţi demnitari de partid şi de 
stat din Moldova nu numai că nu susţineau părerea că ucrainenii 
ar fi constituit majoritatea populaţiei basarabene, ci, dimpotrivă, 
afirmau cît se poate de răspicat că pînă şi în „judeţele basarabene 



38 Cugetul. Revistă de istorie şi ştiinţe umaniste, 1993, nr. 5-6, p. 66; v. şi I. Ţurcanu, 

op. cit., p. 556. 
" Cugetul, p. 67; I. Ţurcanu, op. cit., p. 556. 
10 Cugetul, p. 67. 



368 



transmise Ucrainei populaţia ucraineană este în minoritate faţă de 
moldoveni". Ba, ceea ce este, pur şi simplu, neobişnuit pentru istoria 
RSSM şi pentru politica naţională a URSS, scrisoarea afirma: „Se 
ştie că limba vorbită a populaţiei din judeţele trecute la Ucraina este 
limba moldovenească. Toate naţionalităţile care locuiesc în judeţele 
basarabene Ismail, Akkerman şi Hotin, inclusiv ucrainenii, vorbesc 
în limba moldovenească, moştenită de la populaţia moldoveneas- 
că autohtonă a Basarabiei" 1141 . E posibil ca scrisoarea lui Salagor şi 
Koval să fi fost, de fapt, o manevră de şantaj, inspirată de Stalin şi 
menită să semene panică în societatea ucraineană pentru a o deter- 
mina să se debaraseze cît mai repede de mişcarea antisovietică ce 
mai bîntuia în vestul Ucrainei în primii ani de după război. 

Propuneri de acest fel s-au făcut şi în anii care au urmat, une- 
ori s-a cerut să fie lărgit teritoriul transnistrean al RSSM, dar toate 
cererile acestea nu au mai avut nici o relevanţă politică, pentru că 
nu erau sugerate de înalte raţiuni de stat. 

în anii care au urmat, teritoriul Basarabiei a rămas aşa cum îl 
sfîrtecase Stalin în 1940. De atunci, numele Basarabia a încetat să 
mai aibă vreo legătură cu realitatea prezentă, îndepărtîndu-se tot 
mai mult în trecut. Pe cea mai mare parte a trupului ei a existat, 
timp de o jumătate de secol, republica sovietică moldovenească, 
dar aceasta nu a putut să ţină locul Basarabiei şi, ceea ce e la fel 
de rău, a fost aproape cu totul izolată de celelalte două părţi din 
fiinţa comună de altădată, nordul şi sudul provinciei, care fuseseră 
aruncate nu altfel decît cu gînduri rele în braţele vecinilor. Cînd, în 
1991, imperiul sovietic a început să se destrame, RSS Moldoveneas- 
că nu a avut altă cale decît să-şi declare independenţa în graniţele 
care i-au fost fixate în 1940. Nedorind să recunoască acest lucru 
trist, Declaraţia de independenţă a Republcii Moldova, din 27 au- 
gust 1991, pur şi simplu, 1-a ignorat, preferind să susţină că noul 
stat independent s-ar fi fondat „în spaţiul istoric şi etnic al deve- 
nirii ... naţionale" 1142 a poporului (roman, bineînţeles), ceea ce era 
inspirat însă de un context istoric şi geopoltic complet diferit. 



" Ibidem, p. 68. 

12 Sfatul Ţării, nr. 151-152 din 28 august 1991. 



369 



încheiere 



La sfîrşitul călătoriei întreprinse în vederea aflării originii nu- 
melui Basarabia şi, odată cu asta, a unei mai bune cunoaşteri a isto- 
riei timpurii a teritoriului dintre Prut şi Nistru, putem trage unele 
concluzii relativ la ce am aflat şi la ce nu ştim încă, la ce poate fi con- 
siderat ca lămurit oarecum definitiv şi la ce rămîne să fie cercetat. 

Printre lucrurile deja stabilite ar trebui menţionat mai întîi 
faptul care nu poate fi pus la îndoială că, în pofida unor speculaţii 
făcute în anumite scrieri istorice, nu a existat nicicînd în trecut o 
posesiune munteană în sudul Basarabiei şi, în general, în partea 
sudică a Moldovei, ceea ce exclude posibilitatea ca numele Basara- 
bia să fi provenit de la dinastia Basarabilor din Ţara Românească. 
Toată demonstraţia solicitată de teoria originii muntene a acestui 
nume nu se bazează pe nici o dovadă sigură, ci este constituită 
din argumente indirecte sau, altfel spus, din mărturii construite 
după caz, cum ar fi sintagmele din titulatura unor domni munteni 
„stăpîn pe toată Podunavia" şi „către părţile tătăreşti" sau proble- 
maticul diferend moldo-muntean în problema Chiliei din vremea 
lui Alexandru cel Bun. 

La fel de limpede este şi faptul că numele Basarabia este de 
origine cumană, ca urmare a proiectării numelui generic Basa- 
rab/Basarabi al cumanilor stabiliţi la răsărit de Carpaţi asupra 
pămînturilor de pe rîurile Prut şi Nistru şi, în special, asupra spa- 
ţiului pruto-nistrean. Din acest motiv, trebuie reabilitată părerea 
lui Cantemir după care dinastia munteană a Basarabilor şi-a luat 
numele de la basarabenii de la est de Prut, şi nu invers, cum s-a 



371 



susţinut cu tărie şi fără nici un temei de la Hasdeu încoace. Variate 
informaţii din o serie de surse medievale, mai întîi de toate, din 
unele cronici polone, dar şi anumite hărţi europene din secole- 
le XVI-XVIII, sugerează ideea că, din veacul al XH-lea şi pînă la 
sfîrşitul celui de-al XlV-lea, teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a nu- 
mit Basarabia, iar trăitorii în acest spaţiu se numeau basarabeni. 
în tradiţia istorică din afara Moldovei, fiind vorba iarăşi mai cu 
seamă de cronicile polone şi de unele hărţi, teritoriul respectiv s-a 
numit aşa şi mult mai tîrziu, pînă la începutul secolului al XVII-lea. 
Cred că poate fi considerată ca fiind stabilită şi chestiunea relaţiei 
numelor Basarabia şi Bugeac în sensul că trebuie depăşită părerea 
mai veche după care acestea ar fi, oarecum, sinonime, de vreme 
ce vizează acelaşi teritoriu. în fapt însă deosebirea dintre ele este 
foarte clară şi se impune de două ori: o dată pentru că ele se referă 
la realităţi istorice diferite şi a doua oară pentru că fiecare vizează 
cu totul alt conţinut geografic. Putem, de asemenea, să spunem cu 
toată siguranţa că, de-a lungul vremurilor, semnificaţia numelui 
Basarabia a cunoscut schimbări esenţiale. La început, în perioada 
anterioară întemeierii Moldovei, iar în tradiţia istoriografică din 
afara spaţului românesc şi multă vreme după această dată, numele 
respectiv se referea, cu precădere, la teritoriul dintre Prut şi Ni- 
stru, poate chiar la pămînturile de pe ambele maluri ale celor două 
rîuri. După afirmarea autorităţii statului moldovenesc în terito- 
riul est-prutean pînă la Marea Neagră şi la gurile Dunării şi, mai 
ales, pe măsura implicării lui în relaţiile internaţionale din Europa 
Centrală, de Est şi de Sud-Est, numele de Basarabia este înlocuit 
treptat de cel al Moldovei. După ocuparea otomană a Chiliei şi Ce- 
tăţii Albe, în 1484, vechiul nume este reactualizat, dar cu referinţă 
numai la extremitatea sudică a teritoriului pruto-nistrean. Nu se 
ştie prea bine cum a avut loc această reapariţie, dar cunoaştem 
două fapte care aruncă o oarecare lumină asupra fenomenului res- 
pectiv, în primul rînd, aşa cum am stabilit deja, în vremea aceea, 
numele Basarabia era încă vehiculat atunci cînd se discuta sau se 
scria despre spaţiul est-prutean. în al doilea rînd, întrucît în seco- 
lul al XlV-lea numele Tartaria îl înlocuise pe cel de Cumania şi, 
respectiv, de Basarabia, era firesc ca, odată cu reaşezarea tătarilor 



372 



în stepa sud-basarabeană în urma instaurării dominaţiei otoma- 
ne asupra deltei Dunării, teritoriului intrat sub control otoman şi 
locuit în mare parte de tătari să-i fie dat acest nume. Astfel, în 
perioada foarte întinsă de la 1484 şi pînă la 1812, numele Basarabia 
va viza doar partea sudică a spaţiului pruto-nistrean, alcătuită din 
două teritorii distincte: stepa Bugeacului, locuită de tătari, şi extre- 
mitatea sudică a acestui spaţiu, cuprinsă între stepă, delta Dunării 
şi litoralul Mării Negre, care, împreună cu pămînturile din veci- 
nătatea cetăţilor Tighina şi Cetatea Albă, se aflau sub control oto- 
man direct. După anexarea, în 1812, a teritoriului pruto-nistrean la 
Imperiul rus, numele Basarabia va fi extins asupra întregii achiziţii 
teritoriale ruseşti. Noua şi ultima schimbare a conţinutului acestui 
nume s-a produs în 1940, repetîndu-se în 1944, la sfîrşitul celui 
de-al Doilea Război Mondial, cînd sovieticii au pus stăpînire pe 
Basarabia, împărţind-o în trei segmente teritoriale, dintre care cel 
mai mare a întrat în componenţa nou createi republici sovietice 
socialiste moldoveneşti, iar celelalte două au fost trecute la Ucrai- 
na. Din acest moment, Basarabia dispare ca noţiune geografică, 
rămînînd doar ca o realitate trecută. 

Experienţa studierii chestiunii privind originea numelui Ba- 
sarabia şi statutul iniţial al teritoriului care a purtat acest nume 
arată că există unele lucruri neclare legate de această problemă, de 
unde rezultă şi o serie de sarcini ce urmează să fie rezolvate pe par- 
cursul cercetărilor viitoare. Nu ştim, de exemplu, dacă teritoriul 
respectiv, cu numele Basarabia, a avut un statut politic-admini- 
strativ de sine stătător, adică o administraţie proprie şi o capitală. 
Laonicos Chalcocondylas vorbea despre faptul că Bogdania Nea- 
gră, adică Moldova, avea capitala la AevKonoXic;, adică la Cetatea 
Albă 1143 , aserţiune respinsă de Cantemir, dar, de fapt, nu în fond, 
ci doar cu referinţă la Ţara Moldovei, pe motiv că, dacă ar fi fost 
aşa, „hronicile Moldovii, carile scriu viaţa domnilor de la Dragoş 



3 AaoviKoc, XaAKOKOvSuAnc/Laonici Chalcocondylae, Historiarum demonstra- 
tiones, în „Corpus Scriptorum Historiae Bynzantinae", editio emendatior et co- 
piosior, consilio B. G. Niebuhrii, Bonnae, 1843, p. 134; v. şi Laonic Chalcocondil, 
Expuneri istorice, trad. Vasile Grecu, Bucureşti, 1958, p. 183. 



373 



Vodă încoace, aceasta nepomenit n-ar lăsa" 1144 . Principele moldav 
adaugă însă îndată că de aici „să poate înţălege că Cetatea Albă au 
fost scaunul stăpînitorilor acelor români carii şi mai denainte, şi 
pe vremea prădzii lui Batie prin cetăţile de pre marginile Dunării 
neclătiţi au rămas, de la Marea Neagră pînă la Severin" 1145 . Şi, de 
vreme ce sursele istorice susţin că, pe atunci, la răsărit de Carpaţi 
şi în vecinătatea Poloniei, altă comunitate etnodemografică şi teri- 
torială decît cea a basarabenilor, adică a unui amestec de români şi 
cumani plus alte cîteva elemente etnice mai puţin numeroase, nu 
exista, fapt evocat uneori şi de Cantemir („acel nărod ce s-au fost 
chemînd băsărabi", care înainte şi după invazia mongolilor „au ră- 
mas neclătiţi pre locurile sale"), putem admite, mutatis mutandis, 
că referinţa lui Chalcocondylas la Cetatea Albă ca centru admi- 
nistrativ al acestei comunităţi - nu al întregii Moldove, bineînţe- 
les, - nu pare deloc neverosimilă. Dar nu este exclus ca insistenţa 
asupra statutului de centru politic al acestui oraş în Evul Mediu să 
se bazeze doar pe poziţia sa geografică deosebit de favorabilă, pe 
influenţa pe care o avea în interiorul spaţiului pruto-nistrean şi, 
mai ales, pe pămînturile de pe cele două maluri ale Nistrului, pre- 
cum şi pe locul său în relaţiile internaţionale din zona Mării Ne- 
gre. Faima lui medievală s-a transmis timpurilor moderne şi celor 
recente, astfel încît, chiar în unele scrieri mai recente, Cetatea Albă 
este prezentată drept capitală a Moldovei pînă la cucerirea cetăţii 
de către turci 1146 . Ba chiar şi unele enciclopedii istorice europene 
din a doua jumătate a secolului al XVII-lea menţionau Moncastro 
în calitate de capitală a Basarabiei 1147 , fapt ce denotă tendinţa de ar- 
haizare a istoriei acestui teritoriu, probabil, sub influenţa surselor 



Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano -moldo -vlahilor, în „Opere", 
Bucureşti, 2003, p. 1422. 
Ibidem, v. şi p. 1423. 

A. Papageorgiou, Asprokastro, în EyKUKAoncuâELa Mdţovoc, EXÂnviauot), Eii^eivoc; 
novToc,: http://www.ehw.gr/!. aspx?id= 11657; v. şi R. Browning, Asprokastron, în 
The Oxford Dictionary of Byzantium, I, ed. A. Kazhdan, New York/ Oxford, 1991, 
p. 212. 

L. Moreri, Le grand dictionnaire historique: ou le melange curieux de l'histoire 
sacree et profane. ..I, Basle, 1731, p. 228. 



374 



medievale. în ceea ce priveşte referinţa lui Chalcocondylas la sta- 
tutul oraşului, ca şi în cazul părerii lui Cantemir asupra aceleiaşi 
chestiuni, nu putem insista asupra veracităţii acestei informaţii cit 
timp nu avem şi alte date care să o confirme. 

Un alt fenomen care trezeşte anumite semne de întrebare este 
dominaţia tătarilor în Moldova şi, în special, în Basarabia. Nu 
este elucidată încă relaţia lor cu cumanii în acest spaţiu. Din acest 
punct de vedere, merită toată atenţia datele referitoare la atacul 
tătar asupra Poloniei în 1259 sau 1260, care a fost precedat de su- 
punerea la sud de această ţară a basarabenilor, nume care îi viza, 
în primul rînd, pe cumani sau, mai degrabă, populaţia româno - 
cumană care constituia, şi după invazia din 1241, o importantă 
masă umană în teritoriul pruto-nistrean. Retragerea grăbită a tă- 
taro-mongolilor din teritoriul est-carpatic în 1242, în urma mor- 
ţii marelui han Ogodai la Karakorum, a contribuit la întărirea 
în acest spaţiu a poziţiei cumanilor care nu se retrăseseră în faţa 
invaziei mongole sau care reveniseră la locurile lor după pleca- 
rea cuceritorilor, fapt ce a contribuit mult la constituirea aliajului 
cumano-român. Acest fapt explică de ce cronicile polone vorbesc 
despre subjugarea basarabenilor, adică a româno-cumanilor, de 
către tătari în 1259/60. Cronicile nu spun nimic despre alungarea 
lor de pe pămînturile pe care locuiau, ci doar despre supunere şi 
folosire în campaniile de cucerire tătăreşti. Cînd, peste un sfert 
de secol, tătarii conduşi de hanul Nogai vor întreprinde o nouă 
campanie de mari proporţii spre Europa Centrală, invadînd şi 
spaţiul est-carpatic, simbioza româno-cumană va fi fost deja un 
proces încheiat; basarabenii rezultaţi din acest amestec, pigmentat 
şi de slavii românizaţi mai devreme, constituiau o populaţie rela- 
tiv numeroasă, răspîndită pe toată întinderea dintre Prut, Nistru, 
Dunăre şi Marea Neagră. După înfrîngerea hanului Nogai pe la 
1300, Hoarda de Aur s-a destrămat într-o mulţime de hanate mici, 
dintre care unele au staţionat la Dunărea de Jos şi în Basarabia. în 
prima jumătate a secolului al XlV-lea sînt semnalate două mici 
centre ale dominaţiei militar-politice tătăreşti la Orheiul Vechi şi 
la Costeşti. S-ar putea ca o formaţiune tătărească mai mare, poate 
viitorul principat al lui Demetrius de la 1368, să fi avut drept cen- 



375 



tru administrativ Cetatea Albă. Dacă pînă atunci va fi existat o 
comunitate teritorial-politică basarabeană (româno-cumană), de 
la acea dată, ea a fost penetrată şi destrămată de noile formaţiuni 
tătăreşti. Cit priveşte principatul lui Demetrius, existenţa căruia 
nu poate fi pusă la îndoială, despre el nu se cunosc tocmai ele- 
mentele cele mai importante: centrul său administrativ, teritoriul 
stăpînit şi durata existenţei sale. în sfîrşit, ultima chestiune necla- 
ră referitoare la tătari este cea a momentului cînd aceştia reapar 
în Basarabia după dispariţia de la sfîrşitul secolului al XlV-lea: au 
revenit ei aici pînă la 1484 sau după această dată? Cronicile po- 
lone susţin că fenomenul respectiv ar fi avut loc înainte de 1484, 
ceea ce pare puţin probabil; această confuzie a apărut ca urmare a 
faptului că sursele respective afirmă că unele incursiuni tătăreşti 
în Polonia anterioare acestei date se făceau anume din Basarabia, 
dar se pare că o atare impresie a rezultat din proiectarea înainte de 
această dată a unor practici mai tîrzii, cum ar fi atacurile tătăreşti 
antipolone din secolele următoare, care, în unele cazuri, într-ade- 
văr, porneau de pe malul drept al Nistrului. 

O chestiune esenţială a istoriei timpurii a Basarabiei care recla- 
mă atenţia sporită a cercetătorilor este relaţia celor două părţi ale 
Moldovei, cea de la vest şi cea de la est de Prut, în ajunul formării 
statului moldovenesc şi în primele secole ale existenţei sale. Este 
vorba, în special, de organizarea administrativă a ţării şi, mai cu 
seamă, de chestiunea amplasării capitalei statului. Ca şi în cazul 
Ţării Româneşti, centrul administrativ şi politic al Moldovei a 
apărut la munte 1148 , de unde a coborît treptat spre sud, pe măsura 
împingerii frontierei ţării spre Nistru şi spre Marea Neagră. Dar, 
dacă, la munteni, ultima capitală, Bucureştiul, a fost aşezată în 
vecinătatea Dunării, deci foarte aproape de spaţiul geopolitic deo- 
sebit de activ al Peninsulei Balcanice, la moldoveni, dimpotrivă, 



La un moment dat în istoriografie - e vorba în special de unele scrieri istorice 
maghiare - a putut fi întîlnită părerea după care Bogdan întemeietorul ar fi venit 
în Maramureş „împreună cu poporul său din Balcani": v. de ex. I. Vâsăry, Cumans 
and Tatars: Oriental military in the pre-Ottoman Balkans, 1185-1365, Cambrid- 
ge,2005, p. 159. 



376 



capitala a rămas, pînă în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, 
la Suceava, la extremitatea nordică a ţării, ceea ce îngreuna mult 
contactele domniei cu teritoriul dintre Prut şi Nistru şi, mai ales, 
o condamna să aibă o implicare foarte slabă în evenimentele care 
se petreceau la Dunărea de Jos şi la Marea Neagră şi în viaţa po- 
pulaţiei de aici. Această situaţie a fost determinată de legăturile 
tradiţionale ale Moldovei cu Ungaria, de un anumit interes faţă 
de realităţile din Europa Centrală, dar bineînţeles că hotărîtoare a 
fost dependenţa ţării de Polonia; nu întîmplător, capitala este mu- 
tată de la Suceava la Iaşi la începutul celei de-a doua jumătăţi a se- 
colului al XVI-lea, după ce, în urma bătăliei de la Mohâcs (1526), 
influenţa Poloniei în Europa Centrală şi de Est, ca, de altfel, şi a 
Ungariei, slăbise foarte mult. Dar, din păcate, în drumul ei spre 
sud, capitala ţării s-a oprit la jumătate de cale. S-ar prea putea ca 
unul dintre motivele (dacă nu chiar cel mai important motiv) al 
acestei insuficienţe a iniţiativei şi cutezanţei să fi fost de natură 
psihologică: incapacitatea funciară a unei populaţii de la munte 
de a dori să-şi caute rosturi mai bune în locuri deschise către toate 
zările şi, mai cu seamă, în vecinătatea mării. Cert este însă că, 
dacă această mişcare ar fi continuat şi s-ar fi oprit la Fălciu şi, mai 
ales, dacă s-ar fi petrecut mult mai devreme, înainte ca turcii să fi 
luat sub control Dunărea de Jos şi tot ţărmul nord-vestic al Mării 
Negre, soarta Moldovei ar fi fost cu totul alta: ţara ar fi avut un 
sistem administrativ mai armonios şi mai eficient, ar fi fost mai 
bogată şi ar fi avut legături mai variate şi mai strînse cu lumea din 
afară. Faţă de Iaşi, care era o aşezare rătăcită în cîmpia pustie şi 
săracă a Bahluiului, ce o dezavantaja atît economic, cît şi strate- 
gic, ţinînd-o în acelaşi timp la distanţă mare de centrele politice şi 
culturale europene şi balcanice, Fălciu avea o poziţie incompara- 
bil mai bună, fiind situat pe Prut, unde se încrucişa drumul care 
venea de la Brăila şi Galaţi şi ducea spre Tighina şi, de acolo, mai 
departe dincolo de Nistru, cu cel care cobora din nordul Moldovei 
spre Chilia şi Cetatea Albă. Nu pare a fi puţin relevant faptul că o 
hartă din 1552 a marelui învăţat şi cartograf german S. Munster 
menţionează Fălciul (Felsinu) printre rarele oraşe din spaţiul ro- 
mânesc (v. pl. 29); în Moldova, în afară de el, mai este arătată doar 



377 



Suceava. Reichersdorfer îl semnalase încă mai înainte, în harta 
sa din 1541, cu numele Falczyn (pl. 30), anume ca oraş, nu ca o 
aşezare oarecare. Şi trebuie să se ţină cont de faptul că alcătuitorii 
de hărţi europeni foloseau informaţie mult mai veche decît vremea 
lor. Capitala la Fălciu ar fi asigurat o administrare mult mai bună 
celor două părţi ale Moldovei şi, totodată, fiind aproape de Dună- 
re şi de Marea Neagră, ar fi contribuit incomparabil mai mult la 
dezvoltarea economică, politică şi culturală a ţării, ar fi garantat 
o mult mai sigură apărare de invaziile cotropitoare dinspre sud şi, 
în paralel, ar fi favorizat şi valorificarea economică a extremităţii 
sudice a Basarabiei, care dispunea de importante resurse naturale, 
şi toate astea dincolo de beneficiile oferite de poziţia strategică cu 
totul excepţională a acestui spaţiu. Stabilirea dominaţiei turceşti 
la Dunărea de Jos a dus la decăderea oraşelor din sudul Moldovei; 
Fălciul degradează repede şi, în cele din urmă, dispare ca oraş. 
Dar nu dominaţia turcească în sine a determinat decăderea aces- 
tor oraşe, ci faptul că, în urma instaurării numitei dominaţii, grija 
conducerii ţării şi a părţii mai avute şi mai active a societăţii pen- 
tru ele a scăzut şi mai mult sau chiar a încetat să mai existe, ca, de 
exemplu, în cazul atitudinii faţă de Chilia, Cetatea Albă, Tighina 
şi a altor aşezări intrate sub control otoman direct; bineînţeles că 
de vină a fost şi dispariţia interesului străinilor, în special al ne- 
gustorilor, faţă de teritoriile respective. 

Cu cît înaintăm în trecut, cu atît cunoaşterea mediului natu- 
ral este mai necesară pentru cercetarea istoriei spaţiului care ne 
interesează. Această trebuinţă se explică şi prin insuficienţa in- 
formaţiei privind timpurile vechi şi foarte vechi, fapt ce impune 
sarcina compensării ei cu orice fel de date care pot servi, oricît 
de puţin, drept surse istorice. Istoria Basarabiei medievale resim- 
te acut sărăcia informaţiei istorice şi tocmai de aceea eventualele 
date asupra biosferei acestui spaţiu, ca rod al viitoarelor cercetări, 
ar putea contribui esenţial la clarificarea unor momente şi feno- 
mene importante din acele vremuri. 

Deşi informaţia privind istoria timpurie a Moldovei şi Basara- 
biei este insuficientă, asta nu înseamnă că lărgirea cunoştinţelor 
asupra acestui subiect nu este cu putinţă. Dincolo de posibilităţile - 



378 



reduse, este adevărat, şi totuşi reale - oferite în acest sens de in- 
vestigaţiile arheologice, acest segment al trecutului ar mai avea 
de cîştigat din reexaminarea sau citirea cu alţi ochi a unor surse 
cunoscute şi, mai ales, din cercetarea cu luare aminte a cronici- 
lor medievale străine mai puţin cunoscute, ca şi a multor altor 
scrieri istorice referitoare (şi) la Ţările Române, editate în epoca 
modernă în Europa, mai cu seamă în Polonia, Ungaria, Austria şi 
Germania. 

Observăm, aşadar, că, dacă putem constata cu oarecare sa- 
tisfacţie apariţia, în ultimele decenii, a unor realizări notabile în 
cercetarea istoriei medievale a spaţiului est-carpatic, inclusiv a te- 
ritoriului pruto-nistrean, nu mai puţin real este faptul că multe 
fenomene dintre cele mai importante privind acest segment al tre- 
cutului rămîn necunoscute, de aici şi sarcinile ce revin efortului 
investigativ actual, dar mai ales viitor. Cartea care se termină cu 
aceste rînduri este o modestă contribuţie la acest efort. 



Bessarabia description 

The territory between the Prut and Dniester 
in historical evolution 



Summary 



I. Historiographical tradition concerning the name and status 

of the territory between Prut and Dniester 389 

1. The name 389 

2. The territory east of Prut named Bessarabia 396 

II. Opinion concerning the wallachian rule over Chilia 401 

III. Finding the origin of the name Bessarabia 409 

IV. The evolution of the political status of the territory between Prut 
and Dniester from the beginning of the nineteenth century 419 



383 



I. 



Historiographical tradition concerning 
the name and status of the territory 
between Prut and Dniester. 

Undoubtedly, the history of Bessarabia can be considered one of 
the less fortunate themes of historical research. Although in ancient 
times this land was the site of passage, a site of confrontation, or even, 
for some longer or shorter periods of time, the stationary place for 
many populations, which have significantly influenced the history 
of Europe, and some of them the history of Asia, i.e. the Scythians, 
Persians, Greeks, Romans, Goths, Slavs, Byzantines, Pechenegs, Cu- 
manians, Tatars and others. Later it was one of the largest Romanian- 
inhabited territories, and afterwards it has been for longtime a topic 
of great interest to the European political agenda, especially in the 
nineteenth century and the first half of the twentieth century. Finally, 
despite the fact that during the two World Wars the territory served 
as a theater of military confrontation landslide, and also political, 
Bessarabia did not manage to become even today a priority topic of 
historical researches. 

1. The name 

The origin of name Bessarabia is not quite clear. It's true though 
that there is not a big controversy over this matter, but the lack of the 
adversarial debate on this question cannot be explained by the fact 
that the matter had been cleared itself, but rather because of poor re- 
search that doesn't provide consistent material for such debate. Two 



385 



points of view became prevalent throughout time. One of them, the 
most ancient, tributary to the classical and romantic models in histo- 
riography, argues that the name of Bessarabia comes from the name 
of the Thracian tribe of Bessi. Dimitrie Cantemir had a similar opin- 
ion, even though he didn't articulate it very clearly. He used to refer to 
the Latin poet Ovidius or Matheus Praetor, in whose works he found 
the phrase: "Bessi, and today are called Bessarabians, i.e. those who 
live in Bessarabia". Much more clearly will later be Gheorghe Şincai, 
who had expressed his opinion in the following way: "Might be that 
the Bessi from Thracia, the place where they used to live, have settled 
in the lands of Old Dacia, which is now called Bugeac, and that from 
their name (i.e. Bessi- I.Ţ.) is (this region - I.Ţ.) known as Bessara- 
bia". This opinion, although poorly supported by historical docu- 
ments and increasingly neglected by the newer researches, was yet 
maintained for a long time, so in a late nineteenth century descrip- 
tion of Bessarabia, one could read the following: "Bessarabia itself, or 
Bugeac, was named Bessia in the remote antiquity, from Bessi people 
who lived before Christ's birth with the Dacians on the Danube, the 
Prut and Dniester River and the Black Sea, and which the Roman 
poet Ovidius, exiled by Augustus on the coast of the Pontus Euxinus, 
evokes in his words "Vivere quam miserum est inter Bessosque". But 
beyond these observations concerning the relationship between the 
ancient Bessi and the name of Bessarabia, there is one observation 
that requires the most careful examination. Referring to the events 
that took place in the eleventh century in the Byzantine Empire, the 
Russian historian G. G. Litavrin notes that Byzantine sources of that 
time-frame appointed the Vlach population by the name of Bessi. It 
is known that the Byzantine historians were well informed about the 
Thracian numerous tribe of Bessi, whom they considered to be the 
ancestors of the Vlachs, so there are all grounds to suppose that the 
name of Bessi used to refer also to the Vlachs situated north of the 
Lower Danube, and so it is possible, hypothetically, that this is how 
the term of Bessarabia appeared. This seems to be the most plausible 
explanation of the belief that the name of the historical region would 
come from Bessi. But one must express as clearly as possible his re- 
served attitude towards such an opinion, as when consulting the Byz- 
antine sources we observe that the identification of the Vlachs with 



386 



the term Bessi is met rather rarely, a fact also noticed by Litavrin. This 
reserved attitude must be retained not only because of the fact that 
they had disappeared at the time the first records about Bessi appear 
in medieval historical documents, but also because their numerous 
tribe used to live in a place south of Balkans, a place situated at a great 
distance from the space between the Prut and Dniester river. 

I must observe that the relationship between the names of Bessi 
and Bessarabia also knows a different approach, an approach that 
arised from the very high interest shown by the historians of the me- 
dieval time-frame towards Pechenegs who were designated by the 
same name of Bessos just like the ancient Thracian tribe. There were 
some attempts to validate such views back in the old historiography. 
The famous german historian, F.J. Sulzer, for example, tried to prove 
that the Pechenegs redeemed from Cumans a large number of Arab 
slaves with whom they had lived in the space between Prut and Dni- 
ester: from the joint name of Bessia and Arabia, he argues, the name 
Bessarabia was born. Of course, such interpretations cannot be taken 
too seriously, but must not be overlooked either. 

Since, as it is well known, the name Bessarabia is refered not only 
to the area between Prut and Dniester, we must remember that there 
were numerous attempts to find its origin. Those attempts were often 
cheap, such as the review of known toponyms and anthroponyms 
from the space situated east of Prut, in other cases by examining po- 
litical realities and geographical areas to remote from the places and 
times which we discuss, or by reference to the various languages and 
folk tradition. 

Besides the opinion stating that the name of Bessarabia originated 
from that of Bessi/Bessos, there is also another point of view, domi- 
nant in historical science, the one arguing that the name of Bessara- 
bia derives from the dynastic name of the first rulers of Walachia 
- Basarabs. Thos